Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 10744/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 17.12.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul I. L. și pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6.
La apelul nominal făcut in ședință publică, se prezintă contestatorul, personal și intimata, prin consilier juridic L. T. D. cu delegația aflată la fila nr. 23 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea contestatorului I. L. posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP C. la data de 11.02.2010, având CNP_.
Instanța, constatând că este primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, conform art. 131 C.p.c. pune în discuție competența.
Contestatorul,, personal, arată că instanța este competentă să judece plângerea.
Intimata, prin consilier juridic, arată că Judecătoria Sector 6 București este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere obiectul cererii și locul constatării faptei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, având în vederea dispozițiile art. 238 alin. 1 C.p.c. pune în discuție durata necesară pentru cercetarea procesului.
Contestatorul, personal, arată că estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de o lună.
Intimata, prin consilier juridic, arată că durata necesară cercetării procesului este de 3 luni.
Instanța, în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de 6, durata medie de soluționare a cauzelor având ca obiect plângere contravențională.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatorul, personal, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și planșele foto depuse la dosar.
Intimata, prin consilier juridic, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și mijloacele materiale de probă, respectiv planșele foto depuse.
Instanța în baza art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c. încuviințează părților proba cu înscrisuri, precum și mijloacele materiale de probă, respectiv planșele foto.
Constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Contestatorul, personal, solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, arătând că nu încurca circulația și nici poziția nu este cea specificată în procesul verbal, în realitate se afla după ce se termină porțiunea curbă de trotuar, deci practic se afla în parcare și nu pe .>
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii pentru motivele arătate în întâmpinare și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic, având în vedere că acesta cuprinde toate dispozițiile legale în materie, fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice, planșele foto care surprind autoturismul la data și locul menționate în cuprinsul procesului verbal, iar contestatorul nu a invocat motive de nulitate absolută care să poată duce la anularea acestuia, autoturismul fiind staționat pe colțul intersecției . o alee acces, astfel cum rezultă din planșele foto.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.09.2015, contestatorul I. L., în contradictoriu cu intimata C. L. al Sectorului 6 - Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ emis la data de 25.08.2015 de către intimată, prin agent constatator N. G., prin care a solicitat să se dispună anularea sancțiunii contravenționale principale, anume amenda în cuantum de 390 lei și a celor 4 puncte de amendă, anularea sancțiunii contravenționale secundare privind cele 3 puncte de penalizare, cu cheltuieli de judecată, constând în cuantum taxă judiciară.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că a folosit legal automobilul pe care îl conducea în ziua ridicării, 23.04.2015, pe raza sectorului 6, București (titularul - proprietarul mașinii, în speță mama sa, fiind decedată). Automobilul este marca Daewoo Cielo cu număr de înmatriculare_ . Referitor la conjunctura aplicării sancțiunilor și măsurilor ce au fost luate de către polițistul local, contestatorul a menționat că le consideră din toate punctele de vedere nelegale, netemeinice și abuzive, astfel cum va argumenta mai jos.
În ceea ce privește localizarea, la momentul constatării contravenției rutiere, ocazie cu care i-a fost ridicat și reținut și autoturismul, contestatorul se afla staționat într-o altă poziție (și adresa) decât cea consemnată de către polițistul local, în mod contradictoriu în cele două procese verbale întocmite în sarcina sa, motiv ce l-a îndreptățit, în parte, să formuleze și cererea de anulare și revocare a dispoziției de ridicare, pe care a depus-o la sediul reclamantei în data de 05.05.2015, ca parte a procedurii prealabile de anulare (revocare) a unui act administrativ unilateral, așa cum este prevăzut în art.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Dispozițiile de ridicare și reținere a autoturismului său au fost aplicate de către polițistul local în data de 23.04.2015, aceeași dată cu cea la care a fost constatată și Contravenția rutieră invocată în sarcina contestatorului, dar transmisă sub forma procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.08.2015 abia patru luni mai târziu, la data de 31.08.2015, ce apare pe ștampila poștei, aplicată pe plicul de comunicare al atașat plângerii, în copie conformă cu originalul.
