Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2793/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2793/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2793/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2793
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect ordonanță de plată -OUG nr. 119/2007 / art. 1013 Cod procedură civilă și urm., privind pe creditoarea ., în contradictoriu cu debitoarea ..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.04.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Apreciind asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 22.01.2015, sub numărul_, creditoarea A. România S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea .., a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de_,52 lei reprezentând contravaloare marfă livrată de către creditoare. în urma comenzilor efectuate de debitoare. Totodată, creditoarea a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenței fiecărei facturi până la data efectivă a plății, așa cum este determinată de art.4 si art.20 din Legea 72/2013. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt creditoarea a arătat că în data de 15.06.2013 între părți s-a încheiat un contract cadru de vânzare-cumpărare de produse din sfera tehnologiei informației. În baza acestui contract, în perioada februarie - martie 2014 debitoarea a efectuat zece comenzi de produse onorate de către creditoare, însa contravaloare lor nu a fost achitată de societatea debitoare până la data introducerii acțiunii.
Astfel au fost emise facturile fiscale nr._, scadentă la data de 26.05.2014, în valoare de 8,437.58 lei, nr._, scadentă la data de 27.05.2014, în valoare de 4,595.91 lei,_, scadentă la data de 30.05.2014, în valoare de 1.209.48 lei,_, scadentă la data de 02.06.2014, în valoare de 647.32 lei,_, scadentă la data de 06.06.2014, în valoare de 6,456.43 lei,_, scadentă la data de 07.06.2014, în valoare de 284.28 lei,_, scadentă la data de 10.06.2014, în valoare de 1,401.00,_, scadentă la data de 24.06.2014, în valoare de 1.401,00,_, scadentă la data de 24.06.2014, în valoare de 382.09,_, scadentă la data de 01.07.2014, în valoare de 2.1666,74 lei.
Creditoarea a arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă fără niciun rezultat. Astfel, debitoarea a efectuat doar trei plăți parțiale ale facturilor mai sus menționate reușind să achite doar o parte nesemnificativă din debitul restant. Plățile efectuate au fost următoarele:215,14 Lei la data de 28.02.2014; 406,25 Lei la data de 07.03.2014;386,18 1 Lei la data de 21.03.2014.
Creditoarea a mai arătat că, în conformitate cu dispozițiilor art. 1014 din NCPC,aceasta a transmis societății debitoare o somație, prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire,, prin care i-a pus in vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia la data de 6.11.2014.Având în vedere că până la data introducerii acțiunii societatea debitoarea nu a reacționat la solicitările creditoarei pentru a ajunge la o înțelegere cu privire la plata debitului restant, creditoarea a înțeles să solicite emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 25,867.52 LEI, a dobânzii legale penalizatoare, cât și pentru plata cheltuielilor de judecată.
Față de cele menționate mai sus, creditoarea a arătat că în prezenta cauză,creanța care face obiectul ordonanței de plată îndeplinește toate condițiile cerute de art. 1013 NCPC fiind certă, lichidă și exigibilă și având la bază înscrisuri, însușite de părți prin semnătură și ștampilă, care atestă drepturi și obligații. Astfel, potrivit art. 662 alin. 2 NCPC creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. În cazul de față, creanța are caracter cert pentru că între creditoare și societatea debitoare există un contract cadru de vânzare-cumpărare însușit de părți prin semnătură și ștampilă în baza căruia s-au efectuat comenzi de produse și au fost emise facturi fiscale solicitate la plată.
De asemenea produsele pentru care s-au emis facturile fiscale solicitate la plată au fost recepționate de societatea debitoare așa cum reiese din avizele de expediție ale societății de transport, avize însușite prin semnătură și ștampilă de către societatea debitoare. Obligația vânzătorului de predare a bunurilor a fost îndeplinită, rămânând a mai fi îndeplinită doar obligația de plată a cumpărătorului, în cauza de față această obligație fiind onorată doar parțial, astfel caracterul al creanței din prezenta cauză nu poate fi contestat.
Conform art. 662 alin.3 NCPC creanța este lichidă atunci când câtimea este determinată prin însăși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau si a altor acte neautentice, fie emanând de la autor fie, recunoscute de acesta. In speța de față, cuantumul rezultă din facturile fiscale emise, neexistând niciun dubiu în privința lichidității creanței. În fine, creanța este exigibilă, deoarece a ajuns la scadență și nu a fost achitată de societatea debitoare.
