Contestaţie la executare. Sentința nr. 2072/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2072/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 2072/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2072
Ședința publică de la data de 16.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatoarea O. C. în contradictoriu cu intimații C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI și BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI A. ȘI G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 Cod Procedură Civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și dispozițiile art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 238 Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata procesului la 1 lună.
Instanța invocă, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului E. Judecătorești A. ȘI G., în temeiul art. 644 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia, părți în procedura de executare silită sunt creditorul și debitorul. Admite excepția și respinge acțiunea împotriva intimatului B. E. Judecătorești A. ȘI G., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestator și pentru intimată proba cu înscrisuri, considerând că acestea sunt utile și pot conduce la soluționarea cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare pe cererea de suspendare a executării silite și pe fondul contestației la executare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.01.2015, contestatoarea C. O., în contradictoriu cu intimații . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București și B. E. Judecătorești A. și G., a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 4096/AD/2014 depus pe rolul B. A. și G. și împotriva încheierii civile pronunțată în Camera de Consiliu din data de 13.11.2014 prin care s-a încuviințat executarea silită, prin care a solicitat anularea executării silite ca fiind nelegală și netemeinică, fiind rămasă fără obiect, suspendarea tuturor formelor de executare silită pe durata judecării procesului și desființarea încheierii civile din Camera de Consiliu din data de 13.11.2014.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că, în data de 29.06.2011, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală cu numărul de înmatriculare_, de la București spre C., fără a deține rovinietă valabilă.
Ulterior, în data de 29.12.2011, a găsit în cutia poștală procesul verbal de constatare a contravenției . numărul_ din data de 12.12.2011 încheiat de către agentul constatator C. N..
Urmare acestui proces verbal, contestatoarea a achitat contravaloarea amenzii contravenționale, în sumă de 125,00 lei și contravaloarea tarifului de despăgubire, în valoare de 28 Euro, adică 121,79 lei la cursul de schimb comunicat de BNR de 4,3498 lei/Euro, valabil pentru data de 30.12.2011.
În data de 03.07.2011, contestatoarea s-a întors de la C. spre București cu același autoturism proprietate personală cu numărul de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă.
Ulterior, în data de 04.01.2012, a găsit în cutia poștală, procesul verbal de constatare a contravenției . numărul_ din data de 19.12.2011 încheiat de către agentul constatator Ș. A. Osnea. Urmare acestui proces verbal, contestatoarea a achitat contravaloarea amenzii contravenționale, în sumă de 125,00 lei.
Contravaloarea tarifului de despăgubire la care s-a făcut referire în înștiințarea de plată la procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011, în valoare de 28 euro, adică 121,79 lei la cursul de schimb comunicat de BNR de 4,3498 lei/euro, valabil pentru data de 30.12.2011, în cazul în care tariful va fi achitat până la data de 30.12.2011, a fost achitată în data de 30.12.2011.
Valoarea de 28 Euro reprezintă contravaloarea unei roviniete pentru 12 luni (un an de zile), așa cum este stipulat în Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare.
În concluzie, pentru deplasarea dus - întors, pe ruta București - C., efectuată în perioada 29.06.2011 -03.07.2011, contestatoarea a plătit amenda contravențională de două ori și contravaloarea tarifului de despăgubire, respectiv a rovinietei pentru 12 luni, o singură dată.
În data de 13.11.2014, Judecătoria sectorului 6 București, prin încheierea din Camera de Consiliu, a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr.4096/AD/2014 depus pe rolul B. A. și Gută.
Contestatoarea a considerat că este un abuz din partea . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București să solicite plata rovinietei pentru 12 luni, pentru aceeași perioadă de timp dată, de mai multe ori.
D. urmare, cauza a rămas fără obiect.
Pe cale de excepție, contestatoarea a menționat că art. 8 alin.3 al OG nr.15/2002 în temeiul căruia a fost solicitat acel „tarif de despăgubire” a fost abrogat de art. I punctul 1 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.15/2002.
