Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 6226/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6226/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 6226/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6226
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 2.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditoarea E. E. Muntenia S.A. în contradictoriu cu debitoarea M. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art. 1016 Cod procedură civilă, art. 94 pct.1 litera j Cod procedură civilă și art.126 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru a fost achitată cu respectarea dispozițiilor art.6 alin. 2 și art.40 din OUG nr.80/2013.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței raporturilor contractuale dintre părți și caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinse, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța ia act că debitoarea nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2015 sub nr._, creditoarea E. E. Muntenia S.A., în contradictoriu cu debitoarea M. G., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de_,95 lei, compusă din_,01 lei - consum energie electrică și/sau taxe deconectare/reconectare și 197,94 lei - penalități de întârziere.
Nivelul penalităților de întârziere aplicat pentru debitele restante, egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, este expres stabilit și prevăzut prin reglementari legale, respectiv OG nr.92/2003, cu modificările și completările legislative intervenite, astfel că până la data de 01.03.2014 a fost de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere iar începând cu data de 01.03.2014 este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere.
Modul de calcul al acestora, respectiv valoarea de bază pentru care se percepe penalizarea, perioada de calcul, numărul de zile de întârziere și coeficientul de calcul aplicat rezultă și din fiecare factură anexată prezentei.
Această sumă reprezintă datoria certă, lichidă și exigibilă a debitorului față de E. E. Muntenia SA, așa cum reiese din fișa de situație a creanțelor, anexată la prezenta cerere.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între E. E. Muntenia SA și debitoare, s-au derulat raporturi contractuale, acesteia fiindu-i atribuit codul de client_, în baza cărora creditoarea a livrat energie electrică către debitoare, iar corelativ s-a născut obligația de plată a acestuia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către creditoare.
Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care debitorul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată toate obligațiile care derivă din beneficiul acestui serviciu și din contractul de furnizare a energiei electrice.
În conformitate cu contractul semnat, care este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ (Decizia președintelui ANRE nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 21 decembrie 1999 și Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice), E. E. Muntenia SA avea obligația să furnizeze energie electrică, iar debitoarea avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către societatea furnizoare, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor și termenul de scadență fiind înscrise pe factură (art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice).
Întrucât actele normative anterior-menționate au fost publicate în forma inițială în Monitorul Oficial al României, nimeni nu poate invoca necunoașterea acestora și neînsușirea clauzelor prevăzute în acestea, mai ales că prin art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004, se prevede că furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, pe cale de consecință, rezultă că acel consum care nu se realizează în baza unui contract intră sub incidența Codului penal.
În acest sens, creditoarea a arătat că potrivit art. 7, lit. c din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia ANRE nr.57/1999, consumatorul are obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
De asemenea, sunt incidente dispozițiile art. 11, alin. 1 și 2 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia ANRE nr. 57/1999.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, creditoarea a menționat că aceasta este reglementată de art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.1007/2004.
În dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului dintre debitoare și E. E. Muntenia SA, stă și faptul că acesta a efectuat o . plăți către societatea creditoare, așa cum rezultă și din situația financiară a debitorului, anexată la prezenta.
Creditoarea a menționat faptul că expedierea facturilor de energie electrică se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se află în proprietatea statului român, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal în orice punct de pe teritoriul României.
Facturarea, respectiv emiterea facturilor, se realizează conform Codului fiscal - art. 155, unde alin. 28 precizează că semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura.
Pentru aceleași considerente, creditoarea a solicitat instanței admiterea acțiunii și obligarea debitoarei la plata pretențiilor solicitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, E. E. Muntenia SA și-a onorat obligația de a furniza debitoarei energie electrică, fără ca aceasta din urmă să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plată a debitului restant.
Pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități în valoare de 197.94 lei, conform contractului, respectiv art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementărilor legale în vigoare.
Facturile fiscale privind valoarea penalităților de întârziere sunt anexate prezentei acțiuni, iar în cuprinsul acestora se evidențiază expres modul de calcul, menționându-se facturile asupra cărora sunt calculate penalitățile, perioada de calcul, numărul de zile de întârziere și coeficientul de calcul aplicat-potrivit reglementărilor în vigoare la data calculului și valoarea acestora.
