Plângere contravenţională. Sentința nr. 2003/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2003/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 2003/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2003/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul T. V. și pe intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal efectuat în ședința publică a răspuns intimata prin consilier juridic T. V., lipsă fiind contestatorul.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, prin C. Registratură, la data de 26.03.2015, intimata a depus la dosar înscrisuri, după care:
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pe capătul doi de cerere și lipsei calității procesuale active a contestatorului pe același capăt de cerere.
Intimata, prin reprezentant, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că intimata nu a încasat suma de bani reprezentând taxa de ridicare, transport și depozitare. Menționează că această taxă a fost încasată de ..R.L., care poate fi obligată la restituirea taxei de ridicare, transport și depozitare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului pe capătul întâi de cerere, intimata, prin reprezentant, solicită admiterea acestei excepții, având în vedere că suma de bani nu a fost achitată în nume propriu de către contestator și nu s-a micșorat în vreun fel patrimoniul acestuia. Arată că partea contestatoare nu poate justifica un interes sau o calitate procesuală activă pe capătul doi de cerere.
Nemaifiind alte mijloace de probă de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei și pe capătul al doilea de cerere.
Intimata, prin reprezentant, solicită respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea procesului – verbal ca fiind temeinic și legal. Arată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001. Menționează că polițistul local a realizat o descriere suficientă a faptei contravenționale, iar toate cauzele de nulitate invocate de contestator sunt de nulitate relativă și nu a fost demonstrată vătămarea. Arată că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturantă, întrucât contestatorul nu a probat netemeinicia acestuia. Arată că a depus la dosarul cauzei planșe foto, nota de constatare și dispoziția de ridicare din care rezultă săvârșirea faptei contravenționale și staționarea neregulamentară a autovehiculului.
Cu privire la capătul doi de cerere referitor la restituirea sumei reprezentând taxa de ridicare, solicită respingerea acestuia ca urmare a respingerii capătului principal de cerere, apreciind că acest capăt de cerere este inadmisibil, având în vedere că nu s-a solicitat și anularea dispoziției de ridicare, care a condus la ridicarea autovehiculului și la încasarea taxei de ridicare. Solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Având în vedere dispozițiile art. 394 alin. 1 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.10.2014, cu nr._, contestatorul T. V., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 02.10.2014 de către agentul de poliție locală R. L. din cadrul DGPL Sector 6 București, prin care a solicitat, în principal, anularea procesului verbal sus menționat și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte amendă în cuantum de 340 lei și cu 3 puncte penalizare și obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare . nr._ a autoturismului Daewoo Nubira cu numărul_ proprietate personală, cu nerespectarea reglementărilor incidente în această materie iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate acestuia cu măsura avertismentului.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, la data de 30.05.2014, orele 11:00, conducea autoturismul Daewoo cu numărul_ în municipiul București, pe . un moment dat, din cauza unei defecțiuni tehnice a autoturismului survenită în trafic (și anume supraîncălzirea motorului) a fost nevoit să oprească pe partea dreaptă a drumului găsind loc de oprit în spatele unui autoturism imediat după o stație de autobuz, la capătul acesteia. Contestatorul a încercat să semnalizeze autoturismul ca având o defecțiune tehnică prin punerea în funcțiune a luminilor de avarie însă instalația electrică nu funcționa. Știind că problema tehnică se remediază după ce motorul se răcește, contestatorul a plecat pentru a-și rezolva problema pe care o avea, în zona B., montând pe carosabil în spatele autoturismului un triunghi reflectorizant. La revenirea la autoturism, contestatorul a constatat că acesta lipsește, motiv pentru care a sesizat poliția, care i-a comunicat că autoturismul său a fost ridicat de Poliția Locală a sectorului 6 București. Contestatorul s-a deplasat la adresa comunicată pentru a-și recupera autoturismul, unde a luat legătura cu doi polițiști locali, care i-au înmânat o comunicare prin care i se aducea la cunoștință faptul că urma să fie sancționat contravențional pentru că a staționat neregulamentar pe drumurile publice, iar procesul verbal de constatare a contravenției urma să îi fie trimis la domiciliu prin poștă.
Ulterior, contestatorul a observat că această comunicare a fost întocmită în mod eronat, menționându-se un alt număr de înmatriculare al autoturismului condus de acesta.
După ce a semnat această comunicare, contestatorul a fost informat că pentru a-și recupera autoturismul trebuie să achite în mod obligatoriu pe loc suma de 677 lei.
Contestatorul a expus verbal celor doi polițiști locali starea de fapt existentă care a cauzat ridicarea autoturismului_, solicitând să i se întocmească procesul verbal de contravenție în prezența sa pentru a putea să se apere și să expună la rubrica „alte mențiuni” punctul său de vedere, însă răspunsul polițiștilor a fost în sensul de a contesta procesul verbal la momentul primirii copiei prin poștă la domiciliu.
Văzând că nu are altă posibilitate de a-și recupera autoturismul, contestatorul a achitat suma de 677 lei în contul . SRL, în baza facturii_ din data de 30.05.2014, fiindu-i eliberată chitanța nr._ din aceeași dată.
La data de 03.10.2014, la peste 4 luni de la constatarea contravenției, contestatorul a primit la domiciliu copia procesului verbal de constatare a contravenției ce are . nr._ încheiat de către agentul R. L. din cadrul DGPL Sector 6 București.
