Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6101/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6101/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-08-2015 în dosarul nr. 6101/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. VI BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6101
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamantul V. F. în contradictoriu cu pârâta Speranța A., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – P. S. 6 București.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20.08.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.08.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 16-07-2015, sub nr._, reclamantul V. F., în contradictoriu cu pârâta SPERANȚA A. și AUTORITATEA TUTELARĂ S. 6 BUCUREȘTI, a formulat ordonanță președințială prin care a solicitat să se stabilească provizoriu și în mod concret, până la data soluționării definitive pe fond a cauzei de către instanța de tutelă, modalitatea de exercitare a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minora G. N. F., după cum urmează: două întâlniri pe săptămână, una în weekend, la domiciliul meu, zi în care pârâta să-mi lase copilul în grijă, ea urmându-și programul pe care îl dorește; a doua întâlnire săptămânală aș dori să aibă loc la domiciliul copilului sau într-un alt loc agreat de pârâtă, într-o zi lucrătoare stabilită de comun acord, și să dureze minimum 3 ore, pe timpul verii, copilul să vină de 3 ori în satul Ibrianu.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în data de 11.06.2005, în timpul căsătoriei s-a născut la data de 24.08.2007 singurul copil, F. G.-N.. Ca urmare a survenirii unor cauze obiective ce au făcut imposibilă continuarea căsătoriei, Judecătoria sector 6 București a pronunțat sentința nr. 3959 din 14.05.2010, prin care a fost desfăcută căsătoria dintre reclamant și pârâtă prin acordul părților. Reclamantul și pârâta, în aplicarea dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul familiei, în vigoare la data soluționării cererii de divorț, în prezent abrogat, s-au învoit că copilul să fie încredințat pârâtei, iar reclamantul să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului prin achitarea unei sume de 150 lei lunar. Această învoială a părților a fost încuviințată de instanța de divorț, devenind obligatorie potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul familiei mai sus citate. În cadrul procesului de divorț, soluționat chiar la prima zi de înfățișare, respectiv 14 mai 2010, nu a solicitat stabilirea de către instanță a unui program de vizitare detailat a copilului. La momentul respectiv, încredințat fiind că pârâta va urmări satisfacerea interesului superior al copilului, a crezut că cu și pârâta se va înțelege în această privință. Nu a dorit să dea divorțului un caracter conflictual, a acceptat să divorțeze în termenii propuși de pârâtă, renunțând chiar să-și mai exprime opinia cu privire la cauzele care au determinat-o să ceară divorțul. De asemenea, a renunțat și la contestarea anumitor afirmații ale pârâtei care nu corespundeau realității. Nu a fost nici pe departe așa. Pârâta nu a permis reclamantului să-și exercite dreptul de avea legături personale cu copilul decât într-o foarte mică măsură. Va împărți perioada scursă de la divorțul din mai 2010 în două intervale: din mai 2010 până la momentul încheierii acordului la mediatori (noiembrie 2012) și din noiembrie 2012 până în prezent (iulie 2015). În prima perioadă nu a văzut copilul decât de 1-2 ori pe lună, în medie, astfel, a văzut copilul de 11 ori în 2010 și de 16 ori în 2011. Abia în 2012 am ajuns la o medie de două întâlniri pe lună. De cele mai multe ori, aceste întâlniri au durat 2-3 ore și s-au desfășurat în Parcul M. din cartierul Drumul Taberei. Nu a putut intra în apartamentul aflat în proprietatea pârâtei, în care este stabilită locuința copilului, decât în cazul în care fosta sa soacră era plecată din București (lucru care se întâmpla foarte rar). De asemenea, pârâta nu a vizitat reclamantul împreună cu copilul la locuința reclamantului decât foarte rar (în 2012 au fost de două ori). Timp separat cu copilul nu a petrecut niciodată de la momentul încredințării acestuia pârâtei, toate întâlnirile petrecându-se sub „supravegherea“ pârâtei. Mai mult decât atât, pârâta a precizat, într-o discuție recentă, că reclamantul se va putea întâlni separat cu copilul numai după majoratul acestuia. În 19 septembrie 2012, reclamantul a depus o plângere la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, sector 6, în care arăta că este încălcat dreptul copilului de a avea relații personale cu tatăl. A atașat, spre dovadă, această plângere. De acest caz s-a ocupat doamna inspector Clară Krempels. A atașat, de asemenea, răspunsul primit de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, sector 6. În cele din urmă, pârâta a propus o negociere în prezența unor mediatori autorizați. Reclamantul a acceptat cu speranță această propunere. Acordul de mediere a fost încheiat pe 8.11.2012 la Biroul de Mediatori „I. N.