Uzucapiune. Sentința nr. 3517/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3517/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 3517/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3517
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect uzucapiune privind pe reclamanta P. M. II în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 29.04.2015, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru a delibera a amânat pronunțarea la termenul de azi 13.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.06.2013 sub nr._, reclamanta P. M. II, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată de peste 30 de ani asupra terenului în suprafață 2028 mp situat în București, ., sector 6 și prin accesiune imobiliară asupra imobilelor: biserică locaș de cult (C1) - în suprafață de 159 mp, construcție anexă C2 - în suprafață de 25 mp, construcție anexă C3 - în suprafață de 22 mp, construcție anexă C4 - în suprafață de 12 mp, construcție anexă C5 - în suprafață de 26 mp, construcție anexă C6 - în suprafață de 13 mp, edificate pe terenul sus menționat, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în anul 1879, pe fosta moșie R. de la marginea Bucureștilor sub domnia Domnitorului C. I, s-a decis împroprietărirea a 180 de familii de militari, formându-se astfel . actualul Cartier M.). Odată cu dezvoltarea socio-economică a comunității s-a clamat necesitatea edificării unei biserici în mijlocul comunității nou înființate. Prin urmare, în baza împroprietăririi sus precizate s-a oferit un teren în suprafață de 1,5 ha situat la momentul respectiv pe ..n. și pentru locașul de cult ce avea să deservească nevoile spirituale ale populației din zonă. Întrucât poziția acestui teren pe care urma să se edifice biserica a fost socotită inadecvată (nu era în mijlocul comunității) s-a optat pentru un schimb de terenuri între unitatea de cult și numiții M. B., E. M., S. B., D. B.. Astfel, P. M. II a devenit proprietara unei suprafețe de 3864 mp situată în . actuala . — terenul ce face obiectul prezentei acțiuni.
În anul 1943, pe terenul sus precizat, după planurile arhitectului D. I.-B., s-a început ridicarea unei biserici monumentale cu dimensiunile de 37 x 16 m, cu o absidă semicirculară pentru Sfântul Altar și două spații dreptunghiulare laterale, fiind turnate fundațiile și pereții în elevație până la înălțimea de 1 m, bombardamentele din 1944 împiedicând însă continuarea lucrărilor.
După terminarea războiului, trupele rusești staționare în București au sustras o mare parte din materialele adunate pentru construcție, astfel încât, din resturile rămase, s-a hotărât ridicarea unui lăcaș mai mic - actuala biserică (în suprafață de 159 mp) așezată în interiorul fundațiilor din 1943 și ridicată pe platforma construcției începute anterior. Fondurile privind edificarea s-au strâns de la enoriașii parohiei, prin strădaniile preotului paroh M. M. și cu ajutorul Arhiepiscopiei. Locașul de cult s-a ridicat cu intermitențe, între anii 1946-1952.
Interiorul a fost pictat în întregime între anii 1956-1959, în stil neobizantin, în tempera, de către pictorița F. B.. Între anii 1975-1976, pictura s-a refăcut de către pictorul T. Lăscoiu, cu contribuția enoriașilor parohiilor M. I și M. II.
În anul 1966, parohia a fost expropriată abuziv de suprafața de 1872, 5 mp prin Decretul nr. 69/1966 3 în vederea edificării de blocuri pentru locuit.
Din anul 1943 până astăzi terenul, cât și locașul de cult, s-au aflat în posesia Parohiei M. II, dovadă în acest sens fiind planurile zonale, pe care parohia figurează ca posesoare și proprietară și pe care le va anexa în copie.
După cum se observă, P. M. II și-a păstrat de-a lungul a peste 70 de ani terenul pe care a fost înființată inițial. P. s-a comportat în tot acest timp ca un bun proprietar. Că imobilele - teren și construcție s-au aflat continuu în posesia parohiei, rezultă și din Registrele-inventar ale acesteia (anexate), întocmite la nivelul anilor 1969, dată la care reclamanta s-a raportat pentru uzucapiunea de 30 de ani.
În urma măsurătorilor actuale efectuate cu mijloace moderne, cu ocazia întocmirii expertizei extrajudiciare a reieșit că P. stăpânește în București, ., sector 6, terenul în suprafață 2028 mp.
