Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 6056/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6056/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-08-2015 în dosarul nr. 6056/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 6056
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol pronunțarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată , privind pe creditoarea ., în contradictoriu cu debitoarea T. T. INESTMENT SRL.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.08.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 26.05.2015, sub nr._, creditoarea . a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei T. T. INESTMENT SRL, pentru plata sumei totale de 41.843,21 lei, din care: suma de 21,008,09 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._ din 18.09.2014, emisa în baza Contractului nr._ din 05.06.2014; suma de 12.955,5 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._ din 21.10.2014, emisa în baza contractului nr._ din 05.06.2014; suma de 7.880,05 lei reprezentând penalitățile de întârziere calculate la sumele mai sus menționate pana la data de 20.03.2015, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 200 lei, taxă de timbru.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între S. R. SRL, în calitate de furnizor, și T. T. Investment SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul nr._ din 05.06.2014, conținând Oferta nr._ si Anexele 1-2 (anexate) având ca obiect proiectarea, importul, furnizarea si montajul ascensorului S. 3300 în cadrul imobilului C. D., din .. 21, București, ascensor cu .._.
Creditoarea S. R. SRL a susținut că si-a executat întocmai obligațiile asumate prin contract, astfel, la 09.09.2014 s-a procedat la livrarea echipamentelor (componentelor ascensoarelor) la locul de montaj, așa cum rezulta din procesul-verbal de predare-primire din data de 09.09.2014, iar după predarea frontului de lucru de către societatea debitoare din data de 12.09.2014, (conform procesului-verbal anexat), ascensorul identificat sub nr. B._ a fost instalat si montat, sens în care s-a încheiat procesul-verbal de confirmare finalizare montaj din 08.10.2014 semnat de ambele părți contractante (anexat).
A învederat că societatea debitoare nu a înțeles să-și respecte obligația de plata asumată prin art. 38 si 40 din contract cu referire la prețul și condițiile de plată cuprinse în oferta nr._, parte integranta a contractului, respectiv avea obligația de a achita 30% din prețul contractului la livrarea echipamentelor la locul de montaj și obligația de a plăti restul de 10% din prețul contractului după finalizarea montajului echipamentelor.
În acest sens, a arătat că au fost emise facturile fiscale nr._/18.09.2014 în valoare de 21.008,09 lei, cu scadentă la 25.09.2014 și nr._/21.10.2014 în valoare de 12.955,05 lei, cu scadență la 28.10.2014.
Totodată, creditoarea a invocat prevederile art. 45 din Contractul nr._ din 05.06.2014, respectiv: „dacă antreprenorul nu efectuează plata până la termenul stipulat, S. va avea dreptul sa primească penalități în cuantum de 1% pentru fiecare săptămână de întârziere, rata aplicabila la valoarea sumelor scadente si restante ”, astfel că a calculat penalități de întârziere până la data de 20.03.2015, la sumă de 7.880,5 lei.
A susținut că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, cuantumul ei rezultând din actele de creanța (contract, facturi, procesele verbale de recepție/confirmare montaj/avizare depuse la dosar), fiind ajunsa la scadență (la termenele de plata stabilite prin contract).
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1013 - 1024 Cod proc. civ., art. 94, 98, 116 Cod proc. civ.
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie următoarele: certificatul constatator S. România SRL; somația de plata nr. 436 din 03.04.2015 cu confirmarea de primire din 08.04.2015, contractul nr._ din 05.06.2014, cu Oferta nr._, parte integranta a contractului si Anexele 1-2; fișa de cont; fișe de constatare a efectuării lucrărilor pregătitoare în vederea preluării frontului de lucru; proces-verbal de predare-primire a frontului de lucru din 02.07.2014; proces-verbal de predare primire echipamente din data de 09.09.2014; proces-verbal de predare-primire a frontului de lucru din data de 12.09.2014; proces-verbal de confirmare-finalizare montaj din data de 08.10.2014; facturile mai sus menționate cu dovezile de comunicare; calculul penalităților. (f.9-47).
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei (fila 7).
Debitoarea, legal citată, nu a depus întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 05.06.2014 între creditoarea . și debitoarea . SRL a fost încheiat contractul pentru proiectare, import, furnizare și montaj ascensoare, scări și/sau trotuare rulante, înregistrat sub nr._, fiind însușit de părți prin semnare și ștampilare (filele 16 - 35 dosar).
Potrivit art. art. 2 din cuprinsul contractului, obiectul acestuia era reprezentat de efectuarea de către creditoare a lucrărilor descrise în oferta nr._/ 05.06.2014, parte integrantă a contractului, ofertă însușită de societatea debitoare (filele 28 - 35).
În temeiul contractului, creditoarea a emis factura fiscală nr._/18.09.2014, în cuantum de 21.008,09 lei reprezentând 30 % din valoarea totală a contractului la livrarea echipamentelor la montaj și factura fiscală nr._/21.10.2014, în cuantum de
12.955,05 lei reprezentând 10 % din prețul contractului după finalizarea montajului echipamentelor, conform ofertei însușite de părți. Debitoarea a achitat suma de 13.000 lei, la data de 30.06.2015, cu titlu de plată parțială a facturii nr._/18.09.2014, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse de creditoare(filele 57-58)
Analizând cererea, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Instanța reține că procedura ordonanței de plată, așa cum apare reglementată de art. 1014 și următoarele din Codul de procedură civilă, este o procedură specială, simplificată și accelerată, pentru recuperarea creanțelor ale căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisurile atașate dosarului.
