Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 4421/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4421/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 4421/2015
Dosar._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4421
Ședința publică din data de 09.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. F. S.A. în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. R. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă creditoarea, prin reprezentant convențional, avocat D. F. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 care se depune la dosarul cauzei în ședință publică și debitoarea, prin reprezentant convențional, avocat A. V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._, aflată la dosarul cauzei, fila 133.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar la data de 04.05.2015 debitoarea a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată.
Instanța comunică un exemplar al întâmpinări formulate de către debitoarea creditoarei, prin avocat.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței instanței privind soluționarea cererii de chemare în judecată.
Creditoarea, prin avocat, menționează că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze cauza în temeiul art. 112 C.pr.civ. care prevede că este competentă instanța în a cărei rază se află imobilul pentru cererile care izvorăsc dintr-un imobil de locațiune, imobilul fiind situat în sectorul 6 București.
Debitoarea, prin avocat, menționează că instanța sesizată este competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată.
Instanța, verificând competența conform art.131 alin.1 din C.pr.civ., constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în temeiul conform art. 94 pct.1 lit. j C.pr.civ., art.107alin. 1 C.pr.civ., art.1015 C.pr.civ. si HG. nr.337/1993.
La interpelarea instanței, părțile menționează că solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Conform art.238 din C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
În temeiul art. 255 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, debitoarea, prin avocat, menționează că somația nu a fost transmisă în mod legal.
Creditoarea, prin avocat, menționează că este adevărat că în cuprinsul somației cuantumul sumei solicitate este mai mic însă somația a fost emisă în luna octombrie 2014, moment de la care au mai fosta adăugate penalități de întârziere, iar în ceea ce privește aspectul menționat de către debitoare că somația nu fost transmisă în mod legal, la dosarul cauzei există dovada că aceasta a fost transmisă în mod legal cu confirmare de primire, iar debitoarea a recunoscut o parte din debit.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art.216 C.pr.civ.
Creditoarea, prin avocat solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost solicitată având în vedere că debitul la plata căreia este obligată debitoarea îndeplinește condițiile unei creanțe certe, exigibile și lichide, între cele 2 părți fiind încheiat un contract de locațiune, creditoarea obligându-se să închirieze și să asigure debitoare folosința spațiului, iar debitoarea avea obligația să administreze spațiul și să achite chiria, obligație care nu a fost respectată de către aceasta. Debitoarea a fost notificată de către creditoarea prin mai multe somații în vederea achitării debitului, dar debitoarea nu a răspuns niciunei solicitări. În luna aprilie debitoarea a recunoscut o parte din debit motiv pentru care solicită admiterea acțiunii.
Debitoarea, prin avocat, în ceea ce privește excepția invocată solicită admiterea acesteia în temeiul art. 1014 alin. 1 C.pr.civ., iar în ceea ce privește fondul cauzei, menționează că cererea de chemarea în judecată este netemeinică având în vedere că nu se poate determina debitul datorat, facturile nefiind emise în mod corespunzător întrucât nu cuprind numărul contractului în baza căruia au fost emise, și deși au fost depuse la dosarul cauzei mai multe facturi fiscale, nu sunt depuse și dovezile privind comunicarea acestora.
La interpelarea instanței, creditoarea, prin avocat, precizează că între părți a fost încheiat un singur contract de locațiune, iar ulterior au fost încheiate mai multe acte adiționale prin care s-a prelugit durata contractuală.
Totodată, la interpelarea instanței, pârâta menționează că nu a fost achitată nicio factură și nu deține dovezi de plată.
Creditoarea, prin avocat, menționează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Debitoarea, prin avocat, precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 05.02.2015, sub nr._, creditoarea . contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 15.525,96 lei din care: penalizări de întârziere conform contractului de închiriere nr.1140/14.12.2006 în sumă de 1926 lei și cheltuieli de judecată conform ordinului de plată nr.62/02.02.2015, în sumă de 200 lei.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale conform contractului de închiriere nr.1140/14.12.2006.