Contestatorul a precizat și faptul că în prezent, se află în proces de judecată în fața instanței Tribunalului București, Secția C. Administrativ și Fiscal cu același pârât ca și în plângerea contravențională, pentru anularea deciziei abuzive de reținere a autoturismului contestatorului, astfel cum a decretat recent Înalta Curte de Casație și Justiție.
În atare condiții, astfel cum s-a arătat și în plângerea adresată Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, contestatorul a reiterat în prezenta cerere de chemare în judecată faptul că autoturismul acestuia nu se afla staționat pe Bulevardul I. M. nr. 52-72, ci era staționat oblic, pe . parcarea de la respectiva adresă, lipit de bordură, pe un loc ce nu era marcat special sau rezervat, tocmai din dorința de a nu bloca nicicum carosabilul. Respectiva mențiune a înregistrat-o și în rubrica special destinată din procesul - verbal de ridicare a autoturismului, întrucât această măsura este, în cazul contestatorului, una vădit eronată și revoltătoare. Contestatorul a insistat asupra faptului că, la momentul constatării abaterilor rutiere așa-zise, în data de 23.04.2015, polițistul local implicat, agent N. G., nu i-a înmânat și procesul-verbal de contravenție rutieră împotriva căruia a introdus plângerea prezentă, așadar nu a avut putința de a completa rubrica specială de mențiuni, așa cum era legal îndreptățit. Contestatorul a apreciat faptul că procesul-verbal nu respectă condițiile de formă impuse de lege, nu poartă semnătura „contravenientului”, nu i-a fost adus la cunoștință în momentul firesc, al săvârșirii faptelor, iar conținutul său nu l-a recunoscut ca apt să producă efecte împotriva sa, din moment ce consemnează eronat poziția în care se afla.
De asemenea, astfel cum prevede legea, din moment ce abaterea rutieră nu a fost constatată exclusiv cu un mijloc tehnic, ci și de un agent aflat la fața locului, iar contestatorul a participat personal, în aceeași zi la discuțiile de la sediul firmei de ridicări auto, obligat fiind să achite și taxa de recuperare a mașinii, trebuia să fie informat și privind sancționarea sa privind „contravenția” rutieră. Contestatorul a apreciat că împotriva sa au fost săvârșite mai multe fapte injuste de către același agent, polițist local întrucât, în cosemnarea poziției autoturismului acestuia a trecut în cele două procese verbale întocmite, două localizări diferite, astfel:
A) în procesul verbal de ridicare a autoturismului, polițistul local a scris că autoturismul era staționat pe Bulevardul I. M. nr. 52-72;
B) în procesul verbal de contravenție rutieră, același agent a consemnat că autoturismul s-ar fi aflat staționat pe colțul intersecției, când de fapt, cum a arătat mai sus, este vorba despre zona de intrare pe o alee de acces a riveranilor către o parcare aferentă blocurilor de locuit, învecinată cu Bulevardul I. M., dar nu în intersecție de străzi, cum ar putea fi înțeles direct, stricto sensu. Acest aspect îl va dovedi cu fotografii elocvente, pe care urmează să le depun la dosarul cauzei sale.
A mai menționat contestatorul că:
1.Locul pe care se afla autoturismul nu intră sub incidența nici unui panou de avertizare de tipul staționare interzisă sau staționare interzisă cu ridicare autoturism, iar accesul nu era interzis pe . Bulevardul I. M..
2. În locul respectiv menționat se află staționate mașini în permanență, tocmai pentru că nu este zona de circulație autovehicule, iar staționarea pe un singur rând, în extrema dreaptă a aleii, nu împiedică cu nimic buna circulație a vehiculelor, adică . parcarea riveranilor, de la blocurile 3 și 4, Bulevardul I. M. 52 – 72, în continuarea acelei alei oblice care pleacă din Bulevardul I. M., se află șirul de parcări rezervate, deci în nici un caz nu s-ar putea circula pe această porțiune carosabilă situată la marginea bordurii. Contestatorul a insistat să precizeze toate aceste detalii ca o dovadă fermă și indubitabilă de bună - credință și diligență cu care a acționat, în calitatea sa de conducător auto, în momentul în care a optat pentru a staționa acolo.
