Pensie întreţinere. Sentința nr. 6128/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6128/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-08-2015 în dosarul nr. 6128/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6128
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pensie întreținere – majorare, privind pe reclamanta Z. A. în contradictoriu cu pârâtul T. G. A., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, prin avocat H. C., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 41) și pârâtul, prin avocat P. I., care a depus împuternicire avocațială la dosar (fila 97), lipsind reprezentantul Autorității Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele: prin compartimentul registratură, la data de 26.08.2015, au fost depuse la dosar relațiile solicitate angajatorului pârâtului, după care
Instanța, în temeiul art. 131 C.proc.civ., a pus în discuție competența generală, materială, teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă, întrucât minorul are domiciliul în Sectorul 6.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că, având în vedere că minorul și reclamanta au domiciliul în Sectorul 6, pârâtul în Sectorul 5, Judecătoria Sectorului 6 București este competentă.
Instanța, în temeiul art. 94, art. 113 și art. 107 C.proc.civ., a reținut competența generală, materială, teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.
La interpelarea instanței cu privire la motivul de amânare, pârâtul, prin avocat, a arătat că, față de relațiile transmise de către instituția la care lucrează pârâtul, față de introducerea în această adeverință a veniturilor reprezentând drepturi de echipare, consideră că acestea nu trebuie introduse și luate în considerare, întrucât cadrele militare anual au dreptul la o normă de echipare, iar dacă până acum câțiva ani această normă de echipare se dădea gratuit pe baza unor carnete de echipament, în prezent fiecărui cadru militar i se alocă o sumă de bani anual pentru cumpărarea de echipament.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că acesta nu reprezintă un motiv de amânare, precizând că instanța va putea aprecia asupra veniturilor din adeverința depusă de angajator.
Instanța a respins cererea de amânare formulată de pârât, prin avocat, având în vedere că discuțiile purtate vizează probatoriul.
La interpelarea instanței, pârâtul, prin avocat, a precizat că solicită strigarea cu prioritate a cauzei, întrucât trebuie să ajungă și la Tribunalul București.
Instanța, având în vedere că în dosarul aflat la poziția unu pe lista de ședință nu sunt prezente părțile, a încuviințat strigarea cu prioritate a dosarului aflat pe poziția a doua pe lista de ședință.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că solicită încuviințarea probei testimoniale, a probei cu interogatoriul pârâtului și a probei cu înscrisurile depuse la dosar. În ceea ce privește probele solicitate, reclamanta, prin avocat, a arătat următoarele: cu proba cu interogatoriu dorește să dovedească lipsa de interes a pârâtului față de minor, faptul că îl vizitează o dată, cel mult de două ori pe an, faptul că nu-i este aproape, că nu-l susține cu alte bunuri, cadouri în afară de pensia de întreținere pe care i-o acordă și modul în care-l așteaptă minorul de fiecare dată să-l ia de la școală, de câte ori îi promite că îl ia de școală, apoi nu vine.
La interpelarea instanței cu privire la care capăt de cerere solicită a fi administrate probe pentru a se stabili interesul sau lipsa de interes a pârâtului în creșterea și educarea minorului, reclamanta, prin avocat, a arătat că solicită a fi administrate probe chiar pe capătul principal privind pensia de întreținere, deoarece în întâmpinare pârâtul susține că îi este aproape minorului și că l-a sprijinit și în alt fel.