Prin acest act, contestatorul a fost sancționat pentru fapta săvârșită la data de 30.05.2014, și anume staționare neregulamentară cu auto_, număr de înmatriculare care nu aparține autoturismului condus de către contestator.
Contestatorul a învederat instanței că, prin procesul verbal mai sus amintit, a fost sancționat cu 4 puncte amendă în valoare de 340 lei și 3 puncte penalizare, fără a fi dispusă și măsura complementară de ridicare a autoturismului.
În principal, contestatorul a solicitat anularea procesului verbal sus amintit deoarece nu respectă condițiile de formă prevăzute de lege și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte amendă și cu 3 puncte penalizare.
În primul rând, conform art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, stipulează că procesul verbal va conține în mod obligatoriu și următoarele mențiuni: ocupația și locul de muncă al contravenientului iar, în cadrul procesului verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile respective, fiind trase linii la aceste rubrici ale procesului verbal, contestatorul menționând faptul că nici nu i-au fost solicitate aceste date nici verbal nici in scris de către agentul constatator.
Contestatorul a precizat că sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absolută a procesului verbal.
În al doilea rând se impune anularea procesului verbal prin care i s-a aplicat sancțiunea sus menționată pentru că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care a susținut că petentul contestator le-a săvârșit și nu a realizat nicio mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr.2/2001 procesul verbal va cuprinde obligatoriu „precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”.
De asemenea, cu această ocazie prin studierea fotografiilor efectuate de către polițistul local R. L. la locul săvârșirii abaterii se observă că un număr de 4 autoturisme au fost oprite neregulamentar, acestea nu au fost ridicate de către polițistul local, conducătorii auto nu au fost sancționați contravențional cu amendă sau avertisment scris în condițiile în care unele autoturisme din planșa foto sunt oprite chiar în stația mijloacelor de transport în comun fapt ce în mod normal ar trebui sancționat cu aceeași sancțiune ca cea reținută în sarcina contestatorului.
Tipizatul procesului verbal . nr._ nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale (conform anexei 1D din OG nr.2/2001) în sensul că lipsește mențiunea „sancțiunea contravențională complementară aplicată”.
Contestatorul a subliniat că lipsa unei descrieri suficiente a faptei se explică prin aceea că s-a dorit să i se înlăture posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare în fața unei instanțe de judecată obiectivă și imparțială prin invocarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie a procesului verbal pe care a înțeles să îl critice. O redare fidelă a situației de fapt care a dus la săvârșirea faptei reținute în procesul verbal, precum și posibilitatea de a formula obiecțiuni ar fi dus la o mai bună individualizare a faptei și la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare .
Ca urmare a situației de fapt expuse mai sus, contestatorul a solicitat instanței să constate faptul că măsura tehnico administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurilor legale și, în consecință, impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a efectuat în lipsa unui temei legal, ceea ce atrage obligarea DGPL Sector 6 București la repararea prejudiciului material ce i-a fost cauzat, și anume plata sumei de 677 lei, achitată de contestator în vederea eliberării autoturismului.
În acest sens, contestatorul a învederat instanței prevederile relevante aplicabile în speță, și anume art.64, art. 97 și 128 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și prevederile HCLS 6 nr.14/2009 „se ridică cu prioritate autovehiculele sau vehiculele care obstrucționează traficul rutier, blochează accesul în instituții publice etc.”. Prin nota de constatare se va dispune eliberarea domeniului public ocupat abuziv.
Față de prevederile legale mai sus menționate, contestatorul a învederat instanței că măsura ridicării autoturismului, care a fost dispusă în ceea ce îl privește, a fost una nelegală pentru următoarele motive: încheierea defectuoasă a procesului verbal în ceea ce privește măsura ridicării autoturismului.
În acest sens, contestatorul a precizat că procesul verbal a fost întocmit la data de 02.10.2014, la 4 luni după ce s-a făcut ridicarea autoturismului său, or existența procesului verbal de constatare a contravenției anterior cu dispunerea măsurii ridicării auto este o premisă „sine qua non „ pentru efectuarea legală a unei astfel de operațiuni.
Prin urmare, măsura ridicării autoturismului în ceea ce îl privește a fost dispusă în afara procesului verbal de constatare a contravenției, fiind lipsită de orice temei juridic.
Prin urmare, rațiunea legii care trebuie respectată de toate regulamentele adoptate de administrația publică locală în aplicarea acesteia este ca ridicarea autovehiculelor să reprezinte o măsură excepțională luată în cazul autovehiculelor oprite într-o asemenea manieră încât să constituie un obstacol pentru circulație.
În subsidiar, contestatorul a solicitat instanței înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
Contestatorul a avut o conduită corectă până în prezent (acest lucru putând fi probat prin depunerea la dosarul cauzei a unui cazier auto ) astfel că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul .
Chiar și textul legal - art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Pentru aceasta, contestatorul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicată cu măsura avertismentului și, pe cale de consecință, să se dispună obligarea intimatei Direcția G. a Poliției Locale Sector 6 București, la repararea prejudiciului material cauzat contestatorului, constând în taxa de 677 lei, achitată către . SRL.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 al. 3, 26 al. 1, 38 al. 3 din OG nr.2/2001, disp. art. 118 din OUG nr.195/2002, precum și prev. HCLS 6 nr. 14 / 2009.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, comunicare . nr._, procesul verbal de contravenție contestat, dispoziția de ridicare . nr._, factura nr._ din data de 30.05.2014, bon fiscal nr.12 din data de 30.05.2014, planșe fotografice, carte de identitate contestator, certificat de înmatriculare autoturism și cazierul auto.
