Anulare act. Sentința nr. 1123/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1123/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 1123/2015
DOSAR NR._
(disjuns din dosarul nr._/303/2013)
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1123
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTECLAUDIA C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect anulare act și pretenții, disjuns din dosarul nr._/303/2013, privind pe contestatorul E. M., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 11.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.11.2013 sub nr._/303/2013 (din care a fost disjuns prezentul dosar nr._ ), contestatorul E. M. a chemat în judecată pe intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 (DGPL Sector 6), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea dispoziției de ridicare . nr._ din data de 18.09.2013 emisă de pârâta DGPL Sector 6 cu încălcarea dispozițiilor art. 64 din OUG nr.195/2002, art.180 și următoarele din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 și art. 13 din Regulamentul de aplicare al HCLS6 nr. 14/29.01.2009; obligarea pârâtei DGPL Sector 6 la repararea prejudiciului cauzat în sumă de 677,32 lei prin emiterea dispoziției de ridicare . nr._ din data de 18.09.2013 ce a fost emisă cu încălcarea normelor legale incidente în această materie.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 18 septembrie 2013, în jurul orelor 11:40, venind dinspre intersecția Lujerului pe . 6, spre sediul secundar al cabinetului său de avocat, aflat într-un . 47, a oprit pentru scurtă vreme autoturismul_ într-o zonă aflată la circa 400 m depărtare de birou cu scopul de a lua de la mai multe documente lăsate la multiplicat la un xerox.
Contestatorul a precizat că autoturismul a fost staționat într-o zonă în care nu este interzisă oprirea prin vreun semn de circulație și în care staționează permanent, zi sau noapte, numeroase alte autovehicule pe zona trotuarului, iar prin oprirea autoturismului nu a fost creată o stare de pericol, nefiind blocată ori măcar îngreunată circulația pe . . apropiere. Deși a lipsit doar câteva minute, atunci când a revenit la locul de parcare a constatat lipsa autoturismului și a sunat la numărul de urgență 112 pentru a anunța dispariția, iar dispeceratul l-a transferat la Poliția sector 6 care, după ce i-a solicitat numărul de înmatriculare, l-a anunțat că autoturismul nu a fost furat, ci a fost ridicat din dispoziția Poliției Locale a sectorului 6 și se află în drum spre depozitul . SRL situat în .. 14-16, sector 6. Cum, tot de la serviciul de urgență 112 a primit și un număr de contact al firmei de ridicări, reclamantul a sunat pentru a afla mai multe detalii și i s-a confirmat că autoturismul se află pe o platformă auto în drum spre depozit și i s-a spus că pentru a-l putea lua înapoi trebuie să prezinte certificatul de înmatriculare, actul de identitate și carnetul de conducere, precum și să achite suma de 677,32 lei. Imediat ce a primit aceste informații, reclamantul a apelat la un cunoscut, numitul C. Lucică, care domiciliază în același complex de locuințe în care se află și sediul cabinetului de avocat și căruia, după ce i-a arătat locul de unde a fost ridicat autoturismul și a putut constata că nu fusese staționat într-o zonă în care putea crea un blocaj al traficului, i-a solicitat să îl transporte cu autoturismul proprietatea sa la locul de depozitare al firmei de ridicări, unde a ajuns la mai puțin de 45 de minute de la momentul ridicării.
La depozitul firmei . SRL, i s-a solicitat certificatul de înmatriculare, actul de identitate și carnetul de conducere și, numai după ce a efectuat copii xerox ale documentelor, i-a fost prezentată dispoziția de ridicare . nr._/18.09.2013 (anexa 1) și i s-a solicitat să meargă să achite la casierie suma de 677,32 lei pentru a putea primi înapoi autoturismul. Atunci când a primit dispoziția sus arătată, constatând că pârâta DGPL sector 6 a susținut că a luat măsura ridicării autoturismului_ pe motiv că ar fi fost staționat neregulamentar pe . . de 18.09.2013, între orele 11:39 - 11:47 și că astfel ar fi fost încălcate dispozițiile art. 142 lit.f și art. 143 lit. a din OUG nr. 195/2002, contestatorul a cerut agentului atât nota de constatare ce trebuia întocmită de agentul constatator, astfel cum se prevede prin Anexa 3 a Hotărârii Consiliului Local al Sector 6 (HCLS 6) nr. 14/29.01.2009, cât și procesul verbal de contravenție pe baza căruia ar fi trebuit emisă dispoziția de ridicare a autoturismului, prevăzut atât prin art. 13 din HCLS 6, cât și prin art. 180 și art. 181 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002.
Ca răspuns la cererea contestatorului, agentul i-a răspuns că urmează să întocmească nota de constatare și procesul verbal în scurt timp întrucât nu avea la momentul constatării datele conducătorului autoturismului ridicat și că tocmai de aceea a făcut copii xerox ale actelor sale de identitate, iar actele de constatare al contravenției îi vor fi comunicate prin corespondență la adresa de domiciliu din A..
Pentru a primi înapoi autoturismul, reclamantul a fost obligat să achite în numele cabinetului de avocat, care este proprietarul autovehiculului, suma de 677,32 lei, ce a fost percepută de firma de ridicări . SRL în baza facturii . nr._/18.09.2013, plata fiind efectuată prin cardul personal, iar nu al cabinetului de avocat, așa cum dovedesc bonul fiscal nr.10 din data de 18.09.2013 orele 12:57:51 și chitanța nr._ (anexa 2).
Înainte de a achita suma facturată, contestatorul a arătat atât agentului de poliție, cât și salariaților firmei de ridicări, că tariful perceput este incorect, în condițiile în care autoturismul a stat în parc mai puțin de o oră, nedepășind cele 24 de ore pentru care se poate percepe tariful de depozitare, dar aceștia au ridicat din umeri și au refuzat să schimbe contravaloarea pretinsă inițial. De remarcat că, din dispoziția de ridicare reiese că autoturismul a fost ridicat la orele 11:47, drumul până la locul de depozitare a durat minim 20 de minute, iar din bonul fiscal reiese că plata așa ziselor servicii a fost efectuată la orele 12:57, autoturismul stând în parc maxim 50 de minute.
