Plângere contravenţională. Sentința nr. 6300/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6300/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 6300/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6300
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatorul B. A. A. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la prima strigare, nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la a doua strigare, nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței teritoriale și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2015 contestatorul B. A. A., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, a formulat plângere contravențională împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.06.2012, solicitând anularea procesului - verbal și exonerarea sa de la plata amenzii iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că a fost sancționat contravențional întrucât ar fi circulat fără a avea rovinietă valabilă pe un anumit tronson de drum, procesul - verbal nefiindu-i comunicat, până la data primirii notificării neavând cunoștință de existența acestei sancțiuni.
Contestatorul a menționat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, întrucât a înstrăinat vehiculul surprins în trafic fără a avea rovinietă valabilă la data de 15.02.2012 către numitul A. D., în acest sens, anexând copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu respectiva persoană.
De asemenea, contestatorul a încercat soluționarea pe cale amiabilă a problemei transcrierii dreptului de proprietate și, față de refuzul noului proprietar, l-a acționat în justiție, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Focșani.
Față de aceste împrejurări, contestatorul a apreciat că sancțiunea a fost aplicată în mod nejustificat. Contestatorul nu poate avea calitate de subiect activ al faptei contravenționale în condițiile în care nu mai este proprietarul vehiculului menționat, învederând faptul că nu are nicio culpă în faptul că numitul A. D. nu a efectuat operațiunea de transcriere a dreptului de proprietate.
Contestatorul a solicitat a se avea în vedere dispozițiile din Decizia ICCJ nr. 6 din 16 februarie 2015, care a fost dată de completul competent să judece recursul în interesul legii, ce este obligatorie, de la data publicării, pentru instanțele de judecată.
Astfel, dacă procesul-verbal de contravenție pentru lipsa rovinietei (întocmit în urma depistării cu camerele video), care este trimis conducătorilor auto prin poștă în forma tipărită, nu conține semnătura olografă a agentului constatator, acesta este nul.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile OG nr.2/2001, OG nr.15/2002.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, notificare, procesul - verbal contestat, contractul de vânzare – cumpărare și cartea sa de identitate.
La data de 25.06.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și, drept consecință, menținerea procesului verbal . 12 nr._, ca temeinic și legal.
Intimata a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
În motivare, a arătat că potrivit art. 31 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului verbal de contravenție se face în termen de 15 zile de la înmânare sau de la comunicare.
Pe fondul cauzei, a arătat că apărarea petentului potrivit căreia lipsește semnătura agentului constatator și astfel procesul verbal este nul, semnătura electronică nefiind menționată în OG nr.2/2001, este neîntemeiată și nu poate fi luată în considerare ca motiv de nulitate a procesului verbal din considerentele expuse în continuare.
Astfel, art. 17 din OG nr.2/2001 sancționează lipsa semnăturii agentului constatator. Dar, după cum se poate observa, legiuitorul a vorbit doar despre „semnătură”, astfel încât, chiar dacă nu se menționează expres despre semnătura electronică, se poate constatata că nu se menționează nici faptul că semnătura ar fi olografă.
Totodată, semnătura electronică este o modalitate reglementată de lege, astfel încât nu se poate considera ca nelegală o asemenea semnătură pe procesul verbal contravențional. Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezultă că procesul verbal este legal semnat, nefiind nul.
Potrivit art. 4 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, înscrisul în forma electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Astfel, în înțelesul art. 4.4.. semnătura electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legată în mod unic de semnatar: b) asigură identitatea semnatarului: c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar: d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează, în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în forma electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efectele înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătura este validată de însăși semnătura în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator investit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept celor reținute, investind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice. Se realizează o confuzie între generarea unui înscris în formă electronică și materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art.25 alin. 1 din OG nr.2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în formă electronică poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hârtie întrucât, odată generat și semnat electronic, fără îndoială înscrisul electronic poate dobândi o existență fizică, palpabilă, pe suport de hârtie și destinat a fi citit cu ochiul liber.
Astfel, un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu își pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică.
Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenției care, în forma electronică are atașată semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia.
Procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în formă electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai reține că legea privind semnătura electronică trebuie interpretată sistematic, art. 6 și art. 7 din acest act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică.
Ca argument suplimentar, chiar dacă ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, privați - autoritate și numai în format electronic, semnarea electronică a proceselor verbale de contravenție de către agentul constatator valorează totuși asumarea celor consemnate în acestea.