Acest teren în suprafață de 2028 mp s-a aflat și se află în posesia continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar a Parohiei M. II de mai mult de 30 de ani (în fapt mai bine de 70 de ani), fapt ce o îndreptățește să solicite constatarea dreptului de proprietate asupra acestuia.
P. stăpânește continuu și netulburat de mai mult de 30 de ani imobilul - locaș de cult, în care s-au săvârșit și se săvârșesc slujbele religioase specifice cultului creștin-ortodox, în acest sens existând rol deschis la organele fiscale ale statului.
În drept, reclamanta a invocat Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, Codul civil 1864: art. 1847, art. 1890-1896, art. 1049-1052 Cod procedură civilă, respectiv Legea nr. 455/2006 - Legea pentru stabilirea unor măsuri privind acțiunile și cererile în justiție formulate de cultele religioase recunoscute din România.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie, Istoric P. M. II rezumat din Atlas – Ghid - Istoria și Arhitectura Lăcașurilor de Cult din București - L. S., editura Ergorom, București, 1999, respectiv Istoricul Parohiei M. II - Pr. paroh N. Anironescu, contract de schimb de terenuri dintre P. M. II și numiții M. B., E. M., S. B., D. B., Decret nr. 69/1966, planuri cadastrale Cartierul M., expertiză extrajudiciară - B. S. I., registru inventar al Parohiei M. II anul 1969 (filele 4 și 5), declarație notarială martori: M. M., respectiv M. M..
La data de 16.07.2013, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță, însoțite de un set de înscrisuri, în copie (filele 54-81), iar la data de 30.08.2013, a înaintat la dosar certificatul nr._ din data de 16.07.2013 emis de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6 (filele 83 și 84).
Urmare solicitării instanței, la data de 11.10.2013 și 15.10.2013, prin compartimentul registratură, au fost înaintate la dosar relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat (filele 93 și 94).
La data de 28.10.2013, prin același compartiment, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Conform art. 26 din Legea nr. 18/1991 republicată, terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public. În acest sens, secretarul unității administrativ-teritoriale are obligația ca, în termen de 30 de zile de la înregistrarea fiecărui deces al persoanelor respective, să comunice camerei notarilor publici competente datele prevăzute la art. 68 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare, în vederea dezbaterii procedurii succesorale. Neîndeplinirea de către secretarul unității administrativ-teritoriale a obligației prevăzute în prezentul alineat se sancționează administrativ, potrivit legii.
Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin.1, din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută.
Uzucapiunea (sau prescripția achizitivă) este un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul și condițiile prevăzute de lege.
Pentru a-și produce efectele sunt necesare unele condiții: posesia, împlinirea termenului, buna credință, justul titlu și, mai ales, existența unui lucru susceptibil de a fi uzucapat (res habilis).
Într-adevăr, conform art. 1849 cod civil „nu se poate prescrie domeniul lucrărilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu poate fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț”.
În speță, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru a uzucapa, iar un uzurpator nu poate fi considerat un bun proprietar.
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale asupra unui bun, prin posedarea neîntreruptă a acelui lucru, în tot timpul și în condițiile fixate de lege. Acest al posesiei neviciate exercitate într-o anumită perioadă de timp, conform art. 1847 și art. 1890 Cod civil, trebuie opus fostului proprietar al bunului, uzucapiunea fiind o sancțiune imperativă a acestuia, care a dat dovadă de lipsă de diligență și prudență în conservarea dreptului de proprietate. Într-un cuvânt, posesia trebuie să fie neviciată.
Pentru a-și produce efectele sunt necesare unele condiții: posesia, împlinirea termenului, buna credință, justul titlu și mai ales existența unui lucru susceptibil de a fi uzucapat-(res habilis).
Într-adevăr, conform art. 1849 Cod civil „nu se poate prescrie domeniul lucrărilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu poate fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comerț”.
