Plângere contravenţională. Sentința nr. 3522/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3522/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 3522/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3522
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. C. Ș.
GREFIER: E. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea A. E. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin compartimentul registratură, azi 13.05.2015, contestatoarea a depus la dosar cerere de lăsare a dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, după care,
Instanța, pentru a da posibilitate contestatoarei să se prezinte, având în vederea cererea formulată de către aceasta, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă contestatoarea prin avocat S. O. A. cu împuternicire avocațială la dosar, fila 2, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, față de dispozițiile art. 10 ind. 1din OG nr. 15/2002, din oficiu invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și acordă cuvântul contestatoarei asupra excepției invocate.
Contestatoarea prin avocat arată că a introdus cererea la această instanță în sensul că sediul intimatei este în sectorul 6. Solicită admiterea excepției.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrat pe rolul instanței la data de 24.11.2014, contestatoarea A. E., domiciliată în București, ., ., ., cu domiciliu ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedura la Cabinet Avocat S. O. A., din București, ., birou 27Ar sector 3, în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în mun. București, .. 401A, sector 6, a solicitat anularea proceselor verbale . nr._ din data de 06.07.2011, . nr._ din data 26.09.2011, . nr._ din data de 17.10.2011, . nr._ din data de 19.12.2011, . nr._ din data de 19.12.2011, si . nr._ din data de 22.02.2012, exonerarea de la plata amenzilor, iar în subsidiar înlocuirea măsurilor cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, contestatoarea a arată că la data de 10.11.2014, a mers la Administrația Finanțelor Publice sector 3, cunoscând cu trebuie sa plătească impozitul aferent locuinței pentru anul curent, si a fost înștiințat conform evidențelor ce le are organul fiscal respectiv, ca are amenzi neplătite către C. de Drumuri Naționale, pentru ca nu a avut rovinieta valabilă.
În primul rând, contestatoarea arată că a fost sancționat de șase ori pentru aceeași o faptă ce a fost săvârșită anterior, la data de 06.07.2011, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. . nr._.Aceasta mai arată că a fost amendat de fiecare dată după scurgerea unui termen de 6 luni de zile de la săvârșirea abaterii, în condițiile în care pentru o bună perioadă de timp a avut roviniete valabile.
Contestatoarea a invocat excepția prescripției răspunderii contravenționale și prescripția dreptului intimatei de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, făcând referire la dispozițiile prevăzute de art. 9 alin.1, 2, 3 OG nr. 15/2002.
Astfel, din coroborarea textelor de lege, solicită să se rețină că momentul săvârșirii contravenției se suprapune cu cel al constatării, în cazul în care constatarea săvârșirii contravenției s-a realizat cu un mijloc tehnic omologat amplasat pe rețeaua de drumuri din România. In consecință, procesul verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data înregistrării video a săvârșirii contravenției de către mijloacele tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri din România.
În speță, rezultă că momentul săvârșirii și constatării de către mijlocul tehnic omologat, respectiv camera video tip ANPR, a prezumtivei contravenții de a circula fără a deține rovinietă valabilă sunt în fiecare dintre situații, cu mult anterior datei emiterii proceselor verbale de contravenție, acestea fiind încheiate după cca 6 luni, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002.
Acesta arată că unul dintre principiile răspunderii contravenționale este principiul inevitabilității acesteia, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca urmare a săvârșirii contravenției este un efect de neevitat. Principiul inevitabilității răspunderii contravenționale nu este un scop în sine, ci el trebuie corelat cu celelalte principii și norme contravenționale. Astfel, ori de câte ori realizarea răspunderii contravenționale nu mai este necesară din rațiuni sociale sau de politică juridică, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca aceasta să fie evitabilă.
Un astfel de caz în care legiuitorul a legiferat renunțarea la dreptul său de a aplica sancțiunea contravențională este și cel instituit de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 care prevede incidența prescripția răspunderii contravenționale dacă procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit în termen de 30 de zile de la data comiterii acesteia. Prescripția răspunderii contravenționale este o cauză care stinge raportul juridic contravențional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă. Pentru a fi eficientă răspunderea contravențională trebuie să intervină într-un moment cât mai apropiat de cel al comiterii contravenției.
Din prisma argumentelor menționate precum și a dispozițiilor legale ale art.34 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora instanța este obligată să verifice legalitatea procesului verbal de contravenție, contestatorul arată că rezultă că depășirea termenului de aplicare a sancțiunii contravenționale prevăzut de lege este caz de prescripție a răspunderii contravenționale, care atrage sancțiunea nulității absolute a procesului verbal de contravenție, întrucât nu s-au respectat dispoziții imperative care vizează un interes general, astfel încât vătămarea suferită de către contravenient este prezumată în mod absolut.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin.3 din OG nr. 15/2002, pentru o singură faptă contravențională nu poate fi antrenată decât o singură dată răspunderea contravențională prin încheierea unui singur proces verbal de contravenție.