La data de 20.11.2014, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual-active pe capătul 2 de cerere, admiterea excepției lipsei calității procesual-pasive a DGPLS 6 pe capătul 2 de cerere și respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere ca neîntemeiată.
Intimata a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual-active a contestatorului pe capătul 2 de cerere - privind repararea prejudiciului material, întrucât autovehiculul aparține PFA Consulting T., persoana fizică autorizată achitând suma de bani reprezentând taxa de ridicare, transport și depozitare prin delegat - respectiv reclamantul din prezenta cauză T. V.. Ca atare, doar PFA justifică calitatea procesual-activă în recuperarea sumei de bani reprezentând taxa menționată.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, în cauza de față neexistând o asemenea identitate. De asemenea contestatorul nu a justificat un interes propriu și direct în restituirea taxei de ridicare, transport și depozitare, întrucât nu a achitat-o în nume propriu, ci ca delegat în numele PFA precizate.
Intimata a solicitat să fie admisă excepția lipsei calității procesual-pasive a DGPLS 6 pe capătul 2 de cerere privitoare la obligarea instituției intimate la restituirea sumei de 677,32 lei.
Astfel, având în vedere faptul că s-a solicitat anularea unui act administrativ, în situația în care se va dispune de către instanța de judecată anularea acestui act administrativ, restituirea sumei reprezentând taxă de ridicare și depozitare în mod normal, în temeiul principiilor efectelor nulității privind repunerea în situația anterioară și restituirea prestațiilor efectuate, urmează a fi plătită de către încasatorul sumei, respectiv de către . SRL, precum rezultă din chitanța depusă la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele sale ca neîntemeiată și nesusținută, pentru următoarele motive:
În fapt, în data de 30.05.2014, o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășură activitatea în zona de competență Calea Plevnei, a identificat autovehiculul sus-numitului, marca Daewoo cu număr de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar în stația mijloacelor de transport în comun - stație RATB, încălcând dispozițiile OUG nr.195/2002 - privind circulația pe drumurile publice și ale HG nr.1391/2006 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002, același act normativ stabilind în această situație aplicarea măsurii tehnico-administrative.
Intimata a precizat că măsura tehnico-administrativă are un caracter urgent și preventiv, prin care se urmărește îndepărtarea unei stări de pericol creată prin modul de staționare al autovehiculului.
Măsura ridicării, transportului și depozitării în locuri special amenajate a fost efectuată în fapt de către operatorul autorizat, . SRL.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, respectiv procesul verbal . nr._/02.10.2014, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art.17 din OG nr.2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de actul normativ susmenționat, respectiv OUG nr. 195/2002.
Cât privește sancțiunea aplicată, aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, limitele acesteia fiind prevăzute între 4 și 5 puncte-amendă, agenții aplicând în concret sancțiunea în limitele cuantumului prevăzut de lege, respectiv 4 puncte-amendă în cuantum de 340 lei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară (faptele prevăzute fiind constatate prin mijloace tehnice certificate de către Poliția Locală Sector 6) făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, contestatorul limitându-se la a contesta procesul-verbal fără a-și dovedi susținerile iar, în concluzie, prezumția nu a fost răsturnată.
În ce privește solicitarea restituirii de către DGPLS6, cu titlu de taxă pentru ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului staționat neregulamentar, intimata a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și nesusținută, ca urmare a respingerii capătului principal de cerere.
În ceea ce privește susținerile contestatorului, intimata a solicitat să se constate că acestea sunt neîntemeiate după cum urmează:
În ceea ce privește argumentul contestatorului privitor la anularea procesului verbal pentru lipsa mențiunilor din cuprinsul acestuia privind lipsa mențiunii prevăzute de art.16 alin.1 și 7 din OG nr.2/2001, intimata a precizat că lipsa respectivelor mențiuni a fost cauzată de nulitate relativă, nu absolută, precum a susținut indirect contestatorul, acesta trebuind să demonstreze vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a lipsei acestor mențiuni din cuprinsul procesului verbal.
În același sens este și Decizia nr. XXII/2007 a ÎCCJ, în cuprinsul căreia se menționează în mod expres că „Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din Ordonanță”. De asemenea, ÎCCJ reține faptul că, în raport de acest caracter imperativ limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se constată din oficiu (doar în aceste situații fiind vorba despre nulitatea absolută a procesului-verbal) se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului cu privire la conținutul lui, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Nu în ultimul rând, în situația de față, procesul-verbal a fost întocmit în lipsă, la sediul DGPLS6, la aproximativ o lună de la data comiterii faptei contravenționale, în această situație dispozițiile art. 16 alin. 7, inaplicabile.
Nu poate fi reținut argumentul contestatorului referitor la necesitatea existenței anterioare sau cel mult concomitente a procesului-verbal cu dispunerea măsurii ridicării autoturismului, atât timp cât conform dispozițiilor art.13 alin.1 din OG nr.2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii contravenției, nefiind deci necesar ca procesul-verbal să fie efectiv încheiat în același moment cu cel al încheierii dispoziției de ridicare.
Intimata a menționat că măsura aplicată prin dispoziția de ridicare reprezintă o măsură tehnico-administrativă, nu complementară, nefiind necesar ca aceasta să fie menționată în cuprinsul procesului-verbal, în mod neîntemeiat susținând contestatorul că măsura ridicării autovehiculului ar fi o sancțiune contravențională complementară.