În plus, OG nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
În conformitate cu prevederile art. 16 al. 7 din același act normativ, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Din interpretarea literară a acestui text de lege, rezultă în mod indubitabil, lipsit de echivoc, că agentul constatator are o astfel de îndatorire, numai în cazul în care contravenientul este prezent la momentul la care se constată contravenția. Ori, în speța de față, în raport de specificul faptei contravenționale deduse judecății, contravenientul nu era prezent la momentul constatării contravenției, aceasta fiind constatată prin intermediul mijloacelor tehnice specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Orice act juridic, inclusiv deciziile ICCJ se aplică destinatarilor numai pentru viitor - ex nunc, nu și pentru trecut - ex tunc. Efectul ex nunc al deciziilor ICCJ constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept.
Pe cale de consecință, efectele deciziei ICCJ nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile implicate în activitatea de întocmire și comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, neputând să reprezinte o lege mai favorabilă.
Decizia nr.6/2015 nu este un act normativ, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr.24/2000- republicată, cu modificările și completările ulterioare care, în art.11, face o enumerare limitativă a emitenților unor asemenea acte, printre care nu se regăsește ICCJ prin hotărârile date în interpretarea și aplicarea unitară a legii.
Pe de altă parte, hotărârile ICCJ date în RIL nu pot fi considerate acte normative cu putere de lege, în înțelesul dispozițiilor OG nr.2/2001 sau a Legii nr.455 și, din perspectiva faptului că nu reglementează relații de apărare socială, nu instituie reguli de conduită și norme de incriminare sau care se referă la răspunderea contravențională, la temeiurile și limitele acesteia, ci reflectă doar o interpretare a unor asemenea prevederi cuprinse în acte normative elaborate și adoptate conform procedurii de tehnică legislativă aplicabilă în materie, a accepta ideea că soluțiile interpretative pronunțate în instanța supremă prin deciziile date în RIL se includ în sfera legii contravenționale ar echivala cu o încălcare a principiului separării puterilor în Stat prin preluarea de către autoritatea Judecătorească a competențelor puterii legislative cu consecința verificării constituționalității respectivelor hotărâri de către instanța de contencios constituțional.
Recursul în interesul legii este o cale extraordinară de atac prin care se investește Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra unor probleme de drept ce au fost soluționate diferit de către instanțele judecătorești. Deciziile ICCJ trebuie să se rezume strict la interpretarea legii, instanța supremă neputând completa, modifica sau abroga norme cuprinse în lege. În caz contrar se încalcă principiul separației și echilibrului puterilor în Stat, consacrat explicit de dispozițiile art. 1 alin. 4 din Constituție, deoarece instanța ar depăși limitele puterii judecătorești și s-ar manifesta ca o autoritate legiuitoare.
Intimata a mai arătat că petentul, după încheierea contractului de vânzare cumpărare, nu a solicitat radierea din evidențele Serviciului Public Comunitar - Direcția Permise și Înmatriculări Auto, așa cum este stabilit prin Ordinul nr.1501/2006 actualizat, art. 24-punctul 2), alin. D și art. 11, alin. 10 din OUG nr.195/2002, astfel că, acesta figurează în continuare ca și proprietar, în accepțiunea legii, fiind o confuzie faptul că radierea rolului fiscal este operațiunea implicită a radierii din evidențele serviciului mai sus menționat.
Astfel, factura fiscală sau orice alt document legal își produce efectele asupra transmiterii dreptului de proprietate al autovehiculului, dar fără radiere, acest lucru nu implică și modificarea datelor în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise, Conducere și Înmatriculări Vehicule, astfel că petentul B. A. A. figurează în continuare în baza de date accesată ca și proprietar.
Motivul invocat de către petent, cu privire la vânzarea autovehiculului nu este în măsură să înlăture concluzia temeiniciei faptei reținute în sarcina sa, în condițiile în care obligația radierii din circulație îi revenea, legiuitorul prevăzând expres faptul că „proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane” ( art. 24, alin.2, lit. d - Ordinul nr.1501/2006- actualizat).
Adoptarea de către legiuitor a prevederilor art. 9, alin. 3 din OG nr.15/2002 - actualizată, s-a realizat tocmai în considerarea faptului că în baza de date a Serviciilor Publice Comunitare Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor se regăsesc toate informațiile actualizate cu privire la proprietarii și utilizatorii autovehiculelor, tocmai pentru că în sarcina proprietarilor de autovehicule sunt instituite aceste obligații de radiere în caz de înstrăinare.
Astfel, la art. 9 alin. 3 din OG nr.15/2002 – actualizată, este prevăzut că, în cazurile în care constatarea contravențiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, procesul verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de către MAI - DRPCIV, sau a conducătorului auto, în sarcina utilizatorilor străini.
