Plângere contravenţională. Sentința nr. 2788/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2788/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2788/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2788
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul O. T. D., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea contestatorului O. T. D., care prezintă CI . nr._, CNP_ și dispune rectificarea numelui contestatorului în sistemul informatic Ecris, în sensul de a se menționa „O.”, în loc de „Onutu”.
La interpelarea instanței, contestatorul arată că în cauza de față contestă un singur proces-verbal.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuția părților competența instanței.
Contestatorul arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă pentru a soluționa cauza. De asemenea, arată că a mai avut 3 procese.
Având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă raportat la art. 101 OG nr. 15/2002 și față de faptul că domiciliul contestatorului este în circumscripția sectorului 6, instanța constată că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea litigiului.
De asemenea, instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Cod procedură civilă, apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează maxim 6 luni de zile.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Depune un set de înscrisuri, reprezentând extrase de pe portalul instanței privind dosarele nr._/303/2014, nr._/303/2014 și nr._ și arată că aceste înscrisuri privesc soluțiile date în celelalte dosare.
Instanța, considerând proba cu înscrisuri, solicitată de contestator, personal și proba cu înscrisuri, solicitată de intimată, prin întâmpinare, ca fiind admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.
Contestatorul, având cuvântul pe fondul cauzei, arată că a luat la cunoștință de existența procesului-verbal prin corespondența primită de la executorul judecătoresc și nu de la intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. În consecință, acțiunea sa pleacă de la data când a primit acest plic acasă. Primul argument este decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/10.06.2013, care precizează că aducerea la cunoștință a procesului-verbal trebuie să se facă prin scrisoare recomandată. Un al doilea argument este dat de faptul că procesul-verbal este semnat electronic, lucru care a fost contestat de avocatul poporului, în urma acestei acțiuni Înalta Curțe de Casație și Justiție a dat decizia nr. 6/2015, care a stabilit că procesele-verbale cu semnătură electronică sunt nule de drept.
Totodată, contestatorul arată că procesul-verbal în forma în care a fost întocmit de C. nu are rubrica alte mențiuni și conform art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 un astfel de proces-verbal este nul de drept. Arată că într-o speță similară, în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, instanța a admis plângerea pentru acest argument. Un ultim argument este faptul că mijlocul tehnic de constatare a contravenției de către intimată nu este omologat. A cerut prin acțiunea depusă la instanță ca intimata să facă dovada că mijlocul respectiv este omologat, iar în întâmpinare s-a făcut prezentarea că este verificat metrologic. Este altceva, nu are legătură cu precizarea din lege – art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002. Arată că procesul-verbal este nul de drept. Solicită anularea procesului-verbal și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în cauză.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrat pe rolul instanței la data de 12.12.2014, contestatorul O. T. D., în contradictoriu cu intimatul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a solicitat anularea procesului verbal . nr._/24.10.2011 și obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatorul a arată că prin procesul verbal contestat, intimata a constat că la data de 26.04.2011, un autovehicul deținut de contestator a circulat pe DN1, Romanești, Prahova, fără a deține rovinieta valabilă.
Acesta menționează că a luat cunoștință de întocmirea procesului verbal în discuție și despre aplicarea sancțiunilor cu amendă și plata tarifului de utilizare a drumurilor publice la data de 27.11.2014, cu ocazia recepționarii înștiințării privind declanșarea urmăririi silite emise de către B. C. V. și M.-A. D. în cadrul dosarului de executare silită nr. 9298/2014.
Contestatorul arată că potrivit documentelor comunicate de către Biroul Executorilor Judecătorești C. V. și M.-A. D. în însoțirea înștiințării, intimata susține că ar fi comunicat procesul verbal de constatare a contravenției prin afișare la domiciliu, în data de 22.11.2011 (procesul verbal fiind întocmit în data de 24.10.2011).
Acesta învederează faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției având . Nr._/24.10.2011 nu i-a fost comunicat în termenul prevăzut de lege și face referire la dispozițiile art. 147 din OG 2/2001 potrivit cărora „executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul - verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”
În plus, acesta mai arată că a mai primit încă 6 înștiințări de executare silită care privesc următoarele procese verbale de constatare a contravenției întocmite de C.N.A.D.N.R, - S.A. - Centru de Studii Tehnice Rutiere si Informatica: Procesul verbal . nr._/12.05.2011 pentru o faptă constatată în 27.11.2010; Procesul verbal . nr._/07.06.2011 pentru o faptă constatată în 10.12.2010; Procesul verbal . nr._/24.06.2011 pentru o faptă constatată în 25.12.2010; Procesul verbal . nr._/24.06.2011 pentru o faptă constatată în 28.12.2010; Procesul verbal . nr._/06.07.2011 pentru o faptă constatată în 10.01.2011; Procesul verbal . nr._/16.08.2011 pentru o faptă constatată în 20.02.2011.
Față de acestea, contestatorul face referire la Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10 din 10 iunie 2013 potrivit căreia: modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă (1), cu aviz de primire (2). Ori intimata nu a făcut dovada comunicării procesului verbal prin poștă cu aviz de primire.