În momentul în care a încheiat activitatea (cu o durată limitată, aflându-se doar în trecere) în zona de staționare, contestatorul s-a deplasat la autoturism pentru a părăsi locația, dar a constatat cu stupoare că autoturismul său dispăruse. Cunoscând din discuțiile anterioare cu alți cetățeni de bună credință, supuși acestor situații similare și abuzive, s-a informat imediat privind adresa la care urma să se prezinte pentru a-și recupera mașina. Ajuns la respectiva adresă, a fost întâmpinat de către polițistul local, care l-a înștiințat, în urma întrebărilor pe care i le-a adresat într-o manieră civilizată, că ridicarea autoturismului este singura măsură care se aplică în cazul său și că nu primește și alte sancțiuni complementare, conforme cu dispozițiile codului rutier.
Contestatorul a apreciat că măsura sancționării acestuia cu 4 puncte de amendă, în cuantum de 390 lei și 3 puncte de penalizare este nelegală și injustă, în condițiile mai sus precizate, așa cum este și cealaltă măsură dispusă de același polițist local, a ridicării autoturismului său la data de 23.04.2015, nelegală, netemeinică și abuzivă, în condițiile în care, cadrul legal de aplicare a sa, anume HCL Sector 6 nr.4/2010 a fost anulat prin decizia recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În aceste condiții, de anulare a legislației în baza căreia autoritățile din Sectorul 6 ridică mașinile parcate neregulamentar, măsură ce i-a fost aplicată este, în mod indubitabil, nejustificată, abuzivă și nelegală. Au fost anulate, prin decizia instanței, HCL nr. 4/2010 și Anexa 2 la aceasta, respectiv Regulamentul privind procedura de ridicare, transport și depozitare în spații amenajate și eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public al Sectorului 6 București. Respectiva decizie a instanței de judecată produce efecte generale, nu doar între părțile litigante, astfel că este opozabilă și în speța de față.
Pe cale de consecință, contestatorul a considerat că nu îi sunt opozabile nici celelalte dispoziții din articolele de lege invocate de Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, în motivarea răspunsului la cererea sa prealabilă.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit recent (25.05.2015), pronunțându-se în cadrul unui recurs în interesul legii, că procedura de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.
Astfel, mașinile parcate neregulamentar nu pot fi ridicate în baza hotărârilor consiliilor locale. Decizia a fost dată ca urmare a sesizării recente a Avocatului Poporului, referitoare la faptul că instanțele de judecată se pronunță în mod neunitar asupra legalității hotărârilor consiliilor locale de ridicare a mașinilor parcate neregulamentar.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin.1 lit. d, art.134 alin.2 și art.135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art.3 alin.1, art.5, art.36 alin.1, alin.2 lit. d și alin.6 lit.a pct.13 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.21 lit. b și art.24 lit. d din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art.64 și art.97 alin.1 lit. d și alin.6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale”, se precizează în postările de pe site-ul oficial al ICCJ.
Contestatorul a atras atenția instanței asupra faptului că singurul care nu a respectat dispozițiile imperative ale legii a fost chiar intimatul, C. L. Sector 6 - Direcția Politiei Locale. Contestatorul a insistat cu aceeași bună credință ca instanța să studieze în detaliu și paragraful din procesul verbal de constatare a contravenției, împotriva căruia s-a plâns, referitor la faptul că polițistul local a tăiat cu mijlocul de scris, rândul în care se specifica aspectul că petentul contravenient poate achita 195 lei, jumătatea cuantumului amenzii în timp de 48 de ore, prezumând în mod eronat o formă de rea credință nejustificată în cazul prezent. Chiar să fi dorit să se supună orbește legii, nu poate lăsa nesancționată atitudinea abuzivă a organului de stat, care îl obliga să acționeze pe căi diferite în fața justiției pentru a cere respectarea legii și a drepturilor sale. Nu ar fi putut achita vreo sumă aferentă unei constatări eronate și unei-măsuri nelegale de ridicare și reținere a autoturismului.
În concluzie, contestatorul a solicitat ca instanța de judecată să țină seama de faptul că este revoltător și abuziv ca un cetățean să fie obligat printr-un concurs de împrejurări derulate împotriva sa în mod injust să pornească și să susțină două procese diferite în justiție, pentru săvârșirea unor „abateri” constatate și sancționate de către Poliția Locală, cu încălcarea deciziei date de către instanța supremă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, este o sfidare a drepturilor cetățeanului să fie sancționat contravențional la 4 (patru) luni distanță față de momentul constatării faptelor și reținerii autoturismului de către același agent de poliție locală, în condițiile în care contestatorul a fost prezent la fața locului.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 194 și următoarele Noul Cod de procedură civilă și dispozițiile corespunzătoare din OUG nr.195/2002.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, cartea sa de identitate, dispoziție de ridicare . nr._, adresa nr. A6440 din data de 04.06.2015, planșe fotografice.