“, după două întâlniri în care a fost negociat în prezența mediatorilor autorizați N. I. și C. I.. Cu toate acestea, pârâta nu s-a prezentat ulterior redactării pentru a semna Acordul de mediere. Acest lucru este consemnat în procesul-verbal de închidere a medierii: „Doamna A. Speranța nu s-a prezentat ulterior redactării să semneze acordul do mediere și procesul verbal de închidere.“ Totuși, după încheierea acestui acord, reclamantul a putut relua întâlnirile cu copilul după o pauză de două luni pârâta l-a împiedicat să mai vadă copilul după ce acesta a formulat plângerea la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, sector 6, în plus, i s-a permis să intre și în apartamentul pârâtei. Nu a fost însă respectat programul din acordul de mediere. Reclamantul nu a fost niciodată cu copilul în vacanță. De asemenea, în satul Ibrianu, situat la 50 km de București, unde părinții reclamantului au o casă și o livadă, un loc foarte frumos, copilul nu a fost lăsat să vină niciodată. Copilul nu vine la reclamant decât extrem de rar, de 1-2 ori pe an. Acordul de mediere prevedea ea o treime din întâlniri să aibă loc la domiciliul reclamantului. O deteriorare importantă a intervenit din septembrie 2014, întrucât pârâta s-a declarat „ocupată“ în weekend și a cerut reclamantului ca, de acum înainte, să vină într-o zi lucrătoare la ora 17. Uneori acesta a arătat că nu reușește să ajungă la ora 17. Astfel, întâlnirile s-au scurtat și mai mult, în general reclamantul trebuind să plece la ora 20.30, pentru că la ora 21 copilul trebuie să culce. Uneori, e adevărat, a stat până spre ora 21.30. De asemenea, a arătat că este nemulțumit de faptul că, din septembrie 2014, de când pârâta impus acest program de vizitare în afara weekend-ului, nu a mai putut ieși nici măcar o singură dată la plimbare în parc cu copilul. Lucrurile s-au deteriorat suplimentar în ziua de 9 iunie 2015, într-o zi cu o vreme foarte frumoasă, când reclamantul a propus să iasă măcar o oră pe afară și s-a lovit de un nou de refuzul pârâtei, a urmat o discuție în contradictoriu și pârâta a înțeles să treacă la represalii, comunicându-i, ulterior, printr-un SMS, că pleacă pentru 3 luni în vacanță și se întoarce abia pe 15 septembrie 2015. Cu alte cuvinte, reclamantul nu o să poată să-și vadă copilul timp de cel puțin 3 luni. Este același comportament ca și în 2012, când pârâta l-a împiedicat timp de două luni să-și văd copilul, după ce a depus plângerea la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, sector 6. Probabil pârâta, în justificarea deciziei de a împiedica desfășurarea relațiilor personale ale reclamantului cu copilul, va invoca faptul că acesta suferă de o afecțiune psihică, și anume depresia. A arătat că reclamantul nu are nicio problemă să recunoască acest fapt. A găsit însă după mai multe căutări un tratament medicamentos eficient și simptomele au dispărut și a arătat faptul că are excelente perspective de a rămâne în această stare bună, fapt ce poate fi confirmat și de o eventuală expertiză psihiatrică. Se simte perfect apt să-și exercite drepturile părintești. Sugestia că ar putea reprezenta vreun „pericol“ pentru copil este de o totală rea-credință. Mai mult decât atât, pârâta a și susținut, nu o dată, acest lucru complet eronat.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat de căsătorie, certificat de naștere, sentința civilă nr. 3959/2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 6, sesizare/cerere, adresă, acord de mediere, proces verbal de închidere a medierii, corespondență dintre părți și fotografii, copia cărții de identitate a reclamantului.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
În temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 3959/14.05.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, instanța a hotărât desfacerea căsătoriei încheiate între părți, încredințarea spre creștere și educare a minorei G.-N., născută la data de 24.08.2007, către reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 150 de lei în favoarea minorei. Nici prin această hotărâre judecătorească, nici ulterior, nu s-a stabilit un program de menținere a legăturilor personale dintre tată și copil.
Potrivit dispozițiilor art. 996 C.proc.civ., instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara altfel, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsului textului de lege menționat reiese că cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească următoarele condiții de admisibilitate: existența unor cazuri grabnice, afirmarea de către reclamant a unei aparențe în drept, neprejudecarea fondului, iar măsurile solicitate să aibă caracter provizoriu.