În acest context, solicită instanței să constate prescrierea executării sancțiunilor contravenționale stabilite prin cele trei procese verbale de constatare și sancționare a contravenției.
În ceea ce privește tariful de despăgubire potrivit art. 8 alin (3) din OG nr. 15/2002 este îndepărtat prin efectul legii. Potrivit Art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002: Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezenței legi, se anulează.
În acest context, contestatorul arată că respectivul text de lege trebuie interpretat în sensul că protejează și subiecții de drept aflați în imposibilitatea de a contesta aplicarea sancțiunii ca urmare a lipsei de diligenta a agenților constatatori în ceea ce privește comunicarea aplicării sancțiunii. Cu alte cuvinte, având în vedere că nu s-au comunicat în mod legal procesele verbale de constatare a contravenției, consideră că, în baza art. II din Legea nr. 144/2012, aplicarea sancțiunii privind plata tarifului de despăgubire a fost îndepărtată prin efectul legii.
În speța, având în vedere faptul că sancțiunile contravenționale constatate prin procesele verbale au fost aplicate în legătură cu fapta de a circula fără rovinieta, săvârșită de aceeași persoană, în utilizarea aceluiași autovehicul, într-o perioadă de 13 zile, 15 zile, 3 zile, 13 zile, respectiv 41 zile, consideră că este vorba despre o contravenție în forma continuă.
Făcând referire la dispozițiile art. 13 alin. 2 OG 2/2001 și art. 8 alin. 1 OG 15/2002, contestatorul arată că faptele imputate au fost săvârșite în interval mici de timp, marea majoritate la interval mai mic de o lună, încălcarea obligației de achiziționare a rovinietei (respectiv de a nu circula fără a deține rovinieta) a durat pe tot intervalul pentru care a fost sancționat contravențional.
În această situație, este evident că acesta ar fi trebuit să fie sancționat pentru săvârșirea unei singure fapte contravenționale, legea aplicabilă dând posibilitatea agentului constatator de a individualiza sancțiunea prin aplicarea unei amenzi orientată, eventual, spre maximul acesteia, în măsura în care ar fi apreciat că există o gravitate sporită.
Chiar dacă textul de lege face referire la situația aplicării sancțiunilor prin același proces verbal, consideră că legiuitorul a avut în vedere situația în care agentul constatator a avut cunoștința despre săvârșirea mai multor contravenții, situație în care sancțiunea aplicată ar trebui să fie în limita mai sus indicată.
În situația de față, contestatorul apreciază că este evident că C.N.A.D.N.R. cunoștea despre faptul identificării respectivului vehicul în trafic fără rovinieta valabilă, întrucât toate procesele verbale de contravenție sunt ulterioare celei mai târzii date de săvârșire a contravenției.
Contestatorul mai arată că urmărind propriul interes, anume acela de a încasa o despăgubire de mai multe ori, intimata a procedat la emiterea mai multor procese verbale de contravenție. În această situație este evidentă intenția intimatei de frauda la lege, sens în care sancțiunea care se impune este aceea a nulității absolute a proceselor verbale.
Potrivit dispozițiilor art. 16-17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilesc faptul că procesul verbal de contravenție trebuie să conțină semnătură agentului constatator, iar lipsa acesteia atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
Față de aceste dispoziții, contestatorul solicită să se observe că procesul verbal nu este comunicat (prin intermediul executorului judecătoresc) într-un exemplar original, ci într-o copie, document care nu poartă nici semnătură olografă a agentului constatator și nici stampila instituției din care face parte acesta.
În legătură cu ștampila aplicată pe procesul verbal, învederează că aceasta nu este decât o transpunere electronică a impresiunii ștampilei (imprimarea imaginii ștampilei scanate), fără a fi aplicată efectiv pe respectivul document.
În aceste condiții, contestatorul face referire la dispozițiile legii 455/2001 care stabilește că se atașează unui înscris în format electronic, care este destinat a circula și a-și produce efectele în această formă. Ori, executorul judecătoresc a comunicat o copie a unui proces verbal de constatare a contravenției în format fizic, nesemnat.
De asemenea, contestatorul arată că procesul verbal contestat nu face dovada îndeplinirii condițiilor menționate în art. 9. alin. 2 din O.G. 15/2002, prin raportare la dispozițiile art. 19. din O.G. 2/2001.
Mai mult, contestatorul face referire și la practica Curții Constituționale, iar pe cale de consecință nu se poate face abstracție de încălcarea dispozițiilor legale imperative ale art. 19 din O.G. 2/2001, în caz contrar fiind validată conduita ilegală și fraudă la lege a agentului constatator.
Contestatorul mai arată că procesul verbal contestat nu conține elemente care să stabilească dacă mijloacele tehnice cu care a fost constatată contravenția sunt sau nu omologate și verificate metrologic.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, art. 3 din Legea nr. 2/2013.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar procese verbale și dovada de comunicare, somație imobiliară, încheierea nr. 2/25.11.2014, încheierea camerei de consiliu din data de 07.10.2014.