La data de 26.10.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În fapt, în data, locul și ora menționate în procesul verbal, o echipă operativă a Poliției Locale lector 6, a identificat autovehiculul, marca DAEWOO, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce staționat neregulamentar, pe colțul intersecției, în intervalul orar 11:22-11:29 (astfel cum reiese din planșele foto pe care le va anexa prezentei întâmpinări). Fapta a fost incriminată și sancționată drept contravenție de art.142 lit. f și 143 lit. a din RA al OUG nr. 195/2002 și art. 100 alin. 2 și 108 alin. 1, lit. b, pct. 7 din OUG nr. 195/2002, agenții constatatori aplicând sancțiunea a 4 puncte amendă contravențională în cuantum de 390 lei și 3 puncte penalizare, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim în termen de două zile lucrătoare de la comunicarea procesului verbal.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței următoarele:
a) În ce privește legalitatea procesului verbal, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și de dispozițiile derogatorii aplicabile în speță (art. 109 din Codul rutier, anexa 1 D și art. 181 din RA al Codului Rutier) cu modificările și completările ulterioare, fapt care îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută drept contravenție de actul normativ sus menționat. Intimata a învederat instanței că petentul nu a invocat cauze reale de nulitate absolută ale procesului verbal incidente în speță, iar eventualele cauze de nulitate relativă ale acestuia sunt condiționate de invocarea și dovedirea de către contestator a unei vătămări și a imposibilității înlăturării în alt mod decât prin anularea procesului verbal (petentul nu a indicat care ar fi aceste presupuse vătămări, nu le-a invocat și nici nu le-a susținut cu probe) astfel cum a hotărât prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 Înalta Curte de Justiție și Casație, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ, în sensul că toate celelalte cauze de nulitate în afara celor prevăzute în mod expres și limitativ de art. 17 din OG nr.2/2001, atrag nulitatea relativă (condiționată) a procesului verbal. Astfel, procesul verbal a fost legal întocmit, cuprinzând elementele cerute de art. 17 din OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, respectiv descrierea faptei, constând în staționarea neregulamentară, precum și data, ora și locul săvârșirii faptei, precum și marca și numărul de înmatriculare al vehiculului, numele contravenientului și al agentului constatator, etc. Intimata a menționat că procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul planșelor foto efectuate la fața locului de agenții constatatori (pe care le va depune în copie) astfel încât procesul verbal a fost încheiat în forma specială prevăzută de anexa 1 D, conform dispozițiilor art. 109 și 181 din OUG nr. 195/2002 și Regulamentul de aplicare.
În speță suntaplicabile dispozițiile speciale, derogatorii ale art. 181 și 109 din RA al OUG nr.195/2002 și Codul Rutier, care prevăd că în situația în care procesul verbal este întocmit în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice (în speță planșe foto), acesta va avea forma specială, prevăzută în anexa 1 D, din care lipsesc rubricile referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului, obiecțiunile contravenientului, menționarea unui martor sau a măsurii tehnico administrative care se dispune prin dispoziția de ridicare, act administrativ individual. În această formă, procesul verbal cuprinde o rubrică în care sunt menționate mijloacele tehnice folosite (aparat foto Nikon).
În cea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, intimata a menționat că, din economia art. 34 al OG nr. 2/2001, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, completată prin probele administrate de instituția intimată (planșe foto) și face dovada până la proba contrară - (faptele prevăzute fiind constatate în mod direct și nemijlocit de către agenții Poliției Locale Sector 6). Din planșele efectuate la fața locului de agenții constatatori rezultă că autoturismul a staționat neregulamentar la ora și în locul menționate în procesul verbal contestat.