După câteva zile de la data incidentului, deși pârâta DGPL Sector 6 deținea încă din 18.09.2013 datele reclamantului de identificare, iar acesta a informat personal agentul de poliție în prezența martorului C. Lucică asupra faptului că acesta, M. E., a fost cel care a condus autovehiculul ridicat, în loc să primească procesul verbal de contravenție ce trebuia întocmit la momentul constatării contravenției și în care trebuia să se consemneze distinct fapta nelegală săvârșită de acesta și să se stabilească sancțiunea principală, precum și sancțiunea complementară de ridicare a autoturismului, la data de 20.09.2013, a primit prin corespondență la domiciliul său din A. un formular tipizat intitulat „Comunicare” . nr._/19.09.2013 (anexa 3) prin care i s-a solicitat să transmită datele de identificare ale persoanei căreia i-ar fi încredințat vehiculul cu număr de înmatriculare_ spre a fi condus pe drumurile publice în data de 18.09.2013, orele 11:47.
Ca răspuns la comunicarea primită de la DGPL Sector 6, contestatorul a completat formularul de comunicare primit prin corespondență și i-a transmis la data de 23.09.2013, împreună cu o adresă de însoțire (anexa 4) prin care a reamintit organului de poliție că datele solicitate au fost deja consemnate de reprezentantul instituției încă din data de 18.09.2013, orele 12:57, la momentul predării către reclamant a autoturismului cu număr de înmatriculare_, actele sale de identitate fiind xerocopiate de agentul de poliție care a permis eliberarea autoturismului doar după ce a prezentat cartea de identitate, permisul de conducere auto și talonul mașinii și a achitat suma de 677,32 lei.
Totodată, prin adresa transmisă către DGPL Sector 6 la data de 23.09.2013, reclamantul a atras din nou atenția organelor de poliție asupra faptului că la momentul emiterii dispoziției de ridicare nu a fost întocmit în prealabil procesul verbal de contravenție, așa cum cer dispozițiile legale în vigoare, așa încât solicitarea datelor personale ulterior ridicării autoturismului în vederea întocmirii procesului verbal de sancționare nu poate acoperi nerespectarea dispozițiilor art. 64 din OUG nr.195/2002, art. 180 și următoarele din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 și art. 13 din Regulamentul de aplicare al HCLS6 nr. 14/29.01.2009.
Prin aceeași adresă, întrucât încă nu se emisese un proces verbal de contravenție înainte de emiterea dispoziției de ridicare, contestatorul a solicitat DGPL Sector 6 să dispună anularea din proprie inițiativă a dispoziției de ridicare, precum și să dispună restituirea sumei încasate abuziv, arătând că în caz contrar se va adresa instanței de judecată.
La data de 08.10.2013, reclamantul a primit prin corespondență adresa nr. A_/03.10.2013 (anexa 5) prin care DGPL Sector 6 a susținut că măsura ridicării autoturismului_ a fost luată în mod legal, fără însă a da răspuns la faptul că emiterea dispoziției de ridicare a fost efectuată înainte de încheierea unui proces verbal de contravenție, cu nesocotirea dispozițiilor art. 64 din OUG nr. 195/2002, art. 180 și următoarele din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și art. 13 din Regulamentul de aplicare al HCLS6 nr.14/29.01.2009 și fără a i se restitui suma încasată nelegal.
Întrucât de la data de 18.09.2013, când DGFP Sector 6 a emis dispoziția . nr.003 5445 și a aplicat sancțiunea complementară a ridicării autoturismului susținând că a constatat săvârșirea unei contravenții la legea circulației, a fost depășit cu mult termenul de o lună prevăzut prin art. 25 alin.2 din OG nr.2/2001 pentru comunicarea procesului verbal de contravenție, iar DGPL Sector 6 nu a dat curs adresei reclamantului prin care a solicitat anularea din proprie inițiativă a dispoziției de ridicare și restituirea sumei încasate în mod incorect, a fost nevoit să se adreseze Judecătoriei Sector 6 pentru a solicita anularea actului nelegal și repararea prejudiciului în cuantum de 677,32 lei ce i-a fost cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare.
Referitor la competența Judecătoriei Sector 6, reclamantul a considerat că instanța este competentă atât material, cât și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Deși în subsolul dispoziției de ridicare . nr._ din data de 18.09.2013 s-a consemnat că actul poate fi contestat conform procedurii prevăzute de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, în raport de practica judiciară în materie și având în vedere că decizia de ridicare atacată a fost dispusă de către pârâta DGPL Sector 6 în baza art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, care stabilește pentru poliția locală atribuțiuni în domeniul circulației pe drumurile publice, iar așa zisa faptă contravențională pentru care s-a dispus ca sancțiune complementară ridicarea autoturismului a fost indicată ca fiind reglementată prin art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. f din OUG nr. 195/2002, cu trimitere și la dispozițiile art. 64 alin.1 din același act normativ, contestatorul a considerat că dispoziția de ridicare, chiar dacă este emisă în realizarea unui serviciu public, nu poate fi calificată ca fiind act administrativ unilateral, având în vedere că ea reprezintă în fapt continuarea sancționării unei contravenții la legea circulației ce poate fi constatată doar pe printr-un proces-verbal ce este supus dispozițiilor OG nr.2/2001, și ca atare, competenta materială și teritorială aparține Judecătoriei sector 6, ca instanță de drept comun.
Totodată, contestatorul a solicitat a se observa că, în cazul în care, după momentul promovării cererii de anulare a dispoziției de ridicare, pârâta DGPL Sector 6 va binevoi în cele din urmă să întocmească și să-i comunice și procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, cererea de anulare a acestui act, care ar fi trebuit să existe ca act principal înainte de emiterea dispoziției de ridicare, nu poate fi soluționată decât de Judecătoria Sector 6 pe raza căruia ar trebui să fie emis, așa încât se impune ca prezenta cerere să fie tot în competența Judecătoriei sector 6.
Referitor la motivele de anulare a dispoziției de ridicare și repararea prejudiciului cauzat prin actul nelegal, contestatorul a arătat că dispoziția de ridicare a fost emisă cu încălcarea următoarelor norme legale imperative, astfel:
Art. 7 lit.h din Legea 155/2010, privind poliția locală: „în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții: h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”;
Art. 180 și 181 din OUG nr. 195/2002: „art. 180 (1) în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1A, care va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora și locul unde este încheiat; gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința contravenientului, numărul si . de identitate....; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, posibilitatea achitării de către persoana fizică în termen de cel mult 2 zile lucrătoare a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, semnătura agentului constatator și unitatea de poliție la care se depune plângerea.
