Plângere contravenţională. Sentința nr. 3539/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3539/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 3539/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3539
Ședința publică din data de 14.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatorul S. M., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns contestatorul, personal, legitimat cu CI și intimata, prin consilier juridic, E. D. N., în baza delegație aflată la fila 20 în dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având cuvântul cu privire la competența instanței, părțile declară că Judecătoria S. 6 este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.
Verificându-și competența în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata procedurii la 3 luni.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pentru a propune probe.
Contestatorul, personal, declară că nu are alte probe de solicitat decât cele depuse la dosarul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei cu martorul asistent.
Instanța învederează intimatei că nu a solicitat audierea martorului asistent prin întâmpinare.
În temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la dispozițiile art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul dispozițiilor art. 254 Cod procedură civilă, instanța decade intimata din proba testimonială cu un martor având în vedere că prin întâmpinare nu a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Contestatorul, personal, declară că la momentul când a fost oprit de către polițiști venea de la farmacie de unde își cumpărase medicamente și nu avea nimic de vânzare.
De asemenea, contestatorul precizează că nu i-a fost înmânat la cel moment niciun act de către polițiști.
Intimata, prin consilier juridic, solicită instanței respingerea plângerii contravenționale, pe motiv că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție iar contestatorul nu și-a probat susținerile.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cererea spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2015 sub nr._, contestatorul S. M., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Poliție Locală S. 6 a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._ din data de 01.02.2015.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 03.02.2015 i-a fost comunicat procesul verbal contestat, emis în baza art. 1 lit. b din legea 12/1990 MHC.
Acesta arată că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei, întrucât nu desfășura nici un fel de activitate, la ora menționată în procesul verbal își terminase cumpărăturile personale, pe care le încărca în portbagajul mașinii.
Contestatorul menționează că s-a legitimat la solicitarea agentului, fără a-i aduce la cunoștință motivul controlului.
Acesta mai arată că procesul verbal contestat a fost încheiat în lipsa sa, fiind astfel privat de dreptul de a face obiecțiuni, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr.2/2001
Contestatorul nu și-a întemeiat cererea în drept.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal . nr._ din data de 01.02.2015, carte de identitate, talon de pensie.
La data de 11.03.2015, prin compartimentul registratură, intimat a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată și nelegală, menținerea procesului verbal de contestare a contravenției și a sancțiunii contravenționale complementare dispuse, ca temeinice și legale.
În fapt, în data de 01.02.2015, o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală S. 6 care-și desfășura activitatea în zona de competență, l-a identificat pe contestator în timp ce oferea spre vânzare produse agroalimentare, în locul .. 1, S. 6, respectiv în alte locuri decât cele autorizate de Primărie sau Prefectură, încălcând prevederile art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990 rep. (art.. 1 - “Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte:... b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi:").
Intimatul arată că fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 1 lit.. b) din Legea Nr. 12/1990 (rep. și modificata) și sancționată de art. 2 alin. 1 lit. c) din același act normativ, cu amendă contravențională de la 1000 lei la 1500 lei (.ART. 2 - “(1) Constituie contravenții faptele prevăzute la art. 1 lit. a) - k) și se sancționează după cum urmează: ... c) faptele prevăzute la lit. a), b). e). g). i), j) și k), cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei:").
Acesta precizează că a refuzat să semneze, motiv pentru care a fost solicitat martorul asistent.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, intimatul arată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de Legea nr. 12/1990.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, menționează că, din conținutul art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul-verbal fiind constatate de către agenții constatatori, și face dovada până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul-verbal revenind contestatoarei.
Cât privește sancțiunea aplicată, consideră că acesta a fost individualizată în mod legal și corect fața de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, fiind aplicat minimul prevăzut de lege.
Intimatul mai arată că susținerile eronate ale contestatorului, nu pot constitui motive pentru anularea procesului verbal și nici pentru înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, ele putând cel mult arăta reaua-credință a contestatorului .
Totodată, în cazul invocării nulității procesului verbal contestat, contestatorul avea obligația de a invoca și proba o vătămare. Astfel, petentul nu a arătat presupusa vătămare, nu a invocat-o și nici nu a susținut-o cu probe, astfel cum a hotărât prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 înalta Curte de Casație și Justiție .
În drept, intimatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de art. 205 și următoarele cod proc. Civilă, art. 12 cod proc civilă, legea nr. 12/1990 și OG nr. 2/2001
În dovedirea cererii, intimatul a depus la dosar, în copie, procesul verbal contestat, dovada de comunicare.
La data de 27.03.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare în combaterea susținerilor intimatului.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 01.02.2015 încheiat de intimata Direcția Generală de Poliție Locală S. 6 (f. 3) petentul S. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei pentru contravenția prevăzută de art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990.
În fapt s-a reținut că la data de 01.02.2015, ora 11.00, contestatorul a fost depistat în timp ce comercializa produse agroalimentare pe .. 1 direct din în autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare_ marca Peugeot de culoare argintie respectiv în alte locuri decât cele autorizate de primărie. Anterior a fost avertizat verbal cu privire la dispozițiile legale.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat: „ refuză să semneze. La depistarea echipajului de poliție contravenientul închide portbagajul mașinii și pleacă”.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.U.G. 2/2001, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2 /2001 sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții prevăzute sub sancțiunea nulității relative.
Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional trebuie să fie întemeiat pe probe.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Instanța constată că, în cauza A. împotriva României, Curtea Europeana admite că orice sistem juridic recunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică în principiu, cu condiția de a asigura celui acuzat de săvârșirea unei contravenții respectarea garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 par. 1 si 3 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că fapta petentului de a comercializa produse în alte locuri decât locurile special autorizate de primărie rezultă din constatările personale ale agentului constatator inserate în procesul-verbal de contravenție (f. 5), iar petentul nu a administrat nicio probă în sprijinul susținerilor sale.
Instanța reține că fapta petentului constituie contravenția prevăzută de art. 1 lit. b constând vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi și se sancționează conform art. 2 lit. c din Legea nr. 12/1990 cu amendă între 500 și 5000 lei.
Analizând individualizarea sancțiunii aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea contravențională aplicată în cuantum de 500 lei este disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, și îndeosebi de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța are în vedere și că în urma faptei săvârșite de petentă nu au rezultat pagube materiale sau vătămări ale unei persoane, iar produsele comercializate nu au fost clar individualizate în actul sancționator astfel încât nu se poate reține o periculozitate sporită a faptei. Pe cale de consecință, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a determina petentul ca pe viitor să nu mai săvârșească asemenea fapte. Instanța urmează să atragă atenția petentului că fapta săvârșită prezintă totuși pericolul social al unei contravenții, iar sancțiunea avertismentului nu presupune exonerarea de răspundere. Mai mult, această sancțiune poate fi avută în vedere în viitor la stabilirea unei eventuale alte sancțiuni, astfel încât petenta are obligația de a respecta dispozițiile legale în vigoare și de a nu mai săvârși fapte prevăzute de legea contravențională.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea petentului și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către contestatorul S. M., cu domiciliul în comuna Grădinari, ., în contradictoriu cu intimatul Direcția Generală de Poliție a mun. București - Poliție Locală S. 6, cu sediul in București, ., sector 6.
Modifică în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 01.02.2015 în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Atrage atenția petentului asupra consecințelor faptei săvârșite cu recomandarea ca în viitor să respecte prevederile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria S. 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. B. A. LuizaToma P. C.
Red. ABB./ELD./ 4ex./02.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3534/2015. Judecătoria... | Revendicare mobiliară. Sentința nr. 3553/2015. Judecătoria... → |
|---|
