Plângere contravenţională. Sentința nr. 3516/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3516/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 3516/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3516
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petenta N. I. în contradictoriu cu intimații Consiliul Local sector 6 București-Direcția Generală de Poliție Locală sector 6 - Serviciul Disciplină în Construcții și Afișaj Stradal și P. sectorului 6 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta, reprezentată de avocat și intimata Consiliul Local sector 6 București-Direcția Generală de Poliție Locală sector 6-Serviciul Disciplină în Construcții și Afișaj Stradal, reprezentată de consilier juridic E. D., care depune delegație la dosar, lipsind intimatul P. sectorului 6 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în conformitate cu prevederile art.131 Cod procedură civilă, pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Petenta, prin avocat, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Intimata, prin consilier juridic, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă din toate punctele de vedere să soluționeze prezenta cerere.
În conformitate cu prevederile art. 94 pct. 4 Cod procedură civilă și art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru a fost achitată cu respectarea dispozițiilor art. 19 și art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013..
La solicitarea instanței de a preciza durata rezonabilă de soluționare a cauzei, petenta, prin avocat, arată că estimează un termen de soluționare a cauzei de 4 luni.
Intimata, prin consilier juridic, arată că estimează un termen de soluționare a cauzei de 6 luni.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 2 luni.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către cei doi intimați, instanța dispune unirea acesteia cu fondul cauzei urmând a se pronunța asupra excepției după administrarea tuturor probelor.
Instanța acordă părților cuvântul pentru propunere de probe.
Petenta, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile depuse la dosar, pentru a dovedi că a întreprins demersuri pentru obținerea acelor autorizații despre care se menționează că ar fi obligatorii, precum și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați 2 martori, indicați prin cerere, pentru dovedirea acelor cauze care au stat la baza nevoii de a face anveloparea, precum și modul în care au fost executate lucrările, unul dintre martori fiind un angajat al societății care a efectuat această anvelopare. Solicită, de asemenea, proba cu expertiză tehnică de specialitate în care să se arate faptul că această anvelopare respectă normele în vigoare cu privire la astfel de lucrări, să se stabilească dacă a fost sau nu modificată fațada astfel cum a fost menționat prin procesul-verbal de constatare a contravenției și dacă au fost respectate dispozițiile legale cu privire la astfel de anvelopări.
Intimata, prin consilier juridic, solicită să-i fie comunicată de către contestatoare dovada demersurilor efectuate.
Petenta, prin avocat, arată că a întreprins demersuri la asociația de proprietari, dispozițiile Legii nr. 230/2007 stabilind că autorizațiile de construire se obțin doar dacă toți proprietarii care se află pe un tronson sunt de acord, însă nu a fost obținut acordul tuturor locatarilor, motiv pentru care asociația nu a făcut demersuri mai departe pentru obținerea acestei autorizații.
Intimata, prin consilier juridic, arată că este de acord cu proba cu înscrisuri, însă se opune probei cu expertizei, față de obiectul cererii de chemare în judecată efectuarea unei expertize nu ar fi utilă.
În ceea ce privește proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați 2 martori, intimata, prin consilier juridic, arată că nu a observat ca aceștia să fi fost indicați prin cerere, însă chiar dacă au fost indicați, se opune încuviințării acestei probe, întrucât față de teza probatorie indicată s-ar tergiversa soluționarea cauzei.
În contraprobă, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal.
Petenta, prin avocat, arată că este de acord cu proba cu înscrisuri solicitată de intimată.
În ceea ce privește proba testimonială, cei doi martori au fost indicați cu listă la solicitarea instanței, fiind indicată și teza probatorie.
