Partaj judiciar. Sentința nr. 8395/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8395/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 8395/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8395
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect partaj judiciar, privind pe reclamantul-pârât I. R. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți I. L. și I. G..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea pârâților-reclamanți să depună la dosar dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru și concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.10.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Apreciind asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 11.06.2014, reclamantul I. R. în contradictoriu cu pârâții I. L. și I. G. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lichidarea stării de indiviziune privind bunurile rămase în urma defunctului I. N. și anume: cota indiviza de 34 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 375, situat în București, .. 73, ., etaj 5, sector 6, cota indiviza de 34 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Comună Bulbucată, satul Făcău, Județul G., ca cerere accesorie a prezenței acțiuni a solicitat, atribuirea către reclamant a verighetei tatălui, ca amintire de familie, aceasta fiind promisă de către defunct, în timpul vieții sale, în cazul în care va avea moștenitori.
În fapt, defunctul I. N. a decedat la data de 28.09.2007) având ca ultim domiciliu . București, .. 73, ., etaj 5, sector 6.
Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 27/29.02.2008, încheiat de către BNR M. V. L., moștenitorii defunctului I. N. sunt: I. L. în calitate de soție supraviețuitoare, I. G. și subsemnatul I. R. în calitate de fii. Cotele care le-au revenit acestora sunt: pârâta I. L., în calitate de soție supraviețuitoare a dobândit o cotă indiviza de 34 din masa succesorală, pârâtul I. G. a dobândit o cotă indiviza de 3/8 din masa succesorala, iar subsemnatul reclamant I. R., o cotă indiviza de 3/8 din masa succesorală.
Conform aceluiași Certificat de moștenitor nr. 27/29.02.2008, menționat mai sus, masa succesorală este compusă din: 1. cota indiviza de % din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 375, situat în București, ., 73, ., etaj 5, sector 6, cu o suprafața utilă de 64,35mp, compus din 3 camere de locuit și dependințele: bucătărie, cămară, debara, baie, culoar, hol, vestibul, balcon 3,57 mp, logie 5,27 mp, împreuna cu o cotă indiviza 0,31% din părțile și dependințele imobilului . și destinația lor sunt în folosința comună a colocatarilor și aceeași cotă indiviza, respectiv 8,78mp, din terenul aferent locuinței atribuit anterior în folosința pe durata existenței construcției și pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicata și 2. cota indiviza de % din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Comună Bulbucată, satul Făcău,Județul G., compus din teren intravilan în suprafața de 3.700 mp și construcțiile edificate pe acesta. În anul 1930, respectiv, casa de locuit, în suprafața de 66 mp, construită din cărămidă, învelita cu tablă, având trei camere și anexe gospodărești, în suprafața totală de 35 mp ( opt mp cărămidă și douăzecișișapte de mp paianta).
Defunctul a dobândit cota indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului, prin cumpărarea acestuia, în timpul căsătoriei, cu contribuția comună și egală a soției supraviețuitoare I. L., conform Contractului de vânzare cumpărare nr._/14.01.1992 și a Procesului verbal de predare-primire a locuinței cu aceiași număr și din aceeași dată, ambele încheiate cu . București. Apartamentul a fost achitat integral la cumpărare.
Restul de 14 din dreptul de proprietate asupra apartamentului reprezintă cota de bun comun a soției supraviețuitoare I. L..
Defunctul a dobândit cota indiviza de 14 din dreptul de proprietate asupra apartamentului, prin cumpărarea acestuia, în timpul căsătoriei, cu contribuția comună și egală cu soția supraviețuitoare I. L., conform Contractului de întreținere autentificat sub nr. 1763/13.08.1991 de fostul notariat de Stat B. V., transcris sub nr. 515/13.08.1991 de fostul Notariat de stat.
Restul de 14 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Comună Bulbucată, satul Făcău, Județul G., reprezintă cota de bun comun a soției supraviețuitoare I. L..
Pârât I. L. prin Contractul de rentă viageră autentificat sub nr. 1762/24.03.2011 emis de către Biroul Notarului Public M. V. L., a cedat cotă din dreptul de proprietate deținut conform Certificatului de moștenitor nr. 27/29.02.2008 către fiul său I. G..
A menționat faptul că de la data decesului defunctului I. N., cele două imobile sus menționate se aflau în folosința exclusivă a pârâților, subsemnatul neavând niciun beneficiu ca urmare a dreptului succesoral pe care îl deține. În cei 6 ani care s-au scurs de la data decesului tatălui său, timp în care a încercat numeroase abordări pentru rezolvarea prezentului litigiu în afara instanțelor de judecată, i s-a negat permanent dreptul deținut.
Fiind o cauză de familie, cu numeroase implicații sentimentale, a făcut apel la calitatea de mamă și de frate a pârâților, crezând că legătură indestructibilă de sânge dintre aceștia, va transforma ideile fixe și nedrepte ale negării dreptului deținut de către subsemnatul.
A arătat că a încercat rezolvarea situației pe cale amiabilă și a precizat că nu deține o estimare exactă a celor două imobile, dar pentru respectarea dispozițiilor legale înțeleg să evalueze . în București, .. 73, ., etaj 5, sector 6 la suma de 157.500 lei (35.000 euro) iar imobilul situat în Comună Bulbucată, satul Făcău, Județul G. la suma de 22.500 lei (5.000 euro) urmând ca după efectuarea expertizelor topo și construcții să se stabilească valoarea reală a acestora.
Ca și modalitate de partajare a bunurilor imobile, a solicitat instanței atribuirea apartamentului nr. 375, situat în București, .. 73, ., etaj 5, sector 6, în natura către parați, cu obligarea acestora la plata unei sulte către subsemnatul, precum și atribuirea imobilului situat în Comună Bulbucată, satul Făcău, Județul G., în natura către pârâtul I. G., cu obligarea acestuia la plata unei sulte către subsemnatul.
