Plângere contravenţională. Sentința nr. 2545/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2545/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2545/2015
DOSAR NR._
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2545
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea . SRL, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în cadrul listei de amânări fără discuții, a răspuns contestatoarea, prin avocat Boantă A., cu împuternicire avocațială la fila nr. 3 din dosar, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: în data de 27.03.2015, prin serviciul registratură, intimatul a depus relații - precizări, după care:
Contestatoarea, prin avocat, arată s-a depus un răspuns de către intimat.
Instanța comunică contestatoarei, prin avocat, un exemplar de pe răspunsul – precizările depuse de către intimat.
Contestatoarea, prin avocat, solicită acordarea unui nou termen de judecată scurt.
Instanța dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns contestatoarea, prin avocat Boantă A., cu împuternicire avocațială la fila nr. 3 din dosar, lipsind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.
Contestatoarea, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal și anularea sancțiunii amenzii. În subsidiar, contestatoarea, prin avocat, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu a sancțiunii avertismentului. Arată că în urma precizărilor făcute de intimat, procesul-verbal nu este temeinic. Mai arată că intimatul nu a făcut dovada că petenta a fost sancționată în mod legal și că intimatul face referire la o autorizație de predare din 09.03, dar a fost ridicată în 09.03 și nu se știe data predării. Arată că data de predare se referă la altă autorizație. Nu se poate proba săvârșirea faptei. Procesul-verbal este netemeinic și nelegal. Depune un set de înscrisuri, reprezentând extras de pe portalul instanțelor privind dosarul nr._/301/2014 și extras dintr-un dosar aflat pe rolul Tribunalului C., arătând că reprezintă practică judiciară și că majoritatea instanțelor au preschimbat sancțiunea amenzii în sancțiunea avertismentului.
Totodată, contestatoarea, prin avocat, arată că gradul de pericol sociale este aproape inexistent. Arată că referitor la autorizațiile ridicate, folosite și predate nu se mai poate face nimic cu ele. Arată că rațiunea textului de lege al autorizațiilor ridicate de transportatori și nefolosite este acela că ar putea fi date altora. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. la data de 03.11.2014, sub nr._/192/2014, petenta G. P. Trans SRL în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R, a solicitat, în principal,admiterea plângerii și pe cale de consecință, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit în dala de 06.10.2014, ca netemeinic și nelegal și exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de 12.000 lei, și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate de către intimat cu sancțiunea avertismentului; fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privesc condițiile de admisibilitate a plângerii, petenta a arătat că: în temeiul art. 31, alin. l, din OUG 2/2001 „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data lumânării sau comunicării acestuia ”.
Petenta a arătat că, instanța urmează să constate că prezenta plângere este formulata în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 31, alin. 1 din OUG 2/2001 și pe cale de consecința, a învederat că procesul verbal i-a fost înmânat în ziua 22.10.2014, data de la care curge termenul legal de 15 zile, înlăuntrul căruia se poate formula calea de atac, respectiv, limita fiind în ziua de 07.11.2014,
Din punctul de vedere al competenței teritoriale, petenta a solicitat să se observe că, potrivit disp. art. 32 alin 1 din OUG 2/2001 competenta aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită presupusa contravenție, respectiv Judecătoria Sector 6 București.
De asemenea, urmează să se constate și faptul că, prezenta plângere este formulata în termenul legal și că Judecătoria sectorului 6 București este competenta atât material, cat și teritorial sa judece prezenta cauza.
În fapt, petenta a arătat că, în data de 06.10.2014 intimata a constatat nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut de art. 27 alin 1, autorizații ridicate de aceasta în data de 09.03.2014, fiind returnate după o perioada mai lunga de 45 de zile calendaristice.
Aceste autorizații nu au fost determinate/numite de către intimata prin procesul verbal ci, doar menționata ziua când au fost ridicate.
În urma acestor constatări, intimata a întocmit procesul verbal aplicând faptei ce constituie contravenție, potrivit H.G. 1173/2003, art. 30 sancțiunea prevăzută în același act normativ, respectiv: (1) „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la_ lei la_ lei următoarele fapte: d) nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut la art. 27 alin. 1”. Art. 27 alin (1) „În termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizațiile de transport utilizate”.
Astfel, amenda stabilita în procesul verbal este în total, de 12.000 lei fără posibilitatea achitării a unui cuantum mai mic în 48 ore.