La interpelarea instanței, reclamanta, prin avocat, a precizat că solicită încuviințarea probei testimoniale pe aceleași aspecte, iar referitor la proba cu înscrisuri a arătat că aceasta este în mod special pe art. 528 C.civ., pentru a face dovada nevoilor în care se găsește minorul. Reclamanta, prin avocat, a arătat că a depus înscrisuri din care rezultă că aproape tot salariul mamei se duce pe cele două rate la bănci, utilități, nemairămânând practic bani pentru întreținerea minorului.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că este de acord cu probele solicitate de reclamantă, prin avocat.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că solicită încuviințarea acelorași probe, susținând că inclusiv prin proba cu înscrisuri ar dori și dovada veniturilor reclamantei, întrucât dorește să arate faptul că aceasta are venituri mult mai mari decât susține, are peste 4000 și ceva de lei pe lună, în condițiile în care și prietenul cu care locuiește în relații de concubinaj are și acesta tot peste 4000 și ceva de lei pe lună, iar sumele pe care le plătește reclamanta sunt derizorii. Pârâtul, prin avocat, a arătat că solicită emiterea acestei adrese către instituția la care lucrează reclamanta cu privire la veniturile sale, emiterea unei adrese către instituția la care lucrează reclamanta și pârâtul, întrucât ambii lucrează în aceeași instituție, pentru a comunica dacă li se acordă cadrelor militare aceste sume de bani pentru cumpărarea echipamentului anual sau li se acordă echipament pe un anumit carnet de echipare care este gratuit, pentru că apreciază că acele sume de bani nu trebuie introduse la venituri, întrucât acestea sunt destinate pentru cumpărarea echipamentului individual pentru serviciu, precum și pentru a se comunica dacă pe timpul detașărilor, a concediilor și a misiunilor cadrelor militare li se mai acordă norma de hrană.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că solicită și încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei pe aspecte care privesc faptele personale ale acesteia, cu privire la comportamentul față de pârât, dar și față de minor, precum și încuviințarea probei testimoniale, în cadrul căreia să fie audiat un martor, pe situația de fapt privind relațiile dintre părți. Pârâtul, prin avocat, a arătat că pe timpul acestei veri minorul a stat o bună perioadă la pârât, unde acesta împreună cu o altă persoană își construiește o casă, și unde i-a plăcut.
La interpelarea instanței cu privire la capătul de cerere pe care solicită încuviințarea probei testimoniale, pârâtul, prin avocat, a arătat că vizează răspunsul reclamantei prin cererea precizatoare, în sensul că pârâtul nu ar avea grijă de minor.
În ceea ce privește probele solicitate de pârât, reclamanta, prin avocat, a arătat că avocatul pârâtului a făcut trimitere la concubinul mamei copilului. Reclamanta, prin avocat, a susținut că va face dovada că cel care locuiește în casă cu mama copilului nu are un venit mai mare, dar la fel de bine pârâtul „este combinat” cu o colegă de serviciu.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că este de cu probele cu interogatoriu și testimonială solicitate de pârât.
Instanța, deliberând asupra probelor solicitate de părți, în temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., a încuviințat pentru acestea proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar, și a respins ca nefiind utile soluționării cauzei probele cu înscrisuri, altele decât cele depuse la dosar, probele cu interogatoriu și testimonială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că, față de nevoile minorului, solicită să se țină cont de faptul că minorul în prezent a fost înscris în clasa zero, ceea ce necesită cheltuieli mai mari privind creșterea, educarea și învățătura acestuia. Reclamanta, prin avocat, a arătat că, de asemenea, face trimitere la dispozițiile art. 528 C.civ., vizavi de starea de nevoie, susținând că înscrisurile depuse dovedesc faptul că două treimi din venitul reclamantei reprezintă datorii către două bănci, utilități, hrană, iar unul dintre credite a fost făcut pentru a duce copilul la stomatolog, deoarece a fost nevoie de sume mai mari de bani, este nevoie de medicamente, nu mai rămân bani pentru minor. Reclamanta, prin avocat, a arătat că pârâtul îl vede pe minor o dată, de două ori, iar faptul că minorul a stat o lună acolo nu este conform cu realitatea.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că, raportând situația la art. 527 alin. 2 C.civ., cât și la legea specială, care prevede clar interesul superior al minorului, solicită să se țină cont de art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, care prevede că venituri salariale sunt toate veniturile în bani sau în natură pe care le realizează o persoană fizică lună de lună, ceea ce înseamnă că și atunci când este în misiune și i se dă hrană pârâtului, înseamnă că realizează în natură acest venit. De asemenea, reclamanta, prin avocat, a arătat că este adevărat că art. 55 alin. 4 prevede că norma de hrană nu este un venit impozabil, dar nu trebuie făcută confuzie între caracterul impozabil al normei de hrană și acela de noțiune de venit din salariu.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere procentual, în cotă de ¼ din veniturile acestuia, care fluctuează.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat (fila 42 dosar).
