Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 6474/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6474/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 6474/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6474
Ședința publică din data de 08.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
JUDECĂTOR: C. D. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamantul I. DE C. METALURGICE -ICEM S.A. în contradictoriu cu pârâta D. I. S.R.L. având ca obiect anulare somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul, prin reprezentant convențional, consilier juridic Calavrias Gherasela în baza delegației care se depune la dosarul cauzei în ședință publică, lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar la data de 12.08.2015, pârâta a formulat întâmpinare.
La interpelarea instanței, reclamantul, prin consilier juridic solicită amânarea cauzei în vederea formulării răspunsului la întâmpinare având în vedere că nu cunoaște apărările formulate de către pârâtă.
Instanța comunică în ședință publică un exemplar al întâmpinării formulate de către pârâtă și dispune amânarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării de către reprezentantul reclamantului, precum și în vederea legalei constituiri a completului de judecată având în vedere lipsa unuia dintre membri acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, prin reprezentant convențional, consilier juridic Calavrias Gherasela în baza delegației aflate la dosarul cauzei, fila 46, lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul asupra competenței privind soluționarea cauzei deduse judecății.
Reclamantul, prin consilier juridic, menționează că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze cererea.
Instanța, verificând din oficiu competența conform art.131 alin.1 C.pr.civ., constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial având în vedere că s-a formulat cerere în anulare împotriva unei ordonanțe de plată emise de Judecătoria Sectorului 6 București.
La interpelarea instanței, reclamantul, prin consilier juridic, menționează că solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Conform art.238 din C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
În temeiul art. 255 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
Reclamantul, prin consilier juridic, menționează că se opune apărărilor formulate de către pârâta în cuprinsul întâmpinării având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 662 alin. 2, 3 și 4 C.pr.civ., privind existența unei creanțe de îndatorare a debitorului prin contractul de credit 444/12.03.2012 care a fost semnat de ambele părți, fiind valabil încheiat. Totodată menționează că în ceea ce privește creanța deținută, aceasta este certă conform art. 4, 5, 6 și art. 9 lit. b și lit. f, art. 9, 14 și 17 din contractul de închiriere. De asemenea precizează că este lichidă creanța deținută întrucât facturile au fost emise în baza raporturilor contractuale fiind semnate de către debitor și nu au fost contestate până la momentul în care reclamantul nu a acționat în instanță prin acțiunea având ca obiect „ordonanță de plată” pentru recuperarea creanței de la debitor. În continuare arată că în ceea ce privește creanța, aceasta este exigibilă întrucât a ajuns la scadență, facturile fiind emise în termenele prevăzute de prevederile art. 5 și art. 6 din contractul de închiriere. Contractul de închiriere a fost încheiat pe o perioadă determinată de un an conform art. 3 din contract începând cu data de 01.04.2012.
De asemenea reclamantul, prin consilier juridic, menționează că pârâta a precizat în cuprinsul întâmpinării că data încheierii contractului de închiriere a fost iunie 2012, dar a primit în data de 06.03.2012 adresa nr. 328 emisă de către reclamant prin care era informată asupra creanței, debitul datorat fiind de_,37 le, pârâta fiind invitată la conciliere dar nu a dat curs și nu a contestat adresa emisă. În data de 24.04.2013 precizează că a trimis adresa nr. 730 cu confirmare de primire semnată de către pârâta, dar care nu a fost contestată, rezultând că a recunoscut astfel valoarea creanței. Totodată precizează că pârâta nu a răspuns invitațiile de conciliere și de mediere, necontestând valoarea creanței.
În concluzie, reclamantul, prin consilier juridic menționează că pârâta este de rea-credință, apărările formulate nefiind dovedite, urmărind să se sustragă de la plata unei creanțe certe, lichide și exigibile. Prin întâmpinare formulată în cauza având ca obiect „ordonanță de plată” pârâta a invocat executarea necorespunzătoare a contractului solicitând rezilierea contractului începând cu luna iunie 2012, neinvocând faptul că în ceea ce privește creanța, aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă. Totodată precizează că nu există concordanță între afirmațiile pârâtei, având în vedere că deși contractul a încetat începând cu luna iunie 2012, dar în luna decembrie 2014 a semnat facturile emise de către reclamant, dar nu a aplicat ștampila societății.
Reclamantul, prin consilier juridic solicită admiterea cererii formulate și emiterea ordonanței de plată în vederea recuperării creanței de la pârâtă, precizând că solicită de asemenea acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxele judiciare de timbru achitate aferente cererilor formulate și cheltuielilor privind medierea.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2015 sub nr._, reclamantul I. DE C. METALURGICE -ICEM S.A. în contradictoriu cu pârâta D. I. S.R.L. a formulat cerere în anulare a încheierii pronunțate în ședința publică din data de 18.03,2015 de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ prin care se respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă pe calea specială a procedurii ordonanței de plată solicitând anularea încheierii de ședință.