A mai precizat petenta că, suma de 12.000 are destinații diferite de vărsare, respectiv: 30%, în valoare de 3.600 lei merge către ISCTR în contul acesteia, iar 70%, în valoare de 8.400 lei merge către bugetul de sta t- venituri și amenzi.
Petenta a arătat că, a achiziționat aceste autorizații la data de 09.03.2014 online de la AADR-SEAT, și acest lucru rezulta din Borderoul de preluare autorizații de la sediu din ziua de 09.03.2014 și sunt autorizațiile nr:_,_, de tip „țara terță Turcia”.
Aceste autorizații de transport rutier internațional de marfa pentru țara terță-Turcia au fost folosite pentru doua transporturi și au fost predate CNMSI-SAET sub semnătură de primire, însă fără data de primire.
Practic nu se poate constata de către intimata ca data de predare a acestora a fost tardiva.
Orice autorizații de acest gen se predau sub semnătură de primire pe baza formularului de predare autorizații la sediu, anexat plângerii și care include data de efectiva de predare.
A menționat petenta că, nu deține acest autorizații sau copii ale acestor autorizații atâta vreme cat acestea au fost predate.
În ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, petenta a arătat că, potrivit procesului verbal atacat amenda în cuantum de 12.000 lei nu este prevăzută cu posb1litatea de a achita în termen de 48 de ore jumătate din acest cuantum. aceasta nefiind achitabila în termen de 48 ore, ci numai întregul cuantum.
Potrivit art. 28 (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal”
Aceasta facilitate este acordata de dispozițiile legale în materia generala a contravențiilor și a considerat ca fiind abuziva măsura achitării întregului cuantum al amenzii, fără a exista posibilitatea achitării pe jumătate.
Fala de contravenția întârzierii returnării autorizațiilor, petenta a solicitat instanței să se raporteze la faptul că, și-a îndeplinit obligația de returnare a autorizațiilor solicitate însa cu întârziere, dar obligația a fost îndeplinita imediat ce a fost posibil.
De aceea, a considerat că, obligația de returnare a acestora s-a îndeplinit, sancțiunea aplicata fiind mult prea excesivă și abuzivă, față de gradul redus de pericol al faptei și mai ales față de faptul că, nu exista nicio paguba produsa vreunei persoane/instituții prin nereturnarea lor ..
De aceea a apreciat că, sancțiunea este excesiva și abuziva având în vedere și faptul ca nu exista posibilitatea achitării acestei sume exorbitante în cuantumul de jumătate . 48 de ore.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește efectuarea unui transport internațional de marfa pot interveni factori obiectivi, care conduc forțat operatorul de transport la întârzierea predării anumitor documente către autoritățile statului roman.
Toate documentele legate de transport sunt întotdeauna asupra transportului, fiind purtate pe tot parcursul transportului, iar daca se întâmplă sa întârzie transportul, automat și documentele ajung cu întârziere și sunt returnate cu întârziere.
Mai mult decât atât, toți operatorii de transport rutier internațional de mărfuri din țară, nu au fost sancționați pana în prezent, pentru returnarea cu întârziere a acestor autorizații și a solicitat să se aibă în vedere că, dispozițiile Hotărârii nr. 1173 privind atribuirea electronica și distribuirea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfa, sunt în vigoare din anul 2003, nefiind aplicate pana acum în privința întârzierii predării, întrucât este de notorietate că aceste autorizații au fost predate de către operatori la întoarcerea transportului.
A mai arătat petenta că a mai preluat autorizații de acest tip și au fost predate în timp util, astfel încât, intimata să nu ridice obiecții, lucru pe care a solicitat să fie avut în vedere și să se aprecieze asupra pericolului social al fapte și asupra vătămării aduse intimatei.
În aceasta speța vătămarea adusa intimatei practic nu exista, în întrucât aceste autorizații au fost ridicate, folosite și returnate astfel încât, ele nu mai pot fi folosite sau redistribuite altor transportatori în alte situații.
În cazul în care nu ar fi fost folosite și returnate aceste autorizații ar fi putut fi redistribuite altor transportatori, caz în care erau necesare a fi returnate cat mai repede.
Petenta a solicitat să se aprecieze asupra tuturor acestor circumstanțe care nu releva niciun pericol social și de aceea a considerat ca aceste dispoziții legale au fost aplicate cu discriminare și în mod abuziv.
Singura modificare adusa acesteia este cea prin HG nr. 1289/2011, schimbându-se doar competenta de sancționare a contravențiilor în privința persoanelor care constata și aplica, respectiv, persoanele care constata și aplica sancțiunii sunt inspectorii din cadrul I.S.C.T.R. sau personalul autorizat al operatorului SIAE.