Pârâtul, prin avocat, a solicitat respingerea cererii reclamantei față de dispozițiile art. 530 C.civ., în care se arată că obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, pentru cele de educație. De asemenea, făcând trimitere la alin. 2 al aceluiași articol, căruia i-a dat citire, pârâtul, prin avocat, a arătat că din moment ce reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâtul nu ar fi cumpărat pentru copil îmbrăcăminte, jucării, că nu l-ar fi dus în parc, că nu ar fi stat aproape o lună de zile în casa pe care acum și-o construiește prietena lui, unde pârâtul nu are nici un fel de contribuție, era de acord, dar aceste fapte există.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că tot timpul și-a asigurat obligațiile față de copil, iar susținerile reclamantei în sensul că două treimi din venituri i se duc pe cheltuielile cu casa și cu copilul nu sunt adevărate. Pârâtul, prin avocat, a precizat că reclamanta nu a prezentat o adeverință de serviciu pentru că un ofițer la STS are peste 4000 și ceva de lei.
Pârâtul, prin avocat, a solicitat respingerea cererii reclamantei, precizând că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 22.04.2015, sub nr. de dosar_, reclamanta Z. A., în calitate de reprezentant legal al minorului T. Darius – A., în contradictoriu cu pârâtul T. G. – A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 4402/17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea menționată mai sus, pârâtul a fost obligat să plătească lunar suma de 400 lei, pensie de întreținere în favoarea minorului T. Darius – A., născut la data de 06.09.2009. La stabilirea acestei pensii s-au avut în vedere nevoile minorului și posibilitățile materiale ale pârâtului, având un salariu net lunar de 1600 lei. Această situație de fapt s-a schimbat, întrucât nevoile minorului au crescut și în același timp au crescut și nevoile materiale ale pârâtului, care realizează din salariu un venit mai mare decât cel avut în vedere la stabilirea pensiei, a cărei majorare se solicită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.44 raportat la art.94 Codul familiei.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.4402/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2012, carte de identitate, certificat de naștere . nr._.
Prin compartimentul registratură, la data de 13.05.2015, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că în prezent se află în stare nevoie, respectiv de sprijin financiar și nu pârâta care are un salariu cu cel puțin 30-35% mai mare decât al său. A arătat pârâtul că în prezent are rețineri de circa 740 lei pentru credite contractate în timpul căsătoriei. Cu privire la salariu, acesta conform art.9 (2) din Legea nr.284/2010, este format din salariul de bază care este în jur de 1360 lei, iar conform art.22 alin.1 din aceeași lege la aceasta se adaugă sporurile, compensațiile, indemnizațiile și nu poate depăși circa 30% din salariul de bază. Pârâtul a mai arătat că în luna februarie 2015, a avut un salariu net de 840 lei, iar în luna martie de 1460 lei, în condițiile în care plătește fiului său o pensie de 400 lei din anul 2012 de când s-a pronunțat divorțul, având în vedere posibilitățile financiare de la acea vreme. Totodată, nu se poate susține că nevoile minorului au crescut, în condițiile în care peste suma pe care o plătește cu titlu de pensie de întreținere, îi cumpără diferite obiecte de îmbrăcăminte dar și alte necesități specifice vârstei lui.
În drept, întâmpinare a fost întemeiată pe dispozițiile art.527 și 529 Cod civil.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus în copie următoarele înscrisuri: talon de pensie, scrisori medicale, decizia medicală asupra capacității de muncă nr.142/20.01.2015, facturi utilități.
Prin compartimentul registratură, la data de 29.05.2015, reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune, în sensul că solicită majorarea pensiei de întreținere la care pârâtul a fost obligat prin sentința civilă nr.4402/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._/303/2012, stabilirea pensiei de întreținere în cotă procentuală conform dispozițiilor art.530 alin.3 cod civil din venitul net lunar al pârâtului, respectiv ¼ conform dispozițiilor art.529 alin.2 Cod civil, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamanta a arătat că înțelege să-și întemeieze cererea pe dispozițiile art.529 și următoarele Cod civil.