În motivare reclamantul a arătat că dispozițiile procedurii ordonanței de plată sunt îndeplinite cumulativ, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 662 alin. 2, 3 și 4 din C.pr.civ., iar procedura ordonanței de plată, ca procedură specială, se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații la plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris, însușit de părți prin semnătură și stampilare conform art. 1013 din C.pr.civ.
În continuare reclamantul a precizat că în cauză este întrunită una dintre cele trei condiții de admisibilitate a ordonanței de plată, și anume, existența unei creanțe a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea pârâtei de a plăti o sumă de bani care rezultă dintr-un contract comercial, respectiv, contractul de închiriere nr.444/12.03.2012, precizând că între aceasta, în calitate de proprietar (locator) și debitoarea pârâtă, în calitate de locatar (chiriaș), s-a încheiat contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012, contract ce poartă semnăturile ambelor părți contractante, deci există consimțământul scris și este valabil încheiat.
Totodată reclamantul a precizat că în ceea ce privește creanța, aceasta este certă, lichidă și exigibilă, iar conform prevederilor art. 662 alin. 2din C.pr.civ., creanța certă este a ceea a cărei existență este neîndoielnică și rezultă din însuși titlul executoriu, menționând că au fost depuse la dosarul de fond, contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012,15 facturi fiscale emise de ICEM SA și recunoscute și acceptate la plata de către pârâta D. IMPLEMENT SRL care fac dovada că această creanță este certă.
De asemenea reclamantul a invocat prevederile art. 662 alin. 3 din C.pr.civ. potrivit căruia creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, iar înscrisurile depuse la dosar, probează faptul că este îndeplinită condiția de lichiditate a creanței, aceasta fiind debitul principal restant, debit ce reiese din facturile fiscale emise de subscrisa ICEM SA către pârâta D. IMPLEMENT SRL.
Toate facturile emise de ICEM SA au fost întocmite în baza raporturilor contractuale dintre părți, drepturi și obligații, coroborat cu prevederile art. 4, art. 5, art. 6, art. 9 lit. b). și lit. f), art. 14 și art. 17, rezultate din contractul de închiriere nr. 444/12.03,2012, valabil încheiat și cu toate clauze acceptate de toate părțile semnatare.
Conform dispozițiilor art. 1.798 C.pr.civ. și a contractului de închiriere încheiat prin înscris sub semnătură și stampilă părților semnatare, pentru deschiderea și declararea punctului de lucru pe teritoriul platformei Subscrisei ICEM SA, pârâta D. IMPLEMENT SRL avea obligația să înregistreze contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012 la organele fiscal, ca o condiție obligatorie pentru a putea să își îndeplinească obligația ce cădea exclusive în sarcina pârâtei, și anume cea de a își obține toate avizele prevăzute de lege (art. 9 lit. d din contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012).
Contractele de închiriere pe durată determinată și constatate prin înscris sub semnătură privată și înregistrate la organele fiscale constituie titluri executorii în ceea ce privește obligația de restituire a bunului / chiriei.
În continuare reclamantul a precizat că existau și exista proceduri de înregistrare a contractelor la organele fiscale pentru anumite tipuri de locatori (persoane fizice/juridice) în anumite scopuri a societăților prin care se specifică faptul că avizele PSI. sanitar, mediu, protecția muncii s.a. nu se pot obține decât prin îndeplinirea unor formalități - înregistrarea contractului de închiriere la organul fiscal prin registrul comerțului odată cu declararea sediului secundar / punct de lucru, (obligație ce cădea exclusiv în sarcina debitoarei, și anume aceea de a își obține toate avizele prevăzute de lege conform prevederilor art. 9 lit. d din contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012), iar facturile reprezintă contra-valoare chirie spațiu și parcare și contra-valoare utilități consumate și folosite de debitoarea D. IMPLEMENT SRL, facturile fiind întocmite conform prevederilor stabilite intre părțile semnatare ale contractului de închiriere nr. 444/12.03.2012, și rezida din însăși clauzele contractului comercial, purtând, pe acestea, semnătură de primire, unele având chiar și dată la care au ridicate depuse la dosarul cauzei și sunt acceptate la plata de către debitoarea D. IMPLEMENT SRL, nefiind contestate.
Conform prevederilor art. 662 alin. 4 din C.pr.civ. caracterul exigibil este atunci când creanța este ajunsă la scadență sau este decăzut din beneficiul termenului de plată, iar potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv facturile neonorate la plată de către pârâta D. IMPLEMENT SRL se atestă faptul că obligația debitorului este ajunsă la scadență.
Contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012 a fost încheiat pe o perioadă de un an începând cu data de 01.04.2012 având ca termen de valabilitate 01.04.2013.
Faptul că pârâta D. IMPLEMENT SRL nu a solicitat în scris rezilierea/încetarea/sistarea contractului de închiriere și a primit, a semnat de primire facturile emise de subscrisa creditoarea ICEM SA, și nu le-a contestat, întărește dovadă și certifica faptul că pârâta D. IMPLEMENT SRL recunoaște atât contra-valoarea concretizată în debitul total de 16.128,37 lei, cât și continuarea derulării contractului de închiriere nr. 444/12.03.2012.
Reclamantul a făcut dovada existenței obligației de plată prin cele 15 facturi fiscale, în cuantum total de 16.128,37 lei, și emise în baza raporturilor contractuale stabilite între părțile semnatare prin contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012.
De asemenea reclamantul a arătat că obligația trebuie să fie asumată prin contract civil constatat printr-un înscris, însușit de părți prin semnătură (art. 1013 alin. 1 din C.pr.civ.).
Această condiție de admisibilitate a fost probată de către reclamant, între părțile semnatare a contractului comercial fiind încheiat contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012.
Contractul de locațiune nr. 444/12.03.2012 este un contract consensual, sinalagmatic, oneros, comutativ și cu execuție succesivă în timp, are caracter vremelnic, locațiunea făcându-se pe o durată de timp determinată și nu perpetuu și este un act de administrare.
Bunul închiriat conform cap II - Obiectul contractului, din contractul de închiriere nr.444/12.03.2012, este unul mobiliar, nefungibil și individual determinat.
În executarea contractului de închiriere nr. 444/12.03.2012, contract în baza căruia s-au emis de către reclamant facturile fiscale neonorate la plată de către pârâta D. IMPLEMENT SRL, dar recunoscute la plată prin primire, semnare de primire și necontestare, debitoarea rămâne obligată la plata față de creditoare cu suma de 1628,37 lei plus penalități de întârziere calculate conform art. 17 primul alin., din contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012.
Pârâta a invocat cu rea-credință executarea necorespunzătoare a contractului de închiriere, cât și rezilierea contractului începând cu luna iunie 2012, pentru a se sustrage de la plata unor obligații pe care le datorează reclamantului.
Culpa de neexecutare a obligațiilor contractuale ce rezida din contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012 este în totalitate a debitoarei D. IMPLEMENT SRL, care nu a achitat ceea ce datora conform art. 14 din contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012.
Totodată reclamantul a precizat că, în răspunsul la întâmpinare, a menționat, la punctul 2, faptul că nu a fost întocmită nicio solicitare din partea firmei pârâte D. IMPLEMENT SRL de sistare / reziliere a contractului de închiriere nr. 444/ 12.03.2012.
Reclamantul a arătat că din probatoriul administrat până în prezent, cât și faptul că prin semnătura de primire aplicată de reprezentantul firmei debitoare pe facturile fiscale emise de ICEM SĂ, arată faptul că pârâta recunoaște și accepta atât contravaloarea chiriei spațiului, al parcării și al utilităților consumate, cât și durata și întinderea de valabilitate a contractului.
În concluzie reclamantul a arătat că din întreg probatoriul solicitat și administrat de către acesta prin înscrisurile anexate depuse la dosarul cauzei, cât și prin răspunsul la întâmpinarea formulată de către debitoarea D. IMPLEMENT SRL, probatoriu care vine să dovedească atât caracterul cert, lichid și exigibil al creanței creditoare, cât și temeinicia susținerii cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu debitoarea D. IMPLEMENT SRL, pe procedura somației de plată instituită de art. 1013 C.pr.civ., și a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și completată în răspunsul la întâmpinare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea fost întemeiată pe dispozițiile art. 662 alin. 2, 3 și 4 din C.pr.civ. și art. 1013, art. 1021, art. 1023 din N.C.pr.civ, art. 1798 N.C.Civ., 1809 N.C.civ., contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012 (art. 4, art. 5, art. 6, art. 9 lit. b și lit. f, art. 14 și art. 17).
În dovedire a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, certificat ONRC, ordin nr. 2561/23.11.2012, contract de mandat din 22.01.2013, act adițional nr. 1 la contractul de mandat, decizia nr. 11 din 20.05.2015, act constitutiv al reclamantului.
La data de 12.08.2015 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a pretențiilor reclamantului și menținerea sentinței de fond.
În motivare pârâta a arătat că, prin cererea de chemare în judecata înaintată spre soluționare Judecătoriei sectorului 6 București, reclamantul ICEM S.A. a solicitat obligarea pârâtei D. IMPLEMENT S.R.L. la plata sumei totale de 48.131,53 lei.