Astfel, creditoarea a emis facturile fiscale neachitate, rămânând de plată suma în cuantum de 15.252,96 lei.
Debitoarea a fost somată în data de 22.10.2014 conform art.1014 din codul de procedură civilă în vederea achitării datoriei, însă demersurile inițiale au rămas fără rezultat.
La notificarea creditoarei din 30.10.2013, debitoarea a transmis un angajament de plată pe care de asemenea nu l-a respectat.
În concluzie, creditoarea a solicitat să se ia act de faptul că cererea întrunește condițiile prevăzute de art.1013 și urm. Cod procedură civilă, respectiv deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, precum și emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligată la plata sumei de 15.252,96 lei la care se adaugă penalitățile de întârziere calculate de la scadență și până la data achitării integrale a debitului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1013-1014 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus în copie următoarele înscrisuri:contract de închiriere nr.1140/14.12.2006, somație nr.1640/22.10.2014 cu confirmare de primire, preaviz nr.856/03.06.2014 cu confirmare de primire, adresa nr-430/14.03.2014, adresa nr.2356/26.08.2013, cerere din 01.04.2014, adresa nr.572/04.04.2014, adresa nr.2836/30.10.2013, adresa nr.3094/05.12.2013, actele adiționale nr.5/01.12.2012, nr.4/18.04.2011, nr.3/13.12.2011, nr.2/28.10.2010, nr.1/2007 la contractul de închiriere, CI Palaz M. - L., certificat de înregistrare emis de ONRC, adresa nr.4565/19.12.2013, facturi fiscale.
La data de 17.02.2015, prin compartimentul registratură, creditoarea a depus la dosar documentele solicitate de instanță prin rezoluția din data de 06.02.2015 (f.42-103). De asemenea, creditoarea a precizat că penalitățile au fost calculate numai până la data de 31.12.2014.
Prin același compartiment, la data de 04.05.2015, debitoarea a depus întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție, inadmisibilitatea cererii de emitere a ordonanței de plata formulata de creditoare; iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată precum și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecata efectuate în prezenta cauză.
În motivarea cererii, debitoarea a arătat că între A. si F. s-a încheiat contractul de închiriere nr.1140/14.12.2006 (denumit în continuare „Contractul”), având ca obiect închirierea către A. a unui spațiu situat în .. 7, Sector 6, București, alcătuit din terasa magazinului F. din .. 7, Sector 6, București si din terasa magazinului F. de la intersecția .. V. M..
Făcând abstracție de prevederile Contractului privind maniera de facturare și de transmitere a facturilor, creditoarea a chemat în judecata societatea A., în vederea obligării acesteia la plata sumei de 15.525,96 lei, reprezentând chiria restantă si penalități de întârziere (în cuantum de 1926 lei), precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, insă susținerile creditoarei sunt neîntemeiate, întrucât creanța invocată și pretinsă nu este certa, lichida si exigibilă.
În ce privește excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței de plata, pe fondul îndeplinirii neconforme a obligației de transmitere a somației prealabile de plată, debitoarea a solicitat în analizarea acestei excepții să se constate ca procedura prealabila s-a realizat în încălcarea vădita a dispozițiilor art. 1014 si urm. Cod Procedura Civila, după cum urmează:
Nu există identitate între suma menționata în somația prealabila de plată și suma menționată în cererea de emitere a ordonanței de plată.
Analizând somația prealabilă de plată depusa de creditoare la dosarul cauzei, în vederea dovedirii îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art.1014 Cod Procedura Civila, rezultă ca F. a somat debitoarea la plata exclusivă a sumei de 12.879,37 lei.
Având în vedere că nu exista identitate între suma solicitată la plata prin intermediul somației prealabile de plata si cea identificata prin cererea de chemare în judecata, consideră că procedura prealabila nu a fost îndeplinită în mod legal, întrucât creditoarea avea obligația să o someze la plata sumei menționate în cererea de chemare în judecata, dispozițiile art.1014, fiind neechivoce.