Uzucapiunea este dobândirea proprietății sau a altor drepturi reale asupra unui bun, prin posedarea neîntreruptă a acelui lucru, în tot timpul și în condițiile fixate de lege. Acest al posesiei neviciate exercitate într-o anumită perioadă de timp, conform art.1847 și art. 1890 Cod civil trebuie opus fostului proprietar al bunului, uzucapiunea fiind o sancțiune imperativă a acestuia, care a dat dovadă de lipsă de diligență și prudență în conservarea dreptului de proprietate. Într-un cuvânt, posesia trebuie să fie neviciată. Astfel, dacă terenul posedat de o persoană în condițiile prevăzute de art. 1846 Cod civil și 1847 Cod civil a fost trecut la stat prin decret de expropriere, posesia utilă s-a întrerupt din momentul emiterii decretului, deoarece din acel moment posesiunea s-a transformat într-o detenție precară. Chiar dacă autorii reclamantei cât și aceasta au continuat să posede bunul, a intervenit întreruperea prescripției.
Cu privire la continuitatea posesiei, art. 1848 Cod civil prevede că posesia este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat, cu intermitente, art. 1850 Cod civil prevede că până la proba contrară, posesorul actual dovedește că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediat, adică continuu. Acesta este o condiție termenul de prescripție.
Pentru a uzucapa, posesia trebuie să fie netulburată, iar art. 1851 Cod civil stipulează că posesia este fondată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului.
În ceea ce privește condiția ca posesia să fie publică, art. 1852 Cod civil definește că posesia este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său încât acesta nu o poate cunoaște.
Referitor la exercitarea posesiei sub nume de proprietar, aceasta este mai mult decât un viciu al posesiei, afectând însăși existența acesteia. Potrivit art. 1854 Cod civil posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.
Posesia, pe lângă celelalte condiții deja analizate, trebuie să mai îndeplinească în egală măsură și condiția de a fi neechivocă, iar pârâtul a apreciat că nu este întrunită această condiție.
În speță, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru a uzucapa, iar un uzurpator nu poate fi considerat un bun proprietar.
Ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar, astfel cum dispune art.1847 Cod civil. Neexercitarea posesiei sub nume de proprietar, viciază posesia, posesia devine astfel neutilă și nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate.
Astfel, dacă terenul posedat de o persoană în condițiile prevăzute de art. 1846 Cod civil și 1847 Cod civil a fost trecut la stat prin decret de expropriere nr. 69/1966 și Decretul nr. 461/1979, posesia utilă s-a întrerupt din momentul emiterii decretelor, deoarece din acel moment posesiunea s-a transformat într-o detenție precară. Chiar dacă reclamanta a continuat să posede bunul, a intervenit întreruperea prescripției.
Pentru a putea opera dobândirea proprietății prin uzucapiune, trebuie îndeplinite condițiile conform art. 645 și art. 1837 și cele rezultând din 1846-1847 Cod civil - respectiv exercitarea unei posesii utile, pentru care se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar, astfel cum dispune art. 1847 Cod civil. Neexercitarea posesiei sub nume de proprietar, viciază posesia, posesia devine astfel neutilă și nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate.
Pârâtul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru a uzucapa, iar un uzurpator nu poate fi considerat un bun proprietar.
Față de aceste considerente, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, chiar dacă se dovedește posesia imobilului în suprafață de 2028 mp deoarece, prin cele două decrete de expropriere s-a întrerupt cursul prescripției, nemaiputându-se dobândi dreptul de proprietate fondat pe posesie.
Posesia, pe lângă celelalte condiții deja analizate, trebuie să mai îndeplinească în egală măsură și condiția de a fi neechivocă, iar pârâtul a apreciat că nu este întrunită această condiție.
La data de 08.11.2013, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea argumentelor invocate de pârâtul M. București prin întâmpinare ca fiind nefondate și netemeinice.
Viciile invocate în dauna uzucapiunii de către pârât nu sunt sustenabile, întrucât parohia a avut o posesie continuă, neîntreruptă netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra suprafeței de teren pe care o uzucapează. Îndeplinirea cumulativă a acestor condiții este explicitată pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Totodată, pârâtul a făcut confuzie între suprafața de teren expropriată prin Decretul nr.69/1966 și suprafața de teren ce face obiectul prezentei acțiuni, în fapt fiind vorba de două suprafețe distincte de teren. Suprafața de teren ce face obiectul prezentei acțiuni nu a făcut obiectul niciunei exproprieri, ci se află începând cu anul 1940 în folosința continuă, întreruptă, publică, sub nume de proprietar a parohiei M. II.