De asemenea, nici celelalte motive de nulitate invocate de contestator nu pot fi reținute, întrucât procesul-verbal prevăzut în anexa 1D a regulamentului menționat nu cuprinde obligativitatea menționării măsurii tehnico-administrative a ridicării autoturismului sau a martorului asistent, dispozițiile art. 180 alin. 1 nefiind aplicabile în acest caz, acest text legal făcând referire doar la modelul de proces-verbal încheiat în situația în care contravenientul a fost de față la săvârșirea contravenției - model prevăzut în anexa 1A a aceluiași act normativ.
Invocarea nulității procesului-verbal pentru lipsa descrierii faptei contravenționale este lipsită de fundament, atât timp cât din cuprinsul acestuia reiese cu claritate fapta pentru care contestatorul a fost sancționat, respectiv staționarea pe Calea Plevnei nr.128 în stația de transport în comun RATB, în intervalul orar 11:20-11:28.
Precum rezultă cu claritate din cele mai sus-menționate, fapta contravențională este suficient descrisă, nefiind vorba despre o descriere generică sau despre o reproducere a textului legal ce prevede contravenția menționată.
Astfel, indicarea locului, a mărcii și numărului de înmatriculare a autoturismului și a staționării acestuia în intervalul orar indicat în stația mijloacelor de transport în comun, constituie împrejurări evidente de natură a descrie fapta pentru care contestatorul a fost sancționat nefiind necesare alte mențiuni pentru ca procesul-verbal să poată fi considerat legal întocmit - precum s-a reținut în practica judecătorească, respectiv Decizia nr.261/R/2006 a Tribunalului București.
Intimata a solicitat să se constate faptul că sunt lipsite de relevanță mențiunile contestatorului privitoare la HCLS6 nr. 14/2009, având în vedere faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului a fost dispusă în temeiul HCLS6 nr.4/2010 nu al HCLS6 nr. 14/2009.
Cât privește solicitarea contestatorului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, intimata a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât amenda a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, iar prin modul de staționare neregulamentară a autovehiculului său contestatorul a pus în pericol siguranța circulației rutiere - precum reiese din planșele foto depuse la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ea neîntemeiată și menținerea procesului-verbal și a dispoziției de ridicare ca temeinice și legale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, dispozițiile OUG nr.195/2002 - privind circulația pe drumurile publice, OG nr.2/2001 și a tuturor celorlalte acte normative invocate prin prezenta.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, planșe fotografice, dispoziție de ridicare . nr._, nota de constatare . nr._, comunicare . nr._, procesul verbal de constatare a contravenției contestat și confirmare de primire.
Contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că intimata a afirmat în mod eronat în întâmpinarea depusă în cauză că autoturismul ridicat aparține PFA Consulting T., autoturismul marca Daewoo Nubira 2 cu numărul de înmatriculare_ fiind proprietatea numitului T. V., așa cum se poate vedea și din certificatul de înmatriculare al autoturismului, a cărui copie a anexat-o prezentului act.
Suma de 677 lei, reprezentând taxele de ridicare, transport și depozitare auto_, a fost achitată de către contestator din banii soției sale, T. M. C., cu care se afla în București pentru rezolvarea unor probleme profesionale, aceasta fiind persoana fizică autorizată și având la data în cauză suma de bani necesară răscumpărării autoturismului de la firma de ridicări auto, contestatorul neavând asupra sa întreaga sumă de bani cerută de către reprezentanții . SRL.
Contestatorul a menționat faptul că, inițial, a solicitat telefonic să achite taxa în cauză, la o dată ulterioară, însă răspunsul reprezentantului DGPL S6 cu care a comunicat telefonic a fost nefavorabil cererii sale.
De asemenea, contestatorul a învederat că acesta nu are nicio calitate în cadrul PFA Consulting T. iar, dacă datele sale de identificare au fost menționate în factura de achitare a sumei de bani reprezentând taxele de ridicare depozitare și transport la rubrica delegat, acestea au fost trecute în mod eronat acolo de către reprezentantul firmei, acesta nesolicitând acest lucru.
Așa cum rezultă din citirea Anexei 1D a RAOUG nr.195/2002R mai sus expusă, contestatorul a învederat că tipizatul de proces verbal de constatare a contravenției folosit de către Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor legale omițându-se din text alineatul: „sancțiunea contravențională complementară aplicată”.
S-a afirmat faptul că, „întrucât a staționat neregulamentar în stația de autobuz, a creat o stare de pericol și, pe cale de consecință, i s-a aplicat măsura tehnico administrativă de ridicare a autoturismului, măsură care are caracter urgent și preventiv” - făcându-se raportare la prevederile HG nr.1391/2006 în acest sens.
Față de „caracterul urgent și preventiv al măsurii tehnico administrative de ridicare a autoturismului contestatorului din stația de autobuz prin care se urmărește îndepărtarea unei stări de pericol create prin modul de staționare”, contestatorul a observat că doar autoturismul său care era oprit în capătul stației de autobuz a creat o stare de pericol, iar celelalte două autoturisme oprite în interiorul aceleiași stații de autobuz, taximetrul și autoturismul verde, nu au mai creat o stare de pericol, conducătorii auto ai respectivelor autoturisme nefiind nici măcar sancționați contravențional cu amendă sau avertisment scris în acest sens.