În ceea ce privește expertiza, aceasta nu a fost solicitată în scopul de a se dovedi aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor art. 11 din OG nr.2/2001, ci a solicitat să se constate prin aceasta dacă a fost sau nu modificată fațada imobilului, astfel cum se consemnează prin procesul-verbal de constatare a contravenției, respectiv că fapta săvârșită constă în modificarea fațadei cu lucrarea de anvelopare. Petentaa respectat întru-totul atât forma, cât și culoarea pe care o avea fațada, singurul lucru fiind acela că există o diferență de 10 cm între fața anterioară și cea de acum. În lipsa unei documentații tehnice pentru obținerea autorizației s-a dovedit faptul că a respectat întru-totul normele care impun astfel de anvelopare, întrucât această anvelopare este o dispoziție care prevede o reabilitare a tuturor imobilelor, acest lucru urmând a se face oricum potrivit dispozițiilor Legii nr.18/2010.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează atât pentru contestatoare, cât și pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea tezelor probatorii indicate, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește proba cu expertiză și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați 2 martori, astfel cum a solicitat petenta, în raport de tezele probatorii indicate, instanța apreciază că aceste probe sunt neconcludente dat fiind elementul material al laturii obiective a faptei reținute prin procesul-verbal în sarcina sa.
În raport de cele învederate, instanța apreciază că proba cu expertiză și proba testimonială solicitate de contestatoare nu se impun a fi administrate.
Petenta, prin avocat, solicită acordarea unui nou termen pentru a depune la dosar înscrisurile de la asociația de proprietari.
Instanța respinge solicitarea contestatoarei de acordare a unui nou termen pentru depunerea la dosar a înscrisurilor de la asociația de proprietari, înscrisurile aflate la dosar fiind suficiente pentru teza probatorie indicată.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul atât asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de către cei doi intimați, cât și asupra fondului cererii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, intimata, prin consilier juridic, solicită admiterea acesteia, intimata fiind un organ de control, agenții constatatori constatând contravenția săvârșită, însă sancțiunea a fost aplicată de către P. sectorului 6 București.
Petenta, prin avocat, solicită respingerea excepției, urmând a se avea în vedere că procesul-verbal de constatare a contravenției poate fi contestat conform art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 sub aspectul contravenției contestate, cât și sub aspectul amenzii, motiv pentru care câtă vreme prin plângerea formulată petentase raportează la temeinicia procesului-verbal și contestată anumite împrejurări menționate în cuprinsul acestuia, pentru opozabilitatea hotărârii agentul constatator prin instituția sa urmând a fi parte în procesul civil.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de P. sectorului 6 București, solicită, de asemenea, respingerea acesteia pentru aceleași argumente ca și cele expuse anterior, urmând a se observa că prin dispozițiile art. 33 alin.1 din OG nr.2/2001 se precizează clar că instanța trebuie să citeze agenții care au aplicat sancțiunea. Mai mult decât atât, dispozițiile art.26 alin. 3 din Legea nr.50/1991 republicată prevede clar că sancțiunea se aplică de către organele de control din cadrul instituției respective, în această speță de către P. sectorului 6 București.
Intimata, prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de P. sectorului 6 București.
Pe fondul plângerii, petenta, prin avocat, solicită admiterea plângerii, pe cale de consecință, urmând a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției și să se dispună ridicarea tuturor măsurilor dispuse prin acesta, respectiv amenda contravențională de 1000 lei și mai ales desființarea lucrărilor efectuate. Astfel cum a arătat și prin plângere a efectuat lucrările, s-a prezentat când a fost solicitată și a arătat că aceste lucrări au fost efectuate cu respectarea normelor legale cu privire la anvelopare, singurul motiv pentru care acestea nu pot fi considerate ca fiind legale este acela că pentru astfel de lucrări nu s-a obținut autorizație de construire. Așa cum a arătat, potrivit dispozițiilor Legii nr.230/2007 aceste autorizații pot fi obținute numai pentru întreaga fațadă a imobilului care privește un imobil cu mai mult de 3 etaje. Petentanu a putut obține această autorizație, întrucât aceasta se obține cu acordul tuturor proprietarilor de pe tronsonul respectiv, însă acest acord nu a putut fi obținut.
În ceea ce privește motivul pentru care s-au efectuat aceste lucrări, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar petentaa fost nevoită să efectueze lucrările, întrucât apartamentul se afla în stare de degradare, în ultimii 3 ani zugrăvit de 3 ori. A informat faptul că este absolut necesar pentru a se efectua aceste lucrări, însă singurul motiv pentru care nu s-a obținut acordul au fost motivele financiare, niciunul dintre locatari nu și-a permis să suporte costurile necesare pentru anveloparea apartamentului. Prin lucrările efectuate nu s-a modificat fața imobilului, având aceeași culoare și aceeași tencuială, aceste lucrări fiind efectuate potrivit normelor de o societate care se ocupă de astfel de lucrări. La solicitarea contestatoarei, această societate a menționat faptul că a nu a efectuat niciodată respectivele lucrări cu o autorizație de construire. Instanța are posibilitatea să stabilească potrivit art.35 din Legea nr. 50/1991 dacă se mențin sau nu lucrările efectuate fără autorizație. În această situație, apreciază că este o măsură total neeconomică pentru a se dispune dezafectarea acestora până când toți locatarii din . aceste lucrări. Din punctul său de vedere ar însemna o cheltuială inutilă.
