Plângere contravenţională. Sentința nr. 2306/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2306/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 2306/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2306
Ședința publică din data de 27.03.2015
Instanța constituita din:
P. E. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea N. C. E. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate (ANI).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea, prin apărător C. S. M., cu împuternicirea avocațială la fila 14 dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională.
Contestatoarea, prin apărător arată că nu mai susține cererea de conexare formulată la termenul anterior.
Instanța ia act de faptul că petenta nu mai susține cererea de conexare.
Contestatoarea, prin apărător depune la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv extrase de pe portalul instanțelor cu privire la celelalte dosare. Cu privire la excepția prescripției extinctive, având in vedere întâmpinarea formulată de intimată și apărările făcute, rezultă faptul că Agenția Națională de Integritate nu deține înscrisul despre care petenta a făcut vorbire. Însă, în cazul in care instanța apreciază că se impune emiterea acelei adrese, arată că nu se opune. Totodată, arată că se referă la înscrisul de definitivare a raportului in ceea ce o privește pe petentă, când a fost comunicată, având in vedere că există două ședințe de consiliu, iar petenta a fost sancționată pentru o ședință din 2014. Mai arată că a verificat și hotărârea Înaltei Curți de Casație si Justiție invocată de intimată, însă nu are nicio legătură cu prezenta cauză, fiind vorba de contencios administrativ și fiscal.
Instanța acordă cuvântul părților pe propunere de probe.
Contestatoarea, prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele de la dosarul cauzei. Cu privire la probele solicitate de intimată, arată că nu se opune.
Instanța în baza art. 255-258 NCPC încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
La interpelarea instanței cu privire la excepția prescripției si excepția lipsei calității procesual pasive, apărătorul contestatoarei arată că acestea sunt apărări care vizează fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Contestatoarea, prin apărător solicită admiterea acțiunii, anularea procesului verbal, având in vedere că la descrierea faptei se face trimitere doar la un text de lege și nu s-a explicat împrejurarea pentru care a fost necesară întocmirea înscrisului la sediul intimatei fără a avea posibilitatea de a avea in vedere punctul de vedere al petentei. Cu privire la fondul cauzei, arată că petenta nu putea să introducă pe ordinea de zi un punct, care ulterior trebuia să-l voteze, arătând că nu petenta făcea ordinea ședințelor de judecată. Pentru aceste motive solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 26.09.2014, sub nr._, contestatoarea N. C. E., în contradictoriu cu intimata Agenția Naționala de Integritate (ANI), a formulat plângere împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 172 din 02.09.2014 întocmit de agentul constatator din cadrul Agenției Naționala de Integritate, N. E. C., prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității absolute a acestuia pentru lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, în subsidiar, anularea acestuia ca netemeinic și nelegal și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu amenda, sau modificarea acestuia prin înlocuirea sancțiunii principale a amenzii contravenționale cu măsura avertismentului.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, la data de 02.09.2014, agentul constatator N. E. C. a întocmit procesul - verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 172 din 02.09.2014 reținând în sarcina sa faptul că la data de 18.12.2013. ora 13:00 și la data de 30.05.2014. ora 13:00 ar fi săvârșit o contravenție constând în „neaplicarea sancțiunii disciplinare ca urmare a constatării stării de incompatibilitate în care s-a aflat domnul P. G.-C., consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului București constatată prin raportul de evaluare nr._/G/II/J2.07.2013 din data de 12.07.2013, rămas definitiv prin necontestare”. În conformitate cu prevederile art. 25, 26 si 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, agentul constatator a dispus amendarea cu suma de 2.000 lei.
Contestatoarea a invocat excepția prescripției extinctive, conform dispozițiilor art. 26 alin (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor si demnităților publice, „prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinara, sancțiunea poate fi aplicata în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale”.
Raportul de evaluare în cauza a fost emis la data de 12.07.2013, Acesta a rămas definitiv prin necontestare, după trecerea celor 15 zile de la comunicarea către dl. P. C. G., comunicare a cărei dată nu o cunoaște, motiv pentru care a solicitat să se dispună depunerea de către intimata Agenția Naționala de Integritate a actului prin care s-a făcut această comunicare, întrucât numai în termenul de 6 luni prevăzut de art. 26 alin (3) din Legea nr.176/2010, acesta putea fi sancționat.