Faptele pe care contestatorul le-a adus la cunoștință mai sus, au fost dovedite de planșa foto anexată la prezentul document.
Alăturat răspunsului la întâmpinare, contestatorul a anexat în copie cartea sa de identitate și certificat de înmatriculare autoturism.
La data de 23.02.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie (filele 59-82).
Prin compartimentul registratură, la data de 26.02.2015, intimata a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie (filele 84-98).
În cauză instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimată în ceea ce privește capătul al 2-lea de cerere, instanța reține următoarele:
Prin cel de-al doilea capăt de cerere dedus judecății, contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 677,32 lei plătită pentru recuperarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, ca urmare a ridicării ilegale a acestuia, solicitând repararea de către intimată a prejudiciului material produs contestatorului.
Intimata a invocat în motivarea excepției faptul că se solicită anularea unui act administrativ, astfel încât restituirea sumei reprezentând taxa de ridicare și depozitare în temeiul principiilor efectelor nulității privind repunerea în situația anterioară trebuie plătită de către încasatorul sumei . SRL.
Instanța reține că măsura ridicării autoturismului nu a fost dispusă prin procesul-verbal contestat, ci prin dispoziția de ridicare . nr._/30.05.2014 (fila 36), de către intimata DGPL, iar executarea măsurii s-a făcut de către . SRL, care a și emis factura fiscală și bonul fiscal atașate la fila 10, pentru suma de 677,32 lei.
Potrivit art. 36 NCPC, Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Or, în speță, subiect al raportului juridic litigios este intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ, întrucât ridicarea autoturismului contestatorului s-a făcut în baza dispoziției de ridicare . nr._/30.05.2014, emisă chiar de intimata în discuție, iar contestatorul solicită restituirea acestei sume ca formă de reparare a prejudiciului material suferit prin ridicarea pretins ilegală a autoturismului său, solicitându-se, în esență, atragerea răspunderii civile delictuală a pârâtei, astfel că nu este incident principiului repunerii în situația anterioară a părților, cum ar fi fost dacă actul administativ în baza căruia s-a dispus ridicarea autovehiculului, respectiv de ridicare . nr._/30.05.2014, ar fi fost anulat.
Potrivit art. 5 din HCL Sector 6 nr. 4/2010, Anexa nr. 2, prevede că Operatiunea privind constatarea ocupării abuzive a locului de parcare de către un vehicul/remorcă, altul decât cel pentru care s-a eliberat autorizația de parcare sau blocarea accesului în instituții publice sau private ori reședințe se efectuează de agenți comunitari din cadrul Direcției Generale de Poliție Comunitară Sector 6 (actualmente Direcția G. de Poliție Locală Sector 6) asistați de către angajații operatorului autorizat.
De asemenea, art. 8 din aceeași HCL nr. 4/2010, Anexa nr. 2, prevede că Operatiunile de blocare, ridicare, transport, depozitare și eliberare a vehiculelor/remorcilor se execută numai de către operatorul autorizat care a obținut atribuirea contractului de achiziție publică. Aceste operațiuni se pot realiza numai în prezența agentului comunitar, în baza Dispoziției de ridicare (Anexa nr. 1 la prezentul regulament) întocmită de către acesta, cu excepția cazurilor în care Dispoziția de ridicare este întocmită de către agenții Brigăzii de Poliție Rutieră pentru vehiculele/remorcile staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice, prin care s-a dispus blocarea/ridicarea vehiculului/remorcii. Operațiunile de blocare/ridicare, transport și depozitare a vehiculelor sau remorcilor, se vor face prioritar în cazurile în care vehiculele/remorcile staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6 sau pe domeniul public/privat de pe raza teritorială a Sectorului 6, crează blocaje sau obstrucționări ale traficului rutier. După întocmirea Dispoziției de ridicare, se va completa de către reprezentantul operatorului Nota de constatare – fișa vehicului/remorcii.
Intre intimată și . SRL s-a încheiat contractual de concesiune de servicii nr. 3/20.04.2010, prin care . SRL a preluat în concesiune, conform art. 4.1. serviciul public de « blocare/ridicare, transport, depozitare și deblocare/eliberare a vehiculelor/remorcilor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6 precum și de pe domeniul public și privat de pe raza teritorială a Sectorului 6 ». (filele 85-91)
În acest context, câtă vreme ridicarea autoturismului și predarea către . SRL, s-a făcut în baza unei dispoziții de ridicare emanată de la intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ, iar în speță se solicită atragerea răspunderii civile delictuale, această din urmă intimată are calitate procesuală pasivă față de prevederile art. 36 NCPC, fiind fără relevanță că suma de bani a fost efectiv încasată de către pârâta . SRL care este numai un executant al dispoziției de ridicare în baza contractului de concesiune de servicii publice încheiat între intimată și ILCOR.
Prin urmare, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimată pentru al doilea capăt de cerere este neîntemeiată și respinsă de către instanță.
Analizând excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului în ceea ce privește capătul al doilea de cerere privind restituirea sumei de 677,32 lei, invocată de intimată, instanța reține:
Intimata a susținut prin întâmpinare, că autovehiculul aparține PFA CONSULTING T., persoana fizică autorizată achitând suma de bani, astfel că doar PFA are calitate procesuală activă în recuperarea sumei de bani reprezentând taxa menționată.