În subsidiar, solicită reindividualizarea sancțiunii aplicate urmând a achita amenda în cuantum de 1000 lei, însă nu consideră că desființarea lucrărilor poate fi în interesul intimatelor sau în interesul general, câtă vreme această lucrare urmează a fi făcută. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata, prin consilier juridic, arată că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.50/1991 nu se poate dispune înlocuirea amenzii cu avertisment în speța dedusă judecății. Solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât nu au fost răsturnate prezumțiile de legalitate și temeinicie ale procesului-verbal contestat, în cazul de față firmele obținând autorizație pentru astfel de reabilitări, nefiind incidente dispozițiile art.11 din OG nr.2/2001. În opinia sa este o inducere în eroare a instanței, întrucât una este izolația termică și alta este izolația contra apei, respectiv pătrunderea apei în apartament. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Petenta, prin avocat, arată că modificările cu privire la dispozițiile legale care prevăd faptul că este nevoie de autorizație de construire pentru lucrări de anvelopare au fost făcute în anul 2012 asupra Legii nr.50/1991.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 6 București la data de 29.12.2014, sub nr._, petentaNicola I., în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al S. 6 - Direcția Generala de Politie Locala Sector 6 - Serviciul Disciplina în Construcții și Afișaj Stradal și P. S. 6, a formulat plângere împotriva procesului -verbal de constatare a contravenției nr. 58/11.12.2014.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în urma invitației adresate proprietarului ap.39 din .. 12, ., pentru data de 12, s-a prezentat la sediul intimatei unde a fost încunoștințată că a săvârșit fapta prevăzută si sancționată de dispozițiile art. 26 alin 1 lit.a din Legea nr. 50/1991 prin modificarea fațadei exterioare a imobilului . lucrărilor de anvelopare exterioara a imobilului în dreptul ., .> Petenta a arătat că a efectuat lucrările de anvelopare menționate fără a aduce modificări aspectului fațadei, respectând aspectul si culoarea, și în condițiile în care a fost absolut nevoită să le execute din cauza mucegaiului și igrasiei care au făcut apartamentul impropriu abitației. A fost nevoită să refacă zugrăvelile interioare în fiecare an, în ultimii trei; din cauza mucegaiului și igrasiei mobilierul din apartament s-a deteriorat și a fost nevoită să-1 înlocuiesc în cea mai mare parte; din cauza condițiilor improprii de locuit, cei doi copii riscau să se îmbolnăvească de astm bronsic, motiv pentru care s-a mutat cu familia în alta locuința.
Mai mult, petenta a făcut demersuri la Asociația de proprietari pentru realizarea anvelopării pentru întregul imobil dar de fiecare data nu s-a obținut acordul prevăzut de dispozițiile art.24-25 din Legea nr. 230/2007, numai din motive financiare colocatarii imobilului refuzând anveloparea imobilului.
De asemenea, petenta a solicitat să se constate că a fost înlăturat caracterul contravențional al faptei, întrucât a fost nevoită să efectueze lucrările menționate, invocând dispozițiile art.11 alin 1 teza a doua din O.G nr. 2/2001.
Această situație a invocat-o și în fața agentului constatator, a menționat-o și în rubrica obiecțiuni a procesului-verbal contestat rezultând și din probatoriul propus a fi administrat.
În subsidiar, având în vedere dispozițiile art. 11 alin 1 lit.h din Legea nr. 50/1991, coroborate cu art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, faptul că fațada imobilului nu a fost modificată, că a făcut demersuri pentru obținerea acordului colocatarilor imobilului si efectuarea anvelopării întregului imobil, a considerat că aplicarea sancțiunii privind dezafectarea izolației termice exterioare si aducerea fațadei în starea inițială este o măsură vădit disproporționată în raport de gradul de pericol social concret al faptei, aceasta fiind o măsura neeconomică, anveloparea fiind una din masurile de reabilitare termică a imobilelor prevăzută de dispozițiile O.U.G. nr. 18/2009.
