Plângere contravenţională. Sentința nr. 3725/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3725/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 3725/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3725
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol, soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul B. V. în contradictoriu cu debitoarea intimata D.G.P.M.B. B. RUTIERĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile lipsesc.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravențională, pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, după care;
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează, din oficiu, la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 al. 3 C.pr.civ.
Instanța pune în discuție probele propuse de către părți și ia act că prin acțiunea introductivă, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar intimata, prin întâmpinare, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.01.2015, contestatorul B. V., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 13.01.2015, întocmit de Biroul Control Auto din cadrul D.-B. Rutieră și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității procesului verbal de contravenție . nr._, exonerarea petentului de la sancțiunea aplicată respectiv punctele de penalizare din prezentul proces-verbal, precum și înlocuirea acestora cu sancțiunea „Avertisment”.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în data de 13.01.2015, în jurul orei 12,42, în timp ce conducea microbuzul cu numărul_ în zona Bulevardul I. M. intersecție cu Valea Cascadelor, fiind încadrat în trafic după RATB, a fost nevoit să oprească cât timp persoanele aflate în stația respectivă s-au urcat în mijlocul de transport în comun.
Constatarea nulității procesului-verbal, datorită încălcării dispozițiilor art. 16 alin. 1 OG nr.2/2001 potrivit cărora „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția”.
Or, în speța de față, procesul-verbal nu cuprinde detalierea faptei respective, dacă s-a reținut o dovadă a susținerilor agentului constatator. Simpla afirmație că „a oprit în mod voluntar încărcând traficul auto din zonă „fără dovezi în acest sens reprezintă un ABUZ al organului de constatare”.
Deosebit de important de reținut este și faptul că, deși în zonă erau martori, agentul constatator nu a vrut să menționeze niciunul.
Pentru considerentele de mai sus, contestatorul a solicitat instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință, să se dispună anularea procesului verbal . nr._/13.05.2014 și exonerarea petentului de la sancțiunea aplicată respectiv punctele de penalizare din prezentul proces-verbal, și înlocuirea acestora cu sancțiunea „Avertisment” deoarece a considerat că nu a acționat cu rea credință.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile Codului rutier în vigoare.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate și procesul-verbal . nr._.
Prin compartimentul registratură, la data de 09.03.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că procesul-verbal de sancționare a fost temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Intimata a menționat că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de OG nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În fapt, la data de 13.01.2015, petentul a oprit în mod voluntar microbuzul cu numărul de înmatriculare_ neregulamentar pe . metrou Păcii, în raza de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”, stânjenind circulația celorlalți participanți la trafic.
Prin manevra efectuată, petentul a încălcat prevederile art. 142 lit. a din RAOUG nr. 195/2002 rep. și totodată a stânjenit circulația vehiculelor pe respectivul tronson.
Prin sancționarea conducătorilor auto care opresc neregulamentar, se încearcă prevenirea, pentru viitor, a opririlor neregulamentare în zona respectivă.
Conform prevederilor art. 142 lit. a din RAOUG nr. 195/2002 rep., „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în raza de acțiune a indicatorului oprirea interzisă”.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator conform prevederilor art. 109 alin.1 din OUG nr. 195/2002 rep. și nu au fost întocmite alte înscrisuri.
Procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit în urma constatării nemijlocite a unei situații de fapt de către un agent constatator, învestit cu exercitarea prerogativelor de putere publică, se bucură de prezumția de veridicitate inerentă oricărui act administrativ. Jurisprudența CEDO în materie contravențională (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28.06.2011, H. și alți 16 c. României, decizie de inadmisibilitate din 13.03.2012) a statuat că prevederile contravenționale nu înlătură prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impun un echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.
În drept, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui, până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează pe acesta de consecințele săvârșirii contravenției.
Intimata a învederat instanței că, la momentul încheierii procesului-verbal, petentul a menționat că recunoaște cele menționate, asumându-și cele consemnate, aspect confirmat prin semnătură.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr._ mod. complet., precum și art. 142 lit. a din RAOUG nr. 195/2002 rep.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul-verbal . nr._/13.01.2015, istoricul de sancțiuni al petentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/13.01.2015 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 195 lei și cu 2 puncte penalizare pentru contravenția prevăzută de art. 142 lit. a din H.G. nr. 1391/2006 (RAOUG nr.195/2002) raportat la art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În sarcina petentului s-a reținut că la data de 13.01.2015, ora 12,40 a oprit în mod voluntar microbuzul cu numărul de înmatriculare_, în raza de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”, stânjenind circulația celorlalți participanți la trafic. Fapta s-a petrecut pe . metrou Păcii.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Totodată, instanța ia act că fapta a fost descrisă suficient, cu redarea elementelor necesare care să permită o analiză a împrejurărilor în care s-a produs incidentul și o evaluare a gravității contravenției reținute în sarcina petentului.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul intimatei, ce nu a lăsat urme materiale care să poată fi prezentate în mod nemijlocit în proces, instanța apreciază că fapta constatată personal de acesta poate da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Legat de contravenția reținută, instanța arată că simpla negare a petentului în sensul că nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În consecință, întrucât nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța reține că fapta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de R.A.O.U.G. 195/2002 raportat la O.U.G. nr. 195/2002.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată și măsura complementară obligatorie prevăzută de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, întrucât prin fapta acestuia s-a pus în pericol siguranța traficului rutier.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul B. V., domiciliat în . de Jos, ., județul G., CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, B. RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.VB/Thred.MV
5 ex./2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 3720/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3687/2015.... → |
|---|