Art. 181 (1) în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. (2) Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului.
Art. 15 și art. 25 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor: „art. 15 Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Art. 25 (1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. (2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia”.
Art. 13 din HCLS 6 nr. 14/29.01.2009 de aprobare a Regulamentului privind blocarea/ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau vehiculelor oprite neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6, precum și pe spațiul public și privat al Sectorului 6, care reglementează expres procedura pentru aplicarea măsurii tehnico-administrative a ridicării de autoturisme: „Operațiunile de blocare, ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor sau vehiculelor se realizează pe baza procesului verbal de contravenție întocmit de agentul constatator din cadrul Poliției Comunitare a Sectorului 6 sau de către agentul constatator din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră a Municipiului București prin care s-a dispus ridicarea autovehiculului sau vehiculului, pe baza fotografiilor martor”.
Din coroborarea textelor de mai sus reiese fără echivoc faptul că, în cazul constatării unei contravenții DGPL sector 6, prin agentul de poliție locală, era obligată să întocmească la momentul constatării contravenției la legea circulației, atât o notă de constatare ce trebuia comunicată și deținătorului legal al autovehiculului la eliberare, cât și un proces verbal prin care să se stipuleze sancțiunea complementară a ridicării autoturismului și abia apoi putea emite în mod valabil dispoziția de ridicare.
În speță, contestatorului nu i-a fost înmânată la eliberarea autoturismului nota de constatare și nu a fost întocmit proces verbal de constatare a contravenției înainte de emiterea dispoziției de ridicare, caz în care nesocotirea unor dispoziții legale imperative nu poate fi sancționată decât cu nulitatea dispoziției de ridicare ce a fost emisă fără temei legal.
De remarcat că lipsa procesului verbal de contravenție prin care să fie descrisă în amănunt contravenția ce a stat la baza aplicării sancțiunii complementare conduce la imposibilitatea verificării de către instanță a legalității măsurii și la existența unei împiedicări reale a traficului în zonă, împiedicare care să justifice măsura radicală a ridicării autoturismului și obligarea reclamantului la plata unei sume nejustificat de mari.
Contestatorul a arătat că va dovedi cu martorul C. Lucică, atât faptul că autoturismul a fost staționat într-o zonă în care nu încurca ori bloca în nici un fel circulația în zonă, precum și faptul că a solicitat agentului de poliție prezentarea notei și procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ce trebuiau întocmite la momentul ridicării autoturismului și anterior emiterii dispoziției de ridicare, iar documentele cerute nu i-au fost comunicate, întrucât nu fuseseră întocmite, deși autoturismul ajunsese deja în depozitul firmei de ridicări.
Față de cele menționate mai sus, contestatorul a apreciat că măsura ridicării autoturismului în ceea ce îl privește a fost dispusă și efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale procedurale incidente în materie, determinând astfel ca și suma de bani de 677,32 lei achitată în vederea eliberării autoturismului să fie nejustificată din punct de vedere juridic și să determine o micșorare a patrimoniului reclamantului fără existența unui temei legal.
În aceste condiții, contestatorul a considerat că, prin obligarea sa nejustificată la plata taxei de 677,32 lei către pârâta . SRL în vederea eliberării autoturismului, ca urmare a dispoziției întocmite de agentul comunitar, pârâta DGPL sector 6 i-a provocat un prejudiciu material ce îl îndreptățește să solicite instanței angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru prejudiciul material provocat și obligarea acesteia la repararea acestui prejudiciu.
În susținerea acestei pretenții, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1.349 din noul cod civil care reglementează răspunderea delictuală:
„(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
În raport de textul de lege de mai sus, contestatorul a arătat că sunt întrunite condițiile cumulative privind angajarea răspunderii civile delictuale, după cum urmează: (1) existența unei fapte ilicite - această condiție se verifică prin dispunerea măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege; (2) existența unui prejudiciu - suma de bani achitată de reclamant în vederea eliberării autoturismului a fost nejustificată din punct de vedere juridic, determinând o micșorare a patrimoniului propriu fără existența unui temei legal; (3) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; (4) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul - în acest caz, vinovăția se rezultă din culpa agentului constatator în dispunerea măsurii de ridicare a autoturismului fără întocmirea în prealabil a procesului verbal de constatare a contravenției prin care să se prevadă și sancțiunea complementară a ridicării autoturismului.
Contestatorul a mai precizat că modul în care au acționat conjugat agentul poliției locale și reprezentanții firmei de ridicări este departe de lege, în condițiile în care în mai puțin de 10 minute de la oprirea autoturismului acesta a fost ridicat fără respectarea unor dispoziții legale imperative.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copie, dispoziția de ridicare . nr._/18.09.2013, bonul fiscal nr.10 din data de 18.09.2013 și chitanța nr._ ce dovedesc plata sumei de 677,32 lei ca efect al dispoziției de ridicare emisă cu încălcarea normelor procedurale în materie, formularul tipizat intitulat „Comunicare” . nr._/19.09.2013, adresă transmisă către DGPL Sector 6 la data de 23.09.2013 și adresa nr. A_/03.10.2013 emisă de către DGPL Sector 6.
Prin compartimentul registratură, la data de 09.12.2013, contestatorul a depus la dosar relațiile solicitate de instanță prin rezoluția din data de 28.11.2013, însoțite de copii de pe înscrisurile depuse odată cu cererea de chemare în judecată.
De asemenea, contestatorul a depus la dosar cerere modificatoare prin care a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din data de 02.12.2013 emis de pârâta DGPLS 6 cu încălcarea dispozițiilor art.13 din HCLS 6, art.25 alin.2 din OG nr.2/2001, precum și art.64, art.180 și art.181 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002.
In morivarea plângerii contravenționale, contestatorul a arătat că potrivit art. 64 din OUG nr. 195/2002, poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă, iar ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, potrivit procedurii stabilite prin regulament.
De asemenea, HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 nu cuprinde dispoziții cu privire la modul în care se execută măsura ridicării vehiculelor însă, în art.180 prevede că, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției care va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă.