Potrivit art. 1.516, alin. 1 Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar conform art. 1.535, alin. 1 Noul Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitoarea nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Creditoarea a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări și apeluri telefonice adresate debitoarei, însă demersurile nu au avut nici un rezultat.
În baza art.1014 Cod procedură civilă, creditoarea a îndeplinit procedura comunicării somației debitoarei, prin care a solicitat acesteia achitarea sumei datorate în termen de 15 zile de la primirea acesteia, atașând copia somației împreună cu dovada comunicării acesteia debitoarei.
Având în vedere că toate încercările de recuperare a debitului pe cale amiabilă au rămas fără rezultat, creditoarea s-a adresat instanței, considerând îndeplinite în mod cumulativ condițiile cerute de art. 1.013 alin. 1 Cod procedură civilă privind procedura ordonanței de plată.
Astfel, creanța este certă, în sensul dispozițiilor art. 662, alin. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 1.013 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât existența sa rezultă fără putință de tăgadă din contractul și facturile anexate, este lichidă, în sensul dispozițiilor art. 662, alin. 3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 1.013 alin. 1 Cod procedură civilă, obiectul acesteia fiind determinat din contractul și facturile anexate, și este exigibilă, în sensul dispozițiilor art. 662, alin. 4 Cod procedură civilă coroborat cu art.1.013 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât este ajunsă la scadență, termenul scadent fiind înscris pe fiecare factură în parte.
Creditoarea a solicitat instanței ca, în situația în care procedura de citare/comunicare a actelor procedurale în prezenta cauză nu se va putea realiza la adresa debitoarei indicată în prezenta cerere de chemare în judecată, pentru celeritatea soluționării cauzei, să dispună, din oficiu, efectuarea de verificări în bazele de date electronice sau în sistemele de informare deținute de autorități și instituțiile publice, potrivit dispozițiilor art. 154. alin. 7-8 Cod procedură civilă, dispoziții care sunt deja puse în aplicare în prezent de majoritatea instanțelor.
Față de cele mai sus menționate, creditoarea a solicitat ca instanța să facă aplicarea art. 1.021 alin. 1 Cod procedură civilă și sa emită ordonanța de plată prin care să oblige debitoarea M. G. la achitarea sumei de_.95 lei către E. E. Muntenia SA.
În drept, creditoarea a invocat Noul Cod procedură civilă: art. 150, alin. 1 și 2, art. 223, alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662, art. 1013-1024 Cod civil, art. 1.270, art. 1.516, art. 1.535; Vechiul Cod civil: art. 969 și următoarele, art.1.073; Codul de procedură fiscală (OG nr.92/2003): art.120, alin. 7; Codul fiscal: art. 155, alin. 28; art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004; Decizia ANRE nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr.5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din data de 23.01.2007; Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.485/16 iulie 2012.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, somație din data de 22.04.2015, notă de inventar, confirmarea de primire a somației, situația facturilor restante ale consumatorului, somație nr. 205/15.09.2014, confirmarea de primire a somației, facturile nr. 3MF_/13.02.2013, nr. 3MF02654433/13.03.2013, nr. 3MF04138342/15.04.2013, nr. 3MF05266154/20.05.2013, nr. 4MF01132373/28.01.2014, nr. 4MF01912083/26.02.2014, nr. 4MF04149798/16.04.2014, contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr._/01.03.2011.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Admisibilitatea unei somații de plată întemeiata pe prevederile art. 1013 Cod procedură civile este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: existența unei creanțe certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însușit de părți sub semnătură instanța constată că este îndeplinită.
Astfel, în derularea raporturilor comerciale dintre părți stabilite în conformitate cu art.1270 Cod civil, în conformitate cu dispozițiile contractului nr._/01.03.2011, creditoarea a livrat utilități debitoarei, în valoare totală de_,01 lei, emițând în acest sens facturile fiscale nr. 3MF_/13.02.2013, nr. 3MF02654433/13.03.2013, nr. 3MF04138342/15.04.2013, nr. 3MF05266154/20.05.2013, nr. 4MF01132373/28.01.2014, nr. 4MF01912083/26.02.2014, nr. 4MF04149798/16.04.2014, filele 16-28, din dosar, cu termen de scadență stabilit prin art. 11 alin. 1 din contract, în termen de 15 de zile de la data emiterii facturii.