Răspunzând acestei excepții, contestatorul a susținut că suma de 677 lei a fost achitată de el din banii soției T. M. C., care avea asupra sa suma de bani necesară „răscumpărării” autoturismului de la firma de ridicări auto, iar el nu are nicio calitate în cadrul PFA CONSULTING T. iar dacă datele sale de identificare au fost menționate în factura de achitare a sumei, acestea au fost menționate în mod eronat de către reprezentantul firmei.
Instanța reține că factura fiscală nr._/30.05.2014, prin care ILCOR a facturat suma de 677,32 lei a fost emisă pe numele PFA CONSULTING T., iar nu pe numele contestatorului.
De vreme ce contestatorul susține că a achitat respectiva sumă de bani din banii soției (calitate nedovedită) care avea asupra sa respectiva sumă de bani, rezultă că acesta nu este titularul dreptului de restituire, întrucât nu a suferit niciun prejudiciu.
În esență, contestatorul a achitat din banii pretinsei soții suma de 677,32 lei, facturată de ILCOR pe numele unui terț, respectiv PFA CONSULTING T.. Așadar, contestatorul nu a suferit niciun prejudiciu de vreme ce suma de bani plătită nu-i aparținea și cum rezultă din informațiile solicitate din oficiu de la Registrul Comerțului, contestatorul nu are nicio participație (filele 59-82), ci doar numita T. M. C..
Așa fiind, titularul dreptului afirmat, adică de restituire a sumei de 677,32 lei, este numai numita T. M. C., din banii căreia s-a plătit taxa de ridicare, iar nu contestatorul, astfel că în raport de prevederile art. 36 NCPC,acesta nu justifică legitmare procesuală activă pentru al doilea capăt de cerere, excepția invocată de intimată urmând a fi admisă, iar cererea în pretenții respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor de nulitate invocate și a prevederilor legale incidente în speță, instanța reține că prin procesul-verbal . nr._/02.10.2014, contestatorul T. V. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 de lei, pentru încălcarea prevederilor art. 143 lit. a) rap. la art. 142 lit. g) din RAOUG 195/2002, precum și prin aplicarea sancțiunii complementare constând în 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut în sarcina contestatorului faptul că în data de 30.05.2014, în intervalul orar 11,20-11,28, a staționat neregulamentar cu autovehiculul marca DAEWOO cu nr. de înmatriculare_, pe Calea Plevnei, nr. 128, sector 6, în stația mijloacelor de transport în comun (STAȚIE RATB).
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contestatorului, fapta fiind constatată cu mijlocul tehnic NIKON nr._ certificat cu nr. 41/01.03.2012.
În drept, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, aplicabil în speță prin prisma art. 109 alin. (9) din OUG nr. 195/2002 – instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiuni (...).
Analizând legalitatea formală a procesului-verbal contestat, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 pe care instanța este obligată să le analizeze și din oficiu.
În ceea ce privește neregularitățile formale invocate de contestator, instanța reține următoarele:
Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, prin aceea că lipsește “ocupația și locul de muncă al contravenientului”, instanța reține că sunt incidente, cu prioritate, dispozițiile art. 180 din HG nr. 1391/2006, normele metodologice de aplicare a OUG nr. 195/2002, dispoziții speciale în raport de prevederile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, întrucât contravenția pentru care a fost sancționat contestatorul este reglementată de OUG nr. 195/2002, conform competenței atribuite prin art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010.
Numai in măsura în care OUG nr. 195/2002 sau HG nr. 1391/2006 nu conțin reglementări specifice sau excepții se aplică, în completare, dreptul comun în materie, adică OG nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 180 alin. (1) din HG nr. 1391/2006, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora și locul unde este încheiat; gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința contravenientului, numărul și . de identitate ori, în cazul cetățenilor străini, al persoanelor fără cetățenie sau al cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, . numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, posibilitatea achitării de către persoana fizică, în termen de cel mult două zile lucrătoare, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, semnătura agentului constatator și unitatea de poliție la care se depune plângerea.
Ca atare, nu există, în raport de norma specială incidentă în materie obligația de a indica “ocupația și locul de muncă al contravenientului” și, astfel, o încălcare a unei norme legale ca și condiție a nulității, acest motiv de nelegalitate fiind nefondat.
Referitor la insuficienta descriere a faptei și împrejurările în care fapta a fost săvârșită, instanța reține că situația consemnată de agentul constatator în procesul-verbal, respectiv că “în data de 30.05.2014, în intervalul orar 11,20-11,28, a staționat neregulamentar cu autovehiculul marca DAEWOO cu nr. de înmatriculare_, pe Calea Plevnei, nr. 128, sector 6, în stația mijloacelor de transport în comun (STAȚIE RATB)” reprezintă o descriere necesară și suficientă a contravenției, în concordanță cu textul legal ce cuprinde interdicția de staționare în incinta spațiilor de transport în comun, respectiv art. 143 lit. a) rap. la art. 142 lit. g), ca arată extrem de concis că se interzice staționarea „în stațiile mijloacelor de transport public de persoane, precum și la mai puțin de 25 m înainte și după acestea;”.
În speță, agentul constatator a realizat o corectă și suficientă descriere a contravenției, menționând atât data, cât și ora săvârșirii contravenției, precum și modalitatea în care aceasta s-a produs, adică în ce anume a constat conduita persoanei sancționate și care a condus la încheierea procesului-verbal de contravenție.