Față de aceste condiții de admisibilitate, susținerile părților și probele administrate, instanța constată că cererea este admisibilă doar în parte, astfel:
Urgența în stabilirea unui program de menținere a legăturilor personale dintre tată și minoră este impusă de prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, respectiv aceea de îngrădire a dreptului părintelui și copilului de a păstra relațiile personale firești între aceștia, situație care se repercutează negativ asupra dezvoltării armonioase a minorei. Susținerea pârâtei în sensul că aceasta a permis în permanență reclamantului vizitarea minorei nu va fi reținută de către instanță, situația contrară fiind dovedită tocmai prin formularea de către reclamant a unei cereri de chemare în judecată pentru stabilirea unui program de vizitare provizoriu și de solicitarea pârâtei de respingere a cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește vremelnicia, instanța apreciază îndeplinită și această condiție, întrucât prin prezenta hotărâre nu se iau măsuri definitive, ci se stabilește un program de vizitare provizoriu, până la soluționarea definitivă a litigiului pe fond.
Îndeplinirea condițiilor aparenței de drept în favoarea reclamantului și a neprejudecării fondului rezultă din aceleași aspecte mai sus arătate, păstrarea legăturilor personale dintre părinte și minor fiind un drept conferit de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care prevăd că “Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului” și de dispozițiile art. 401 cod civil care arată că „părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.”
Prin urmare, dispozițiile legale în materie stabilesc, ca regulă, dreptul neîngrădit al părintelui și al minorului de a menține legături personale, iar limitarea acestui drept, prin stabilirea unui anumit program de legături personale, se poate realiza doar în situația în care măsura se impune pentru protejarea interesului superior al minorului.
Singurul motiv întemeiat susținut de pârâtă pentru respingerea cererii de chemare în judecată este acela al unei afecțiuni psihice a reclamantului. Având în vedere probatoriul limitat administrat în cauză, astfel cum acesta este permis de procedura specială a ordonanței președințiale, având în vedere faptul că pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză, ci doar concluzii pe fond, și nu a administrat în cauză probe prin care să dovedească susținerile sale referitor la afecțiunea psihică a reclamantului, reținând, pe de o parte, că în cadrul probatoriului este concludent înscrisul reprezentat de certificatul medical nr. 3362/05.08.2015, prin care se constată că reclamantul are o stare psihică normală din anul 2010, iar pe de altă parte reținând că starea psihică actuală a reclamantului și consecințele pe care le-ar avea această stare asupra creșterii și dezvoltării armonioase a minorei necesită un probatoriu amănunțit care trebuie administrat pe fondul litigiului, în cadrul cererii formulate pe calea dreptului comun, instanța apreciază că cererea de stabilire a unui program de vizitare este admisibilă doar în parte, constatându-se că se poate reține o aparență de drept în favoarea reclamantului, fără o neprejudecare a fondului, doar în privința a o parte din programul solicitat de reclamant, fără a fi pusă în pericol siguranța minorei, motiv pentru care instanța va admite în parte cererea și va stabili ca modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre tată și minoră să se realizeze într-un program mai restrâns decât cel solicitat de către reclamant, astfel: va încuviința ca menținerea legăturilor personale între tată și minora F. G.-N., născută la data de 24.08.2007, să se realizeze prin întâlniri ale acestora, în afara locuinței minorei și în afara locuinței reclamantului, fără prezența mamei minorei, cu obligația tatălui de a lua minora de la domiciliu și de a o readuce la domiciliu, o zi din fiecare week-end, stabilită prin acordul părților, timp de minim șase ore, și o zi în timpul săptămânii, stabilită prin acordul părților, timp de minim trei ore. Instanța va respinge în rest cererea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul V. F., CNP_, cu domiciliul în București, ., S. 1, în contradictoriu cu pârâta Speranța A., CNP_, cu domiciliul în București, .. 9, ., ., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – P. S. 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, S. 6.
Încuviințează menținerea legăturilor personale între tată și minora F. G.-N., născută la data de 24.08.2007, prin întâlniri ale acestora, în afara locuinței minorei și în afara locuinței reclamantului, fără prezența mamei minorei, cu obligația tatălui de a lua minora de la domiciliu și de a o readuce la domiciliu, astfel:
- O zi din fiecare week-end, stabilită prin acordul părților, timp de minim șase ore,
- O zi în timpul săptămânii, stabilită prin acordul părților, timp de minim trei ore.
Respinge în rest cererea, ca inadmisibilă.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.08.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./25.08.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5999/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 5922/2015. Judecătoria... → |
|---|