Totodată, a solicitat în temeiul art. 451 și următoarele din Codul de Procedura civilă, obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor judiciare compuse din onorariu de mediatori, taxe de timbru, onorariu de avocat, onorariu de expert.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a arătat că înțelege să se folosească de următoarele probe: înscrisuri, interogatoriul pârâților, pentru dovedirea lipsei de folosință și a intenției defunctului privind amintirile de familie, expertiza topo și construcții și orice alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
În susținerea acțiunii au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: certificatul de moștenitor nr. 27/29.02.2008, încheiat de către BNP M. V. L., proces-verbal de mediere nr. 233/12.05.2014, invitațiile nr. 149/05.02.2014 și nr. 177/19.02.2014, confirmări de primire, chitanța nr. 07/12.03.2014-Birou de mediator A. V. D., proces-verbal din 23.09.2011, chitanța nr. 03/09.06.2011-Cabinet mediator M. P., contract de pregătire a medierii nr. 28/13.11.2012 și nr. 40/04.12.2013, chitanțele nr. 29/13.11.2012-I. I. și nr. 33/04.12.2013-I. I. Birou Mediator, încheierea nr._ în dosarul nr._/01.04.2011 emisă de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară G., extras de carte funciară nr._/01.04.2011.
La data de 08.07.2014, prin serviciul registratură, reclamantul a depus la dosar precizări la adresa emisă de instanță, la care a anexat următoarele înscrisuri: certificat emis de OCPI Sector 6 nr._/26.06.2014, certificat de atestare fiscală nr. 097-14-_/01.07.2014, extras de carte funciară nr._/27.06.2014, certificat de atestare fiscală Primăria Comunei Bulbucata.
La data de 02.10.2014, prin serviciul registratură, pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâții au arătat că reclamantul nu este de bună credința, afirmația acestuia ca subsemnații au negat permanent dreptul său și nu doresc ieșirea din indiviziune prin bună învoiala fiind nereală.
La data de 5.10.2011 au comunicat prin executor judecătoresc reclamantului o propunere de ieșire din indiviziune prin care au fost de acord să-i plătească suma de 61.000 Lei (anexa 1), dar reclamantul nu a înțeles să răspundă acestei notificări.
La datele de 10.02.2012 și 27.02.2012 s-au prezentat la SCP S. și Asociații prilej cu care s-a încheiat un proces verbal de conciliere (anexa 2) în urma căruia urma să se stabilească prin negociere directă valoarea celor două imobile din București și Comună Bulbucată.
Cu acest prilej toate părțile au fost de acord ca I. L. și moștenitorii ei au un drept de concesiune asupra locului de veci din Cimitirul I. Nou figura R, locul 171.
La data de 15.04.2012 reclamantul le-a comunicat prin sms într-o formă departe de a fi familială că nu este de acord ca I. L. să fie înmormântată în locul de veci ce constituie obiectul partajului (anexa 3).
La data de 28.04.2012 au comunicat reclamantului prin e-mail că sunt de acord să-i plătească suma de 13.100 Euro reprezentând sulta corespunzător cotei sale din moștenire (anexa 4).
La data de 26.05.2012 reclamantul le-a comunicat că nu mai este de acord ca subsemnații să aibă drept de concesiune asupra locului de veci sus-menționat și dorește să facă actele notariale numai după ce primește suma de 13.100 Euro(anexa 5), ceea ce nu puteau accepta.
Reclamantul a făcut o invitație la mediere la data de 14.11.2012 motiv pentru care i-au propus reclamantului să-i plătească cota parte de 3/8 din masa succesorală în maxim 1,6 ani și plata sumei de 15.000 Lei la data încheierii actelor la notariat, cu intenția de a obține un credit bancar și achitarea sultei la un termen mai scurt (anexa 6).
De asemenea au insistat ca mama sa, I. L. sa aibă dreptul de a fi înmormântată în locul de veci sus-menționat, dar la data de 25.11.2012 reclamantul le-a comunicat că nu este de acord cu această propunere(anexa 7).
Au menționat că la data de 26.04.2010 subsemnații au donat reclamantului I. R. suprafața indiviză totală de 0,625 m.p. ce face obiectul dreptului de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul “I. Nou" București, figura L, locul nr. 80, potrivit contractului de donație (anexa 8).
La data de 26.11.2012 i-au transmis reclamantului să le comunice o sumă pe care dorește s-o primească ca sulta (anexa 9).
La data de 27.12.2012 reclamantul a răspuns propunerii acestora (anexa 10) în sensul că nu poate preciza o sumă de bani care să reprezinte sulta potrivit cotei părți la care are dreptul concluzionând că trebuie “să lăsăm legea să aibă ultimul cuvânt”.
Împreuna cu reclamantul am hotărât să stabilim valoarea bunurilor printr-o expertiza tehnică de evaluare, iar potrivit acestui raport de expertiză subsemnații trebuia să-i achite reclamantului aprox. 10.000 Euro, dar nu a acceptat-o.
I. G. i-a oferit în luna 12 decembrie 2013 chiar mai mult, adică suma de 50.000 Lei, propunere pe care a refuzat s-o accepte (anexa 11).
Au menționat că I. L. a transmis fiului său I. G. în schimbul rentei viagere cota indiviză de 5/8 din dreptul de proprietate asupra apartamentului din București și imobilului casa și teren din Corn. Bulbucata, satul Făcău, Jud. G., potrivit contractului de rentă viageră ( anexa 12).
Hotărârea subsemnatei este determinată de faptul că spre deosebire de reclamant, fiul său I. G. a suportat pe cheltuiala sa și prin munca sa îmbunătățirile aduse imobilelor încă din anul 2003 și este alături de aceasta zi de zi depunând în contul subsemnatei și renta la care s-a obligat.