Intimata a menționat că procesul verbal nu mai trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute de normele generale, acesta fiind întocmit în forma specială prevăzută de anexa 1D, conform dispozițiilor art. 109 din OUG nr.195/2002 și art.181 și Regulamentul său de aplicare, deoarece fapta a fost constatată în lipsa contravenientului cu ajutorul mijloacelor tehnice (planșe foto), situație în care potrivit art. 109 din Codul rutier nu mai este necesară nici indicarea unui martor, justificat de faptul că există planșele foto care susțin veridicitatea mențiunilor din cuprinsul procesului verbal.
Din recunoașterea contestatorului și din planșele foto pe care le va depune la prezentul dosar, reiese cu certitudine că fapta a fost săvârșită, în locul, data și ora indicate în actul constatator.
În ce privește încadrarea faptelor și sancțiunea aplicată, intimata a considerat că fapta a fost corect încadrată și sancțiunea a fost individualizată în mod corect și legal față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, iar sancțiunile se încadrează în limitele prevăzute de lege.
În speță, agenții constatatori au ținut cont de numărul și cuantumul valorii punctului amendă prevăzute de lege aplicând amenda contravențională în limitele prevăzute de lege, în cuantum de 360 lei cu posibilitatea achitării a jumătate din minimul prevăzut de lege în termen de 2 zile de la comunicarea procesului verbal.
La stabilirea cuantumului amenzii agentul constatator a avut în vedere dispozițiile art. 98 din OUG nr.195/2002, prin care legiuitorul a stabilit clase de sancțiuni în funcție de gravitatea faptei reținute și gradul de pericol social pe care aceasta îl prezintă.
Intimata a menționat că la data constatării și sancționării faptei, prevederile legale care instituiau condiția ca vehiculul să constituie un obstacol pentru circulația publică erau abrogate prin OUG nr.69/2007, în legislația în vigoare la data întocmirii procesului verbal contestat, dispozițiile art. 64 din OUG nr. 195/2002 nu mai prevăd această condiție, aplicarea măsurii ridicării fiind obligatorie de fiecare dată când se constată staționarea neregulamentară a autovehiculului, potrivit dispozițiilor art. 97 din OUG nr. 195/2002.
Intimata a învederat instanței de judecată că, fiind o obligație generală aplicabilă în toate cazurile, în legislația rutieră, nu există un indicator de circulație care să aibă semnificația de a interzice oprirea sau staționarea autovehiculelor la mai puțin de 25 de metri de colțul intersecției, de trecerea de pietoni sau de stația mijloacelor de transport public, în speță fiind vorba despre colțul intersecției dintre Bulevardul I. M. 52-72 și Alee Acces (parcare), fapt constatat cu ajutorul planșe foto ce fac parte integrantă din procesul verbal și vin automat în completarea mențiunilor din acesta.
Conduita neregulamentară a celorlalți participanți la trafic nu poate fi invocată de contestator ca justificare pentru încălcarea legii.
Intimata a învederat instanței de judecată faptul că petentul nu a făcut dovada existenței unui eveniment imprevizibil care ar putea constitui un caz fortuit în înțelesul dispozițiilor art. 11 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare pentru a fi incidente în speță dispozițiile referitoare la înlăturarea caracterului contravențional al faptei și pe cale de consecință și a răspunderii contravenționale.
Procesul verbal a fost întocmit în termenul de șase luni prevăzut de art. 13 alin 1 din OG nr.2/2001 de la data săvârșirii faptei și comunicat contravenientului în termenul de două luni prevăzut de art.14 alin. 1 din OG nr. 2/2001 de la data aplicării sancțiunii.
Procesul-verbal atacat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie fiind emis de către autoritățile publice cu respectarea dispozițiilor legale (întărită de probele administrate de instituția intimată) iar contestatorul nu a arătat în ce ar consta cauzele de nulitate ale acestora și nu a făcut dovada contrară, pentru a răsturna probele administrate și prezumțiile invocate de instituția intimată.