Totodată, potrivit art.13 din HCLS 6 nr.14/29.01.2009 de aprobare a Regulamentului privind blocarea/ridicarea, transportul, depozitarea si eliberarea autovehiculelor sau vehiculelor oprite neregulamentar pe partea carosabila a drumurilor publice din Sectorul 6, precum și pe spațiul public și privat al Sectorului 6, operațiunile de blocare, ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor sau vehiculelor se realizează pe baza procesului verbal de contravenție întocmit de agentul constatator din cadrul Poliției Comunitare a Sectorului 6.
În plus, potrivit dispozițiilor art. 25 din OG nr.2/2001 procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate, comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Prin comparație cu textele de lege sus arătate, reclamantul a menționat că, deși acestuia i-a fost aplicată sancțiunea tehnico-administrativă a ridicării autoturismului la data de 18.09.2013 în baza dispoziției de ridicare . nr._, procesul verbal . nr._ din data de 02.12.2013 emis de către pârâta DGPL Sector 6 în baza căreia ar fi trebuit aplicată sancțiunea complementară nu numai că nu a fost întocmit anterior emiterii dispoziției de ridicare și nu i-a fost comunicat în termenul legal de o lună de la data aplicării sancțiunii complementare, dar nici măcar nu cuprinde vreo mențiune despre aplicarea măsurii tehnico-administrative a ridicării autoturismului, fapt ce atrage nulitatea atât a procesului verbal de contravenție cât și a dispoziției de ridicare care a fost emisă fără nici un temei.
În susținerea cererii de anulare a procesului verbal de sancționare a contravenției și a dispoziției de ridicare, reclamantul a solicitat a se ține seama și de faptul că de curând au apărut în presă (anexa 20 informații despre o hotărâre definitivă și irevocabilă dată de Curtea de Apel București prin care s-a stabilit că ridicarea mașinilor parcate în locuri nepermise, precum și taxarea proprietarilor acestora, la recuperare, sunt ilegale.
Cum la data promovării cererii completatoare reclamantul nu a reușit să obțină numărul deciziei Curții de Apel București, dar pârâta are toate informațiile despre proces și soluția irevocabilă de anulare a măsurilor de ridicare a autoturismelor, reclamantul a solicitat să se dispună obligarea DGPL Sector 6 să comunice instanței o copie a deciziei amintite ori, dacă nu a fost încă redactată, să comunice instanței numărul dosarului și al deciziei, precum și un extras al dispozitivului.
Cererea completatoare a fost însoțită de copii de pe procesul verbal de contravenție contestat, plicul cu care a fost comunicat acesta și extras internet.
La data de 24.01.2014, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare la contestația formulată împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat în data de 01.11.2013, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Intimata a invocat exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale cu încălcarea obligațiilor procesuale prevăzute de art. 10 coroborat cu art. 12 Cod procedură civilă, având în vedere inducerea în eroare a instanței în mod deliberat de către reclamant, care a solicitat obligarea instituției pârâte de a depune o sentință inexistentă în temeiul unei presupuse știri din ziar, fără ca măcar acesta să indice un număr de dosar aflat pe rolul Curții de Apel București și fără a depune o dovadă că DGPL S 6 ar fi parte în dosarul respectiv. Astfel, deși obligația probării îi incumbă reclamantului, acesta a încercat cu rea-credință obligarea instituției pârâte de a proba un fapt negativ, respectiv de a depune o decizie (iar nu sentință) a Curții de Apel, din care să reiasă o presupusă soluție care nu ar mai permite DGPL S 6 să își îndeplinească atribuțiile în domeniul circulației rutiere, astfel cum au fost prevăzute de prevederile imperative ale art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010.
Încălcarea prevederilor art.12 alin. 2 Cod procedură civilă privind exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale.
Intimata a precizat că nu există nicio o hotărâre judecătorească definitivă (definitivă și irevocabilă conform prevederilor Codului de procedură civilă) prin care să se fi constatat nelegalitatea HCL S 6 nr. 4/2010. Totodată, a învederat că nu a avut cunoștință de nicio hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, prin care să fi fost admisă excepția de nelegalitate a HCL S 6 nr. 4/2010, iar în dosarele în care DGPL S 6 este parte nu există nicio excepție de nelegalitate admisă rămasă irevocabilă.
În ceea ce privește susținerile eronate ale contestatorului privind încălcarea art.13 din HCL S 6 nr. 14/2009, pârâta a învederat că aceste prevederi nu mai sunt în vigoare. Dispoziția de ridicare . nr._/18.09.2013 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, raportat la art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. n din RA a OUG nr. 195/2002 și a prevederilor HCL S 6 nr.4/2010. Astfel, invocarea încălcării unei dispoziții legale, poate fi făcută atâta timp cât actul normativ este în vigoare și este aplicabil la momentul presupusei încălcări, conform art. 49 din Legea nr. 215/2001 hotărârile cu caracter normativ, în speță HCL S 6 nr.4/2010, „devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică”.
Admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a DGPL S 6 cu privire la capătul de cerere privind angajarea răspunderii civile delictuale a instituției, deoarece suma reprezentând presupusul prejudiciu material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului este taxa privind ridicarea, transportul și depozitarea autoturismului cu numărul_ staționat neregulamentar nu a fost achitată instituției intimate.
Prin factura . MLF numărul nr._ din data de 18.09.2013, d-nul E. a achitat suma de 677,32 lei, reprezentând taxă de ridicare, taxa de transport și taxă de depozitare prevăzută expres de prevederile HCL S 6 nr. 4/2010; sarcina încasării taxei revine operatorului autorizat.
Având în vedere solicitarea anulării unui act administrativ, în situația în care instanța va dispune anularea acestuia, în temeiul efectelor nulității actului juridic suma reprezentând taxa de ridicare și transport urmează a fi restituită de la persoana juridică în contul căreia a fost efectuată plata.
În fapt, în data de 18.09.2013, în intervalul orar 11:39-11:47, o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășura activitatea în zona de competență, a identificat autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_, utilizat de petent, staționând neregulamentar pe colțul intersecției . Cetățuia, sector 6, încălcând prevederile art. 142 lit. f și art. 143 lit. a din RA al OUG nr. 195/2002.
În conformitate cu prevederile art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală „constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”. Astfel, în conformitate cu prevederile art.109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002: „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției” și în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 3 din același act normativ „în cazurile prevăzute la alin.2, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”.