Desigur, nu avea nimic împotrivă ca reclamantul să revină în cadrul familiei pe care a părăsit-o de peste 15 ani, dar față de acțiunile sale vădit imorale a considerat că alegațiile din cererea de chemare în judecată sunt simple fraze menționate de către apărătoarea reclamantului care încearcă să impresioneze instanță de judecată.
În ce privește verigheta solicitată de către reclamant au precizat că au vândut-o în anul 2013 pentru parastasul tradițional și de altfel motivarea reclamantului este neverosimilă deoarece defunctul dacă dorea s-o ofere fiicei acestuia, proceda în consecință în timpul vieții.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 205 C.proc. civ.
Prin cererea reconvențională, pârâții au solicitat aducerea la masa succesorala a locului de veci situat în cimitirul I. Nou, București, figura R, locul 171 menționat în certificatul de moștenitor nr. 27/29.02.2008, a cărui valoare este de 250 lei, iar taxele plătite Administrației Cimitirelor București este de aceștia, în sumă de 162 lei, potrivit anexelor 13-18. Asupra acestuia moștenitorii au un drept de folosința forțată și perpetua.
A solicitat deducerea din masa succesorală a c/val. îmbunătățirilor aduse apartamentului situat în București și casei situate în ..
Apartamentul situat în București a fost renovat în anul 2004, i-au fost aduse îmbunătățiri reprezentând faianță, gresie în baie și bucătărie, ușa metalică, toate realizate prin contribuția materială a subsemnatului la nivelul sumei de 5000 lei (anexa 19).
În anul 2008, după decesul tatălui în apartament a fost montat parchet în toate cele 3 camere și zugrăvit, cheltuielile fiind suportate de subsemnatul la nivelul sumei de 8.000 lei (anexa 20).
În anul 20l4a achitat montarea de geamuri-tâmplărie termopan la apartament, în valoare de 2.100 lei, urmând ca până la primul termen să depună înscrisuri.
A menționat că defunctul I. N. avea o pensie de 875 Lei, iar mama I. L. nu avea venituri deoarece nu a desfășurat activitate.
De asemenea, a menționat că reclamantul I. R. a părăsit locuința în urmă cu 15 ani și nu a avut nicio contribuție la îmbunătățirile aduse apartamentului și nici la întreținerea părinților acestora, I. N. și I. L..
Casa de la țară, situată în satul Facău, . a fost renovată în anii 2000 și 2004, adăugând și anexe gospodărești, învelit casa cu tablă, plata meseriaș, materiale de construcție pentru care a avut o contribuție de 3.500 Lei. Terenul a fost împrejmuit cu gard în anul 1995, în 2003 a construit o anexă (patul pentru cereale), iar în 2004 a fost construit un gard nou s-a renovat bucătăria și învelit cu tabla pentru care a plătit 2.200 Lei, potrivit bonurilor fiscale (anexele 21, 22 și 23) pe care le-a depus și în original deoarece sunt greu lizibile.
De asemenea, în anul 2014 la imobilul din . și vopsit din nou tabla de pe casă și a cumpărat materiale de construcție pentru diverse reparații, toate în valoare de 370 lei (anexa 24).
A menționat că subsemnatul I. G. a suportat cheltuieli mai mari, dar nu poate dovedi cu înscrisuri decât suma 21.170 lei, pe care o solicită și rămâne ca expertiza tehnică să stabilească valoarea reală a îmbunătățirilor făcute.
Pasivul succesoral suportat de subsemnatul și pe care-l solicită este în suma totală de 11.306 Lei.
Cheltuielile de înmormântare și parastasele tradiționale în suma de 5000 Lei au fost suportate în totalitate de subsemnatul și din care nu poate prezenta decât chitanță pentru costum bărbătesc (anexa 25).
Impozitele și taxele pentru anii 2009-2013 pentru imobilul din . au fost suportate de subsemnatul la nivelul sumei de 657 Lei(anexele 26-30).
Subsemnatul a plătit impozitul pentru apartamentul din București pentru anii 2010, 2012, 2013 și 2014 în suma de 577 Lei, potrivit anexelor 31-34.
A achitat polița de asigurare obligatorie imobil situat în . 2010, 2011, 2012, 2013 și 2014 în suma de 354 Lei, (anexele 35-38);
A achitat polița de asigurare pentru apartamentul din București pentru anii 2010, 2011, 2012, 2013 și 2014 în suma de 358 Lei (anexele 39-42)
Efectuarea cadastrului și intabularea imobil din . suportate de subsemnatul la nivelul sumei de 1.500 Lei
În anul 2011 a efectuat cadastru și întabulat apartamentul din București plătind suma de 800 Lei.
La acestea se adaugă actele de succesiune „pentru care s-au plătit taxe notariale în suma de 2060 Lei, potrivit chitanțelor anexate în original (anexa 43).
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 209 C.proc. civ, art. 676, 979 C.civil.
În probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu reclamantului și alte probe necesare soluționării cauzei. A indicat ca martori pe G. T. și I. E..
În susținere au fost anexate următoarele înscrisuri în copie: dovada de primire și proces-verbal de predare-dosar n. 1249/2011-B. Casagranda S. A., notificare nr. 149/30.09.2011, proces-verbal de conciliere din 27.02.2012, SMS, corespondență e-mail (f. 87-92, 94-97, ), contract de donație, contract de rentă viageră autentificat sub nr. 1762/24.03.2011, chitanțe, bonuri fiscale, declarație de conformitate (f. 101-128), polițe de asigurare PAD, chitanțe și bonuri fiscale (f. 130-144).
La data de 29.10.2015, prin serviciul registratură, reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvențională și răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională a solicitat, ca în ceea ce privește primul capăt de cerere din reconvenționala, să se ia act de faptul că refuză ieșirea din indiviziune pentru locul de veci, deoarece consideră că acesta este singurul bun în natura de a cărui cotitate dispune și este echivalentul unei amintiri de familie având în vedere faptul că strămoșii săi sunt îngropați acolo. A invocat disp. art. 1141 și 1142 Cod Civil.