Intimata a învederat instanței faptul că petentul contestator a invocat în prezenta plângere contravențională recursul în interesul legii promovat de Avocatul Poporului și pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție ce nu-și găsește aplicabilitatea în prezenta cauză conform dispozițiilor art. 517 Cod procedură civilă. Mai mult, fapta a fost constatată și sancționată conform prevederilor OUG nr.195/2002, totodată procesul-verbal cuprinzând toate dispozițiile obligatorii ale OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește afirmația contestatorului în sensul că pe rolul Tribunalului București se află dosarul nr._/3/2015 având ca obiect anularea dispoziției de ridicare, intimata a învederat că cererea de chemare în judecată formulată de acesta a fost anulată în etapa scrisă - totodată fiind respinsă și cererea de reexaminare, în sensul celor afirmate anexăm extras de pe ecris.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele sale ca neîntemeiată și nesusținută.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă, OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 155/2010, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 și celelalte acte normative menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul verbal de constatare a contravenției contestat, confirmare de primire, planșe fotografice, extras de pe portalul Tribunalului București.
La data de 16.11.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
A învederat că toate dovezile foto, realizate „riguros” de către agentul constatator și depuse la dosarul cauzei, îi servesc acestuia drept dovezi pentru afirmațiile făcute în plângerea contravențională prezentă.
Anterior vizionării materialului tehnic - foto poziția mașinii sale, în momentul constatării „abaterilor de circulație”, consemnată în procesul-verbal, a fost alta, adică „nu pe colțul intersecției...”, ci lipit de gardul din dreapta, pe o alee de acces în parcarea riveranilor, într-o zonă nemarcată cu semnul specific staționării interzise și fără a afecta sau a tulbura cumva buna circulație rutieră în zonă.
De asemenea, contestatorul a precizat în continuare că instanța va lua act de faptul că în cele două procese-verbale emise împotriva sa, la aceeași dată și oră, unul pentru constatarea așa-zisei abateri rutiere, iar al doilea pentru reținerea și ridicarea autoturismului, s-a consemnat în mod diferit total poziția la care s-ar fi aflat mașina acestuia, ceea ce justifică în mod evident că s-a concertat o sancționare abuzivă împotriva contestatorului.
Contestatorul a arătat că ambele procese-verbale la care se referă se aflau depuse la dosarul cauzei, putându-se vedea clar că: A) în procesul verbal de ridicare a autoturismului, polițistul local a scris că era staționat pe Bulevardul I. M. nr. 52-72; B) în procesul verbal de contravenție rutieră același agent a consemnat că s-ar fi aflat staționat „pe colțul intersecției”, când de fapt, cum a arătat mai sus, este vorba despre zona de intrare pe o alee de acces a riveranilor către o parcare aferentă blocurilor de locuit, învecinată cu Bulevardul I. M., dar nu în intersecție de străzi, cum ar putea fi înțeles direct, stricto sensu. În momentul de față, contestatorul a apreciat că nu mai are sens să depună alte fotografii efectuate în zona incidentului, la o dată ulterioară acestuia, întrucât fotografiile depuse de către intimată la dosar sunt pe deplin explicite în susținerea și în favoarea contestatorului.
Contestatorul a mai menționat:
1.Locul pe care se afla autoturismul nu intră sub incidența nici unui panou de avertizare de tipul staționare interzisă sau staționare interzisă cu ridicare autoturism, iar accesul nu era interzis pe . Bulevardul I. M..
2.În locul respectiv menționat se află staționate mașini în permanență, tocmai pentru că nu este zonă de circulație autovehicule, iar staționarea pe un singur rând, în extrema dreaptă a aleii, nu împiedică cu nimic buna circulație a vehiculelor, adică ., de la blocurile 3 și 4, Bulevardul I. M. 52 - 72. În continuarea acelei alei oblice care pleacă din Bulevardul I. M., se află șirul de parcări rezervate, deci în nici un caz nu s-ar putea circula pe această porțiune carosabilă situată la marginea bordurii. Contestatorul a menționat că în momentul în care a încheiat activitatea (cu o durată limitată la aproximativ 15-20 minute, aflându-se doar în trecere) în zona de staționare, a revenit la autoturism pentru a părăsi definitiv aria de staționare dar, cum a mai explicat, mașina îi fusese deja ridicată și transportată de la fața locului.
