Plângere contravenţională. Sentința nr. 2791/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2791/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2791/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2791
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul A. M., în contradictoriu cu intimata D. – Brigada de Poliție Rutieră.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.04.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Apreciind asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 12.05.2014, sub nr._, contestatorul A. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – BRIGADA RUTIERĂ, plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/29.04.2014, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesul-verbal . nr._ din data de 29.04.2014 și restituirea permisului de conducere ridicat de către organele de poliție rutieră.
În motivarea cererii, petentul a arătat că în timp ce se afla în trafic, pe raza Municipiului București, în sensul de mers din Bulevardul Timișoara către Bulevardul I. M., la sensul giratoriu dintre aceste artere ( Valea Cascadelor ), după efectuarea manevrei de înscriere pe sensul giratoriu, a fost oprit de către un agent al politiei de la circulația rutieră care a pretins că nu a acordat prioritate la trecerea de pietoni unei persoane care se afla pe trotuar, fără ca această persoană să se angajeze la traversarea trecerii de pietoni.
Petentul a învederat și faptul că agentul de circulație se afla la o distanta de aproximativ 100 de metri de locul pretinsei fapte, împrejurare în care constatarea acestuia este pusa sub semnul îndoielii. De asemenea, a arătat că la înscrierea pentru efectuarea manevrei pe sensul giratoriu (unde nu există decât o singura trecere de pietoni marcată) a observat pe trotuar o persoană care i-a făcut semn să treacă pentru a nu împiedica circulația pe sens.
În apărarea sa, contestatorul a menționat și faptul că staționarea, deși nu existau motive privind neacordarea priorității pietonilor, ar fi împiedicat fluența circulației.
Totodată, petentul a menționat că este conducător auto din anul 1992 și până în prezent nu a fost sancționat niciodată cu suspendarea permisului de conducere auto, iar în autoturismul său, la acel moment, se afla și domnul S. V. M. care a asistat stupefiat la dialogul cu agentul de circulație. In susținerea afirmațiilor mele,
Petentul a învederat că întrucât nu este în posesia procesului verbal întocmit de către agent, s-a adresat Brigăzii Rutiere a Municipiului București, care la insistentele sale, i-a trimis in data de05.05.2014 adresa înregistrată sub numărul_ din 05.05.2014, prin care i se aduce la cunoștința că fapta comisă constituie infracțiune prevăzută si sancționată în conformitate cu art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30-31, precum si pe cele ale art. 390 Cod Procedura Penală.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: dovada . nr._, adresa nr._/05.05.2014, carte de identitate.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 10.07.2014, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de contravenient, menținând procesul verbal încheiat.
Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, având în vedere că fapta sancționată prin procesul-verbal contestat a fost săvârșită pe . de circulație aflată pe raza sectorului 6 București.
Intimata a arătat că, în fapt, la data de 29.04.2014, ora 17.00, contravenientul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public prin loc special amenajat și marcat corespunzător, pe sensul de mers al contravenientului, creând pericol de accident.
Potrivit prevederilor art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare, „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere în următoarele situații: (...) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Intimata a mai arătat că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind înregistrată pe suport magnetic. Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Pentru motivele arătate, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale împotriva procesului verbal . nr._ din data de 29.04.2014.
În drept, au fost invocate prevederile art. 15 și 16 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet., art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. 195/2002 rep.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei cazierul auto al petentului.
Prin sentința civilă nr. 6841/09.10.2014, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5, dispunând declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6.
Cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2014, sub nr._ .
La data de 21.01.2015, prin serviciul registratură, D.G.P.M.B. – BRIGADA RUTIERĂ a înaintat la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul verbal contestat.
Instanța a încuviințat, pentru contestator, proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorului S. V. M. (la care contestatorul a renunțat ulterior), iar pentru intimată proba cu înscrisuri. De asemenea, a încuviințat, din oficiu, proba constând în audierea martorului asistent F. A..
La termenul de judecată din data de 07.04.2015, instanța a procedat la audierea martorului asistent F. A., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei proceselor-verbale, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 29.04.2014 (fila 15) încheiat de intimată, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, pentru că a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni, semnalizată corespunzător, în timp ce aceștia se aflau pe sensul de deplasare al autoturismului petentului, creând pericol de accident.
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 135 lit. h) din HG 1391/2006 (potrivit cărora „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere, pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”), cu sancțiunea stabilită de art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG 195/2002 (potrivit cărora „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”).
Contravenientul nu a semnat procesul verbal.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, instanța reține că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Instanța constată că, în cauza A. împotriva României, Curtea Europeana admite că orice sistem juridic recunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică în principiu, cu condiția de a asigura celui acuzat de săvârșirea unei contravenții respectarea garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 par. 1 si 3 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că fapta petentului de a nu acorda prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii prin loc semnalizat corespunzător rezultă din constatările personale ale agenților de poliție inserate în procesul-verbal de contravenție.
Martorul asistent F. A. (declarație f. 25) a arătat că a fost prezent în momentul în care petentul a fost sancționat contravențional. Mai mult, însuși petentul a recunoscut în plângere că „ a observat pe trotuar o persoană care i-a făcut semn să treacă pentru a nu împiedica circulația pe sens”, ceea ce denotă că a existat un pieton care a vrut să traverseze drumul public (susținerile suplimentare ale petentului fiind mincinoase și nedovedite). Chiar dacă agentul constatator se afla la o distanță de 100 m față de locul săvârșirii faptei, instanța apreciază că acesta a putut percepe în mod adecvat fapta petentului.
Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
Analizând sancțiunile stabilite, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a acestora, față de criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001.
Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Amenda a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege. Instanța apreciază că neacordarea priorității de trecere pietonilor prezintă un grad ridicat de pericol social, existând posibilitatea producerii unor accidente rutiere cu urmări grave. Petentul nu a recunoscut comiterea faptei.
De asemenea, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, a fost aplicată în mod legal, în baza art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG 195/2002.
Față de considerentele anterioare, instanța reține că procesul-verbal atacat este legal și temeinic întocmit, iar plângerea contravențională, fiind neîntemeiată, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. M. (CNP_), cu domiciliul în București, . Carpea nr. 18, sector 5, în contradictoriu cu intimata D. – Brigada de Poliție Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 29.04.2014 întocmit de către intimată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. CP
04 exemplare
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