În situația în care dintre cele două ședințe de consiliu, ultima dintre acestea se afla în afara termenului de 6 luni, pe cale de consecință, aplicarea sancțiunii contravenționale prin procesul-verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 172 din 02.09.2014 atacat prin prezenta plângere este supus intervenirii prescripției.
În acest sens, art. 13 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilește că “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
Prin urmare, ședința de consiliu general invocată de Agenția Naționala de Integritate si la care se poate raporta, ar fi cea din data de 18.12.2013, în timp ce procesul-verbal a fost emis la 02.09.2014, termenul de 6 luni fiind depășit. În această situație, contestatoarea a solicitat să se constate că a intervenit prescripția aplicării sancțiunii contravenționale către aceasta.
De asemenea, contestatoarea a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, sancțiunea aplicata în calitate de consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului București este nelegală întrucât obligația de a lua masurile ce se impuneau împotriva d-lui P. C. G. îi revenea Consiliului General al Municipiului București (CGMB), nu acesteia ca persoană fizică. Răspunderea contravenționala nu se poate angaja decât în sarcina unei persoane care a săvârșit o fapta prevăzută de legea contravențională. Or, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor si demnităților publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative agenția va comunica raportai de evaluare, după cum urmează: h) pentru aleșii locali, cu excepția primarilor și președinților consiliilor județene - consiliului local sau, după caz, consiliului județean, care va aplica o sancțiune disciplinară, potrivit legii; ”
Din normele legale prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 176/2010 rezulta că; obligația reținuta de către intimată în sarcina contestatoarei incumba autorității deliberative a Consiliului General al Municipiului București, nu fiecărui consilier în parte, întrucât aplicarea; sancțiunilor se putea face în măsura în care pe ordinea de zi a ședințelor ar fi fost supus dezbaterii și aprobării un proiect de hotărâre ce urma să fie aprobat sau respins de către autoritatea deliberativă în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările se completările ulterioare.
Față de considerentele expuse, contestatoarea nu putea dobândi calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, actul de constatare si sancționare a contravenției inculcând principiul personalității răspunderii contravenționale.
Conform art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului rezultă că beneficiază de prezumția de nevinovăție, deci nu este obligata să își dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind intimatei, care trebuie să facă dovada ca aspectele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt întemeiate si corespund realității. Prin urmare, intimata este cea care trebuie să facă dovada celor reținute în procesul-verbal.
Prin urmare, agentul constatator trebuia să realizeze o descriere clară a contravenției săvârșite, specificând acțiunea sau inacțiunea și toate circumstanțele de natura a imprima faptei caracterul unei contravenții, aceasta descriere dând posibilitatea instanței să cerceteze legalitatea procesului verbal. Nu poate constitui descriere corespunzătoare a faptei procesul verbal în care nu se menționează clar ce anume fapte a săvârșit, ce norme a încălcat sau care sunt masurile impuse de o autoritate publică și pe care nu le-a îndeplinit.
De asemenea, trecerea în procesul verbal de constatare a conținutului dispozițiilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 176/2010 nu reprezintă o consemnare a faptei săvârșite, deoarece acestea reprezintă doar temeiul legal al stabilirii faptelor
Potrivit jurisprudenței dominante în materie, în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistența, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției ”
În acest sens, contestatoarea apreciază că sunt încălcate dispozițiile prevăzute de art. 16 alin.(1) din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, fiind aplicabile prevederile art. 17 din același act normativ, respectiv constatarea nulității procesului verbal ..N.L nr. 172 din 02.09.2014 atacat prin prezenta contestație.