Creditoarea nu a transmis somația prealabilă de plată într-una din manierele limitativ prevăzute de art.1014 Cod Procedura Civila.
Prin urmare, legiuitorul a prevăzut care sunt cele doua modalități de transmitere a somației prealabile de plata, modalități care permit dovedirea faptului ca debitoarea a primit somația în cauză. Aceste modalități sunt transmiterea somației prin intermediul executorului judecătoresc, respectiv prin scrisoare recomandata, cu conținut declarat si confirmare de primire. Or. creditoarea a transmis somația prealabila fără a utiliza scrisoarea recomandată, încalcand în mod evident dispozițiile art. 1014 alin. 1) Cod Procedura Civila învederate anterior.
Mai mult, debitoarea a solicitat să se constate că confirmarea de primire depusă de creditoare la dosarul cauzei nu se observa datele de identificare ale semnatarului confirmării, ci exclusiv o semnătură indescifrabila. Totodată, confirmarea de primire nu cuprinde si ștampila debitoarei, astfel încât să se facă dovada faptului ca A. a intrat în posesia somației prealabile.
În lumina argumentelor expuse anterior, debitoarea a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței de plata ca fiind inadmisibila, pe considerentul ca F. nu a îndeplinit procedura de transmitere a somației prealabile, în temeiul si în deplina conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 1014 si urm. Cod Procedura Civila, aspect care echivalează cu însăși neîndeplinirea procedurii prealabile.
În ce priveștenetemeinicia cererii de chemare în judecată, respectiv lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creanței în cuantum de 15.525,96 lei, pe fondul imposibilității de determinare a debitului datorat.
Pentru că F. să solicite la plata suma de 15.525,96 lei ante-menționata, se impunea ca acesta sa emită facturi fiscale în mod corespunzător si cu respectarea prevederilor legale si contractuale agreate, detaliate mai sus. Or, niciuna din facturile fiscale depuse de creditoare la dosarul cauzei nu cuprinde numărul contractului în baza căruia au fost emise. Analizând facturile în cauza, se poate lesne observa ca acestea cuprind doar formularea generica ‘"chirie spațiu”, fără a se preciza în niciun moment contractul din care deriva obligația debitoarei de a achita chiria facturată.
Totodată, creditoarea a depus la dosarul cauzei numeroase facturi fiscale, aferente debitul principal în cuantum total de 15.525,96 lei, însă nu a depus nicio dovada de comunicare a acestora. Prin urmare, creditoarea nu dovedește comunicarea facturilor fiscale pe care își întemeiază pretențiile, context în care creanța învederata de F. nu este certa, lichida si cu atât mai puțin, exigibila.
Din aceste considerente, apreciază ca nu este dovedit caracterul cert al creanței solicitate la plata, fiind imposibila determinarea exacta a sumei datorate de debitoare, precum și exigibilitatea creanței, în contextul eliberării de către creditoare de facturi într-o forma ce prezintă deficientele expuse mai sus și fără a se realiza dovada comunicării acestora.
Debitoarea a solicitat să se constate echivocul caracterului cert al creanței creditoarei, iar, în acest context, nu se poate stabili nici daca exigibilitatea creanței este justificată. Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța nu poate stabili cu exactitate suma datorata de debitoare, iar, pentru stabilirea corecta a cuantumul datoriei, se impune lămurirea situației de fapt si suplimentarea probatoriului, prin efectuarea unei expertize de specialitate, care nu se poate efectua pe calea ordonanței de plata.
Lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creanței în cuantum de 15.525,96 lei, pe fondul nesemnării si a neștampilării facturilor fiscale depuse la dosar.
În susținerea aspectelor invocate prin cererea de emitere a ordonanței de plata, creditoarea a atașat o . facturi fiscale emise către societatea debitoare. Analizându-le, rezultă faptul că facturile în cauza nu poarta semnătură sau stampila debitoarei, nefiind acceptate si nici însușite de aceasta. Prin urmare, debitul pretins nu este cert, de vreme ce facturile nu poarta semnătură si stampila reprezentantului legal al debitoarei, după cum creditoarea nu face nici măcar dovada comunicării si a recepționării facturilor de către aceasta.