Totodată, a arătat că în mod intenționat eronat, pârâții au precizat că au achitat taxele anuale datorate la Administrația Cimitirelor București, aceștia de fapt, achitând o taxă de întreținere a locului de veci, care este opțională și nu impozitul. Taxa de întreținere a locului de veci este opțională, prin lege proprietarii nu sunt obligați la taxa de întreținere loc de veci. Impozitul a fost achitat în ultimii ani de către subsemnatul și se ridica la valoarea de 40 de lei și nu înțelege să pretindă valoarea ce corespunde cotei pârâților, considerând că a se judeca pentru sume derizorii, este nedemn pentru gradul de rudenie care există între aceștia.
În ce privește evaluarea locului de veci, aceasta este infimă față de suma reală, arătând că depune o listă de prețuri preluată de pe site-ul C. ortodox, solicitând totodată obligarea pârâților la precizarea valorii reale a locului de veci.
În ce privește al doilea capăt de cerere din reconvenționala referitor la deducerea din masa succesorală a contravalorii îmbunătățirilor aduse în imobilul situat în București, a precizat următoarele:
1. sumele achitate cu titlu de îmbunătățiri nu pot fi solicitate în totalitatea lor, deoarece prin cererea de chemare în judecată s-a cerut ieșirea din indiviziune pe o cotă indiviza de ½ din dreptul de proprietate asupra celor două imobile. Astfel, cel mult, se poate solicita contravaloarea îmbunătățirilor, dar într-un cuantum redus la ½, având în vedere valoarea obiectului dedus judecații. A considerat că pârâții ar trebui să își reevalueze cererea reconvențională, față de calculul corect al tuturor pretențiilor pecuniare ridicate.
2. a solicitat respingerea ca nefondate a pretențiilor pecuniare referitoare la îmbunătățirile efectuate la apartamentul din București în anul 2004, reprezentând faianța, gresie în baie și bucătărie, ușa metalică, în valoare totală de 5000 lei.
Aceste îmbunătățiri au fost efectuate înainte de data decesului, defunctul locuind în același apartament și totodată dispunând de venituri proprii, neputându-se face dovada faptului că toate plățile au fost achitate de către paratul I. G.. Totodată, a solicitat să se țină cont de faptul că pârâtul I. G. a beneficiat în toată această perioadă de o locuință și a utilizat imobilul neîntrerupt, dacă a considerat să facă aceste investiții și dacă le-a achitat din venituri proprii, a făcut-o deoarece acestea i-au sporit propriul grad de confort al traiului de zi cu zi. Mai mult, aceste investiții nu au fost efectuate cu acordul subsemnatului și nici nu au fost dovedite prin înscrisuri, mai puțin ușa metalică a cărei investiție nu prezintă din punct de vedere util sau necesar nicio valoare.
3. a solicitat respingerea ca nefondate a pretențiilor pecuniare referitoare la îmbunătățirile efectuate la apartamentul din București în anul 2008, după decesul defunctului, constând în montat parchet și zugrăvit, deoarece acestea nu constituie îmbunătățiri ce duc la o sporire a valorii imobilului, ci doar contribuie la satisfacerea confortului propriu al paratului. Totodată, cheltuielile făcute cu zugrăvitul camerelor nu este dovedit prin niciun înscris, iar dovada achitării contravalorii parchetului este făcută printr-un înscris a cărui formă este destul de incertă, rămânând să consulte originalul depus la dosarul cauzei pentru a ne convinge de autenticitatea acestuia.
4. a solicitat respingerea ca nefondate a pretențiilor pecuniare referitoare la îmbunătățirile efectuate la apartamentul din București în anul 2014, subsemnatul nici nu a fost întrebat, nici nu și-a dat acordul asupra instalării geamurilor termopan. Pârâții cunoșteau faptul că imobilul este în litigiu și pentru a se împărți cheltuielile era necesar să îmi dau acordul. Totodată nu a fost prezentat niciun înscris care să ateste sumele solicitate.
Subsemnatul nu a fost întrebat și nici nu și-a dat acordul cu privire la toate îmbunătățirile efectuate de către pârâți, nu a beneficiat niciodată de cele două imobile, nu a solicitat din respect pentru pârâți nicio despăgubire pentru lipsa de folosința și nu a solicitat acordarea acestora în natură. Mai mult, toate aceste cheltuieli sunt considerate în dreptul civil ca fiind voluptorii, de plăcere sau înfrumusețare, iar ele nu se restituie. Cheltuielile solicitate de către pârâți nu sunt nici necesare, adică făcute pentru conservarea bunului și nici utile, adică deși nefiind necesare au avut ca efect sporul de valoare al imobilului, ci au fost făcute pentru satisfacerea confortului propriu al paraților astfel încât nu pot face parte din pasivul moștenirii și imputate reclamantului.
În ce privește al doilea capăt de cerere din reconvenționala referitor la deducerea din masa succesorală a contravalorii îmbunătățirilor aduse în imobilul situat în satul Făcău, . faptul că valoarea îmbunătățirilor nu poate fi solicitată în totalitatea sa, ci redusă la ½ conform valorii obiectului dedus judecații și respingereaw ca nefondate. Toate cheltuielile solicitate între anii 1995-2004, au fost un proces-verbal la data de 27.02.2012, prin care urma capărțile să angajeze un expert pentru determinarea corectă a prețului imobilelor. Aceste expertize au fost întocmite, dar încă o dată s-au împiedicat de aceleași cheltuieli însușite de către pârâți, pentru așa zisele îmbunătățiri efectuate la imobile.