De asemenea, intimata a precizat că petentul nu se afla la fața locului, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 181 din HG nr. 1391/2006 datele de identificare ale contravenientului din procesul-verbal . nr._ încheiat în data de 01.11.2013, sunt datele trimise instituției de către proprietarul autoturismului, respectiv d-nul E. prin comunicarea . nr._/19.09.2013, prin care contestatorul a completat propriile date de identificare, semnând și, implicit, a recunoscut că a staționat neregulamentar în data de 19.09.2013, în condițiile în care fapta contravențională a fost constatată cu ajutorul mijlocului tehnic marca Nikon seria_, certificat cu numărul 32/17.02.2012.
Fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 142 lit. f și de art. 143 lit. a din HG nr. 1391/2006 privind aprobarea RA al OUG nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare și sancționată de art.100 alin.2 și art.108 alin.1 lit. b pct.7 din OUG nr. 195/2002, cu 4-5 puncte amendă și 3 puncte penalizare.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de OUG nr. 195/2002 și de RA al OUG nr.195/2002.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, din conținutul art.34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul-verbal fiind constatate de către agenții constatatori, și face dovada până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul-verbal revenind, conform art. 249 Codul de procedură civilă, contestatoarei.
Cât privește sancțiunea aplicată, pârâta a considerat că aceasta a fost individualizată în mod legal și corect față de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art.21 alin. 3 din OG nr.2/2001.
Intimata a menționat că faptele care constituie contravenții încadrate în clasa a II-a, sunt sancționate cu 4-5 puncte amendă, conform art. 98 alin. 4 lit. c din OUG nr.195/2002, pentru acestea calculul limitelor maxime și minime ale amenzii se face în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, respectiv prin înmulțirea punctelor de amendă cu 10 % din salariul minim brut pe economie stabilit prin Hotărâre a Guvernului.
Astfel, conform prevederilor HG nr.23/23.01.2013, începând cu data de 01.07.2013, salariul minim brut pe țară garantat în plată este de 800 lei.
A precizat intimata faptul că agenții constatatori au aplicat amenda în cuantumul minim prevăzut de art.100 alin. 2 din OUG nr.195/2002 rezultat din calculul prevăzut de art.98 din același act normativ: 4 puncte amendă înmulțite cu 80 lei, respectiv 300 lei, cu posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 2 zile lucrătoare de la comunicarea procesului verbal (conform art. 109 alin. 5 din OUG nr.195/2002 rep.), având în vedere gravitatea faptei contravenționale.
De asemenea, prin procesul verbal, s-au aplicat 3 puncte penalizare în conformitate cu prevederile art.108 alin.1 lit.b pct.7 din OUG nr.195/2002, sancțiune contravențională complementară care se aplică conform prevederilor art.96 din același act normativ și a prevederilor art. 204 din HG nr. 1391/2006.
În conformitate cu prevederile art.109 alin. 9 din OUG nr. 195/2002 rep., prevederile OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice „se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel”.
În ceea ce plângerea contravențională formulată de contestator, având ca obiect anularea procesului-verbal . nr._/01.11.2013, intimata a solicitat respingerea acestuia pentru următoarele motive:
Prin HCL S 6 nr. 216/30.12.2010, începând cu data de 01.01.2011, s-a înființat DGPL S 6 prin reorganizarea DGPC S 6, având în vedere . la data de 01.01.2011 a Legii nr.155/2010. Astfel, trebuie evidențiat faptul că, odată cu apariția Legii nr. 155/2010, Poliției Locale i-au fost date în competență atribuții în domeniul circulației pe drumurile publice, conform prevederilor art. 7 lit. h din legea nr.155/2010, poliția locală „constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”.
De asemenea, față de susținerile eronate ale reclamantului privind faptul că nu au fost respectate prevederile art. 180 din OUG nr.195/2002, acestea arată fără echivoc reaua-credință a contestatorului, deoarece constatarea faptei contravenționale s-a făcut cu ajutorul mijlocului tehnic certificat marca Nikon. Totodată, intimata a precizat că petentul nu a invocat o cauză de anulare cu respectarea prevederilor art.12 coroborat cu art. 10 Cod procedură civilă și nu a făcut dovada producerii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal . nr._/01.11.2013, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în mod legal cu respectarea prevederilor legale imperative aplicabile. Astfel, contestatorul nu a arătat presupusa vătămare, nu a invocat-o și nici nu a susținut-o cu probe, așa cum a hotărât prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la cauzele de nulitate absolută a procesului verbal doar în condițiile încălcării prevederilor art. 17 din OG nr.2/2001, în celelalte cazuri aplicându-se nulitatea relativă.
De asemenea, contestatorul avea obligația de a se asigura că nu a creat un pericol pentru ceilalți participanți la trafic prin modul cum a staționat. Totodată, conform art.12 Cod procedură civilă, contestatorul are obligația exercitării drepturilor procesuale cu bună credință.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare a autoturismului staționat neregulamentar, intimata a solicitat respingerea acestuia, nefiind îndeplinite condițiile cerute cumulativ de către legiuitor.
Dispoziția de ridicare . nr._/18.09.2013 prin care s-a dispus măsura tehnico-administrativă ridicării autoturismului cu numărul_ este un act administrativ în sensul prevederilor art.12 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, fiind dispusă în conformitate cu prevederile art. 7 lit. h din Legea nr.155/2010 și ale art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. f din RAOUG nr. 195/2002.
Dispoziția de ridicare . nr._/18.09.2013 se bucură de prezumțiile relative ale tuturor actelor administrative unilaterale care îndeplinesc condițiile art.2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, respectiv prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate, instituindu-se în mod legal obligația de respectare și obligația de executare. Totodată, contestatorul nu a arătat în ce ar consta eventualele cauze de nulitate și nu a făcut dovada contrară pentru a răsturna probele administrate și prezumțiile invocate de instituția pârâtă.