D. urmare, factura fiscala constituie un mijloc de proba în contra debitoarei atunci când a fost acceptată la plata de către aceasta, fapt ce rezulta din inserarea în cuprinsul său a semnăturii reprezentantului debitoarei si a ștampilei acesteia, iar, în caz contrar, aceasta nu poate servi ca mijloc de proba decât în contra emitentului sau, creditorul prezentei cauze, căruia, de altfel, îi revine sarcina probei.
Astfel, deși creditoarea a depus la dosar facturile fiscale, aceasta nu face în niciun fel dovada însușirii lor de către debitoare, respectiv creditoarea nu dovedește existenta creanței pretinse, în condițiile în care facturile nu conțin elementele esențiale mai sus menționate si, prin urmare, nu pot constitui mijloc de proba al acceptării la plata de către subscrisa. în condițiile în care creditoarea nu poate dovedi caracterul cert al creanței pe care pretinde a o avea împotriva debitoarei, apreciază că aceasta nu îndeplinește condițiile certitudinii, lichidității si exigibilității pe care creanța ce fundamentează o cerere de emitere a unei ordonanțe de plata trebuie sa le îndeplinească.
Consideră ca, în prezenta cauza, se impune cu necesitate administrarea unui probatoriu mult mai amplu decât cel permis de dispozițiile Codului de Procedura Civila ce reglementează procedura speciala a ordonanței de plata, din următoarele motive:
În cauza se impune efectuarea unei expertize contabile care să ateste, fără urma de îndoiala, daca debitoare datorează debitul principal, în baza cărui contract au fost emise facturile, daca acestea au fost înregistrate în contabilitatea acesteia, care este valoarea debitului si a dobânzii legale aferente;- prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, creditoarea nu a demonstrat daca deține o creanța certa, lichida si exigibila;- în cauza se impune cu necesitate administrarea probei testimoniale cu un martor, precum și cu interogatoriul creditoarei,
Considera ca interogatoriul, proba testimoniala si expertiza reprezintă mijloace de proba incompatibile cu examenul pe care instanța trebuie să îl facă cu privire la creanța dedusa judecații, astfel încât soluția care se impune este de respingere a cererii de emitere a ordonanței de plata.
Procedura ordonanței de plata nu poate substitui procedura de drept comun, ea având aplicabilitate doar atunci când creanța este certa, lichida si exigibila, respectiv clara si necontestata. În situația dedusa judecații, creanța pretinsa de creditoare este litigioasa, debitoarea a contestat existenta si cuantumul ei, iar, pentru dovedirea pretențiilor creditoarei, este necesara administrarea unui material probator complex, în care să se regăsească expertiza de specialitate, interogatoriul creditoarei, proba cu martori.
În aceasta situație, față de toate aspectele relatate anterior, apreciază ca cererea capătă un caracter contencios, fiind necesara administrarea unor alte probe, în condițiile dreptului comun, si nu pe calea ordonanței de plata.
În considerarea tuturor aspectelor menționate prin întâmpinare, debitoarea a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca fiind inadmisibila, iar, în subsidiar, ca fiind neîntemeiata, precum si obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecata efectuate în prezenta cauza, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1) Cod de Procedura Civila.
În probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri.
Cerere legal timbrată.
Examinând cu prioritate, conform art. 248 Cod proc.civilă, excepția inadmisibilității cererii invocată de creditoare o va respinge ca neîntemeiată, pentru cele ce urmează.