A arătat că în propunerile făcute de către pârâți, aceștia au oferit contravaloarea dreptului subsemnatului, plătibil în termen de 5 ani, nicidecum oferta acestora fiind una corectă.
Astfel, că pârâții au fost invitați de către subsemnatul la o nouă mediere, în data de 12.05.2014, mediere în care aceștia nu au dorit să intre.
În ce privește răspunsul la întâmpinare referitor la dorința subsemnatului de a dobândi în natură verigheta tatălui, a considerat că nu este decât o plăsmuire, pentru a-i închide orice posibilitate de a obține o amintire de la tatăl său. Dacă situația ar fi fost cea prezentată, probabil va trebui să se consoleze cu faptul că amintirile care nu pier sunt cele care rămân în minte și în suflet, deoarece fratele său și mama sa denaturează adevărul voit pentru a-l împiedica să obțină un obiect drag acestuia. Îi pare rău de faptul că nu au înțeles și nu vor înțelege valoarea sentimentală a acțiunilor sale.
Prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, reclamantul a arătat că nu este necesară dovedirea bunei credințe a reclamantului în cauză, fiind în situația obținerii unui drept legal al acestuia, a considerat că toate cele menționate în Cererea de chemare în judecată, nu au fost expuse pentru a impresiona instanța de judecată, nefiind în situația în care ar avea nevoie să recurgă la un asemenea tertip avocățesc, ci au fost prezentate ca stare de fapt a încercării obținerii pe cale amiabilă a unei înțelegeri de partaj.
Dacă pârâții au ținut să sublinieze “imoralitatea” reclamantului, măcar ar fi fost etic să o și probeze, dacă tot au insistat să dezvolte probatoriul în sensul introducerii n discuție și prezentării instanței a tuturor aspectelor ce țin de intimitatea fiecărei familii, fără ca prezentarea publică a “reproșurilor de familie” să fie necesară în raport de obiectul cauzei.
Dacă tot se vorbește de buna și reaua credință a părților, a solicitat să se facă dovada plații ratelor de întreținere a mamei de către paratul I. G., prin prezentarea extraselor de cont.
Pe scurt, pentru a restabili de fapt cursul real ai negocierilor purtate intre părți, pârâții au trimis o propunere de ieșire din indiviziune la 05.10.2011, ca urmare a invitației la mediere făcută de subsemnatul și nu la inițiativa dumnealor. Este eronat faptul, ca aceștia doresc să probeze faptul că negocierile dintre părți au început la inițiativa lor și deci prin aceasta să dovedească faptul că doar încăpățânarea și refuzul reclamantului au dus la neîncheierea unei înțelegeri.
Nu a putut accepta propunerea de ieșire din indiviziune formulată de către pârâți, deoarece aceștia au alcătuit pasivul succesoral dintr-o multitudine de cheltuieli care nu a considerat că trebuie să cadă în sarcina sa.
După refuzul pârâților de a negocia cu privire la cheltuielile sus menționate, a formulat o nouă invitație la conciliere la data de 19.01.2012, ulterior încheindu-se efectuate atâta timp cât defunctul era în viață și deci nu pot intra în pasivul moștenirii, totodată nu poate fi făcută dovada din patrimoniul cui s-au achitat.
Acestea sunt dovedite într-un cuantum infim prin bonuri ilizibile și întocmite într-un mod eronat.
În ce privește al treilea capăt de cerere din reconvenționala referitor la deducerea din masa succesorala a contravalorii cheltuielilor de înmormântare și cele făcute pentru parastase, a solicitat respingerea ca nedovedit. Este cunoscut faptul că la orice deces se beneficiază de un ajutor de înmormântare. Mai mult, deși nu poate proba acest fapt, decât în cazul în care pârâții dau dovadă de caracter și recunosc acest aspect, subsemnatul am renunțat la pretențiile materiale asupra unor acțiuni deținute de către defunct, tocmai pentru a se acoperi aceste cheltuieli. Față de cheltuielile pentru parastase, subsemnatul, cu ocazia fiecărui moment creștin de după deces, a pomenit defunctul și deci consideră că nu poate fi obligat la plata unei sume de bani, a cărei destinație deși este precizată, nu a fost și dovedită prin înscrisuri.
Referitor la taxele, impozitele și asigurarea obligatorie pentru imobilul din ., pentru anii 2009-2013, impozitele și asigurarea obligatorie pentru apartamentul din București, pentru anii 2010-2014, este de acord să achite sumele cheltuite, în cuantumul cotei pe care o deține în procent de 3/8 din jumătatea valorii imobilului. A revenit cu aceeași observație, se poate solicita doar valoarea de ½ din taxele, impozitele și asigurarea obligatorie achitate și nu valoarea integrală a acestora.
A consimțit la plata taxelor notariale pentru succesiune în cota de 3/8.
În ce privește plata taxelor cu efectuarea cadastrului și intabulării celor două mobile, a solicitat să se respingă ca nefondate.
În susținere au fost anexate chitanțe, extrase de pe internet (f.159-166).
La data de 30.10.2014, prin serviciul registratură, pârâții-reclamanți au depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 984 lei (f.185-187), o cerere prin care au indicat obiectivele expertizei și extrase de carte funciară și încheieri emise de OCPI (f. 170-184).
La termenul de judecată din data de 04.12.2014, pârâții-reclamanți au depus note de ședință (f. 205-206) și copie raport de expertiză extrajudiciară (. 207-226).
La acest termen, instanța a încuviințat pentru reclamantul-pârât proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile pârâților-reclamanți și proba cu expertiza construcții și proba cu expertiza topo, iar pentru pârâții-reclamanți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului-pârât, proba testimonială și proba cu expertiza construcții și proba cu expertiza topo. Instanța a decăzut reclamantul-pârât din dreptul de a-i fi administrată proba testimonială.