Totodată, intimata a învederat că, în conformitate cu prevederile art.9 din HCL S 6 nr. 4/2010, nota de constatare-fișa vehiculului/remorcii se predă la cerere la momentul eliberării autoturismului de către . SRL. Astfel, reclamantul, în mod culpabil a încercat să inducă în eroare instanța prin prezentarea eronată a situației de fapt ( art. 9. din Anexa 2 a HCL S 6 nr. 4/2010 „Anexele nr. 2, 2a și 2b la prezentul regulament reprezintă Nota de constatare - Fișa vehiculului/remorcii care va fi întocmită de către angajatul operatorului. Nota de constatare - Fișa vehiculului/remorcii va cuprinde în mod obligatoriu marca, modelul, culoarea și numărul de înmatriculare al vehiculului, locul și starea fizică a acestuia. Nota de constatare se va întocmi în 3 exemplare (autocopiante și culori diferite) care vor fi înseriate. Originalul va rămâne la agentul constatator, iar celelalte două copii ale notei de constatare se vor înmâna operatorului autorizat. Operatorul autorizat va preda la eliberare o copie deținătorului legal al vehiculului/remorcii la cererea acestuia”) .
În ceea ce privește angajarea răspunderii civile delictuale a DGPL S 6, intimata a solicitat respingerea acesteia, deoarece în mod culpabil reclamantul nu a invocat și nu a probat îndeplinirea condițiilor legale obligatorii cerute cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită, precum și prejudiciul cauzat.
Intimata a arătat că angajarea răspunderii civile delictuale a DGPL S 6, în conformitate cu prevederile art. 1357 Cod civil (Legea nr. 287/2009 rep.), acestea sunt aplicabile doar în cazul încălcării obligațiilor prevăzute de art.1349 alin. 1 Cod civil, respectiv: „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului impune și să aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime.
Astfel, în speță, contestatorului nu i-a fost încălcat un drept, au fost respectate obligațiile legale pentru înlăturarea stării de pericol create de instanță, motiv pentru care, în mod legal (conform art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 și a HCL S 6 nr.4/2010 s-a dispus măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului utilizat de contestator.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal . nr._/01.11.2013, a dispoziției de ridicare . nr._, a sancțiunii contravenționale și a măsurii tehnico-administrative dispuse.
În drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 205 și art.249 Cod procedură civilă pe dispozițiile Legii nr.155/2010 privind Poliția Locală, pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pe dispozițiile HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurilor publice și pe dispozițiile OG nr. 2/2011 .
Alăturat întâmpinării, pârâta a anexat, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, confirmare de primire, comunicare, dispoziția de ridicare . nr._, notă de constatare . nr._ și planșe fotografice.
La data de 10.02.2014, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de către DGPL Sector 6 prin care a solicitat înlăturarea susținerilor pârâtei ca nefondate.
Prin întâmpinare s-a susținut că solicitarea prezentării unor informații despre existența unei judecăți ce are legătură cu prezenta cauză, ar reprezenta o exercitare cu rea credință a drepturilor procesuale, dar s-a pierdut din vedere că informațiile despre existența unei hotărâri judecătorești prin care a fost anulată hotărârea consiliului local al sectorului 6 în baza căreia se ridică autoturismele au fost preluate din presă și nu au fost inventate de reclamant, responsabilitatea informațiilor aparținând publicațiilor care au furnizat știrea, iar dacă știrea este adevărată atunci și cererea acestuia este mai mult decât îndreptățită.
Intimata a refuzat să dea informația cerută cu motivația că, încă nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a hotărârii consiliului local sector 6 privind blocarea/ridicarea autovehiculelor, dar din modul cum se apără este evident că există cu adevărat un litigiu ce vizează nelegalitatea HCL S 6, însă soluția fondului nu a devenit încă definitivă, dar este defavorabilă pârâtei.
S-a mai afirmat că o altă exercitare cu rea credință a drepturilor procesuale o reprezintă și trimiterea la dispozițiile art. 13 din HCL S6 nr. 14/2009, dispoziții despre care intimata a susținut că nu ar mai fi în vigoare, cu toate că de pe site-ul Consiliului Local al sectorului 6 nu reiese că hotărârea în cauză ar fi fost modificată, iar prin întâmpinare nu s-a precizat data de la care textul art. 13 a fost modificat ori abrogat și nici nu s-a indicat actul normativ în baza căruia a operat modificarea hotărârii.
Conterstatorul a menționat că, în măsura în care textul art. 13 nu ar mai fi fost în vigoare la data emiterii dispoziției de ridicare ce face obiectul prezentei cauze, erau în vigoare dispozițiile art. 64, art.180 și art. 181 din OUG nr.195/2002 care, la fel ca și art. 13 din HCL S 6 nr. 14/2009, reglementează procedura de sancționare și de ridicare a autoturismelor, textele de lege prevăzând în mod expres că în cazul constatării unei contravenții DGPL sector 6, prin agentul de politie locală, era obligată să întocmească la momentul constatării contravenției la legea circulației, atât o notă de constatare ce trebuia comunicată și deținătorului legal al autovehiculului la eliberare, cât si un proces verbal prin care să se stipuleze măsura tehnico/administrativă a ridicării autoturismului și abia apoi putea emite în mod valabil dispoziția de ridicare și putea ridica autoturismul.
DGPL S 6 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capătul de cerere privind angajarea răspunderii civile delictuale, susținând în mod eronat că taxa de ridicare nu a fost achitată către instituție, ci către firma de ridicări.
Însă taxa achitată de contestator a fost percepută de firma de ridicări auto în baza dispoziției de ridicare emisă reprezentantul DGPL S 6 cu încălcarea normelor procedurale legale în materie, caz în care în cauză instituția emitentă, angajator al agentului de poliție care a întocmit actul cauzator de prejudicii, este obligată să repare prejudiciul potrivit dispozițiilor art. 1.349 și art.1357 și următoarele din noul Cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Contestatorul a precizat că intimata are posibilitatea ulterioară anulării dispoziției de ridicare și reparării prejudiciului să ceară firmei de ridicări să-i restituie suma încasată în baza deciziei de ridicare nelegale. De altfel, practica instanțelor în ultima perioadă de timp a devenit constantă și, în cazul anulării dispozițiilor de ridicare, obligația reparării prejudiciului cauzat reclamantului a revenit întotdeauna emitentului actului și nu firmei de ridicări care nu putea încasa suma respectivă fără dispoziția de ridicare emisă de DGPL S 6.
Intimata a mai susținut, contrar normelor legale obligatorii instituite prin art.180 și art. 181 din OUG nr. 195/2002, că atâta vreme cât contravenția a fost constatată cu un mijloc tehnic certificate aceasta avea dreptul să ridice autoturismul.