Față de cele arătate, creditoarea a considerat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1013 din NCPC, suma de 25,867.52 LEI solicitată fiind o creanță certă, lichidă și exigibilă care rezultă din înscrisuri recunoscute de către societatea debitoare, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1024 C, art.4 si art.20 din Legea 72/2013.
În dovedire, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: confirmare de primire, facturi, avize de expediere, contract de vânzare-cumpărare.
La data de 09.02.2015, conformându-se dispozițiilor instanței, creditoarea a depus dovada numelui și dovada calității de reprezentant legal al acesteia, constând în certificat ONRC.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 03.04.2015, debitoarea a solicitat respingerea cererii formulată de către creditoare.
În motivarea întâmpinării în fapt, debitoarea a arătat că la data de 15.06.2013, între N. S.R.L., în calitate de cumpărător și S.C. A. R. S.R.L, în calitate de vânzător, s-a încheiat convenția nr. 1067/15.06.2013, având ca obiect vânzarea unor articole din sfera tehnologiei informaților. În executarea acestei convenții, creditoarea a onorat comenzile de produse, iar debitoarea a efectuat o plată parțială.Ca urmare a unor relații bazate pe încredere și respect reciproc, între părți s-au desfășurat convorbiri pentru a se ajunge la o înțelegere privind modalitatea de plată, acord spulberat prin introducerea de către debitoare a unei cereri premature privind emiterea unei ordonanțe de plată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013, art. 1014, 1018, (3) Cod Procedură Civilă.
Cu privire la prematuritatea cererii, debitoarea a arătat că dispozițiile art. 1014 C. pr. civ. impun îndeplinirea unei proceduri prealabile sesizării instanței de judecată. Aceasta constă în comunicarea unei somații de plată pe care creditorul o transmite debitorului său, somație ce va arăta suma datorată și termenul în care urmează să fie achitată, respectiv 15 zile. Somația astfel formulată se va comunica debitorului prin intermediul executorului judecătoresc, sau, mai simplu, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și cu conținutul declarat. Apreciind că nu s-au respectat aceste prevederi imperative, debitoarea a arătat că partea creditoare nu a procedat la transmiterea unei somații către debitorul său, încălcându-se dreptul debitoarei de a plăti fără intervenția forței coercitive a statului. Pe cale de consecință, debitoarea solicită Instanței respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată ca inadmisibilă.
Debitoarea a solicitat totodată instanței să respingă cererea datorită lacunei caracterului cert al creanței, o condiție sinequa non pentru o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată este existența creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil. În acest context, creanța va trebui să îndeplinească în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 662 al. 2, 3 și 4 C. pr. civ. Din economia textului de lege debitoarea a apreciat că rezultă faptul că admiterea cererii de emitere a ordonanței este înlăturata de caracterul incert al creanței și determină în mod necesar respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată. Mai mult decât atât, potrivit Directivei 2011/7/CE, titlul al IX-lea Cod procedură civilă își are incidența numai în cazul creanțelor necontestate, acestea fiind creanțele pe care cadrul legal comunitar le are în vedere.
În dovedirea lipsei caracterului cert al creanței, debitoarea a arătat că produsele transmise în virtutea contractului nu au calitatea convenită. Mai mult decât atât, prin art.6 din contractul nr. 1067/15.06.2013, părțile au instituit obligația însoțirii mărfurilor livrate de certificate de calitate, îndatorire neîndeplinită, iar prin art.12 au convenit asupra traducerii în limba română a mărfurilor, dispoziție de care vânzătorul a făcut, de asemenea, abstracție. În plus, a apreciat că partea creditoare, pe lângă obligațiile contractuale, a încălcat-o și pe cea de buna-credință, conduita sa confirmând mai degrabă o intenție frauduloasă ce avea ca scop obținerea unei ordonanțe de plată deși știa ca nu are o creanța certă, și, mai ales, prin nesocotirea procedurii prealabile.