La data de 22.01.2015, prin compartimentul registratură, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată și ca neîntemeiată, menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În fapt, intimatul arată că în fapt, la data de 26.04.2011, pe Dn l Km48+800m, pe raza localității Romanești, jud. PH, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatorului, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 24.10.2011, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către intimată.
Potrivit dispozițiilor art. 1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Intimata solicită să se constate că Procesul Verbal de contravenție îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Aceasta arată că a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Procesul verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, are asociată semnătură electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice.
Astfel, art. 7 din Legea 455/2001 prevede: “în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă e cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii".
Semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumată a îndeplinii condițiile prevăzute la art.4 pct.4 (adică e legată în mod unic de semnatar, asigura identificarea semnatarului; este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă).
În speța, intimata arată că pe procesul verbal atacat agentul constatator a aplicat o semnătură electronică extinsă bazată pe certificat calificat, astfel că semnătură sa este prezumată juris . condițiile art.4 pct. 4 din lege.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Intimatul arată că din interpretarea art. 5 din Legea nr. 455/2001, rezultă că înscrisul care poartă semnătura electronică este asimilat unui înscris sub semnătură privată numai în privința efectelor și condițiilor nu și sub aspectul naturii juridice a actului astfel semnat. Prin urmare, aceste dispoziții nu restrâng domeniul de aplicare al Legii nr. 455/2001 doar la înscrisurile sub semnătură privată, aceasta găsindu-și incidența deopotrivă în cazul tuturor înscrisurilor în formă electronică astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din actul normativ mai sus menționat, aplicându-se deci și procesului verbal contestat.
Totodată, arată că art. 1 din Legea nr. 455/2001 prevede că dispozițiile actului normativ în discuție se aplică tuturor înscrisurilor încheiate în formă electronică. De vreme ce procesul verbal contestat a fost încheiat în formă electronică potrivit dispozițiilor art. 9, alin. 2 din OG nr. 15/2002, dispoziții speciale aplicabile în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorii de la dispozițiile OG nr. /2001, acestuia îi sunt aplicabile în mod inerent și dispozițiile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică.
Intimata solicită să se constate că deși petentul se află în nelegalitate prin neplata rovignietei, invoca nelegalitatea procesului verbal, considerând că legea îi este aplicabilă doar când se pun în discuție drepturile nu și obligațiile.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, intimata face precizarea că sancțiunea a fost corect individualizata fiind aplicată în limitele prevăzute de lege la minimul din grilă.
În aceste condiții, intimata arată că petentul a utilizat drumurile naționale fără a deține rovinieta demonstrând indiferentă față de disciplină rutieră și evitând achitarea tarifului impus de lege, fapta de natură a aduce prejudicii atât de natura patrimonială cât și pagube materiale, asupra structurii drumurilor. Astfel, față de urmările produse și care s-ar putea produce, trebuie văzut că acestea nu sunt lipsite de gravitate, aducând atingere ordinii și valorilor sociale ocrotite.
Totodată, intimata arată că nu se poate reține culpa sa procesuală - condiție pentru acordarea cheltuielilor de judecată conform art. 451 N. Cod proc. Civ. - deoarece autovehiculul contestatorului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovinieta.
În drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În susținerea cererii, intimatul a depus la dosar proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR; autorizația de control a agentului constatator; certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală, adresa Biroul de Metrologie și Declarație de conformitate camera ANPR.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei proceselor-verbale, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . 11 nr._ din data de 24.10.2011 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei pentru că la data de 26.04.2011, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului, a circulat pe DN1, fără rovinietă valabilă.
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 (care prevăd că „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă”), cu sancțiunea stabilită de dispozițiile art. 8 alin. 2 și anexa 2 din OG nr. 15/2002 (cu amendă de la 250 lei la 500 lei).
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, întrucât acesta nu a fost prezent la întocmirea procesului-verbal.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.U.G. 2/2001, instanța apreciază că acesta nu a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2 /2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Chiar dacă până la data pronunțării prezentei sentințe, nu a fost publicată în Monitorul Oficial, prin decizia nr. 6/16.02.2015 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”. În consecință, instanța va analiza în continuare temeinicia procesului verbal.
De asemenea, prin decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013), s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Înalta Curte a considerat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă. Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.
Interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite. Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, Înalta Curte a stabilit că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului poate fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, instanța consideră că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost comunicat în condițiile art. 25 alin. 2 din OG 2/2001 și art. 27 alin. 1 din același act normativ, „prin poștă cu aviz de primire” în termen de două luni de la data aplicării sancțiunii, ci prin afișare (proces verbal din data de 22.11.2011, f. 10).
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că plângerea formulată este întemeiată, urmând să o admită, să anuleze procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și să exonereze petentul de executarea sancțiunilor aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul O. T. D., CNP_, cu domiciliul în București, .. 67, ., sector 6, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și având CUI_.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 24.10.2011, întocmit de către intimată.
Exonerează petentul de executarea sancțiunilor aplicate.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. L.D.
04 exemplare
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2545/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2541/2015. Judecătoria... → |
|---|