În aceste condiții, petentaa solicitat reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției în ceea ce privește măsura desființării lucrărilor realizate, având în vedere și dispozițiile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/1991.
Pentru toate aceste considerente, petentaa solicitat admiterea plângerii si anularea parțială procesului verbal de constatare a contravenției contestat, în principal pentru intervenirea cauzei de înlăturare a caracterului contravențional al faptei si în subsidiar reindividualizarea sancțiunii privind desființarea lucrărilor realizate.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 11 alin 1 lit. h, art. 35 din Legea nr. 50/1991 republicata, art. 11 alin. 1 și art. 21 din O.G. nr. 2/2002.
În dovedirea plângerii, petenta a depus în copie următoarele înscrisuri:cartea de identitate, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4517/16.11.2000, procesul verbal de constatare a contravenției nr.58/11.12.2014.
La data de 12.03.2015, prin compartimentul registratură, intimatul P. S. 6 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că, pentru ca o persoană (fizica sau juridica) să poată sta în judecată în calitate de pârât în cadrul acțiunii civile este necesara existenta unei identități între persoana pârâtului si cel despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic dedus judecații, reclamantul fiind ținut să justifice atât propria sa calitate de titular al dreptului, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
În speța, instituția primarului nu are calitate procesuala pasiva raportat la motivarea în fapt a cererii de chemare în judecata, analizând procesul verbal contestat, a cărui nulitate se solicită, rezultă faptul că acesta a fost emis de către Direcția Generala de Politie Locala Sector 6, prin agenții săi constatatori.
Pe de altă parte, conform art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 actualizată ” în cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica și sancțiunea.”
Prin dispoziția nr. 1103/02.02.2012 Directorul executiv al Direcției de Inspecție Generala din cadrul D.G.P.L. Sector 6 a fost împuternicit-în mod expres să aplice sancțiunile în procesele-verbale privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții.
Astfel, în virtutea normelor legale mai sus indicate, procesul verbal este semnat de directorul executiv al Inspecției Generale din cadrul D.G.P.L. Sector 6 - dl. L. C. A.- si nu de către P. S. 6, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, conform Hotărârii Consiliului Local Sector 6 nr. 216/30.12.2010, în baza Legii nr. 155/2010 și a H.G. nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a poliției locale, prin reorganizarea Direcției Generale de Poliție Comunitară Sector 6, ca structură de poliție locală este o instituție publica de interes local, cu personalitate juridica.
Pentru aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca inadmisibilă.
În drept, intimata a invocat dispozițiile Legii nr. 155/2010, H.G. nr.1332/2010, O.G. nr. 2/2001 și art. 205-208 Cod procedură civilă.
La data de 30.03.2015, intimata Direcția Generala de Poliție Locala Sector 6 a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual pasive, având în vedere că potrivit dispozițiilor ari. 33 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, calitatea procesual pasivă în cazul plângerii contravenționale aparține organului care a aplicat sancțiunea contravențională.
Conform art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 - privind autorizarea lucrărilor de construcții sancțiunile sunt aplicate de către primarul de sector în situația în care procesele verbale au fost încheiate de către organele de control ale administrației publice locale.
În speță, polițistul local din cadrul instituției doar a constatat fapta contravențională, însă sancțiunea a fost aplicată, prin rezoluție scrisă pe procesul verbal, de persoana competentă potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, respectiv de P. S. 6.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În fapt, la ora și data menționate în procesul verbal, polițistul local din cadrul D.G.R.L. S6 - Serviciului Disciplină în Construcții și Afișai Stradal, care-și desfășura activitatea de control în zona de competență, a constatat faptul că reclamanta a executat izolarea termică exterioară a apartamentului nr. 39 din blocul Z20. situat pe .. fără să dețină autorizație de construire.
Fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, ren. și sancționată de alin. (2) al aceluiași articol cu amendă de la 1.000 la 100.000 lei.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, consideră că aceasta a fost individualizată în mod legal și corect față de criteriile de individualizare impuse de prevederile O.G. nr. 2/2001. amenda contravențională aplicată fiind în cuantumul minim prevăzut de actul normativ sancționator.