De asemenea, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea susținerilor pârâtului și admiterea cererii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere de ¼ din venitul net, începând cu data introducerii acțiunii, în cotă procentuală, deoarece venitul acestuia este variabil, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie, chitanțe de plată, facturi fiscale, contract nr._/21.06.2009, act de partaj voluntar autentificat sub nr.2672/21.08.2013 de BNP Asociați „JUSTUS”, contract de ipotecă mobiliară nr.CIM /1/171HPST_/05.06.2013, actul adițional nr.1/01.10.2013 la contractul de credit, grafic de rambursare, decont prime nr.R1/_/10.06.2014, contract privind asigurarea complexă a locuinței . nr._/25.04.2014 cu anexă, situație cont la 22.05.2015, grafic de rambursare, istoric plăți credit, facturi utilități.
În temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și a respins probele cu interogatoriu și testimonială, ca nefiind utile soluționării cauzei.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4402/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2012, instanța a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, exercitarea autorității părintești asupra minorului Darius-A., născut la data de 06.09.2009, de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul mamei și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de întreținere a minorului în sumă de 400 de lei lunar fiecare, începând cu data de 25.04.2012 până la majorat.
Potrivit art. 524 C.civ., are drept la întreținere numai cel care se află în stare de nevoie, neputându-se întreține din munca sa, iar prin dispozițiile art. 525 C.civ. este reglementat expres dreptul la întreținere al minorului care nu se poate întreține prin munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Prin urmare, copilul, cât timp este minor, se află într-o stare de nevoie prezumată dacă nu lucrează sau dacă veniturile obținute din munca sa nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor sale. În aceste condiții, obligația părinților de a contribui la cheltuielile privind întreținerea copilului minor reprezintă aspectul patrimonial al îndatoririlor părintești legate de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 531 C.civ., dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere. Prin urmare, modificarea cuantumului sumei datorate cu titlu de pensie de întreținere se stabilește în funcție de două criterii: nevoile de creștere și educare ale copilului și nivelul veniturilor debitorului, verificându-se dacă acestea au crescut sau au scăzut.
În speță, după cum rezultă din adeverința de venit nr._/21.08.2015 eliberată de Serviciul de Telecomunicații Speciale, pârâtul a obținut în ultimele șase luni un venit mediu net în cuantum de 2745 de lei.
Așadar, în prezent veniturile pârâtului sunt mai mari decât cele obținute la momentul pronunțării sentinței civile nr. 4402/17.05.2012, și, în consecință, dispune de mijloace de a acorda minorului o întreținere majorată.
Sub aspectul cuantumului efectiv al pensiei de întreținere datorat de pârât, instanța va avea în vedere limitele prevăzute în art. 529 alin. 2 Cod civil, precum și faptul că pârâtul nu mai are în întreținere alți copii. Astfel, pensia de întreținere datorată minorului Darius-A. nu poate fi mai mare de 1/4 din veniturile nete ce au caracter de continuitate ale pârâtului.
Totodată, instanța are în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 530 alin. 3 Cod civil, pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală.
În ceea ce privește data de la care pârâtul urmează să fie obligat la plata pensiei de întreținere majorate, prevederile art. 532 Cod civil stabilesc faptul că pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată. Rațiunea acestei dispoziții legale este aceea că se presupune că momentul nașterii stării de nevoie a creditorului întreținerii este data când formulează cererea de chemare în judecată, acesta fiind și momentul începând cu care debitorul întreținerii poate fi obligat la plată. Obligația de întreținere există pe toată perioada cât copilul este minor, potrivit art. 499 alin.1 C.civ.
Instanța va respinge apărarea pârâtului în sensul că la stabilirea veniturilor din care se va determina cuantumul pensiei de întreținere nu va fi avută în vedere norma de hrană și contravaloarea drepturilor de echipament, întrucât acestea nu reprezintă un venit impozabil, acest aspect neavând relevanță asupra stabilirii pensiei de întreținere. Potrivit dispozițiilor art. 527 Cod civil, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora. Or, norma de hrană și dreptul de echipament reprezintă un venit obținut de pârât și are caracter de continuitate, rezultând din relațiile comunicate de la angajator faptul că pârâtul a obținut în toate cele șase luni aceste sume de bani, astfel încât, în temeiul art. 527 Cod civil, instanța va include și norma de hrană și drepturile de echipament în veniturile în funcție de care se stabilește cuantumul pensiei de întreținere.