Al doilea motiv de nulitate este prevăzut de art. 16 alin. (7) din OG 2/2001 întrucât la încheierea procesului verbal nu i s-a permis consemnarea tuturor aspectelor de fapt și de drept existente la momentele invocate în actul contestat, fiind astfel împiedicată să își exprime liberă obiecțiunile. A precizat că la data emiterii procesului-verbal, contestatoarea nu a putut formula apărări motivat de faptul că acesta a fost încheiat de către agentul constatator din cadrul ANI la sediul acesteia.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din OG 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile trebuie consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Al treilea motiv de nulitate în constituie neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 19 din OG 2/2001, respectiv situația premisă descrisă în procesul-verbal nu este certificată nici de semnătură contravenientului, nefiind de față la întocmirea acestuia, nici de alți martori, motivat de faptul că un astfel de martor nu a putut fi identificat ,,întrucât procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat la sediul Agenției Naționale de Integritate, iar contravenția a fost săvârșită la sediul Primăriei Municipiului București — Consiliului General al Municipiului București”
Contestatoarea a menționat că dacă ar fi avut cunoștință de încheierea procesului - verbal, avea și posibilitatea de a prezenta pârâtei dovezi cu privire la nevinovăția sa. Or, în condițiile în care nici la sediul Consiliului General al Municipiului București, nici la sediul intimatei nu s-a încercat identificarea unor martori dispuși să certifice întocmirea actului în lipsa contestatoarei, procesul-verbal nu poate face dovada deplina a mențiunilor din cuprinsul său, respectiv a faptei reținute în sarcina acesteia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..N.I. nr. 172 din 02.09.2014 și la măsura dispusă prin acesta, apreciază că este netemeinică și exagerată motivat de faptul că fapta pretinsă nu există.
Consiliul General al Municipiului București poate aplica unele sancțiuni disciplinare membrilor săi potrivit art. 57 alin. (1) si (2) din Legea 393/2004 privind statutul aleșilor locali, însă Consiliul nu poate decât să constate încetarea mandatului de consilier, conform art. 12 din Legea 393/2004, în situația în care mandatul respectivului ales încetează de drept, în cazurile expres prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea 393/2004.
Măsura solicitată de ANI nu putea fi luată decât în urma existenței unui proiect de hotărâre cuprins în Ordinea de zi a ședințelor Consiliului General, proiect care nu a existat. Pe cale de consecința, contestatoarea în calitate de consilier nu se putea pronunța asupra acestei solicitări neincluse pe ordinea de zi a ședințelor de consiliu, întrucât rolul său în cadrul ședințelor Consiliului General al Municipiului București este de a analiza fiecare proiect de hotărâre existent și de a-și exprima votul asupra acestuia.
Sancțiunea contravenționala aplicată este exagerată în raport cu condițiile concrete ale cauzei (i-a fost aplicat maximul amenzii contravenționale - 2000 lei), cu pericolul social al acesteia și față de aspectul că nu a mai fost sancționata contravențional până în prezent.
În consecință, contestatoarea a solicitat să se aprecieze asupra înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, conform dispozițiilor art. 5 si art. 34 din OG 2/2001 si să redozeze sancțiunea dispusă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției emis de ANI, aplicând sancțiunea “avertisment” în loc de amendă.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 5, art. 7 (3), art. 13, art. 19, art. 21 (3), art. 31 art. 34 din OG 2/2001, art. 26 (3) din Legea nr 176/2010, art. 9, art. 12 si art. 57 din Legea nr. 393/2004.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: adresa nr._/G/II/02.09.2014, procesul - verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 172 din 02.09.2014, carte de identitate.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 08.12.2014, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare la plângerea formulată de contestatoare.
Referitor la excepția prescripției răspunderii contravenționale, intimata a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată, având în vedere că petenta este consilier general în cadrul Consiliului General al Municipiului București.
În această calitatea, avea obligația, alături de colegii săi, să-l demită din funcția de consilier general în cadrul aceluiași for, pe domnul P. C., care a fost găsit incompatibil de inspectorii de integritate și a cărui stare de incompatibilitate s-a reținut prin Raportul de evaluare nr,_/G/IS/12.07.2013, act care a rămas definitiv prin necontestarea sa de către persoana evaluată.
Conform art. 25 și 26 alin. 3 din Legea 176/2010: (1)Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării, aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. (3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective. Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cei mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel.
Așadar, termenul de 6 luni, instituit de art. 26, este un termen care se aplică eliberării din funcție a persoanei găsite incompatibile, respectiv, în speță, a domnului P. C., de către persoanele îndreptățite, tot prin lege, să o facă.
Conform art. 29 din Legea 176/2010 neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune.”
Intimata a invocat și dispozițiile art. 13 din OG 2/2001.
În cauză, raportul de evaluare a rămas definitiv la data de 01.08.2013. Instituția Consiliului General, prin consilierii săi, avea obligația de a pune în aplicare acest raport, respectiv de a-l demite pe domnul P. C., într-un termen de cel mult șase luni de la rămânerea definitivă a raportului, adică până la 01.02.2014.