La data de 26.01.2015, prin serviciul registratură, dl. expert N. V. G. a depus la dosar raportul de expertiză construcții pentru apartamentul situat în București (f. 284-364) și raportul de expertiză construcții pentru imobilul situat în Com. Bulbucata, . (f. 366-450).
La data de 27.01.2015, prin serviciul registratură, d-na expert B. S. a depus la dosar raportul de expertiză topo (f. 451-461).
În ședința publică din 29.01.2015, s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriilor părților și audierea martorilor propuși (f. 471-473, 475-476). La acest termen reclamantul-pârât a depus precizare, prin care a indicat valoarea verighetei la suma de 300 lei. De asemenea, la acest termen pârâtul-reclamant I. G. a depus la dosar un set de înscrisuri, reprezentând chitanțe privind plata impozitelor achitate pentru imobile, extras de carte funciară, încheieri emise de OCPI, cupoane de pensie, act de concesiune, contract de întreținere (f. 477-510).
La data de 20.04.2015, prin serviciul registratură, d-na expert T. I. C. a depus la dosar raportul de expertiză construcții-evaluare imobiliară (f. 523-537).
La data de 25.09.2015, prin serviciul registratură, d-na expert T. I. C. a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză construcții-evaluare imobiliară (f. 582-610).
La data de 09.10.2015, prin serviciul registratură, pârâții-reclamanți au depus obiecțiuni la raportul de expertiză depus de d-na expert T. I. C..
La data de 26.10.2015, prin serviciul registratură, pârâții-reclamanți au depus la dosar concluzii scrise și chitanța nr._/20.10.2015, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 661 lei, precum și un set de înscrisuri, reprezentând chitanțe de plată.
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Instanța va respinge excepția netimbrării cererii reconvenționale, ca rămasă fără obiect, având în vedere că până la data pronunțării, pârâtul-reclamant I. G. a achitat diferența de taxă judiciară de timbru pusă în vedere, în valoare de 661 lei.
În fapt,
La data de 28.09.2007 a decedat defunctul I. N., având ultimul domiciliu în București, Sector 6, .. 73, ., . rezultă din certificatul de moștenitor nr. 27/29.02.2008 autentificat de BNP M. V. L. sub nr._/03.12.2009 (f. 10-11).
Moștenitorii defunctului sunt părțile prezentului dosar, anume: I. L., căreia, în calitate de soție, îi revine cota indiviză de ¼ din masa succesorală, I. G. și I. R., cărora, în calitate de fii, le revine fiecăruia cota indiviză de 3/8 din masa succesorală.
În certificatul de moștenitor sunt menționate ca făcând parte din masa succesorală, bunurile în privința cărora se solicită partajul în prezentul dosar: cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 375 situat în București, Sector 6, .. 73, ., . de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., județul G., compus din teren intravilan în suprafață de 3.700 mp și construcțiile edificate pe acesta și dreptul de concesiune asupra locului pentru înhumare situat în Cimitirul „I. Nou” din București, la figura R, locul 171.
Părțile au înscris în Cartea Funciară dreptul de proprietate asupra imobilelor în discuție (f. 43-54, f. 492-497, f. 499-507), înscrisurile care atestă dobândirea acestor bunuri de către defunct fiind contractul de vânzare-cumpărare nr._/14.01.1992, f. 489-491 și contractul de întreținere autentificat sub nr. 1763/13.08.1991 de Notariatul de Stat B. V., f. 498.
În drept,
Conform art. 700 din Codul civil raportat la art. 651 cod civil din 1864 (în vigoare la data deschiderii succesiunilor și aplicabil în speță, în baza dispozițiilor art. 91 din Legea 71/2011 care prevăd că „moștenirile deschise înainte de data intrării în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii.”), succesiunea se deschide prin moarte și poate fi acceptată în mod tacit sau expres în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Prin certificatul de moștenitor nr. 27/29.02.2008 autentificat de BNP M. V. L. sub nr._/03.12.2009 (f. 10-11) a fost deschisă succesiunea defunctului I. N., au fost stabiliți moștenitorii acestuia și cotele cuvenite, precum și bunurile din masa succesorală (identificate și învederate de părți la acel moment).
În privința solicitării reclamantului de a-i fi atribuită verigheta defunctului (în valoare de 300 lei, valoare indicată de reclamant și acceptată de pârâți), instanța va constata mai întâi că aceasta a făcut parte din masa succesorală (ca activ, alături de bunurile indicate în certificatul de moștenitor). Pârâții au recunoscut că defunctul a avut verighetă, dar au arătat că au vândut-o în anul 2013 pentru a plăti parte din cheltuielile aferente parastasului religios tradițional (susțineri întâmpinare, f. 77, răspuns interogatoriu pârâți, f. 471-472). Astfel, solicitarea reclamantului de a-i fi atribuit în natură acest bun este neîntemeiată.
În același timp, instanța va constata că din masa succesorală face parte și pasivul privind cheltuielile de înmormântare și cele privind parastasele religioase ulterioare.
Aceste cheltuieli au fost cuantificate la suma de 5.000 lei de către pârâtul I. G.. Martora G. T. a arătat că pârâtul I. G. a organizat și a plătit cheltuielile privind înmormântarea, praznicul, toate pomenile și parastasele religioase (f. 475) și deși martora i-a sugerat reclamantului să îl ajute pe pârât, acesta a refuzat. De asemenea, martora I. E. a susținut că pârâtul a suportat aceste cheltuieli și că acesta a împărțit pomenile.
Instanța consideră că suma de 5.000 lei este rezonabilă raportat la cheltuielile necesare pentru organizarea acestor evenimente religioase, nefiind suficientă doar suma acordată de stat în acest scop (ajutorul de înmormântare).
În același timp, Codul civil consacră principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral între moștenitorii cu titlu universal, de la data deschiderii moștenirii (art. 774, 775, 777, 893, 896, 902, 1060), astfel încât, deși această sumă a fost avansată de pârât, toate părțile au obligația de a plăti pasivul succesoral proporțional cu partea ereditară a fiecăruia.