Astfel, art. 1014 din actul normativ mai sus menționat impune verificarea de către instanță a următoarelor condiții: modalitatea de sesizare a instanței de către creditor, existența unei obligații de plată a unei sume de bani, izvorul acestei obligații să se regăsească într-un contract constatat printr-un înscris, ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege și creanța creditorului să fie certă, lichidă și exigibilă.
Privitor la prima condiție, instanța remarcă faptul că prin cererea de chemare în judecată, creditorul a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe de plată în ceea ce o privește pe debitoare, cererea creditorului îndeplinind condițiile cerute de art. 1017 din Cod procedură civilă.
Cu privire la necesitatea existenței unei obligații de plată a unei sume de bani, instanța observă că facturile fiscale nr._/18.09.2014 și nr._/21.10.2014 emise în temeiul contractului mai sus menționat, obligă debitoarea la plata unei sume de 20.963,14 lei debit restant.
În ceea ce privește existența unui contract constatat printr-un înscris, ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege, instanța reține faptul că actul juridic intitulat de părți „pentru proiectare, import, furnizare și montaj ascensoare, scări și/sau trotuare rulante”, coroborat cu facturile emise de creditoare atestă existența unor raporturi juridice contractuale între părți.
In consecință, instanța constată că raportul juridic dintre părți s-a născut dintr - un contract, constatat printr-un înscris.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 663 alin. 2, 3 și 4 Cod de procedură civilă, creanța este lichidă, atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Raportat la prezenta cauză, din înscrisurile atașate dosarului, rezultă că această creanța pretinsă de creditoare este una lichidă, conform facturii descrise mai sus.
Creanța este una exigibilă, atunci când obligația debitoarea este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că debitoarea era obligată, conform art. 40, a ofertei și facturilor emise, la plata contravalorii acestora, până la data de 25.09.2014, respectiv 28.10.2014. Prin urmare, creanța este una exigibilă, deoarece plata nu a fost făcută în termenul arătat și nici nu s-a achitat debitul ulterior acelui termen.
De asemenea, instanță reține că această creanță este certă, existența ei neîndoielnică rezultând din contractul încheiat între părți prin raportare la facturile emise și plata parțială efectuată de debitoare, astfel că debitoarea datorează creditoarei suma de 20.963,14 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate și a serviciilor prestate.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul semnat și ștampilat de părți, procesele-verbale de predare-primire a frontului de lucru (filele 37-41), procesul-verbal de confirmare finalizare montaj (filele 42) și facturile emise în baza acestui contract, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 Cod procedură civilă că, în speță, a executat propriile obligații.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere solicitată de creditoare prin cerere, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile potrivit art.1270 alin. 1 Cod Civil, convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună - credință, conform art. 1350 Cod civil, în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă, în mod clar, faptul că un creditor, suferind o neexecutare din partea debitoarei a obligației acesteia din urmă, beneficiază de dreptul la dezdăunări cu excepția situației în care debitoarea justifică prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație.
Instanța constată că părțile, prin prevederile art. 45 din contract, au stabilit în mod expres că, pentru orice întârziere de plată, cumpărătorul datorează penalități de 1% din suma datorată pe zi de întârziere, începând cu prima zi după scadență, fiind de drept în întârziere și cuantumul acestora poate depăși valoarea soldurilor restante. Astfel, debitoarea datorează creditoarei suma de 7.880,05 lei, penalități de întârziere, calculate până la data de 20.03.2015.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus și faptul că debitoarea nu a achitat suma menționată în termenul stabilit de părți în acest sens, instanța consideră pretențiile creditoarei justificate, astfel încât va admite cererea și va obliga debitoarea ca în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei hotărâri să plătească creditoarei suma de 20.963,14 lei, reprezentând debit restant și suma de 7.880,05 lei, reprezentând penalități de 1 % pe zi aferente debitului principal calculate până la data de 20.03.2015.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată.
Instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei (f. 8), motiv pentru care va obliga debitoarea să achite creditoarei această sumă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea S.C. S. R. S.R.L., cu sediul în București, ., etaj 1, sector 6, J_, CUI RO11530967, în contradictoriu cu debitoarea S.C. T. T. INESTMENT SRL, cu sediul social în Voluntari, ..45, județ Ilfov, si cu punct de lucru în ., sector 3, București, J_, CUI RO_, așa cum a fost precizată.
Obligă debitorul ca în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei hotărâri să plătească creditoarei suma de 20.963,14 lei, reprezentând debit restant și suma de 7.880,05 lei, reprezentând penalități de 1 % pe zi aferente debitului principal calculate până la data de 20.03.2015.
Obligă debitorul să achite creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare în 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.08.2015.
P. GREFIER
Red. S.I.G./Tehnored./2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 6048/2015. Judecătoria SECTORUL... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6050/2015. Judecătoria... → |
|---|