Întrucât acest lucru nu s-a petrecut, inspectorul de integritate, în calitate de agent constatator, s-a sesizat în acest sens, emițând o . adrese către instituția Primăriei București. Destituirea consilierului general P. nu a avut loc nici până în prezent.
Așadar, este vorba despre o contravenție continuă, săvârșită prin inacțiune, cu desfășurare în timp, al cărei moment de încetare nu poate fi determinat, întrucât nu există, destituirea neavând loc nici până în prezent. Fapta s-a săvârșit din chiar momentul în care termenul limită instituit de lege ca limită maximă, pentru îndeplinirea obligației, a fost lăsat să treacă.
Identificarea contravenției continue se face diferit în funcție de împrejurarea dacă elementul material îmbracă forma acțiunii sau a inacțiunii. Contravenția continuă nu se autonomizează în momentul consumativ, deoarece activitatea contravențională se prelungește în timp după momentul consumării până la o altă dată, denumită epuizarea contravenției.
Momentul consumativ al contravenției continue are loc la data la care este realizată latura obiectivă a faptei, dar epuizarea acesteia va avea loc la o altă dată, respectiv când dinamica contravențională s-a sfârșit în cazul contravenției continue, procesul ilicit se oprește în momentul când acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material a încetat și ultima evoluție a rezultatului s-a finalizat. Acele materiale care ( prelungesc elementul material al contravenției continue sunt activități de executare a acesteia, care nu pot avea ; independență juridică. Prelungirea în timp a dinamicii contravenției continue este o trăsătură generală abstractă, deoarece sunt situații când, deși elementul material ai contravenției continue este susceptibil de continuitate temporală, acesta se poate totuși realiza în chip instantaneu. Altfel spus, în cadrul faptei continue conduita ilicită și consumarea acesteia se prelungesc în timp. în funcție de criteriul posibilității existenței unor întreruperi ale elementului material, contravențiile continue succesive permit anumite discontinuități determinate de specificul acțiunii sau inacțiunii contravenției.
De aceea, nu se poate vorbi despre curgerea termenului de 6 luni în care să se aplice sancțiunea, conform cu OG 2/2001, si cu atât mai puțin despre prescripția sa, întrucât acest termen nu a început să curgă.
Mai mult decât atât, art.55 și 56 alin.1 din Legea nr.393/2004 susține că aleșii locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin. Consilierii răspuns în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, precum și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte și pentru hotărârile pe care le-au votat.
Pe fondul cauzei, intimata a menționat că, petenta în calitatea sa de consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului București, avea obligația de a constata încetarea funcției, urmare a constatării stării de incompatibilitate în care se afla dl. P. G. – C., consilier în cadrul CGMB, stare constatată prin raportul de evaluare nr._/G/II/12.07.2013, rămas definitiv prin neatacare.
Fapta este chiar cea descrisă de inspector, neaplicarea sancțiunii disciplinare pentru dl. P. C., în baza art.25 și 26, coroborate cu art.29 alin.3 din Legea nr.176/2010.
Referitor la lipsa obiecțiunilor în procesul verbal, intimata a învederat prevederile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, care precizează că procesul verbal de contravenție se poate încheia în prezența contravenientului, cât și în lipsa acestuia. În cazul în care acesta nu este prezent sau, deși este prezent, refuză să semneze, procesul verbal și înștiințarea de plată se comunică acestuia, de către agentul constatator, în termen de cel mult o lună de la data încheierii, conform art. 26 alin.3.
Prin urmare, consemnarea obiecțiunilor petentei este strict legată de situația în care procesul – verbal a fost încheiat în prezența contravenientei, ceea ce nu este cazul în cauza de față. Cum, în situația dată, procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenției, consemnându-se o atare situație specială, tehnic, obiecțiunile nu puteau fi inserate în procesul verbal.
Instanța trebuie să rețină că dreptul la apărare al petentului, în considerarea căreia a fost prevăzută atât obligația consemnării obiecțiunilor, cât și obligația confirmării lipsei acesteia de către un martor, este respectat, în cauză, prin însăși exercitarea și formularea plângerii contravenționale, petenta având posibilitatea de a formula toate apărările considerate a fi oportune.