Având în vedere că fiecare parte este îndreptățită la cotele succesorale din activ, având și obligația corelativă de a achita cheltuielile din pasivul succesoral, instanța reține suma finală din pasiv de 4.700 lei (5.000 lei cheltuieli de înmormântare – 300 lei valoarea verighetei).
Cum pârâtul a solicitat pe cale reconvențională această sumă doar de la reclamant, acesta este obligat a plăti doar cota sa în valoare de 1.762,5 lei (3/8 din 4.700 lei, diferența rămânând în sarcina pârâților).
În privința cererii de partaj, conform art. 998 și art. 990 Cod de Procedură Civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea. La cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.
În temeiul art. 728 Cod civil (potrivit căruia „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”) instanța va dispune sistarea stării de coproprietate asupra bunurilor, potrivit solicitărilor părților.
În ceea ce privește modalitatea de partajare, instanța va dispune ieșirea părților din indiviziunea asupra bunurilor solicitate din masa succesorală (identificate în certificatul de moștenitor nr. 27/29.02.2008 emis de BNP M. V. L.) și va atribui pârâților în deplină coproprietate și posesie cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra . în București, .. 73, ., etaj 5, sector 6, în valoare de 106.000 lei și cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului (teren+construcții) situat în ., jud. G., în valoare de 37.500 lei.
Prin expertiza efectuată de T. I. C. (f. 582-610) au fost evaluate imobilele în întregime, fiind stabilită valoarea apartamentului din București la suma de 212.000 lei și a imobilului (teren+construcții) situat în . de 75.000 lei, astfel încât valoarea cotelor transmise prin succesiune (1/2 din fiecare bun) este de 106.000 lei și respectiv, 37.500 lei.
Instanța reține că pârâta I. L. este titulara unei cote de 5/8 din dreptul de proprietate asupra imobilelor (1/2 cotă dobândită în timpul căsătoriei și ¼ din ½, adică cota succesorală), iar pârâtul I. G. a unei cote de 3/16 din dreptul de proprietate asupra imobilelor (3/8 din ½ cotă succesorală). Astfel, pârâții împreună sunt titularii unei cote majoritare de 13/16 din dreptul de proprietate asupra imobilelor (5/8 + 3/16), aceștia dorind să rămână în continuare în indiviziune asupra bunurilor.
În același timp, instanța are în vedere faptul că pârâta I. L., în calitate de credirentier, a încheiat cu pârâtul I. G., în calitate de debirentier, contractul de rentă viageră autentificat sub nr. 1762/24.03.2011 de BNP M. V. L. (f. 98-100), prin care s-a transmis cota indiviză din dreptul de proprietate cu rezerva dreptului de abitație viageră și că reclamantul a fost de acord implicit cu această modalitate de partajare.
Pentru a stabili sulta cuvenită reclamantului, instanța va analiza mai întâi capătul de cerere din cererea reconvențională privind obligarea reclamantului la plata obligațiilor aferente imobilelor din masa succesorală, de la data deschiderii succesiunii și până în prezent și existența creanței invocate de pârâtul I. G..
Acesta din urmă a arătat că a efectuat numeroase îmbunătățiri la imobilele supuse partajului, solicitând contravaloarea acestora.
Martorii G. T. și I. E. au relatat că pârâtul I. G. a efectuat numeroase reparații ale imobilelor. Față de valoarea pensiei defunctului (570 lei, cupon pensie f. 487) și cheltuielile lunare de întreținere (hrană, cheltuieli medicale având în vedere vârsta acestuia și afecțiunile inerente, f. 484-486), instanța consideră că toate reparațiile au fost efectuate de către pârâtul I. G. din resurse financiare proprii, iar nu de către defunct (astfel încât nu este relevantă data realizării acestor îmbunătățiri, chiar contravaloarea îmbunătățirilor realizate în timpul vieții defunctului trebuie suportate de moștenitorii acestora, ca făcând parte din pasivul succesoral).
Prin raportul de expertiză au fost identificate îmbunătățirile și reparațiile aduse imobilelor în perioada 2004-2014, fiind evaluate la suma de 13.330,76 lei pentru imobilul din București și 29.890,12 lei pentru imobilul din satul Facău. Instanța a reținut aceste sume învederate de expert (total: 43.220,88 lei), având în vedere atât lucrările de îmbunătățire (care au avut un aport la creșterea valorii imobilului prin sporirea confortului de locuire), cât și celelalte lucrări de întreținere (care au fost necesare pentru conservarea imobilelor, neavând relevanță că nu le-au sporit valoarea).
În consecință, instanța va constata existența dreptului de creanță al pârâților-reclamanți în valoare de 23.975,19 lei (reprezentând: 21.610,44 lei îmbunătățiri imobile corespunzător cotei defunctului din dreptul de proprietate asupra imobilelor – ½ din 43.220,88 lei, diferența revenind în sarcina pârâților și 2.364,75 lei cota-parte a reclamantului-pârât din obligațiile aferente bunurilor succesorale: impozite, taxe, asigurare obligatorie în baza legii 260/2008, cheltuieli cadastru, taxe notariale, etc – 3/8 din suma solicitată de pârâtul-reclamant de 6.306 lei, înscrisuri și chitanțe f. 81-144).
Deși reclamantul-pârât a învederat că a achitat impozitul pentru imobilul din București pentru anii 2008, 2009, 2010 și 2011 și pentru imobilul din Bulbucata pentru anul 2014 (f. 477-483), instanța constată că acesta nu a învestit instanța cu un capăt de cerere privind recuperarea acestor sume (în baza principiului disponibilității), nu a plătit taxa judiciară de timbru aferentă iar instanța trebuie să se pronunțe doar asupra a ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii (art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă).