Petenta a mai solicitat să se observe cuantumul enorm al amenzii și să se aprecieze că, prin aplicarea și încasarea acestui cuantum de către stat, ar putea ajunge în pragul falimentului ca și societate și s-a referit la întreaga ramură a transportatorilor.
De asemenea a mai solicitat să se aibă în vedere și abuzul săvârșit și să se procedeze la o corecta reindividualizare a sancțiunii aplicate de către intimata și, totodată luând în considerare dispozițiile art. 7 alin (1) din OG 2/2001 .
A considerat petenta că, amenda de 12.000 lei reprezintă o sancțiune mult prea drastica, raportându-se la gradul redus de pericol social al presupusei fapte și a solicitat ca instanța sa-și exercite rolul de control asupra unei sancțiuni, rol conferit de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, putând sa procedeze la o corecta reindividualizare a sancțiunii aplicata de agentul constatator, prin înlăturarea acesteia și aplicarea unui avertisment.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a apreciat că, instanța poate cenzura sancțiunea aplicata, în sensul unei corecte individualizări, în funcție de anumite împrejurări, cum ar fi condițiile în care ar fi fost săvârșita presupusa contravenție sau atitudinea anterioară și ulterioară a contravenientului, astfel că, a solicitat instanței sa aprecieze împrejurările precum și faptul că atunci când am recunoscut o fapta și-a asumat-o și a achitat amenda.
De asemenea, din interpretarea art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, rezulta incontestabil faptul ca instanța poate proceda la reducerea și chiar înlocuirea sancțiunii aplicate de organul de control, care, nu are întotdeauna dreptate și abuzează de drepturile ce ii sunt conferite de lege pentru a-și atinge plafonul zilnic de amenzi.
A considerat de asemenea că, prin înlocuirea sancțiunii aplicate, privind amenda în cuantum de 12.000 lei cu sancțiunea avertismentului s-ar atinge oricum scopul sancționator, prin faptul ca a conștientizat ca o asemenea măsura ar putea sa aducă prejudicii grave financiare, fiind excesivă suma de 12.000 lei fără ca măcar sa existe posibilitatea achitării pe jumătate.
În concluzie, petenta a solicitat admiterea plângerii, așa cum a fost formulata.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a anexat cererii (f. 9- 24).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5, 7,17, 21, 31, 34, 38 alin 3 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 411 al 1 pct 2, teza finala Cod. Pr. civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 02 decembrie 2014, intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R., în temeiul art. 205 N. Cod procedura civila, a formulat întâmpinare la plângerea contravenționala formulata de . SRL pe care a considerat-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În fapt, intimatul a arătat că, în data de 01.10.2014 în intervalul orar 17:30 - 18:30 a fost efectuat un control la sediul S.C. G. P. TRANS S.R.L. situat în București, sector 6, .. 17, .,., ocazie cu care s-a întocmit Nota de constatare nr. 8709/01.10.2014. În urma verificărilor efectuate au fost constatate următoarele:
Nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut la art.27alin.(l) astfel: operatorul de transport rutier internațional nu a respectat obligația de a returna în termenul de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei (de 45 zile)de utilizare a autorizației cu nr._, eliberate la data de 09.03.2014, către operatorul SIAE, conform reglementarilor în vigoare. Perioada de utilizare a utilizare de transport rutier internațional de marfa este de 45 de zile calendaristice de la eliberarea acestora. Conform documentelor prezentate la control, autorizația a fost predata în data 19.05.2014 în loc de 23.04.2014 (însemnând :45 de zile calendaristice perioada de utilizare de la data eliberării plus 5 zile calendaristice perioada maxima de returna re, total 50 de zile calendaristice de la 23.04.2014).
A menționat intimatul că, la momentul controlului s-au făcut fotocopii după documentele de predare a autorizației către operatorul SIAE.
Fapta a prezentat elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.30 alin.1, lit. d din HG 1373/2003 privind atribuirea electronica și distribuirea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfa și sancționata de art.30 alin. l, lit d), din același act normativ.
Intimata a solicitat respingerea contestației, menținerea procesului verbal de constatare a contravențiilor . IR, nr._/06.10.2014 și obligarea petentului la achitarea amenzii aplicate în suma de 12.000 lei, întrucât procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.16, art.17, art.19 din O.G .2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar în speța de fata nu s-au respectat textele de lege invocate mai sus (art. 30. alin. l, lit. d) din H.G. 1173/2003).