DGPL S 6 a pierdut însă din vedere că, pe de o parte, din fotografiile depuse la dosar nu reiese că autoturismul ar fi împiedicat circulația în zonă iar, pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 180 și art. 181 din OUG nr. 195/2002, chiar și în cazurile în care s-ar fi constatat cu adevărat săvârșirea unei contravenții la legea circulației, agentul constatator era obligat să respecte întocmai procedurile instituite în sarcina sa în mod expres prin lege, iar în caz contrar actele emise cu nerespectarea textelor anterior amintite măsurile dispuse sunt supuse anulării în condițiile în care, ca efect al actelor nelegale, autoturismul reclamantului a fost ridicat din locul de parcare iar, pentru a fi eliberat a trebuit să achite suma de 677,32 lei, iar ulterior i s-a pretins să mai plătească și o amendă de 320 de lei.
Totodată, intimata nu a justificat de ce a emis procesul verbal de sancționare la mai bine de 3 luni de la aplicarea sancțiunii, cu nesocotirea dispozițiilor art. 25 din OG nr.2/2001, câtă vreme textul de lege amintit prevede în mod expres ca procesul-verbal să se comunice de către organul care a aplicat sancțiunea în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea, intimata nu a arătat în ce temei a fost emisă dispoziția de ridicare în condițiile în care în procesul verbal de sancționare nu există nici o mențiune despre aplicarea măsurii tehnico-administrative a ridicării autoturismului, deși potrivit art. 180 alin.1 din OUG nr.195/2002 măsura ridicării trebuia în mod obligatoriu menționată în procesul verbal.
La termenul de judecată din data de 25.03.2014, reclamantul a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr.1483/19.02.2010 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, ca practică judiciară.
În ce privește capetele de cerere având ca obiect anularea dispoziției de ridicare și pretenții, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a judecătoriei față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004
Prin sentința civilă nr. 2199/26.03.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2013 de către Judecătoria Sectorului 6 București, în conformitate cu prevederile art. 99 teza a II a din codul de procedură civilă raportat la art. 123 din codul de procedură civilă, instanța a disjuns capetele de cerere având ca obiect anularea dispoziției de ridicare și pretenții, formulate de contestator în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală sector 6, formând prezentul dosar nr. _ .
Prin sentința civilă nr. 2206/26.04.2014, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București-secția a II a contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 7253/06.11.2014, Tribunalul București – Secția a II –a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București și a constatat ivit conflict negative de competență, dosarul fiind înainat Curții de Apel București în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Prin sentința civilă nr.3435/15.12.2014, Curtea de Apel București – Secția a VIII –a C. Administrativ și Fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei sectorului 6 la data de 7.01.2015.
Părțile au administrat in cauza proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._/02.12.2013 (f. 31) contestatorul E. M. a fost sanctionat contraventional pentru săvârsirea contraventiei prevăzute de art. 100 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 pct. 7 din OUG 195/2002, retinându-se în sarcina sa faptul că la data de 18.09.2013, în intervalul orar 11:39-11:47, a stationat neregulamentar autoturismul marca Mercedes, având nr. de înmatriculare_, pe coltul intersectiei dintre . Cetătuia, sector 6, Bucuresti.
De asemenea, prin nota de constatare . nr._(f. 36 ) s-a retinut că în data de 18.09.2013, în intervalul orar 11:39-11:47 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost stationat neregulamentar pe trotuarul din . intersectiei si s-a dispus măsura tehnico-administrativă de ridicare a autovehiulului în cauză, transportul si depozitarea acestuia în locul special amenajat.
Prin dispozitia de ridicare . nr._/18.09.2013 (f. 12 ) Directia G. de Politie Locală Sector 6 prin agent constator a dispus în conformitate cu art. 7 lit. h) din Legea 155/2010, raportat la art. 143 lit. a) coroborat cu art. 142 lit. f) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. 195/2002 si cu H.C.L. Sector 6 nr. 4/2010 ridicarea autovehicului, transportul si depozitarea acestuia în locul special amenajat.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale a intimatei pe capătul de cerere având ca obiect pretenții instanta are în vedere dispozitiile art. 36 C. proc.civ., potrivit cărora calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Instanța, față de temeiul de drept invocat de contestator, respectiv răspundere delictuală pentru fapta proprie, apreciază că intimata are calitate procesuală pasivă având în vedere că fapta pretins ilicită de ridicare a autoturismului s-a efectuat la dispozitia emisă de un agent constatator din cadrul Directiei Generale de Politie Locală Sector 6 Bucuresti.
In ce priveste criticile de nelegalitate și netemeinicie relative la dispozitia de ridicare . nr._/18.09.2013 instanta retine următoarele:
Referitor la sentinta civila nr. 9925/28.11.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – sectia a II-a de contencios administrativ prin care a fost anulata HCL sector 6 nr. 4/2010, act administrativ cu caracter normativ în baza caruia a fost emis actul administrativ cu caracter individual atacat in prezenta cauza, instanta retine ca hotararea judecatoreasca este susceptibila de recurs, cale de atac suspensiva de executare potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, fiind incidente prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care „Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”. În consecință, hotărârea judecatorească nefiind irevocabilă, nu poate fi avută în vedere la solutionarea prezentului litigiu.
Ca atare, instanta va avea în vedere dispozitiile art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002 din al căror continut reiese că măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă se dispune de poliția rutieră, iar operațiunea fizică de ridicare a acestora se face de către administrațiile publice locale: ” (1) Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia. (3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.
De asemenea, art. 65 din aceeasi ordonantă prevede faptul că se stabilesc prin regulament cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permisă, astfel încât prin interpretarea sistematică a celor două texte legale rezultă că măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului se ia în cazurile în care nu sunt respectate condițiile prevăzute de regulament pentru oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public.
Astfel în cauza de fată, potrivit art. 143 lit. a) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 se interzice stationarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară, iar potrivit art. 142 lit. f) din acelasi act normativ se interzice oprirea volunatară a vehiculelor în intersectii, inculsiv cele cu sens giratoriu, precum si în zona de preselectie unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distantă mai mică de 25 m de coltul intersectiei.
Instanta constată că în cauză măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă prin nota de constatare . nr._, iar nu prin procesul verbal de contraventie astfel încât apărarea contestatorului în sensul în care nementionarea măsurii ridicării autoturismului în cuprinsul procesului verbal ar atrage nelegalitatea măsurii nu poate fi retinută deoarece nementionarea acesteia în cadrul procesului verbal nu este de natură a afecta prin ea însăsi legalitatea măsurii.