Potrivit înscrisurilor depuse la filele 9-15 dosar, creditoarea a notificat-o pe debitoare cu privire la obligația de plată, prealabil sesizării instanței, aceasta primind notificarea după cum reiese din confirmare de primire depusă la fila 12, fiind respectate prevederile art. 1014 cod proc. civ., iar aspectul că în somatia comunicată la data de 25.10.2014 s-a mentionat o sumă mai mică decât suma solicitată potrivit cererii nu este de natura să atraga inadmisibilitatea prezentei cereri, întrucât din interpretarea art.1014 și urm. cod proc. civ. nu reiese că debitorul poate fi chemat în judecată în procedura ordonanței de plată numai pentru suma înscrisă în somație, ci se pat solicita și sume ajunse la scadenta în perioada dintre comunicarea somatiei si sesizarea instantei, astfel că sustinerile debitoarei sub acest aspect nu vor fi primite de instanță.
Cu privire la fondul cauzei retine că, între parțile litigante se derulează raporturi de locațiune bazate pe contractul de închiriere nr. 1140/14.12.2006, având ca obiect închirierea către A. a unui spațiu situat în ..7, Sector 6, București, alcătuit din terasa magazinului F. din .. 7, Sector 6, București și din terasa magazinului F. de la intersecția .. V. M..
În mod corelativ, debitoarea s-a obligat, potrivit art.III. IV din contract să achite prețul chiriei, 200USD /lună (in lei la cursul oficial de la data facturării), în termen de 10 zile de la data emiterii facturii, in caz contrar urmând a suporta penalitați de întârziere de 0,3% pe zi, calculate la valoarea debitului restant, în acest sens clauza penala prevăzută la art.5 din contract.
Potrivit art.8, lit.f locatarul se obliga să suporte cheltuielile cu utilitățile, respectiv energia electrică, termică, etc., fără ca acestea să diminueze cuantumul chiriei.
Durata locatiunii a fost prelungită in mod succesiv prin acte aditionale, iar prin actul adițional nr.4/18.04.2006, chiria a fost modificata la 100eur/lună
In executarea contractului, creditoarea a asigurat paratei liniștita folosință a bunului închiriat, emițând in perioada 01.03._15, facturile fiscale depuse la f.49-109 dosar, în valoare totala de 15.525,96 lei reprezentând pretul chiriei conform contractului si contravaloarea energiei electrice consumate de locatar.
Creditoarea a notificat-o pe debitoare în mod repetat cu privire la obligația de plată, comunicând acesteia cuantumul debitului, precum și detalierea sumei solicitate, notificări ce au fost primite de către debitoare după cum reiese din după cum reiese din înscrisurile și confirmările de primire depuse la filele 9-25 dosar.
Se mai retine și că debitoarea a recunoscut că la data de 01.04.2014 datora creditoarei suma de 7455 lei, fără penalități și solicita stergerea penalitătilor, precum si eșalonarea datoriei potrivit graficului de la fila 19, eșalonare acceptată de către creditoare conform adresei de la fila 20, însă debitoarea nu a respectat termenele de plată propuse chiar de ea.
Instanța observă că potrivit contractului nu s-a stabilit în mod expres in sarcina locatorului-creditoarea o obligație de comunicare a facturii aferenta chiriei lunare, într-o anume modalitate ori la un anumit termen către debitoare doar că factura va fi emisă la începutul fiecărei luni de plată urmand a fi achitat in termen de 10 zile de la data emiterii, in acest sens clauza art. 4 din Contract, prin urmare nu se poate retine că subzista în sarcina creditoarei obligativitatea comunicării facturilor, ori a obținerii unui exemplar al facturii semnat/stampilat de către locatar, fiind evident că din moment ce a folosit de spațiul închiriat, debitoarea avea obligația să achite chiria potrivit contractului, neputându-se prevala de aspectul că facturile depuse la dosar nu poartă semnătura și ștampila sa, astfel că apărările debitoarei în sensul că, creanța reclamată nu este certă, lichida și exigibilă nu vor fi primite.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar (contract, facturi fiscale, fișă client) și ținand cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale, debitorului îi incumba sarcina dovedirii îndeplinirii integrale a obligatiei de plata (iar debitoarea, în speță, nu a facut nici o proba în acest sens, instanța mai retine ca, deși a beneficiat de spațiul închiriat si de utilitațile necesare desfășurarii activitatii, debitoarea nu a achitat, la scadența contravaloarea chiriei la tariful stabilit potrivit contractului de inchiriere, ori a utilitătilor consumate(energie electrică).