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, urmează să se constatate că, acesta este încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16, art.17, art.19 din OG.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.17 din acest act normative, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr.2/2001.
A precizat intimatul că, nerespectarea dispozițiilor art.16, alin.7 din OG.2/2001 atrage o nulitate relativa, a procesului verbal, ceea ce presupune ca petenta trebuie sa sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Ori, în cazul nulității relative cei ce o invoca trebuie sa facă dovada vătămării, spre deosebire de nulitatea absoluta unde aceasta se prezuma datorita interesului general, obștesc ocrotit, a unei norme juridice imperative de ordine publică.
În raport cu acest caracter imperativ - limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, urmează sa se constate ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale și nu prezintă lipsa niciunuia din elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic dl contravențiilor, care să atragă nulitatea acestuia.
Întocmirea procesului verbal în lipsa reprezentantului contravenției și neconsemnarea obiecțiunilor, nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute conform art. 17 din OG nr. 2/2001. Nerespectarea dispozițiilor legale privind dreptul de a face obiecțiuni, este sancționată cu nulitate relativa. Însă vătămarea produsa petentului a fost înlăturată prin posibilitatea exercitata, în concret, de a formula plângere conform dispozițiilor legale și de a-și valorifica toate obiecțiunile în ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului verbal în fata instanței de judecata.
Art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001 prevede în cazul în care contravenientul nu este de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări.
În speța, agentul constatator a făcut în mod corect mențiunea „ reprezentantul legal nefiind de față la momentul întocmirii procesului verbal, nu a putut formula obiecțiuni", mențiune care respecta prevederile ordonanței nr. 2/2001.
Referitor la motivul lipsei martorului,organul constatator a fost foarte elocvent menționând:" Nu s-a identificat nici un martor decât alt agent constatator care potrivit OG.2/2001 nu poate semna în calitate de martor".
Nici un text de lege nu obligă o persoana să semneze în calitate de martor un proces verbal, o asemenea obligație fiind chiar absurda în condițiile în care chiar contravenientul are dreptul sa refuze semnarea existând și posibilitatea sa nu se afle de fata.
Art.19 din OG 2/2001 prevede suficiente garanții care sa împiedice încheierea abuziva a procesului verbal fără participarea contravenientului care nu a semnat procesul verbal cu ocazia încheierii lui, acesta având posibilitatea legala conform art.31 din OG 2/2001, de a formula apărări tocmai prin promovarea unei plângeri contravenționale, astfel încât nu ii este afectat în nici un fel dreptul la apărare.
În situația de fata operează ca și condiție de nulitate a procesului verbal de contravenție necompletarea punctului 10 din formularul procesului verbal,ceea ce nu este cazul în aceasta speța.
Pentru a interveni sancțiunea nulității relative este, necesar sa se constate întrunirea cumulativa a următoarelor condiții: nerespectarea unor dispoziții legale care disciplinează încheierea unui act juridic care sa fi determinat producerea unei vătămări materiale sau procesuale, iar vătămarea sa nu ponta fi înlăturată, altfel decât prin anularea actului încheiat.
În cazul nulității relative cel ce o invoca trebuie sa facă dovada vătămării, spre deosebire de nulitatea absoluta unde aceasta se prezuma datorita interesului general, obștesc ocrotit, a unei noi noeme juridice imperative de ordine publica.
Procesul verbal de contravenție, fiind un act administrativ și întocmit de autoritățile competente se bucură de prezumția simpla de adevăr și legalitate.
Mul mult decât atât, controlul la sediul operatorului de transport s-a derulat în prezenta reprezentantului societății, numitul C. M., iar în urma controlului s-a întocmit nota de constatare (așa cum prevăd imperativ dispozițiile legale incidente) înregistrata la ISCTR sub nr. 8709/01.10.2014, în care au fost consemnate toate deficiențele constatate în urma controlului, iar la pct. 13 rubrica masuri dispuse, s-a consemnat: s-a întocmit pvcc . nr._ conform HG 1173/2003 art. 30 amenda fiind în valoare de 12. 000 lei. Nota de constatare, astfel completata, a fost semnata de către care numitul C. M. în calitate de reprezentant – și intimatul a apreciat că a făcut dovada deplina a faptelor constatate cu ocazia controlului, fapte încadrate de legiuitor ca și contravenții.