Având în vedere cele mai sus precizate, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în cererea de chemare în judecată și să se constate dobândirea prin uzucapiunea de lungă durată a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2028 mp situat în București, ., sector 6 și prin accesiune imobiliară.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.645, 1837, 1846, 1847, 1854, 1890-1896 din Codul civil C.; art. 82 din Legea nr.71/2011 și art. 1049-1052 din Noul Cod de procedură civilă.
La data de 12.11.2013, au fost înaintate la dosar relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Juridic Serviciul Evidență, Analiză, Soluționare și Gestiune Notificări Legea nr.10/2001 (fila 110).
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați doi martori, respectiv M. F. și M. M., iar pentru pârât proba cu înscrisuri.
La data de 19.09.2014, au fost înaintate relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Juridic Serviciul Evidență, Analiză, Soluționare și Gestiune Notificări Legea nr.10/2001 (fila 133), la data de 26.09.2014, relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat (fila 134).
La termenul de judecată din data de 08.10.2014, instanța a procedat la audierea martorilor M. M. și M. M., propuși de reclamantă, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 137 și 138).
Urmare solicitării instanței, la data de 07.11.2014, au fost înaintate la dosar prin serviciul registratură, relațiile comunicate de Primăria Sector 6 Serviciul Juridic și C. Administrativ (filele 150 și 151).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța reține că procedura prevăzută de art.1049 și urm. Cod procedură civilă privește procedura de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii extratabulare, aspect ce transpare din întreaga reglementare a procedurii.
Față de probele administrate în cauză, instanța apreciază că reclamanta nu face dovada, în condițiile art.1169 Codul civil, a întrunirii cerințelor cumulative prevăzute de art.1847 și 1890 Codul civil pentru a uzucapa imobilul în litigiu.
Într-adevăr, potrivit textelor de lege menționate, persoana care invocă dobândirea dreptului de proprietate sau a altui drept real prin uzucapiunea de 30 de ani, trebuie să îndeplinească următoarele două condiții: posesia utilă, adică neviciată asupra bunului, posesorul trebuind să posede pentru sine sub nume de proprietar, în mod continuu, netulburat și public – art.1847 Codul civil și exercitarea posesiei, în mod neîntrerupt, timp de 30 de ani – art.1890 Codul civil.
Pentru existența posesiei se impune întrunirea cumulativă a două elemente, pentru ca stăpânirea unui lucru să poată fi calificată drept posesie, acte materiale ce presupun contractul direct cu lucrul și elementul psihologic - intenția, voința celui care stăpânește de a se comporta ca un proprietar cu privire la acesta.
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății, prin posedarea neîntreruptă a acelui lucru în tot timpul și în condițiile fixate de lege. Posesia neviciată exercitată pe durata termenului legal trebuie opusă fostului proprietar al bunului, uzucapiunea fiind o sancțiune îndreptată împotriva acestuia pentru lipsa sa de diligență în conservarea dreptului de proprietate.
Instanța constată în cauză că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 1847 și 1890 Cod civil pentru dobândirea printr-o posesie utilă și sub nume de proprietar pe o durată continuă de cel puțin 30 de ani de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului.
Conform art. 1847 ”Ca sa se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, după cum se explică în următoarele articole.”
Utilitatea posesiei exercitate presupune ca acesta să fie exercitată continuu, pașnic, public și sub nume de proprietar, respectiv să nu fie afectată de viciile acesteia.
Or, în speță, cu privire la caracterul clandestin al posesiei instanța va reține că reclamanta nu a apărut, ca proprietar exclusivi ai imobilului, în ceea ce privește poziția de titular de rol fiscal cu privire la imobilul în litigiu, aceasta nefiind înscrisă în evidențele fiscale care er fi conferit un caracter public posesia exercitate.
În aceste condiții, reținând faptul că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1847 și următoarele Cod civil, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta P. M. II, cu sediul în București, ., sector 6, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
4 ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3554/2015.... → |
|---|