Împrejurările în care fapta s-ar fi săvârșit nu prezintă relevanță în cazul de față, întrucât agentul constatator poate consemna în procesul-verbal numai aspecte de fapt percepute personal, ca regulă, relatate de alte persoane (atunci când constatarea faptei nu se face direct de agentul constatator, ci se sesizează săvârșirea unei fapte contravenționale) sau aspecte pe care le percepe, tot personal, din înregistrările efectuate cu mijloace tehnice omologate sau certificate (caz în care nu constată fapta, ci doar sancționează).
Or, nu se înțelege ce altă „redare fidelă a situației de fapt care a dus la săvârșirea contravenției” ar fi dorit contestatorul să fie menționate de agentul constatator și redate în conținutul procesului-verbal, câtă vreme eventuale cauze justificative nu pot fi constatate de agentul constatator, ci numai de instanța de judecată, în măsura în care sunt invocate, desigur, aspect ce rezultă din coroborarea prevederilor art. 11-14 și 31 din OG nr. 2/2001.
Referitor la împrejurările relatate de contestator cum că a avut o problemă de supraîncălzire a motorului, astfel că a lăsat autoturismul și a plecat “știind că probema tehnică se remediază după ce motorul se răcește”, precum și faptul că a dispărut triunghiul reflectorizant, existența la momentul constatării contravenției și cunoașterea acestora de către agentul constatator nu a fost dovedită, iar instanța nu poate presupune pe baza susținerilor contestatorului că lipsa triunghiului reflectorizant s-ar datora agentului constatator.
În ceea ce privește nesancționarea și celorlalte mașini staționate în aceleași condiții, instanța reține că acesta nu este un aspect care ține de descrierea faptei reținută în sarcina contestatorului, întrucât răspunderea contravențională este una persoanală, iar nu colectivă.
Critica referitoare la neîntocmirea procesului-verbal conform anexei nr. 1 D din OG nr. 2/2001 și nemenționarea sancțiunii complementare aplicate, este de asemenea nefondată.
În primul rând, OG nr. 2/2001 nu are nicio anexă, contestatorul referindu-se, probabil, la anexa nr. 1 D din HG nr. 1391/2006, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Sub acest aspect, art. 181 alin. (1) din HG nr. 1391/2006 prevede că În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Procesul-verbal contestat nu a fost încheiat pe formularul anexei nr. 1 D, însă respectă mențiunile formularului Anexă nr. 1 D la HG nr. 1391/2006, astfel încât susținerile contestatorului sunt neîntemeiate.
De altfel, petentul nu arată în concret, ce anume lipsește din procesul-verbal contestat și care este vătămarea produsă prin această omisiune, astfel încât criticile aduse procesului-verbal din acest punct de vedere sunt pur formale și, prin urmare, înlăturate de către instanță.
În al doilea rând, referitor la nemenționarea sancțiunii complementare, instanța reține că această susținere este vădit nefondată. În speță, sancțiunea complementară luată de agentul constatator și calificată ca atare de art. 96 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 195/2002 constă în aplicare a 3 puncte de penalizare, ce apar înscrise în procesul-verbal contestat.
Contestatorul face o regretabilă confuzie între sancțiunea complementară și măsura tehnico-administrativă, reglementate de OUG nr. 195/2002.
Ridicarea autoturismului nu are caracterul unei sancțiuni complementare, ci a unei măsuri tehnico-administrative.
Art. 97 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 195/2002 prevede că În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar, iar în conformitate cu alin. (6) Procedura aplicării măsurilor tehnico-administrative se stabilește prin regulament.
În speță, măsura tehnico-administrativă nu a fost dispusă prin procesul-verbal contestat, ci a fost dispusă anterior, prin dispoziția de ridicare .>PL nr._/30.05.2014, astfel că neindicarea măsurii ridicării autoturismului în cuprinsul procesului-verbal nu este de natură a afecta nici legalitatea procesului-verbal, nici pe cea a măsurii dispuse.
Potrivit art. 64 din OUG nr. 195/2002, măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă se dispune de poliția rutieră, iar operațiunea fizică de ridicare a acestora se face de către administrațiile publice locale. Astfel, (1) Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. (…) (3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament. De asemenea, art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autoturismelor staționate neregulamentar.
La art. 6 anexa nr. 2 la HCL Sector 6 nr. 4/2010 (iar nu 14/2009 cum susține contestatorul și care a fost abrogată), s-a prevăzut că în cazul constatării staționării vehiculului în afara spațiilor special amenajate, se va proceda la blocare/ridicare, transport și depozitare, constatarea staționării neregulamentare urmând a se face de către Brigada de Poliție Rutieră a Municipiului București și/sau de către Direcția G. de Poliție Comunitară Sector 6, după caz, în conformitate cu normele legale, iar la art. 8 se prevede că operațiunile de blocare, ridicare, transport, depozitare și eliberare vehicule se execută numai de operatorul autorizat care a obținut atribuirea contractului de achiziție publică, operațiuni care se pot realiza numai în prezența agentului comunitar, în baza dispoziției de ridicare întocmită de acesta sau în baza dispoziției de ridicare întocmită de agenții Brigăzii de Poliție Rutieră. În continuare, sunt reglementate aspecte privind transportul și depozitarea autoturismului.
Autoritățile publice pot emite acte administrative pentru reglementarea detaliată a modului de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute de lege, chiar dacă o autoritate ierarhic superioară a emis un act administrativ de reglementare generală a domeniului respectiv, desigur, cu obligația respectării principiului ierarhiei actelor normative, potrivit căruia actul emis de autoritatea superioară ierarhic se bucură de forță juridică superioară.