In consecință, instanța constată că raportul juridic dintre părți este un contract civil, fiind încheiat între un profesionist și o persoană fizică, act juridic care, în conformitate cu prevederile art. 1013 Cod procedură civilă, se încadrează în ipoteza acestui text legal.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Prin urmare, în aprecierea instanței ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor.
În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție deoarece contractul menționat a fost semnate de debitoare.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 662 alin. 3 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Prin urmare, instanța constatând că, la dosarul cauzei, există clar individualizat cuantumul datoriei debitorului, consideră că și cea de-a patra condiție cumulativă a admisibilității unei ordonanțe este îndeplinită.
În ceea ce privește ultima condiție, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța constată următoarele:
Exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Analizând înscrisurile depuse de creditoare la dosarul cauzei, instanța constată că termenul de plată a sumei de_,01 lei, contravaloare utilități livrate a ajuns la scadență, ceea ce înseamnă că, la data introducerii acțiunii, respectiv 17.07.2015, termenul de scadență era deja împlinit.
Prin urmare, termenul de scadență a acestora fiind îndeplinit, instanța consideră că cerința cumulativă a exigibilității creanței este îndeplinită în speță.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale semnate și acceptate în mod tacit de debitoare a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitor, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 Cod procedură civilă că, în speță, a executat propriile obligații.
Instanța va constata că debitoarea nu a executat obligația de a achita contravaloarea utilităților livrate de către reclamantă, decurgând din contractul valabil încheiat de părți, fără ca să dovedească faptul că neexecutarea se datorează vreunei împrejurări de natură a o exonera de răspundere și va admite cererea formulată de reclamantă, considerând-o întemeiată, astfel că, procedând la verificarea temeiniciei pretențiilor reclamantei, va constata că pârâta datorează suma aferentă facturilor sus menționate în cuantum de_,01 lei, contravaloare utilități livrate.
În considerarea caracterului civile al raporturilor juridice derulate de către părți, care au și calitatea de profesioniști, instanța va reține că pârâta datorează pentru neîndeplinirea la scadență a obligațiilor de plată a contravalorii energiei electric livrate, daune interese moratorii, menite să sancționeze pe debitor pentru încălcarea obligației și totodată să repare prejudiciul suferit de creditor pentru întârzierea în executarea acesteia.
Operațiunea de evaluare a prejudiciului, în această ultimă ipoteză, este realizată atât de către părți, cât și de către legiutor, prin stabilirea unor penalități de întârziere, în considerarea prezumției instituite de aceasta, în sensul că lipsa de folosință a sumei de bani, îi produce acestuia un prejudiciu ce constă în cuantumul acestora calculate pe durata întârzierii în executare, a cărui existență nu este necesar să fie dovedită de către creditor.
În consecință, având în vedere cele mai sus menționate și faptul că obligația asumată de către pârâtă are caracter civil, instanța o va obliga pe aceasta la plata penalităților de întârziere solicitate de către reclamantă, având în vedere că au fost calculate de către creditoare în temeiul clauzei penale inserate în contractul nr._/01.03.2011, art. 11 alin. 2, fila 30 verso, pentru executarea cu întârziere a obligației de plată a prețului utilităților livrate, fiind deci aplicabile dispozițiile art.1013 Cod procedură civilă, instanța va reține caracterul cert al creanței având acest obiect.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus și faptul că debitul principal nu a fost achitat de debitoare în termenul stabilit de părți în acest sens, instanța consideră pretențiile creditoarei justificate și, prin urmare, va admite cererea, obligând debitoarea la achitarea sumei de_,01 lei, contravaloare utilități livrate, și sumei de 197,93 lei, penalități de întârziere calculate de la scadență și până la data introducerii cererii.
În scopul executării obligațiilor de plată, instanța va fixa un termen de plată de 30 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc..
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către reclamanta, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către aceasta în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitoarea este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, o va obliga să plătească suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de E. E. MUNTENIA S.A., cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr. 41-43, sector 1 și cu sediul procesual ales în București, Bulevardul D. P. nr.10A, Clădirea C3, etaj 7, sector 2, CUI24387371, în contradictoriu cu debitoarea M. G., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ..
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de_,01 lei, contravaloare utilități livrate, și sumei de 197,93 lei, penalități de întârziere calculate de la scadență și până la data introducerii cererii, în termen de 30 zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata către creditoarea sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.09.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
4 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6305/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6296/2015. Judecătoria... → |
|---|