A mai precizat intimatul că, forța probanta a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanta fiecărui mijloc de proba, însa instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
De asemenea, de reținut este și faptul că, petentul a semnat nota de constatare . Semnarea fără rezerve a notei de constatare are, în principiu, semnificația acordului cu privire la deficientele consemnate și la sancțiunea aplicată. Deși aceasta nu echivalează cu prezumția irefragabilă de recunoaștere a faptei, cel sancționat are obligația de a-și justifica atitudinea substanțial diferita, materializata prin contestarea ulterioara a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii notei de constatare în care sunt consemnate, în detaliu, deficientele încadrate ca și contravenții. În lipsa dovedirii unor împrejurări care sa ateste ca persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsa sa semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt, în astfel de situații, nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește temeinicia, intimatul a apreciat că, procesul - verbal de contravenție se bucura de o prezumție simpla de temeinicie, relativitatea acesteia permițând răsturnarea sa prin administrarea unor probe concludente.
Transportul rutier se poate efectua numai în condițiile respectării prevederilor normelor și reglementarilor naționale și ale Uniunii Europene din domeniul transporturilor rutiere, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care Romania este parte.
A mai arătat faptul că, fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizata în mod clar de art. 130, alin. l lit. d) din HG 1173/2003 "nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut la art. 27 alin.1" și se sancționează conform art.30, alin. l lit. d) din același act normativ cu amenda de la 12.000 la 40.000 lei aplicabila operatorului de transport.
Pe fondul cauzei, intimatul a învederat faptul că, petenta, prin plângerea sa, nu a adus argumente care sa formeze convingerea instanței ca la momentul controlului exista o alta stare de fapt decât cea reținuta de agentul constatator.
Potrivit art..12/OMTI 995/2012 -"(1) Controlul la sediu se finalizează prin întocmirea unei note de constatare, ale cărei model și continui se stabilesc de către I.S.C.T.R."
La sediul societății s-o întocmit Nota de constatare nr. 8709/01.10.2014 prin care s-a dispus întocmirea procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._/06.10.2014, societatea fiind sancționata cu amenda în cuantum de 12.000 lei.
Astfel, în urma verificărilor efectuate au fost constate deficientele menționate în procesului verbal de contravenție, și anume operatorul de transport nu a predat autorizația nr._ relația Turcia- Terta,în termenul prevăzut de HG1173/2003, art.30,alin.l, de 5 zile de la expirare, această autorizație fiind preluata la data de 09.03.2014 și returnata la data de 19.05.2014.
În conformitate cu HG 1173/02.10.2013 aceste autorizații trebuie utilizate pentru o perioada de maxim 45 de zile, iar în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE, autorizațiile de transport utilizate.
Societatea petenta a depășit aceasta perioada,returnând autorizațiile de transport la data de 19.05.2014 - așa cum reiese din formular predare autorizații - transmis prin fax în data de 10.08.2014 și care a apreciat ca face dovada deplina a faptei constatate.
Văzând și celelalte autorizații atașate prezentei, intimatul a solicitat să se observe ca petenta și-a format o practica din a preda aceste autorizații după expirarea termenului legal de returnare.
În concluzie, se poate observa că, fapta contravenționala a fost constatata și sancționata în mod corect, procesul verbal de contravenție reprezintă o stare de fapt la momentul controlului și deci petenta nu poate fi exonerata de răspundere, deoarece fapta pentru care a fost sancționata este individualizata în mod clar, procesul verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor Ordonanței nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor.
Ca atare, în vederea răsturnării temeiniciei actului constatator petenta (potrivit art.34 alin.l din l OG 2/2001) avea obligația de a face dovada contrarie și anume ca autorizațiile de transport au fost returnate în termenul stabilit de H.G. 1173/2003.
Ceea ce a dus la întocmirea procesului verbal a considerat ca este expresia nudei contravenții, iar patenta nu poate invoca în apărarea sa propria culpa.
Procesul verbal fiind un act administrativ ,se bucura de tripla prezumție de legalitate, autenticitate, veridicitate, emanând încrederea că agentul constatator consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constata, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconforma adevărului a unor fapte.
Intimatul a mai învederat instanței că, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertismentului" nu își are aplicabilitate deoarece art. 21 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, prevede ca „sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ" iar H.G. 1173/2003 prevede numai sancțiunea amenzii pentru faptele pe care le incriminează ca fiind contravenții. Daca legiuitorul ar fi considerat ca aceasta contravenție ar fi avut un grad de pericol social redus n-ar fi incriminat aceasta fapta ca fiind contravenție.