Pentru fapta reținută în sarcina potentei, conform art. 28 alin. (1) din același act normativ, a fost aplicată și măsura opririi lucrărilor la stadiul fizic consemnat în actul de control, precum și dezafectarea construcției ilegal edificate.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi "Conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de Legea nr. 50/1991 rep.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a menționat că, din economia art. 34 al aceluiași aci normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul-verbal fiind constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, și face dovada până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul-verbal revenind reclamantei.
Intimata a precizat faptul că, din conținutul cererii de chemare în judecată, reiese că petenta recunoaște executarea construcției descrisă în procesul-verbal de constatare a contravenției, însă invocă existența unor împrejurări de fapt care ar constituit cauza determinantă a faptei săvârșită de aceasta.
Referitor la invocarea excepțiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 50/1991, pentru care nu este necesară existența unei autorizații de construire, intimata a precizat faptul că izolarea termică exterioară a apartamentului, efectuată de către petentă, nu se încadrează în ipotezele prevăzute de articolul mai sus-menționat.
În ceea ce privește presupusa cauză care ar fi determinat executarea izolării termice exterioare a apartamentului, fără a deține autorizație de construire, respectiv existența mucegaiului și a igrasiei în apartament, intimata a precizat că aceasta nu poate fi asimilată vreunei cauze care înlătură caracterul contravenționale către contestatoare.
Referitor la solicitarea contestatoarei, privind reindividualizarea sancțiunii complementare aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției, respectiv cea a dezafectării izolației termice exterioare a apartamentului, menționăm că această cerere este inadmisibilă având în vedere că obligația desființării construcției edificată fără autorizație subzistă în sarcina potentei, în condițiile în care procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost anulat de către instanță.
Astfel, având în vedere faptul că petenta nu a făcut dovada deținerii unei autorizații de construire, obligație prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, solicităm respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal nr. 58/11.12.2014.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal și a sancțiunii dispuse, ca fiind temeinice și legale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 50/1991.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului S. 6 bucurești și a D.G.P.L. sector 6 invocate în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, soluționarea plângerii contravenționale, față dispozițiile Ordonanței nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, se face în contradictoriu cu instituția din care face parte agentul constatator, în speță D.G.P.L. sector 6.
Determinarea calității procesuale active și pasive în cauzele având ca obiect contestarea legalității sau temeiniciei unui proces verbal de constatare a contravenției, se circumscrie în limitele identității dintre persoanele având poziția de subiect activ, respectiv pasiv din raportul juridic de drept substanțial dedus judecății, respectiv dispozițiile art. 31 raportat la art. 1 din O.G. nr. 2/2001 („Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”)
Astfel, subiect activ al raportului juridic de drept contravențional este persoana care a săvârșit fapta incriminată de legea ce reține caracterul contravențional al acesteia, iar subiectul pasiv este statul ca titular la valorilor ocrotite de normele de incriminare, în consecință, în lumina dispozițiilor art. 31 din O.G. nr.2 /2001, plângerea împotriva unui proces verbal de constatare a contravenției va fi formulată numai de către contravenient, partea vătămată, numai în ceea ce privește despăgubirea și persoana căreia îi aparțin bunurile confiscate, numai în ceea ce privește măsura confiscării, în contradictoriu cu instituția din care face parte agentul constatator, ca reprezentant al statului împuternicit cu emiterea actului de constatare.
Pentru aceste considerente, va fi respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocat de intimate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal nr. 58/11.12.2014 întocmit de agenți constatatori din cadrul D.G.P.L. sector 6 București, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991, pentru care s-a aplicat amenda în cuantum de 1000 lei și s-a dispus oprirea lucrărilor de construcție la stadiul fizic consemnat în actul de control, dezafectarea izolației termice și aducerea fațadei apartamentului la starea inițială până la data de 01.01.2015, fila 13.