S-a mai arătat în întâmpinare că procesul verbal a fost întocmit în forma specială, dispusă prin art. 109 din OUG nr.195/2002 și art. 181 din același act normativ, anume în lipsa petentului contravenient și, deși în lipsă, a recunoscut fapta săvârșită, implicit. Această susținere este absolut injustă întrucât a apreciat că, doar în situația în care ar fi efectuat plata amenzii, în orice variantă de cuantum, jumătate sau integral, ar fi recunoscut săvârșirea contravenției invocată eronat împotriva sa, or contestatorul a decis să acționeze pe căile legale pentru repararea injustelor sancțiuni ce i se opun. Prezumția de temeinicie a procesului verbal invocată de intimată nu se mai justifică în condițiile expuse mai sus, iar absența martorului ce ar fi putut explica instanței de ambele părți situația obiectivă, nu a fost acoperită prin materialul foto, care îi servește propriilor apărări.
Toate pozele depuse la dosar arată în mod evident că nu se afla pe colțul intersecției și a contrazis consemnările subiective din procesul-verbal de constatare.
Se poate observa din fotografii că roțile din spate ale mașinii nu se aflau în dreptul porțiunii de bordură curbă, deci nici spatele mașinii nu se afla pe colțul intersecției.
Pentru a fi mai evidentă poziția mașinii, contestatorul a prelungit în pozele atașate, linia bordurii de pe Bulevardul I. M..
În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și anularea sancțiunii contravenționale principale, anume amendă în cuantum de 390 lei și a celor 4 puncte de amendă, anularea sancțiunii contravenționale secundare privind cele 3 puncte de penalizare, cu cheltuieli de judecată, constând în cuantum taxă judiciară.
Răspunsul la întâmpinare a fost însoțit de copii de pe planșe fotografice, carte de identitate contestator, încheierea de ședință din data de 29.09.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, chitanțe plată emise de CEC Bank.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar și mijloacele materiale de probă-planșele foto.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția de ridicare din data de 23.04.2015 s-a reținut de către agentul constatator N. G. că vehiculul marca DAEWOO, cu numărul de înmatriculare_, a staționat neregulamentar, în ..52-72 cu Alee de acces, în intervalul orar 11:22-11:29, motiv pentru care a dispus ridicarea vehiculului.
La data de 25.08.2015 a fost întocmit procesul verbal de contravenție contestat . nr._ prin care contestatorul a fost sancționat contravențional reținându-se că la data de 23.04.2015 a staționat neregulamentar cu vehiculul marca DAEWOO, cu numărul de înmatriculare_ , pe colțul intersecției, în intervalul orar 11:22-11:29, încălcând prevederile art. 142 lit. f și 143 lit. a din R.A. al O.U.G. nr. 195/2002, în baza art. 100 alin. 2 și 108 alin. 1 pct. 7 din OUG nr. 195/2002 aplicându-se sancțiunea constând în 4 puncte amendă contravențională în cuantum de 390 lei și 3 puncte penalizare.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că din planșele foto de la dosar anexate întâmpinării rezultă că autoturismul a fost staționat la mai puțin de 25 de m de colțul intersecției, așa cum este definită intersecția de art.6 pct.16 din OUG 195/2005, ceea ce contravine dispozițiile art.143 lit. f din R.A. al O.U.G. nr. 195/2002.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
Cu privire la sancțiune, instanța apreciază însă că aceasta nu a fost corect individualizată în raport de fapta săvârșită, respectiv de faptul că prin modul în care a fost staționat autoturismul nu era obstrucționat traficul rutier, intersecția nefiind una aglomerată, ci o intersecție cu o alee de acces într-o parcare, atât vizibilitatea cât și posibilitățile de încadrare pe bulevard sau . stânjenite de modul în care a fost parcat vehiculul. Ținând cont de aceste aspecte și de faptul că nu s-a dovedit că petentul ar mai fi săvârșit fapte de același gen, instanța va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, aceeași sancțiune neputând fi dispusă însă și în ceea ce privește punctele de penalizare, care nu sunt o sancțiune principală (nu se poate înlocui o sancțiune complementară cu o sancțiune principală).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de contestatorul I. L., domiciliat în municipiul C., ., ., apartament 49, județul Constanta, CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 1A, . 31, sector 3, în contradictoriu cu intimata C. L. AL SECTORULUI 6-Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, Șoseaua Orhideelor nr. 2d, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 25.08.2015, cu sancțiunea avertismentului.
Respinge restul capetelor de cerere, ca neîntemeiate.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CAE/Thred.MV
4 ex./07.01.2016
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 17/2015.... → |
|---|