A mai solicitat să se aibă în vedere faptul că, în procesul de individualizare a sancțiunii, agentul constatator a aplicat sancțiunea la nivelul minimului.
Astfel a apreciat că, sancțiunea avertismentului nu se impune pentru o atare situație ca cea sancționată în cauza de fata și nu poate fi socotita drept o fapta cu gravitate redusa în sensul art. 7 uliu. 2 din O.G. nr. 2/2001, iar avertismentul se aplica atunci când fapta are gravitate redusa. Ori, nu poate susține un astfel de caracter, mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minima de 12.000 lei, cea maxima fiind de 40.000 lei.
În concluzie, petenta este răspunzătoare pentru faptele sale deoarece în plângerea sa nu ia în considerare dispozițiile HG1173/2003 privind atribuirea electronica și distribuirea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfa.
Pentru considerentele expuse, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondata și menținerea cuantumul amenzii stabilite prin procesul verbal . nr._ din data 06.10.2014 ca temeinic și legal întocmit.
A solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei reprezentantului său, potrivit art. 223 alin. 3 N.C.P.C.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și următoarele din N.C.proc.civ., precum și pe cele invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
În susținere a anexat cererii înscrisuri, respectiv: împuternicire nr. 7903/28.03.2014; Procesul verbal . nr._/06.10.2014; Nota de constatare număr înregistrare ISCTR 8709/01.10.2014; borderou preluare autorizații formular predare autorizații proces verbal de afișare; plicul retur, ca dovada ca procedura afișării a fost subsidiara transmiterii prin posta cu confirmare de primire (f.45 – 68).
La data de 16 decembrie 2014, petenta G. P. Trans SRL, a formulat răspuns la întâmpinare.
La data de 17 februarie 2015, intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R, cu sediul în București, a formulat precizări.
Intimatul a arătat că, în speța prezenta, petenta nu și-a îndeplinit o obligație (potrivit reglementarilor în vigoare) ce cădea în sarcina sa a fi îndeplinita în termen de 5 zile de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației.
De asemenea, nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut la art. 27 alin.1) din HG 1373/2003 ( în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizațiile de transport utilizate), constituie contravenție potrivit art. 30 (alin.(l) din HG nr. 1373/2003 și se sancționează cu amendă de la 12.000 lei la 40.000, aplicabilă operatorului de transport.
Așadar, fapta descrisa în procesul verbal . nr._/06.10.2014 constituie o faptă omisivă, neîndeplinirea obligației de a returna autorizațiile în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației astfel ca agentul constatator, aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în mod corect a consemnat și a sancționat fapta constatata.
Situația descrisa în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este susținuta și de nota de constatare nr. 8709/01.10.2014, semnata și primita de către petenta.
Fapta săvârșita reprezintă o încălcare a normelor instituite prin legislația în vigoare, impuse în vederea eliminării riscului de fraudare.
Susținerile petentei, cum că, nu se face vinovata de săvârșirea faptei, intimatul a apreciat că nu au fost susținute prin niciun mijloc de proba și nu pot fi avute în vedere de către instanță.
Săvârșirea faptei de către petenta rezulta din coroborarea actelor normative în vigoare, enumerate atât în cuprinsul întâmpinării cât și în cuprinsul prezentei.
Faptul ca petenta nu a fost de acord cu aceste obligații instituite în sarcina sa și legiferate prin acte normative în vigoare, a apreciat că, nu face obiectul prezentului litigiu.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probanta prin el însuși și constituie o dovada suficienta a vinovăției contestatorului, cat timp acesta din urma nu este în măsura sa prezinte o proba contrara.
Astfel, simpla negare a petentei în sensul că, faptele nu corespund adevărului nu este suficienta, atâta timp cat acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație raționala pentru care agentul ar fi întocmit procesul verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu a invocat alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simpla de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusa judecații, petenta . SRL nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție.
Fapta contravenționala a fost constatata și sancționată în mod corect, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului și deci petenta nu poate fi exonerata de răspundere deoarece fapta pentru care aceasta a fost sancționată este individualizată în mod clar, procesul verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor Ordonanței nr. 2/2011 cu modificările și completările ulterioare.
A mai învederat intimatul că, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertismentului” nu își are aplicabilitate deoarece art. 21 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, prevede ca „sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ” iar H.G. 1173/2003 prevede numai sancțiunea amenzii pentru faptele pe care le incriminează ca fiind contravenții. Daca legiuitorul ar fi considerat că această contravenție ar fi avut un grad de pericol social redus n-ar fi incriminat aceasta fapta ca fiind contravenție.