S-a reținut în sarcina petente în urma controlului efectuat la data de 11.12.2014, în București, ., ., ., sector 6, modificarea fațadei blocului prin izolarea termică exterioară în dreptul apartamentului nr. 39, ., . executat, lucrările au fost efectuate în anul 2014 fără a deține autorizație de construire.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, instanța competent să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitate instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța mai reține că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru executarea fără autorizație de construire a lucrărilor de izolare termică exterioară a apartamentului, faptă incriminată prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 50/1991 („ Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant;”).
În ceea ce privește sancțiunea aplicată aceasta a fost legal individualizată între limitele minime și maxime prevăzute de lege, care la alin. 2 al aceluiași text legal prevede că pentru contravențiile prevăzute la alin. 1, săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a.
Cu privire la sancțiunea complementară a desființări lucrărilor efectuate, prin procesul verbal contestat s-a dispus oprirea lucrărilor de construcție la stadiul fizic constatat în actul de control, dezafectarea izolației termice și aducerea fațadei apartamentului la starea inițială până la data de 01.01.2015, de către autoritatea administrației publice competente, P. sectorului 6 București, în baza art. 28 din Legea de incriminare („1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției. 2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță.”). Măsura luată apare ca fiind justificată față de lipsa autorizației de construire la efectuarea lucrărilor, precum și față de faptul că acestea au fost efectuate numai de o parte dintre locatarii clădirii, fără ca să aibă un caracter uniform fațada rezultată, astfel că nu apare ca fiind afectată de vreun motiv de nulitate. În ceea ce privește posibilitatea ca instanța să ia această măsură, instanța apreciază că nu se poate verifica în cadrul plângerii contravenționale respectarea dispozițiilor planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, în condițiile în care lipsește în totalitate autorizația de construire, lipsind astfel actul administrativ a cărui verificare se impune a se realiza.
Cu privire la data săvârșirii contravenției, instanța constată că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, aceeași fiind situația și în speța de față, când petenta efectuat lucrările de reabilitate fără ca să solicite autorizație de construire, inacțiunea ce constituie încălcarea acesteia norme legale durând în timp, deci data constatării faptei este considerată și dată a săvârșirii contravenției, motiv pentru care, atât timp cât în procesul verbal a fost menționată data constatării faptei – 11.12.2014, iar procesul verbal nu este lovit de nulitate. Sub acest aspect, momentul finalizării lucrărilor are relevanță numai cu privire la momentul de început a curgerii termenului de prescripție a dreptului de a constata fapta contravențională.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 50/1991 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.453/2001, prevăd necesitatea unei autorizații de construire pentru lucrări precum: „Art. 3. - Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;…", precum și cazurile în care nu sunt necesare astfel de autorizații între care lit. („ h) lucrări de reparații, înlocuiri ori reabilitări fără modificarea calității și formei arhitecturale a elementelor de fațadă, dacă aceste lucrări nu se execută la construcțiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), astfel: 1. finisaje interioare și exterioare - tencuieli, placaje, altele asemenea; 2. trotuare, ziduri de sprijin ori scări de acces; 3. lucrări de reabilitare energetică a anvelopei și/sau a acoperișului - dacă nu se schimbă sistemul constructiv al acestuia, respectiv terasă/șarpantă - la clădiri de locuit individuale cu cel mult 3 niveluri, care nu sunt monumente istorice clasate sau în curs de clasare, respectiv situate în afara zonelor de protecție a monumentelor și/sau a zonelor construite protejate stabilite potrivit legii;”).
Astfel din interpretarea per a contrario a punctului 3 al lit. h, art. 11 din Legea nr. 50/1991, rezultă că lucrările de reabilitare energetică a anvelopei unor clădiri de locuit cu mai mult de 3 niveluri și care nu au caracter individual este necesară autorizație de construire.
Din analiza dispozițiilor legale sus menționate, rezultă că lucrările efectuate de către petent, executarea izolării termice exterioară a apartamentului, se încadrează în dispozițiile legale care stabilesc obligativitatea obținerii autorizației de construire, respectiv la art. 3 lit. a din Legea nr. 50/1991, fiind lucrări de lucrări de reabilitare, iar acestea au fost efectuate fără autorizație de construire la data ridicării.