Văzând dispozitiile art.662 Cod Pr.Civ. se apreciaza ca, creanța în sumă de 15.525,96 lei este certă, existenta ei neîndoielnica rezultând din facturile depuse la dosar.
Este o creanță lichidă rezultând din situația că s-a asigurat debitoarei, linistita folosintă a spațiului închiriat, conform contractului.
Este o creanță exigibilă, adică ajunsă la termen, deoarece facturile urmau a fi achitate în integralitate la data scadenței conform contractului, respectiv în 10 zile de la emitere, însă debitorul nu a făcut dovada plății.
Asupra debitului restant, creditoarea a calculat penalități de 0,3% pe zi întârziere de la data scadentei fiecărei facturi până la data de 31.12.2014, în sumă de 1929 lei, raportat la prevederile art. 4 și art.5 din Contract, conform precizării de la fila 41, iar penalitatea este rezultatul de voință al unei negocieri directe dintre parti și implicit, are un caracter cert, în înțelesul disp.art. 662 Cod proc civ.
Intrucât creditoarea are dreptul la repararea integrala a prejudiciului decurgând din imposibilitatea de a folosi suma datorata, debitoarea datorează penalități de întârziere calculate in continuare până la achitarea efective a debitului.
Față de considerentele expuse anterior si de dispozițiile art.969-970 Cod.Civ., potrivit cu care obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între partile contractante, instanța apreciaza ca, in speta, creditoarea a facut dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile pe care o are împotriva debitoarei, in cuantumul solicitat și in condițiile prevazute de art.1013 din Cod Pr.Civ.
Instanța retine că invocarea formală de către debitoare a prevederilor art.1020 cod proc. civ. și a aspectului că soluționarea cauzei necesita administrarea unui probatoriu complex, incompatibil cu prezenta procedură, nu sunt de natură să formeze o atare concluzie instanței în lipsa unor argumente de fapt ori de drept temeinice, (fiind evident față de argumentele expuse în intampinare că debitoarea nu neagă ca a folosit spațiul închiriat în perioada in litigiu, nu a făcut dovada că a achitat măcar parțial chiria /utilitațile potrivit contractului, este evident că chiar dacă nu s-a menționat pe facturi numărul de contract, debitoarea nu a suferit vreo vătămare din moment ce intre parți nu subzistă raporturi juridice complexe, ci doar cele intemeiate pe un singur contract de inchiriere astfel că nu poate exista dubiu cu privire la izvorul obligației de plată), debitoarea doar urmărind să obțină o amânare la plata sumei pe care o datorează creditoarei.
In concluzie, având in vedere caracterul cert, lichid si exigibil al creanței ce formează obiectul litigiului, dovedit prin proba cu înscrisuri administrată în cauza, în temeiul art.1021 NCPC, instanța va admite cererea precizată și va ordona debitoarei să plătească creditoarei în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii suma de 15.525,96 lei, reprezentând debit aferent perioadei 01.03._15 și suma de 1929 lei reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului de la data scadente fiecărei facturi până la data de 31.12.2014, precum și în continuare până la achitarea integrală a debitului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii invocată de creditoare ca neîntemeiată.
Admite cererea precizată formulată de creditoarea S.C. F. S.A., cu sediul în București, ..7, sector 6, J_, C. RO_ în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. ROMÂNIA S.R.L., cu sediul în București, .-77, . 1, camera 3, sector 1, J40/_/2004, CURO_.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii suma de 15.525,96 lei, reprezentând debit și suma de 1929 lei reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului până la data de 31.12.2014, precum și în continuare până la achitarea integrală a debitului.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare /înmânare, cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti.
Pronunțată in ședința publica azi, 09.06.2015.
P. GREFIER
A. G. Ș. G.
Red. AG./Tehn. MM
4 ex./03.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4396/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