Sumele de bani reprezentând contravaloarea normei de hrană și contravaloarea drepturilor de echipament se acordă anumitor categorii profesionale atunci când nu beneficiază de alimente sau de echipament, așadar, aceste sume au caracter permanent. Chiar dacă reprezintă echivalentul hranei și al echipamentului ce nu se acordă în natură, nu există nici un fundament pentru exceptarea acestor sume de la stabilirea cuantumului pensiei, în condițiile în care oricărui alt debitor al obligației de întreținere care nu beneficiază de acest drept i se stabilește cuantumul pensiei de întreținere la care este obligat prin raportare la toate veniturile cu caracter permanent, inclusiv sumele pe care le alocă alimentelor.
Norma de hrană intră în calcul la stabilirea pensiei de întreținere având în vedere și dispozițiile art. 728 alin.3 C.proc.civ., fiind inclusă în categoria de salarii și alte venituri periodice realizate din muncă, destinate asigurării mijloacelor de întreținere a debitorului obligației de întreținere.
Faptul că pârâtul achită lunar sume de bani cu titlu de rată de credit nu are relevanță în cauză, întrucât orice alte datorii sau cheltuieli lunare se vor achita de către debitorul pensiei de întreținere din diferența de cotă de ¾ din venitul său lunar, limita obligației debitorului în achitarea pensiei de întreținere în favoarea minorului fiind stabilită doar la ¼ din venitul său tocmai în considerarea faptului că restul veniturilor îi sunt necesare acestuia pentru achitarea altor datorii și acoperirea cheltuielilor necesare traiului zilnic. Totodată, nu are relevanță aspectul că pârâtul acordă ajutor în întreținere părinților săi, întrucât dispozițiile art. 529 alin. 2 și 3 Cod civil, care reglementează limitele până la care o persoană poate fi obligată la a acorda întreținere, arată în mod expres că este vorba despre o întreținere potrivit legii, or, întreținerea susținută a fi acordată de către pârât părinților săi nu este o întreținere potrivit legii, cu o întreținere acordată benevol de către pârât.
Față de solicitarea reclamantei de stabilire a pensiei de întreținere într-o modalitate de executare care să nu presupună declanșarea unei proceduri judiciare ori de câte ori are loc o modificare a cuantumului veniturilor pârâtului și față de dispozițiile art. 530 alin.3 C.civ., instanța va stabili pensia de întreținere sub forma unei cote din venitul lunar al debitorului întreținerii.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite cererea, astfel cum a fost precizată, și va majora de la 400 de lei la 1/4 din venitul net actual al pârâtului, în cuantum de 2745 lei, pensia de întreținere datorată lunar de pârât în favoarea minorului Darius-A., născut la data de 06.09.2009, începând cu data formulării cererii, 22.04.2015, până la majoratul copilului.
În privința capătului de cerere privitor la cheltuielile de judecată, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 453 C.proc.civ., instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
În prezenta cauză, instanța reține din înscrisurile doveditoare depuse la dosar că reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariul de avocat (fila 42), cheltuieli pe care le-a solicitat, și pe cale de consecință, urmează a o obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În temeiul art. 448 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă, hotărârea cu privire la obligația de întreținere este executorie provizoriu de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta Z. A., CNP_, cu domiciliul în București, .. 1A, sc. A, .. 9, . și cu domiciliul ales la C.A. H. C., cu sediul în București, Calea 13 Septembrie nr. 281, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâtul T. G.-A., CNP_, cu domiciliul ales în București, ., Sector 5, cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, Sector 6.
Majorează de la 400 de lei la 1/4 din venitul net actual al pârâtului, în cuantum de 2745 lei, pensia de întreținere datorată lunar de pârât în favoarea minorului Darius-A., născut la data de 06.09.2009, începând cu data formulării cererii, 22.04.2015, până la majoratul copilului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Executorie provizoriu de drept.
Cu apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.08.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./08.09.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 5922/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 6134/2015. Judecătoria... → |
|---|