Rezumând, instanța va obliga pârâții-reclamanți la plata împreună către reclamantul-pârât a unei sulte de 29.176,3725 lei, raportat la cotele succesorale cuvenite părților (3/8 – cota succesorală cuvenită reclamantului pârât, din suma de 141.737,5 lei: 106.000 + 37.500 – 1.762,5 lei rezultând o valoare de 53.151,5625 lei din care trebuie achitată de către reclamantul-pârât și suma de 23.975,19 lei).
În privința capătului de cerere reconvențională având ca obiect locul de veci nr. 171 din cimitirul „I. Nou” (f. 79), pârâtul a arătat că „solicită aducerea acestuia la masa succesorală și că asupra lui moștenitorii au un drept de folosință forțată și perpetuă”.
Acest loc de veci a fost menționat în certificatul de moștenitor nr. 27/29.02.2008 emis de BNP M. V. L. ca făcând parte din masa succesorală (f. 10), niciuna dintre părți nesolicitând partajarea acestui bun. Părțile au încheiat contractul de donație autentificat de BNPA D. D. (f. 93), prin care pârâții au donat reclamantului cotele de proprietate din dreptul de concesiune asupra locului de veci nr. 80 situat în cimitirul I. Nou.
În consecință, instanța consideră că părțile au un drept de coproprietate forțată și perpetuă asupra locul de veci nr. 171 din cimitirul „I. Nou” (act de concesiune nr. 1075/08.02.2011, f. 508), impunându-se rămânerea în indiviziune asupra acestui bun (mai ales că, din corespondența electronică rezultă că părțile intenționează ca în acest loc să fie înmormântată mama reclamantului și pârâtului, adică pârâta I. L., f. 96).
În baza art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, care prevede că dispozițiile art. 669-686 din Codul civil se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil, instanța arată că fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărțelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară (art. 680 noul Cod civil).
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte cererea precizată formulată de reclamantul-pârât I. R., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți I. L. și I. G. și va admite cererea reconvențională.
Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Așa cum se evidențiază în protocolul nr._/1693/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România onorariul de avocat perceput pentru asigurarea asistenței juridice în cauze care au ca obiect pretenții cu caracter patrimonial, este de 200 lei plus 0,5% din valoarea obiectului litigiului, dar nu mai mult de 500 lei (art. 2 pct.2 lit. e). Rațiunea instituirii unui astfel de onorariu se întemeiază pe gradul de dificultate și complexitate al unor asemenea cereri.
Având în vedere onorariul solicitat de reclamant (1.000 lei, chitanța nr. 37/21.07.2014 emisă de CA Sarkissian C., f. 618), munca îndeplinită de avocat, instanța va reduce onorariul solicitat de către pârâți, de la suma de 4.500 lei, la suma de 2.752,1155 lei (chitanțele nr. 109/14.07.2015, 106/25.06.2015, 112/18.08.2015, 116/09.09.2015 emise de CA C. D., f. 624-627).
În speță, cheltuielile de judecată se compun din taxă judiciară de timbru, onorariu expertiză și onorariu avocat.
Având în vedere interesul comun al părților în sistarea stării de indiviziune, avantajul comun în administrarea probei cu expertiză, instanța va obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată, raportat la valoarea masei succesorale cuvenite fiecărui pârât (proporțional cu cota fiecăruia).
În consecință, instanța va compensa în parte cheltuielile de judecată (în limita sumei de 4.189 lei, reprezentând: onorariu expert achitat de fiecare parte: f. 255, 260, 263-266, 516, 519, onorariu de avocat de 1.000 lei, taxe judiciare de timbru raportat la pretențiile admise fiecărei părți, f. 3, 185-187, 256-258, 638, la f. 65-68 fiind copii) și va admite în parte cererea pârâților-reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând reclamantul-pârât la plata către pârâții-reclamanți a sumei de 2.000 lei (reprezentând diferență onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția netimbrării cererii reconvenționale, ca rămasă fără obiect.
Admite în parte cererea precizată formulată de reclamantul-pârât I. R., cu domiciliul în București, .. 390, ., . sector 3, în contradictoriu cu pârâții-reclamanți I. L. și I. G., ambii cu domiciliul în București, .. 73, ., ., sector 6.
Admite cererea reconvențională.
Constată că masa succesorală rămasă după defunctul I. N. cuprinde ca activ și verigheta acestuia în valoare de 300 lei, iar ca pasiv suma de 5.000 lei (reprezentând cheltuieli de înmormântare și parastase religioase).
Dispune ieșirea părților din indiviziunea asupra bunurilor solicitate din masa succesorală (identificate în certificatul de moștenitor nr. 27/29.02.2008 emis de BNP M. V. L.) și atribuie pârâților în deplină coproprietate și posesie cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra . în București, .. 73, ., etaj 5, sector 6, în valoare de 106.000 lei și cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului (teren+construcții) situat în ., jud. G., în valoare de 37.500 lei.
Constată existența dreptului de creanță al pârâților-reclamanți în valoare de 23.975,19 lei (reprezentând: 21.610,44 lei îmbunătățiri imobile corespunzător cotei defunctului din dreptul de proprietate asupra imobilelor și 2.364,75 lei cota-parte a reclamantului-pârât din obligațiile aferente bunurilor succesorale: impozite, taxe, asigurare, cheltuieli cadastru, taxe notariale, etc).
Obligă pârâții-reclamanți la plata împreună către reclamantul-pârât a unei sulte de 29.176,3725 lei, raportat la cotele succesorale cuvenite părților.
Compensează în parte cheltuielile de judecată (în limita sumei de 4.189 lei) și admite în parte cererea pârâților-reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând reclamantul-pârât la plata către pârâții-reclamanți a sumei de 2.000 lei.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. C.P.
05 exemplare/19.11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8430/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2003/2015.... → |
|---|