În ceea ce privește lipsa semnăturii contravenientului si a martorului, deși este adevărat că art.19 a!in.1 din OG 2/2001 impune ca absența contravenientului la momentul încheierii procesului verbal să fie confirmată de un martor, ale cărui date personale din actul de identitate vor fi înscrise în procesul verbal, și care va semna, alături de agentul constatator, procesul verbal, această conduită este justificată de modalitatea concretă a încheierii procesului verbal.
Or, un astfel de motiv obiectiv și justificat îl reprezintă și împrejurarea indicată de agentul constatator, și anume aceea că ia momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, la sediul unității se aflau numai agenți constatatori, care, prin interdicția expresă a legii, nu pot avea calitatea de martor asistenți.
Petenta, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, în calitatea de consilieri ai Consiliului General al Municipiului București, avea obligația să adopte o hotărâre, alături de ceilalți membri ai forului, prin care să pună în aplicare sancțiunea corespunzătoare, ca urmare a rămânerii definitive, prin neatacare, a raportului de evaluare ce privește pe P. C., consilier în Consiliul General al Municipiului București.
În acest caz, având în vedere că adoptarea unei hotărâri prin vot este singura modalitate prin Consiliul funcționează și membrii săi își exercită atribuțiile, precum și faptul că sancționarea domnului P. C., găsit incompatibil, este obligatorie, conform legii, votul exprimat de consilieri cu privire la adoptarea unei asemenea hotărâri, are un caracter formal de instrument prin care se pune în aplicarea litera legii.
Este, așadar, o situație în care, în primul rând toți cei prezenți trebuie să voteze, iar, apoi, toate voturile membrilor Consiliului ar trebui să fie în favoarea aplicarea sancțiunii, deci „pentru”.
Sancționarea domnului consilier nu a fost lăsată la latitudinea Consiliului Generai, ci a fost impusă, în baza legii, Consiliul General trebuind, doar, să ia act de ea, iar legea trebuie respectată și aplicată fără distincție.
Argumentul petentei, cu privire la lipsa proiectului de hotărâre pe ordinea de zi, este falsă, din adresele trimise de către primărie constatându-se, cu ușurință, faptul că situația domnului P. C., precum și numeroasele demersuri întreprinse de Agenția Națională de Integritate, au fost propuse spre a fi soluționate, în ședințele din decembrie si mai.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art.43 alin. (1) din Legea 215/2001 Legea administrației publice locale: Ordinea de zi a ședințelor se aprobă de consiliul local, la propunerea celui care, în condițiile aii. 39, a cerut întrunirea consiliului. Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la ședința următoare, si numai cu votul majorității consilierilor locali prezenți.”
De asemenea, la .art. 45 alin. (6) din actul normativ amintit, se stipulează; „(6) Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar sau de cetățeni.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă faptul că, oricare dintre petenți avea posibilitatea și dreptul legal atât de a propune un proiect de hotărâre pentru constatarea încetării mandatului de consilier al domnului P. C., cât si de a solicita suplimentarea ordinii de zi în oricare dintre ședințele Consiliului General, pentru adoptarea hotărârii respective.
Astfel, fapta reținută în sarcina contravenientei este dovedită prin mijloacele de probă existente la dosar, iar aplicarea sancțiunii contravenționale, în cuantum de 2000 lei, este perfect îndreptățită.
Petenta nu și-a îndeplinit obligația destituirii, din funcția de consilier general, a domnului P. C., ca i urmare a rămânerii definitive, prin neatacare, a raportului de evaluare redactat pe numele acestuia, încălcând astfel dispozițiile legale în vigoare: De altfel, acest aspect rezultă în mod evident și din adresele înaintate Agenției Naționale de integritate de Primăria Municipiului București, În care se precizează faptul că nu s-a luat, de către consilierii generali, măsura destituirii domnului P. C..
Astfel, fapta reținută în sarcina contravenientei este dovedită prin mijloacele de probă existente la dosar, iar aplicarea sancțiunii, cu amendă contravențională, este perfect îndreptățită, având în vedere și faptul că individualizarea a fost făcută cu respectarea principiilor instituite de O.G.nr.2/2001, art.21 alin.3, acordându-se semnificația cuvenită, atât împrejurărilor care evidențiază pericolul social al faptei, cât și datelor ce caracterizează persoana contravenientului.
În concluzie, intimata a solicitat respingerea plângerii, ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție contestat, ca fiind temeinic și legal întocmit.