Invocarea prevederilor legale care privesc obligațiile noului proprietar nu înlătură răspunderea contravențională a acestuia, din moment ce înmatricularea pe numele cumpărătorului nu se poate realiza fără ca mai întâi să se procedeze la radierea autovehiculului de pe numele vânzătorului.
În contextul situației de față, nu i se poate reține vina intimatei, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, pentru îndeplinirea sarcinilor de constatare și sancționare a contravențiilor, întocmirea procesului verbal de constatare a contravențiilor fiind întocmit pe numele petentului din vina exclusivă a acestuia, obligația de radiere fiind o obligație adiacentă celei de reînmatriculare, amintită de acesta de acesta a cade în sarcina noului proprietar.
Intimata a menționat că, în cauza de față, subiectul activ este persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare, mai exact B. A. A..
Prin transcrierea dreptului de proprietate, precedată de radiere, se asigură publicitatea actelor doveditoare ale transferului de proprietate, lipsa acestora determinând sancțiunea inopozabilității, prevăzută la art. 22 alin. 1 - Cod Civil.
Transferul dreptului de proprietate se probează, conform regulilor aplicabile contractului de vânzare, adică regulilor prevăzute pentru actele juridice cu valoare mai mare de 250 lei, în baza art. 309 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, sau art.1191 cod civil de la 1864. În materia opozabilității, sunt aplicabile dispozițiile art. 278 Cod procedură civilă sau art. 1182 de la 1864, acestea fiind regulile generale în materia probei și opozabilității contractelor de vânzare autovehicule.
În materia reglementată de OG nr.15/2002, adică răspunderea contravențională pentru neplata tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, legiuitorul a avut în vedere o modalitate specială de dobândire a opozabilității vânzării, înscrierea în certificatul de înmatriculare și în evidența MAI - DRPCIV.
Faptul că legiuitorul a prevăzut în acest caz o condiție specială privind realizarea opozabilității rezultă din reglementarea art. 7 raportat la art. 1 lit. b „persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate”. Dacă legiuitorul avea în vedere numai condiția deținerii în proprietate a autovehiculului pentru angajarea răspunderii contravenționale, nu și pe cea a opozabilității, atunci ar fi prevăzut că răspund persoanele fizice sau juridice care au în proprietate, iar dovada proprietății și, eventual, a transferului proprietății se realizează conform Codului civil și al celui de procedură civilă.
Legiuitorul însă, a prevăzut această condiție de opozabilitate, în primul rând, tocmai pentru a putea implementa un sistem în care să existe posibilitatea reală a sancționării contravenienților, prin raportarea la evidența oficială a MAI - DRPCIV, astfel încât să nu existe posibilitatea sustragerii de la răspundere în cazul autoturismelor care au făcut obiectul unor vânzări, fără realizarea formalităților de opozabilitate prin înscrierea în evidența oficială a DRPCIV.
Astfel, chiar dacă petentul nu mai deține calitatea de proprietar, ceea ce se dovedește conform art. 309 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă sau art. 1191 Cod civil de la 1864, el va răspunde contravențional, chiar dacă contractul de vânzare cumpărare a dobândit dată certă conform art. 278 Cod procedură civilă sau art. 1182 Cod civil de la 1864, cât timp nu s-au îndeplinit formalitățile de opozabilitate a contractului.
Pentru acest motiv, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată iar, în subsidiar, menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul MTI nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie certificat calificat, autorizație de control și confirmare de primire.
Contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de CNADNR prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate și admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
A arătat că excepția tardivității se impune a fi respinsă, dovada de comunicare depusă neprobând comunicarea către contestator a actului contestat.
Cu privire la nulitatea procesului - verbal (derivând din lipsa semnăturii olografe), a solicitat să se aibă în vedere Decizia ICCJ nr. 6 din 16 februarie 2015, care a fost dată de completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din 25 martie, obligatorie, de la data publicării, pentru instanțele de judecată.
La termenul de judecată din data de 03.09.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Referitor la excepția invocată din oficiu, instanța reține că, potrivit art. 101 din OG 15/2002, prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau își are sediul.
În speță, întrucât domiciliul contravenientului se află în raza teritorială a Judecătoriei Focșani, față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța constată că nu este competentă să soluționeze prezenta cauză, motiv pentru care va admite excepția de necompetență teritorială și va declina, în temeiul art. 132 C.pr.civ, competența soluționării plângerii în favoarea instanței menționate .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul B. A. A., domiciliat în ., județul V., CNP_, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, Cod Unic de înregistrare_, număr de ordine Registrul Comerțului J40/552/15.01.2004, în favoarea Judecătoriei Focșani.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3.09.2015.
PREȚEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.MV
3 ex./11.09.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6286/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 6010/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