Totodată, contestatoarea a arătat că dispozițiile legale ale O.G. nr. 15/2002 sunt adresate nu numai participanților la trafic, dar și persoanelor împuternicite să aplice sancțiunea contravențională, care trebuie să respecte condițiile de întocmire a procesului verbal de contravenție, întrucât numai un act de sancționare întocmit în mod legal și temeinic poate fi pus în executare.
În consecință, contestatoarea a solicitat ca instanța să constate că excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzilor contravenționale este întemeiată și, în consecință, urmează a o admite, să constate prescris dreptul de a aplica sancțiunea amenzilor contravenționale, să anuleze procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, contestatorul face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel procesul verbal trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă. Instanța urmează să constate că mențiunile procesului verbal de contravenție în cauză nu sunt susținute de un probatoriu aferent cu privire la existența faptei contravenționale, săvârșirea faptei și vinovăția în comiterea contravenției.
Cu privire la procesele verbale contestate, acestea se referă la aceeași faptă în formă continuă sub aspectul elementului material al laturii obiective.
Astfel, conform doctrinei, „infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forțe contrare. Tot doctrina de specialitate ne indică, în mod unitar, modul în care pot fi identificate infracțiunile continue, și anume „după elementul material al laturii obiective ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează în timp ca: deținerea, rămânerea, purtarea, conducerea unui autovehicul etc. Activitatea infracțională la unele infracțiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activității infracționale, spre exemplu portul ilegal de uniformă care poate fi întrerupt noaptea și reluat dimineața. Aceste întreruperi țin de natura infracțiunii și nu afectează unitatea infracțiunii continue”.
În speță, intervenția forței contrare este notificarea de către agentul constatator al primei contravenții, iar prin contravențiile ulterioare li se creează o situație mai grea decât cea prevăzută în legea penală, fiind ținuți la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă.
Contestatoarea a învederat faptul că intimata nu a ținut cont de dispozițiile art. 17 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, procesele verbale nu au martori, nu sunt semnate, nu i-au fost aduse la cunoștința, agenții constatatori nu l-au oprit în trafic sa-i permită sa arate rovinietele pentru a face dovada că circulă legal motiv pentru care consideră că toate aceste lipsuri atrag nulitatea procesului verbal, ceea ce antrenează automat sancțiunea nulității absolute.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 15/2002, OG 2/2001, Codul penal si Codul civil, precum si pe dispozițiile art. 6 din CEDO.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar dovada achitării rovinietei,.
La data de 03.02.2015, prin compartimentul registratură, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată și ca neîntemeiată, menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În primul rând, intimata a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, făcând referire la dispozițiile art. 31 din OG 2/2001, care prevede un termen de 15 zile, iar comunicarea s-a făcut la adresa existentă în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002.
În fapt, intimata a arătat că pe DN7 km411+865m, pe raza localității Sacamas, jud. HD, vehiculul cu nr. de înmatriculare BI2YGP, aparținând petentei, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care au fost întocmite procesele verbale de constatare a contravenției de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Intimata a solicitat să se constate că Procesul Verbal de contravenție îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Aceasta arată că a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Intimata a menționat că din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator S. A., cu certificatul calificat emis de CertSlGN S.A.
Potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivii art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătură este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Intimata a arătat că semnătură electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca si semnătură olografa, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit eu autoritatea statală, că cele constatate in procesul verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept celor reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției eu prezumția de legalitate si temeinicie. Nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice, realizându-se o confuzie între generarea unui înscris în formă electronică și materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate.
De asemenea, intimata a învederat că petentului nu i se comunica originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin, 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în formă electronică poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat și semnat electronic, iară îndoială înscrisul electronic poate dobândi o existență fizică, palpabilă, pe suport de hârtie și destinat a fi citit cu ochiul liber. Astfel, un înscris care are asociată o semnătura electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu își pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătură electronica. Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenției, care în forma electronică are atașată semnătură electronică a agentului constatator, sa existe și semnătura olografa a acestuia.
În consecință, intimatul arată că procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în forma electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai reține că legea privind semnătura electronică trebuie interpretată sistematic, art. 6 și art. 7 din acest act normative prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronică.
În plus, O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se alică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
În drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În susținerea cererii, intimata a depus la dosar proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR; autorizația de control a agentului constatator; certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
La data de 16.02.2015, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 13.05.2015, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002, introdus prin Legea nr. 2/2013 privind degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă (lege care a intrat în vigoare la 15.02.2013), prin derogare de la dispozițiile art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic contravențiilor, plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, fiind reglementată astfel o normă de competență teritorială exclusivă în ce privește plângerile contravenționale formulate după data de 15.02.2013.
În speță, contestatoarea are domiciliul în București, sectorul 3, prin urmare, în conformitate cu prevederile art.129 alin. 2 pct.3 Cod procedură civilă raportat la art. 132 alin. 3 din codul de procedură civilă, instanța va admite excepția și va declina competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, în a cărei raza teritoriala de competenta se află domiciliul contestatoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de contestatoarea A. E., domiciliată în București, ., ., ., cu domiciliu ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedura la Cabinet Avocat S. O. A., din București, ., birou 27Ar sector 3, în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în mun. București, .. 401A, sector 6, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Nesupusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3465/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