Prin urmare, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare, anularea executării silite ca fiind nelegală și netemeinică, fiind rămasă fără obiect, suspendarea tuturor formelor de executare silită pe durata judecării procesului și desființarea încheierii civile din Camera de Consiliu din data de 13.11.2014.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 399 - 402 și ale art. 403 - 404 alin.1 Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de constatare a contravenției . numărul_/12.12.2011, procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției . numărul_/12.12.2011, ordinul de încasare numerar nr._/30.12.2011 emis de BCR, în valoare de 121,79 lei (28 Euro).
Urmare solicitării instanței, la data de 26.02.2015, prin compartimentul registratură, B. A. și Gută a înaintat la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.4096/AD/2014 (filele 39-49).
La data de 05.03.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În fapt, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că autovehiculul aparținând numitei O. C. circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de art. 1 (11) din norma de referință, adică OG nr. 15/2002.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbal în cauză, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei; potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
În contextul legislativ expus, intimata a arătat că agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anulării procesului verbal, în interiorul termenului de 6 luni.
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției în cauză, aceasta s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare: „Comunicarea procesului verbal a înștiințării de plata se face, prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau/ sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară. În speță, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnată în procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR și un martor.
De altfel, în sensul celor arătate, art. 165 pct. 1 Noul Cod de procedură civilă precizează că procedura se socotește îndeplinită „la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal”.
Având în vedere principiul neretroactivității legii, intimata a menționat că, deoarece procesul verbal comunicat în timp util și neatacat în termen legal prin plângere contravenționala a devenit titlu executoriu, în contextul art. 37 din O.G. nr.2/2001, în context nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 144/2012, întrucât, conform art. II din această normă, se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoarea acesteia, adică până la data de 27 iulie 2012, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
De asemenea, intimata a solicitat instanței să constate faptul că în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză a fost identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale H.G. nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinietă valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile O.U.G. nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin decizia Curții Constituționale menționată s-a avut în vedere faptul că potrivit textului de lege criticat, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Din acest punct de vedere, sintagma „nu se mai sancționează” trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Dar, în lumina prevederilor constituționale raportate la dispozițiile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, textul invocat face referire expresă la situația în care legea de referință nu mai califică fapta drept contravenție.
Or, în contextul prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002-privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, atât în forma existentă la data constatării contravenției cât și în forma modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012, reiese că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție....”.
Așadar, intimata a accentuat ideea în virtutea căreia a fost întocmit și procesul verbal de constatare a contravenției în cauză, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, așa cum este definită de art. 1 alin. 1 indice 1 din O.G. nr. 15/2002, este considerată în continuare contravenție.
În concluzie, actul sancționator cu sancțiunile aferente, a fost încheiat pentru o faptă considerată contravenție și la momentul întocmirii acestuia și la data intrării în vigoare a legii contravenționale mai favorabile.
Sens în care, având în vedere că prevederile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situația în care, printr-un act normativ, o faptă nu mai este considerată contravenție, ceea ce, așa cum s-a arătat nu se raportează la speța de față, intimata a precizat că fără îndoială, aceste prevederi legale nu sunt incidente cauzei deduse judecății.
Pentru considerentele expuse, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011, cu valoare de titlu executoriu, a derulării în continuare a procedurii de executare silită, fără suspendare, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării intimatei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de câte 28 euro, precum și a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod de procedură civilă, precum și cele care se regăsesc în cuprinsul prezentei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011 (fila 10), încheiat de intimată, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligată să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 4096/AD/2014 al B. A. și G. (fil. 40-49).
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). De asemenea, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti 28 Euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Constatând că, în cauză, actele de executare au fost emise cu privire la tariful de despăgubire stabilit de o normă legală abrogată în prezent, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 4096/2014 al B. Ailisei și G..
Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța reține că, față de soluția pronunțată asupra contestației la executare, aceste capăt de cerere a rămas fără obiect, urmând să îl respingă, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea O. C., cu domiciliul în București, ., .. B, ., CNP_ în contradictoriu cu intimata . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A. sector 6.
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 4096/2014 al B. Ailisei și G..
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.03.2015.
P. GREFIER
RED.DD/Thred.MV
4 ex/05.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3554/2015.... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2175/2015.... → |
|---|