În drept, intimata a invocat dispozițiile Legii nr.176/2010, Legea nr.215/2001, Legea nr.393/2004, Ordonanțe nr.2/2001, Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală și Constituția României.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus, în copie, adresa nr._/G/II/02.09.2014 cu confirmare de primire, procesul verbal de contravenție, adresa nr._/G/II/14.11.2013, adresa nr.CRM_/19.11.2013, adresa nr._/G/II/26.03.2014, adresa nr.CRM_/28.03.2014, procesul verbal încheiat la 18.12.2013, adresa nr.DATJ 1725/16.06.2014, procesul verbal încheiat la 30 mai 2014, hotărârea CGMB nr.73/20.06.2012 cu anexă, adresa nr._/G/II/12.07.2013 cu confirmare de primire.
La termenul de judecată din data de 27.03.2015, contestatoarea a precizat că excepțiile invocate reprezintă apărări de fond.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr. 172/02.09.2014 (fila 10) contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 2.000 de lei, pentru fapta prevăzută de art. 25 și art. 26 din Legea nr. 176/2010, constând în aceea că, la data de 18.12.2013 ora 13.00 și la data de 30.05.2014 ora 13.00, petenta în calitate de consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului București nu a aplicat sancțiunea disciplinară ca urmare a constatării stării de incompatibilitate în care s-a aflat domnul P. G.-C., consilier din cadrul Consiliului General al Municipiului București, constatată prin raportul de evaluare nr._/G//II/12.07.2013 din data de 12.07.2013, rămas definitiv prin necontestatare.
Analizând plângerea, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate a procesului-verbal invocat de către contestatoare referitor la faptul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile sale, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 publicată în M.Of. Partea I nr. 833/05.12.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite – a statuat faptul că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În motivarea acestei decizii s-a reținut faptul că, în cazul nerespectării acestor dispoziții legale, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Instanța constată că împrejurarea invocată de către contestatoare în sensul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile sale nu a pricinuit acesteia o vătămare care să nu se poată înlătura decât prin anularea acestui act, având în vedere faptul că petenta, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a sesizat această instanță cu motivele de netemeinicie care făceau și obiectul respectivelor obiecțiuni, instanța urmând a se pronunța asupra lor în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din același act normativ.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de către contestatoare cu privire la aspectul că, în procesul-verbal, nu s-a realizat o descriere suficientă a faptei, instanța constată că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 este de natură a atrage nulitatea relativă a procesului-verbal numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Având în vedere faptul că, în cauză, fapta a fost descrisă în mod complet, fiind indicată în mod expres obligația legală neîndeplinită de către contestatoare care a condus la sancționarea sa, și anume faptul că nu a aplicat sancțiunea disciplinară numitului P. G.-C.. Totodată, instanța constată că au fost administrate probe cu privire la împrejurările referitoare la fapta descrisă în procesul-verbal, probe care vor fi avute în vedere de către instanță cu ocazia analizării temeiniciei procesului-verbal, motiv pentru care instanța apreciază că acest motiv de nelegalitate nu este întemeiat.
În ceea ce privește neindicarea unui martor în procesul-verbal, instanța reține că, potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Astfel, în această situație, martorul nu face decât să ateste că persoana sancționată contravențional nu este de față, refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal, nefiind necesară prezența acestuia la constatarea efectivă a faptei. Astfel cum rezultă din alin. 3 al aceluiași articol, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit în lipsa unui martor, agentul indicând faptul că procesul-verbal a fost încheiat în această modalitate deoarece s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a identifica un martor întrucât procesul-verbal a fost încheiat la sediul ANI, iar fapta a fost săvârșită la sediul Primăriei Municipiului București - CGMB. Astfel, instanța reține că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator indicând motivul pentru care procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului și a martorului. De altfel, instanța constată că petenta nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, motiv pentru care instanța apreciază ca neîntemeiată și această cauză de nulitate.
În ceea ce privește prescripția răspunderii contravenționale, instanța constată că, potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel.
Totodată, instanța constată că, potrivit art. 9 alin. 2 lit. b din Legea nr. 393/2004, calitatea de consilier local sau de consilier județean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în caz de incompatibilitate.