Intimatul a solicitat să se aibă în vedere faptul că, în procesul de individualizare a sancțiunii, agentul constatator a aplicat sancțiunea la nivelul minimului.
Astfel, a apreciat că sancțiunea avertismentului nu se impune pentru o atare situație ca cea sancționată în cauza de fata și nu poate fi socotita drept o fapta cu gravitate redusa în sensul art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, iar avertismentul se aplica atunci când fapta are gravitate redusa. Ori, nu se poate susține un astfel de caracter, mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minima de 12.000 lei, cea maxima fiind de 40.000 lei.
Pentru considerentele expuse, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondata și menținerea cuantumului amenzii stabilite prin procesul verbal . nr._ din data 06.10.2014, ca temeinic și legal întocmit.
În caz de neprezentare, în temeiul art. 223 alin. 3 din C.proc.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
La data de 27 martie 2015, intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. cu sediul în București, având în vedere dispozițiile luate de instanța prin rezoluția din 17.02.2015, a formulat precizări și a arătat că, prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._/06.10.2014, petenta a fost sancționata pentru nereturnarea în termenul legal a autorizației nr._, iar înscrisurile ce fac dovada faptei constatate sunt: borderou preluare autorizații, din care se poate constata data de 09.03.2014 ca data de rezervare / preluare - și poarta semnătura predătorului (A.A.D.R. - S.A.E.T.) și semnătură primitorului ( C. A. I. - delegat al firmei G. P. TRANS SRL); formular predare autorizații, din care se poate constata data de 19.05.2014 ca data de predare a autorizației_, și poarta semnătură predătorului ( C. A. I. - delegat al firmei G. P. TRANS SRL) și semnătură primitorului (C.N.M.S.I - SAET).
De asemenea, a precizat că, în întâmpinarea depusă a făcut susțineri în ceea ce privește nereturnarea în timp legal al autorizației nr._, constatarea faptei contravenționale.
Mențiunile referitoare la nereturnarea în termen a altor autorizații, precum și copiile altor autorizații ce se afla la dosarul cauzei, au fost făcute în sprijinul afirmației conform căreia petenta și-a format o practica din a preda autorizațiile după expirarea termenului legal de returnare.
De asemenea, intimatul a precizat încă o dată că, nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut la art. 27 alin. (1) din HG 1373/2003 ( în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizațiile de transport utilizate), constituie contravenție potrivit art. 30 (alin.(l) din HG nr. 1373/2003 și se sancționează cu amendă de la 12.000 lei la 40.000, aplicabila operatorului de transport.
Așadar, fapta descrisa în procesul verbal . nr._/06.10.2014 constituie o fapta omisiva, neîndeplinirea obligației de a returna autorizațiile în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației astfel ca agentul constatator, aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în mod corect a consemnat și a sancționat fapta constatata.
Situația descrisa în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este susținuta și de nota de constatare nr. 8709/01.10.2014, semnata și primita de către petenta.
Fapta săvârșita reprezintă o încălcare a normelor instituite prin legislația în vigoare, impuse în vederea eliminării riscului de fraudare.
Susținerile petentei ca nu se face vinovata de săvârșirea faptei, a apreciat că nu sunt susținute prin nici un mijloc de proba și nu pot fi avute în vedere de către instanța.
Săvârșirea faptei de către petenta rezulta din coroborarea actelor normative în vigoare, enumerate atât în cuprinsul întâmpinării cât și în cuprinsul prezentei.
Faptul ca petenta nu a fost de acord cu aceste obligații instituite în sarcina sa și legiferate prin acte normative în vigoare, a apreciat că nu face obiectul prezentului litigiu.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale
agentului constatator, are forța probanta prin el însuși și constituie o dovada suficienta a vinovăției contestatorului, cat timp acesta din urma nu este în măsura sa prezinte o proba contrară.
Astfel, simpla negare a petentei în sensul că, faptele nu corespund adevărului nu este suficienta, atâta timp cat acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație raționala pentru care agentul ar fi întocmit procesul verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invoca alte împrejurări credibile pentru a răsturnă prezumția simpla de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusa judecații, petenta . SRL nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție.
Fapta contravenționala a fost constatata și sancționată în mod corect, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului și deci petenta nu poate fi exonerata de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizata în mod clar, procesul verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor Ordonanței nr. 2/2011 cu modificările și completările ulterioare.