Pentru a concluziona astfel, instanta a avut în vedere faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului nu are natura unei sancțiuni complementare, sanctiunile contraventionale complementare fiind expres și limitativ prevăzute de art. 96 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: aplicarea punctelor de penalizare; suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat; confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop; imobilizarea vehiculului; radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4). D. urmare, cerinta ca măsura să fie aplicată prin acelasi proces verbal prin care s-a aplicat si sanctiunea principală nu se impune a fi respectată.
Esențial în procedura luării măsurii ridicării autoturismului este constatarea, de către agentul constatator rutier a staționării neregulamentare, aprecierea acestuia că se impune luarea măsurii, și manifestarea de voință a agentului competent în sensul dispunerii ridicării autoturismului, neavând relevanță sub ce formă se materializează această dispoziție, față de dispozițiile art. 64 din OUG 195/2002 anterior enuntate. Pe cale de consecință, atâta vreme cât un agent constatator din cadrul poliției rutiere sau al politiei locale, in speta, competenta si atributiile acestora in domeniul contraventiilor relative la oprirea si stationarea vehiculelor prevazute in legislatia rutiera fiind reglementate de art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, a constatat personal staționarea neregulamentară a autoturismului și a dispus luarea măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea autoturismului astfel staționat, instanța apreciază că faptul că măsura ce a fost dispusă prin nota de constatare anterior menționată, iar nu prin procesul-verbal de contravenție, încheiat ulterior, nu este de natură a produce contestatorului nicio vătămare.
Cu privire la necomunicarea notei de constatare instanta retine că acesta nu este un motiv de nulitate a dispozitiei de ridicare a autovehicului, nulitatea reprezentând sanctiunea ce intervine în cazul întocmirii unui act cu nerespectarea conditiilor de valabilitate prevăzute de lege, iar comunicarea reprezentând o procedură ulterioară întocmirii actului.
Instanta retine că apărările contestatorului întemeiate pe dispozitiile art. 13 din HCLS 6 14/2009 nu pot fi retine, aceste dispozitii nemaifiind în vigoare la data producerii evenimentului.
Cu toate acestea dispozitiile art. 64 din OUG 195/2002 lasă la aprecierea agentului competent necesitatea luării măsurii ridicării autovehiculului, împrejurare care reiese din modul de redactare al acestui articol, respectiv ”politia rutieră poate dispune ridicarea...”. De asemenea, potrivit art. 8 alin. 2 din Anexa 2 a HCLS 6 4/2010, în vigoare la data producerii evenimentului, operatiunile de blocare/ridicare, transport si depozitare a vehiculelor se face prioritar în cazurile în care vehiculele stationate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6 sau pe domeniul public/privat de pe raza teritorială a sectorului 6, crează blocaje sau obstructionări ale traficului rutier.
Prin urmare, măsura nu trebuie dispusă în mod obigatoriu în toate situatiile în care se constată stationarea neregulamentară în intersectie ci trebuie apreciat în mod concret de la caz la caz dacă se impune a fi luată, trebuind respectate conditii de proportionalitate între această măsură si efectele produse în trafic ca urmare a unei stationări pretins neregulamentare. În cazul emiterii unor astfel de dispozitii agentul constatator trebuie să aibă în vedere principiul oportunitătii, această măsură fiind în acord cu acest principiu în cazul în care este utilă si deserveste interesului public în scopul fluidizării circulatiei pe drumurile publice.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că dispozitia de ridicare a autoturismului nu se justifică a fi luată în prezenta cauză, din plansele foto (f. 37-38) rezultând faptul că autoturismul nu obstructiona traficul.
În analiza răspunderii civile delictuale în persoana intimatei instanta va avea în vedere dispozitiile legii civile care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, respectiv art. 1381 C.civ, raportat la art. 1.357 C.civ. . Astfel, condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt: existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției celui care a provocat prejudiciul.
Prejudiciul constă în plata sumei de 677,32 lei reprezentând cheltuieli de ridicare, transport si depozitare a autoturismului conform facturii fiscale_/18.09.2013 si a chitantei nr._ (f. 13). Fapta ilicită constă în aceea că autovehiculul a fost ridicat din locul unde era stationat, fără a reprezenta un obstacol pentru circulatia rutieră, încălcându-se principiul proporționalitătii dintre măsura dispusă si fapta contestatorului. Existenta raportului de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu rezultă din însăsi materialitatea faptei. În ceea ce priveste vinovătia instanta retine că potrivit dispozitiilor art. 1357 alin. 2 C.civ. autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai usoară culpă. În plus, instanta retine că agentul constator îsi desfăsoară activitatea ca un profesionist în domeniul său de activitate, astfel încât criteriile de apreciere a culpei sale sunt mai exigente decât cele ce au ca si criteriu obiectiv de apreciere a culpei omul mediu avizat (bonus pater familias).
În concret, instanta apreciază că agentul constatator ca si prepus al Directiei Generale de Politie Locală Sector 6 Bucuresti trebuia să aibă reprezentarea caracterului ilicit al actiunii sale, în sensul în care stationarea autovehiculului astfel cum a fost retinută în nota de constatare si cum rezultă din plansele foto nu reprezenta un obstacol pentu circulatia rutieră.
Fată de cele anterior retinute, instanta apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite conditiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei, în temeiul art. 1381 C.civ, raportat la art. 1.357 C.civ. .
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, instanta urmează să admită cererea, să dispună anularea dispozitiei de ridicare . nr._/18.09.2013 si să oblige intimata la plata în favoarea constatorului a sumei de 677,32 lei cu titlu de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pe capătul de cerere având ca obiect pretenții, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de contestaorul E. M., cu domiciliul procesual ales la Cav E. M. din București, ., Complex rezidențial Quadra Place, ., ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALA DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, șod. Orhideelor nr.2d, sector 6.
Dispune anularea Dispoziției de ridicare . nr._/18.09.2013.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 677,32 lei cu titlu de despăgubiri.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2015.
P. GREFIER
Red. CȘ/tehn.ES
4ex/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2306/2015.... | Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 3636/2015.... → |
|---|