În consecință, instanța constată că termenul de 6 luni prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 se aplică în ceea ce privește cazurile de răspundere disciplinară prevăzute la capitolul VII din Legea nr. 393/2004, și nu cazurilor de încetare a funcției, cum este cel prevăzut de art. 9 alin. 2 lit. b din Legea nr. 393/2004, încetare care operează de drept.
Astfel, instanța constată că, în cauză, omisiunea contestatoarei de eliberare din funcție a numitului P. G.-C. ca urmare a încetării de drept a funcției acestuia reprezintă o faptă continuă, faptă care a fost individualizată în momentul sancționării petentei.
Pentru aceste considerente, instanța constată că, în cauză, nu a intervenit prescripția răspunderii contravenționale pentru fapta reținută în sarcina petentei.
Sub aspectul temeiniciei actului de sancționare instanța constată că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa, potrivit art. 6 alin. (2) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, aplicabil, în anumite condiții în materie contravențională, potrivit jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului - a se vedea, de exemplu Hotărârea A. c.României, Hotărârea A. c. României. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat, aspect învederat și de Curtea Europeană în jurisprudența sa (Hotărârea A. c.României, pct. 60).
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
Potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, iar potrivit art. 29 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune.
În cauză petenta nu a făcut dovada că a îndeplinit obligația legală care îi incumba potrivit prevederilor art. 25 alin. 3 rap. la art. 26 lit. h din Legea nr. 176/2010.
Instanța nu poate reține apărarea contestatoarei în ceea ce privește lipsa calității de subiect activ al contravenției, având în vedere dispozițiile art. 87 și urm. din Legea nr. 215/2001 precum și ale art. 128 din același act normativ potrivit cărora „consilierii (…) răspund, după caz, contravențional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii”. Astfel, răspunderea este angajată în persoana consilierilor din care este compus consiliul, iar nu în sarcina acestuia din urmă ca organ deliberativ, o atare răspundere a consiliului nefiind prevăzută de legea specială.
Mai mult decât atât, potrivit art. 55 din Legea nr. 393/2004, aleșii locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, iar potrivit art. 56 din același act normativ consilierii răspund atât în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, cât și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte și pentru hotărârile pe care le-au votat.
Nu se poate reține nici apărarea potrivit căreia contestatoarea nu a fost informată cu privire la starea de incompatibilitate a numitului G. C. P. și nici cu privire la rămânerea definitivă a raportului de evaluare, având în vedere că, la data de 14.11.2013, intimata a comunicat către Primăria Municipiului București adresa nr._/G/II/14.11.2013 prin care se punea în vedere existența conflictului de interese și a stării de incompatibilitate pentru dl. P. G. C. și declanșarea procedurilor disciplinare corespunzătoare, comunicând totodată raportul de evaluare nr._/G/II/12.07.2013. Această adresă a fost înregistrată la Direcția Asistență Tehnică și Juridică din cadrul Primăriei la data de 04.12.2014 (filele 60 și 61).
De asemenea, conform adresei nr. DATJ 4283/2/09-12-2013 (fila 61) rezultă că Secretarul General al Municipiului București a informat Consiliul General al Municipiului București cu privire la această situație.
Potrivit proceselor-verbale de ședință din 18.12.2013 și 30.05.2014 (filele 64-66 și 68-70) în ședințele ordinare ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti s-a pus în discuție raportul de evaluare nr._/G/II/12.07.2013 privind constatarea stării de incompatibilitate în care s-a aflat domnul P. G. C., și de solicitarea ANI de a se declanșa procedurile disciplinare.
Mai mult decât atât, potrivit art. 31 alin. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului General al Municipiului București, ordinea de zi împreună cu documentele justificative este înscrisă în cuprinsul invitației de ședință transmisă consilierilor și se aduce la cunoștința locuitorilor prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.
Prezumția relativă de autenticitate și veridicitate a procesului-verbal de contravenție poate fi răsturnată prin proba contrară, însă, în cauza dedusă judecății, acest fapt nu s-a realizat.
Având în vedere considerentele arătate, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, având în vedere durata în timp a pasivității contestatoarei, astfel încât, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 urmează să respingă plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatoarea N. C. E., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat C. S. M., din București, . nr.10, ., . în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALA DE INTEGRITATE (ANI),cu sediul în București, ..15, sector 1, C._, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
RED.EL/Thred.MM/2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3538/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Anulare act. Sentința nr. 1123/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