A mai învederat intimatul că, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertismentului” nu își are aplicabilitate deoarece art. 21 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, prevede ca „sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ” iar HG. 1173/2003 prevede numai sancțiunea amenzii pentru faptele pe care le incriminează ca fiind contravenții. Daca legiuitorul ar fi considerat ca aceasta contravenție ar fi avut un grad de pericol social redus n-ar fi incriminat aceasta fapta ca fiind contravenție.
Intimatul a solicitat să se aibă în vedere faptul ca în procesul de individualizare a sancțiunii, agentul constatator a aplicat sancțiunea la nivelul minimului.
Astfel, a apreciat că, sancțiunea avertismentului nu se impune pentru o atare situație ca cea sancționată în cauza de fata și nu poate fi socotita drept o fapta cu gravitate redusa în sensul art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, iar avertismentul se aplica atunci când fapta are gravitate redusa. Ori, nu se poate susține un astfel de caracter, mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minima de 12.000 lei, cea maxima fiind de 40.000 lei.
Pentru considerentele expuse, a solicitat respingerea plângeri contravenționale, ca nefondată și menținerea cuantumul amenzii stabilite prin procesul verbal . nr._ din data 06.10.2014 ca temeinic și legal întocmit.
A atașat cererii următoarele înscrisuri: borderou preluare autorizații din care se poate constata data de 09.03.2014 ca data de rezervare / preluare - și poarta semnătură predatorului (A.A.D.R. - S.A.E.T.) și semnătură primitorului ( C. A. I. - delegat al firmei G. P. Trans SRL); formular predare autorizații, din care se poate constata data de 19.05.2014 ca data de predare a autorizației_.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei proceselor-verbale, instanța constată următoarele:
La data de 06.10.2014, petentul a fost sancționat, conform procesului verbal . nr._, întocmit de către intimată, cu sancțiunea amenzii în cuantum de 12.000 lei, pentru că în urma controlului din data de 01.10.2014 s-a constatat că nu a returnat autorizațiile în termenul prevăzut de art. 27 alin. 1, adică 45 de zile calendaristice.
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art.27 din Hotărârea de Guvern nr. 1173/2003 privind atribuirea electronică și distribuirea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă, dispoziții care prevăd că „în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizațiile de transport utilizate”, cu sancțiunea stabilită de art. 30 lit. d din Hotărârea de Guvern nr. 1173/2003 (potrivit căruia „constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 12.000 lei la 40.000 lei nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut la art. 27 alin. (1)”).
Contravenientul nu a semnat procesul verbal.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, instanța reține că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
În ceea ce privește criticile contestatoarei referitoare la faptul că nu i s-a acordat posibilitatea de a achita jumătate din cuantumul amenzii în 48 de ore de la data comunicării, instanța reține că sunt neîntemeiate.
Conform art. 27 alin. 4 din Hotărârea de Guvern nr. 1173/2003, contravențiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 28 și 29 din aceeași ordonanță. Articolul 28 din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, arată că „contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravențiilor această posibilitate trebuie menționată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare, iar termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare”.
Rezultă că pentru contravenția în speță nu este reglementată posibilitatea achitării jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 de ore.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, contestatoarea a arătat și-a îndeplinit obligația de returnare a autorizațiilor solicitate, însă cu întârziere (imediat ce a fost posibil).
În speță, contestatoarea a achiziționat la data de 09.03.2014 autorizația nr._ (f. 11-12), care nu a fost returnată în termenul legal (notă de constatare, f. 49-54).
Pe cale de consecință, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatorului prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța apreciază că nu s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii față de criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001. Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța reține că petentul nu a mai fost sancționată contravențional, ceea ce denotă că fapta a fost comisă ocazional, din neglijență. În condițiile în care autorizația în discuție a fost returnată (cu întârziere, după ce a fost folosită), instanța consideră că fapta prezintă un gard redus de pericol social.
Față de considerentele anterioare, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii aplicate cu avertisment. Totodată, instanța atrage atenția petentului că această hotărâre poate fi luată în considerare pentru caracterizarea periculozității sociale a acestuia, generând aplicarea unei sancțiuni mai severe în cazul săvârșirii unei noi fapte contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . SRL (CUI RO_ și nr. ORC J_ ), cu sediul în București, .. 17, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR (CUI_), cu sediul ales în București, Piața Presei Libere nr. 1, corp D1, ..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 12.000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 06.10.2014, cu avertisment.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. M.G
04 exemplare
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2788/2015.... → |
|---|