În acest sens, debitoarea a arătat că obligațiile contractuale trebuie să fie executate întotdeauna cu bună-credință. Deși noua reglementare a forței obligatorii nu mai reține regula executării cu bună-credință din vechiul cod civil în art. 970 alin. (1), buna-credință devine în noua reglementare o obligație generală, fiind consfințită în conținutul obligațional al contractului de art. 14 NCC si de art. 15 NCC care interzice abuzul de drept. Deși este vorba de o obligație generală, buna-credința, ca sursă a unei întregi serii de obligații contractuale implicite, trebuie reținută ca și consecință primară a principiului forței obligatorii a contractului.
Față de toate cele menționate mai sus, a solicitat respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În privința excepției prematurității, potrivit art. 1014 Cod procedură civilă, creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Această procedură a fost respectată (f. 6-8), debitoarea refuzând să ridice corespondența. Aceasta nu poate invoca propria culpă pentru a se exonera de răspundere, instanța apreciind că atitudinea debitoarei îi este imputabilă.
În consecință, instanța va respinge excepția invocată, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 1067/05.06.2013 (filele nr. 28-32), având ca obiect articole din sfera tehnologiei informației.
Creditoarea a emis facturile fiscale nr._, scadentă la data de 26.05.2014, în valoare de 8,437.58 lei; nr._, scadentă la data de 27.05.2014, în valoare de 4,595.91 lei; nr_, scadentă la data de 30.05.2014, în valoare de 1.209.48 lei; nr._, scadentă la data de 02.06.2014, în valoare de 647.32 lei; nr._, scadentă la data de 06.06.2014, în valoare de 6,456.43 lei; nr._, scadentă la data de 07.06.2014, în valoare de 284.28 lei; nr._, scadentă la data de 10.06.2014, în valoare de 1,401.00; nr._, scadentă la data de 24.06.2014, în valoare de 1.401; nr._, scadentă la data de 24.06.2014, în valoare de 382.09; nr._, scadentă la data de 01.07.2014, în valoare de 2.1666,74 lei (f. 9-18).
Debitoarea nu a semnat aceste facturi.
În drept, conform art. 1013 C.proc.civ., prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Din această prevedere legală rezultă condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru a se putea urma procedura ordonanței de plată, respectiv: să fie vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, care să constea într-o obligație de plată a unor sume de bani, să rezulte dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
Conform disp. art. 662 alin. 2 C.proc.civ., creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Potrivit disp. art. 662 alin. 3 C.proc.civ., creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui. Conform disp. art. 662 alin. 4 C.proc.civ., creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Instanța consideră că această creanță invocată de către creditoare nu îndeplinește condițiile impuse de procedura ordonanței de plată.
Debitoarea a arătat că produsele livrate nu au calitatea convenită, nu au fost traduse în limba română și nici nu au fost însoțite de certificate de calitate, fiind astfel nerespectate dispozițiile art. 6 și art. 12 din contract (caz în care debitoarea avea dreptul să refuze primirea mărfurilor, conform art. 12 din contract).
Instanța reține că, pentru a se da eficiență, în cadrul procedurii speciale a ordonanței de plată, trebuie să reiasă cu certitudine situația juridică și de fapt dintre părți.
Pentru ca o creanță să fie certă trebuie demonstrat de asemenea că suma stabilită prin înscrisuri este într-adevăr datorată de către debitor.
Or, în cauză, față de restricțiile procedurii ordonanței de plată sub aspect probator (fiind necesară administrarea unor probe inadmisibile în această procedură, precum proba testimonială, expertiză, etc), rezultă o incertitudine în privința datorării creanței. Existând un echivoc, instanța reține că această creanță urmărită nu este certă, lichidă și exigibilă.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea de emitere a ordonanței de plată, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 1020 alin 3 Cod procedură civilă, creditoarea are posibilitatea valorificării pretențiilor sale în procedura de drept comun.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, creditoarea fiind partea căzută în pretenții, instanța apreciază ca neîntemeiată cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prematurității, invocată de către debitoare, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea . (CUI RO_), cu sediul ales la avocat A. Țărălungă din București, Calea Moșilor nr. 298, ., ., în contradictoriu cu debitoarea . (CUI RO_ și nr. ORC J_ ), cu sediul în Loc. Sibiel, Oraș Săliște, ., județul Sibiu, ca neîntemeiată.
Cu drept de cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea în anulare și motivele acesteia se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. A.P.
04 exemplare
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2791/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2545/2015.... → |
|---|