Prin urmare, cu atât mai mult, autoritățile publice pot emite acte administrative pentru reglementarea detaliată a modului de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute de lege, în situația în care o autoritate superioară ierarhic nu a emis un act administrativ de reglementare generală a domeniului, deși avea o abilitare specială în acest sens.
În acest sens a fost adoptată pentru sectorul 6 HCL nr. 4/2010, în baza căreia s-a emis și dispoziția de ridicare . nr._/30.05.2014, act administrativ în baza căruia s-a dispus ridicarea autoturismului, această măsură nefiind menționată în procesul-verbal întrucât nu a fost luată prin procesul-verbal, ci anterior.
Prin urmare, pentru a se cenzura măsura nelegalității autoturismului, contestatorul trebuia să atace la instanța de contencios administrativ dispoziția de ridicare . nr._/30.05.2014, invocarea nelegalității măsurii de ridicare în cadrul plângerii contravenționale fiind lipsită de relevanță, întrucât nu ține de legalitatea procesilui-verbal de contravenție contestat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul nu a contestat faptul că a staționat cu auto_ în stația RATB, ci a menționat că numărul de înmatriculare a autoturismului, menționat în procesul-verbal, respectiv_ nu aparține autoturismului condus de el (respectiv_ ). Cu toate acestea, nu acesta a fost motivul pentru care contestatorul a invocat nulitatea procesului-verbal, ci o . neregularități formale, analizate anterior.
Instanța reține totuși, pentru a răspunde și acestei afirmații, că față de mențiunile planșelor foto pe baza cărora a fost întocmit procesul-verbal contestat este evidentă eroarea materială de completare a procesului-verbal de contravenție, în sensul că în loc de litera E din numărul de înmatriculare alfanumeric s-a scris olograf de către agentul constatator litera F, astfel că nu se poate reține că partea contestatoare ar fi fost sancționată pentru o faptă pe care nu ar fi comis-o.
Așa cum rezultă din planșele foto executate în data de 30.05.2014 (filele 33-35) contestatorul a staționat cu autoturismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare_ în stația RATB „M. V.”, aspect pe care petentul nu l-a contestat, însă a invocat (în expunerea situației de fapt) probleme tehnice ale autovehiculului, pe care însă nu le-a dovedit.
În aceste condiții, instanța reține că fapta contestatorului care, în data de 30.05.2014, în intervalul orar11,20-11,28 a staționat cu autoturismul marca Daewoo, cu nr. de înmatriculare_, pe .. 128, în stația RATB, zonă de restricție marcată corespunzător prin indicator și marcaj stradal întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002 rap. la art. art. 100 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
Față de aspectele mai sus-expuse, instanța constată că în speță nu există motive de anulare a procesului-verbal contestat, acesta fiind legal și temeinic întocmit.
Examinând, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, sancțiunile aplicate, prin prisma solicitării contestatorului de modificare a sancțiunii principale aplicate, în sensul înlocuirii acesteia cu avertisment, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 5 alin. (5) din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În conformitate cu art. 7, alin. (2), (3) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ se stabilire și sancționare a contravenție nu prevede această sancțiune.
Analizând fapta contestatorului prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21, alin. (3) din OG 2/2001, având în vederemodul concret în care a fost săvârșită contravenția, astfel cum rezultă din planșele foto depuse la dosar (staționare chiar în stația RATB cu ignorarea indicatorului și marcajului stradal pe care a staționat) instanța apreciază că sancțiunea amenzii aplicată de către agentul constatator în cuantum de 340 de lei a fost corect individualizată, reprezintă minimul special al sancțiunii contravenționale astfel cum reiese din coroborarea prevederilor art. 98 alin. (4) lit. b) și art. 100 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 și art. 1 alin. (1) din HG nr. 871/2013 (în vigoare până la data de 01.01.2015), și nu se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Instanța are în vedere că, în speță, contestatorul nu a manifestat o atitudine sinceră și de regret a săvârșirii faptei contravenționale, ci a încercat să desființeze procesul-verbal, invocând o . considerente formale în scopul de a se exonera de răspunderea contravențională prin desființarea procesului-verbal.
Aspectele referitoare la conduita sa anterioară nu pot fi avute în vedere de către instanță pentru înlăturarea sancțiunii amenzii, întrucât contestatorul nu poate pretinde o bonificație pe motiv că a avut o conduită socială anterioară corectă, legală, așa cum era firesc.
Prin urmare, instanța consideră că sancțiunea principală aplicată a fost corect individualizată și reflectă gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de contestator.
Așa fiind, instanța va respinge, ca nefondată plângerea, în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de intimată în ceea ce privește capătul nr. 2 al cererii.
Admite excepția lipsei calității procesual active în ceea ce privește capătul al 2-lea de cerere, invocată de intimată.
Respinge cererea în pretenții introdusă de contestatorul T. V. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge, ca nefondată, plângerea contravențională introdusă de contestatorul T. V., domiciliat în orașul Țăndărei, ., județul Ialomița, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, Șoseaua Orhideelor nr. 2d, sector 6, împotriva procesului-verbal . nr._/02.10.2014.
Cu drept numai de apel, de competența Tribunalului București – Secția a II-a Civilă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele acesteia se depun, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. – C. M. V. – A. M.
Dactilo Thred.MV
Tehnored FCM/01.05.2015
2 ex. originale
Comunicat 2 ex. VAM.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 8395/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2001/2015. Judecătoria... → |
|---|