Necesitatea eliberării autorizației de construcție în cazul lucrărilor de izolare a exteriorului clădirilor cu mai multe locuințe rezultă, reabilitare termică și din dispozițiile art. 7 alin. 1-23 din Legea nr. 50/1991, care trimite în cazul acestei categorii de lucrări, în cadrul procedurii de emitere a autorizației, la obligația pe care persoana care o solicită de a depune documentație tehnică prin care s-a verificat și cerința esențială de calitate în construcții «f) economie de energie și izolare termică», potrivit legii.(„ Art. 7. - (1) Autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care cuprinde, în copie, următoarele documente: a) certificatul de urbanism; … c) documentația tehnică - D.T.;” 2) Documentația tehnică - D.T. se elaborează în conformitate cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, în concordanță cu cerințele certificatului de urbanism, cu conținutul actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului, al avizelor și acordurilor cerute prin certificatul de urbanism și se întocmește, se semnează și se verifică, potrivit legii. …(23) Documentațiile tehnice - D.T. pentru reabilitarea termică a clădirilor se verifică în mod obligatoriu pentru cerința esențială de calitate în construcții «f) economie de energie și izolare termică», potrivit legii.”)
Nu se poate reține că lucrările efectuate sunt dintre cele enumerate de art. 11 din același act normativ, din cazurile acolo enumerate rezultând că exonerarea de obligația de a obține autorizație de construcție privește lucrări fără impact asupra calității sau aspectului elementelor constructive.
În acest sens, izolarea termică exterioară a unei clădiri presupune modificarea atât a calității materialului aplicat pe peretele exterior, sub aspectul densității și grosimii acestuia, ce în speță, nu a fost supusă controlului autorității competente a verifica sub aspectul respectării procedeelor tehnologice agreate și a normelor de siguranță în construcții, cât și a aspectului fațadei, prin tencuirea și aplicarea ulterioară a vopselei - în condițiile în care are loc o schimbare a culorii fațadei.
Astfel, sub acest aspect, nu are loc o simplă tencuire a peretelui exterior sau schimbare a culorii acestuia, deși modificarea culorii este la rândul său supusă autorizării de către instituția competent.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că acesta cuprinde mențiuni corespunzătoare adevărului. Petenta nu a făcut dovada lipsei de temei a procesului verbal de constatare a contravenției și nici a vreunei cauzei de exonerarea de răspundere contravențională.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg și reținând unele aspecte din motivarea deciziei dată de CEDO în cauza A. c. României în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța apreciază că una din limitele până la care trebuie să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agent. Instanța interpretează decizia invocată în sensul că este o hotărâre de speță, care nu statuează de principiu că procedura contravențională din dreptul român nu ar corespunde exigențelor CEDO, și reține următoarele:
Pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesele verbale, funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie a procesului verbal.
În schimb, situația este diferită atunci când, din conținutul procesului verbal - exclusiv sau coroborat cu materialul probator administrat în fața instanței - reiese că fapta nu a fost constatată personal de către agentul care 1-a întocmit, datorită faptului că într-un asemenea caz, prezumția de temeinicie a procesului verbal nu își găsește aplicarea.
Acest mod de abordare se întemeiază pe singurul considerent că săvârșirea faptei este constatată personal (ex propriis sensibus) de către agentul constatator - persoana special împuternicită de lege în acest sens -, iar constatările acestuia se prezumă că sunt conforme cu realitatea. Aceasta nu înseamnă că de plano (în mod automat) nu se poate proba contrariul celor reținute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declarația unui singur martor, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată să aprecieze asupra probelor și să stabilească adevărul în fiecare cauză.
În speță, procesul verbal de constatare a contravenției contestat a fost întocmit în baza constatării directe ale agentului constatator, astfel că se bucură de prezumția relativă de temeinicie și este legal încheiat, în considerarea celor mai sus reținute, astfel că plângerea formulată împotriva procesului verbal nr. 58/11.12.2014 va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de intimați.
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentaNICOLA I., CNP_3, domiciliată în ., . în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL SECTOR 6 BUCUREȘTI-DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6-SERVICIUL DISCIPLINĂ ÎN CONSTRUCȚII ȘI AFIȘAJ STRADAL, cu sediul în București, Calea Plevnei nr.147-149, sector 6 și P. S. 6 BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Plevnei nr.147-149, sector 6, îndreptată împotriva procesului verbal nr. 58/11.12.2014.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.05.2015.
P. GREFIER
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 3553/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 13/2015. Judecătoria... → |
|---|