Instanță de fond analizând temeinic înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv întâmpinarea formulată de către pârâtă, a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă pe calea specială a procedurii ordonanței de plată.
Împotriva încheierii pronunțata de către instanță de fond în dosarul nr._, reclamantul ICEM S.A. a formulat cerere în anulare, motivându-și acțiunea prin faptul că ar deține împotriva societății pârâte o creanța certa, lichidă și exigibila în cuantum de 1.628,37 lei, izvorâtă din contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012, la care se adaugă penalități de întârziere, conform art. 17 alin. 1 din același contract.
Pârâta a menționat că pretențiile reclamantului nu au la bază o creanța certă, lichidă și exigibilă, condiții esențiale pentru promovarea ordonanței de plată.
Astfel, cum a reținut și instanță de fond, procedura ordonanței de plată prevăzută de art. 1.013 și urm. C.proc.civ. este o procedură specială care se poate aplica numai creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil [...], însușit de părți prin semnătură [...].
În continuare au fost invocate prevederile art. 662 alin. 2 C.proc.civ., menționând că legiuitorul a condiționat caracterul cert al unei creanțe de existența neîndoielnica a acesteia.
Instanță de fond a apreciat în mod corect dispozițiile legale, sens în care a reținut că reclamantul nu deține împotriva pârâtei o creanța certa, care să poată fi solicitată, cu atât mai mult pe calea specială și derogatorie de la dreptul comun, a ordonanței de plată, iar, în situația dată, simpla prezentare a contractului de închiriere nr. 444/12.03.2012 și a unor facturi nerecunoscute la plata de către societatea pârâtă, nu dovedesc în vreun fel caracterul cert al creanței solicitate pe calea ordonanței de plată.
Astfel cum a arătat și prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond, pârâta a precizat că contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012 a încetat prin acordul părților începând cu luna iunie 2012, deoarece spațiul închiriat era impropriu desfășurării activității, iar proprietarul a refuzat efectuarea oricăror lucrări pentru aducerea imobilului într-o stare de folosința normală, situație în care societatea pârâtă a fost pusă în situația de a nu a putea obține autorizațiile/avizele necesare continuării activității.
Din evidențele contabile ale pârâtei, la momentul încetării raporturilor contractuale între cele două societăți nu existau debite restante, plata chiriei și a utilităților fiind achitată la zi, în cuantumul și la termenul stabilite prin contractul de închiriere.
Având în vedere dispozițiile art. 17 alin. 2 din Contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012, potrivit cărora întârzierea integrală la plată cu mai mult de o lună a chiriei, utilităților și a oricăror alte sume datorate către proprietar în baza contractului, duce în mod direct la desființarea de drept a contractului de închiriere, fără nicio altă formalitate, este greu de înțeles poziția reclamantului care ar fi acceptat continuarea locațiunii pe o perioadă de 10 luni fără ca locatarul să achite măcar parțial chiria și utilitățile aferente.
Totodată pârâta a precizat că documentele fiscale în baza căror societatea creditoare își întemeiază caracterul cert al creanței sale, nu sunt recunoscute la plată de către aceasta, lipsind stampila acesteia din urmă, precizând de asemenea că nu recunoaște semnătură existentă pe facturile fiscale în cauza, iar semnătură nu prezintă elemente similare de la o factură la alta, deși aparține aceleiași persoane.
Mai mult de atât, facturile nr._/25.03.2013, nr._/08.03.2013 și nr._/20.03.2013 nu poartă semnătură vreunui reprezentant la societății pârâte.
În contextul în care contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012 a încetat la sfârșitul
lunii mai 2012, pârâta a menționat că este normal ca facturile respective să nu poată fi semnate de către reprezentantul legal al societății și nici să poarte stampila societății.
Un contract de închiriere a unui bun imobil al cărui proprietar este o persoană juridică, nu se poate înregistra la ANAF, astfel încât în sarcina societății pârâte nu poate exista o astfel de obligație contractuală sau legală, așa cum, în mod total eronat, arată reclamantul în cererea în anulare.
Totodată, pârâta a menționat că a contestat existența și valoarea facturilor emise de către ICEM S.A. prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond, cu mențiunea că nu au existat niciun fel de demersuri din partea reclamantului cu privire la somarea sau atenționarea noastră privitor la achitare așa-ziselor debite restante, pe întreaga durata a locațiunii, astfel încât acțiunea în instanță a constituit singura posibilitate de contestare a facturilor și implicit a pretențiilor reclamantului.
Referitor la caracterul exigibil al creanței, prevăzut de art. 662 alin. 4 C.civ.,pârâta a menționat că acesta nu este dovedit nici prin acțiunea de fond și nici prin prezenta cerere, având în vedere că termenul scadent nu este stabilit de niciun înscris, în condițiile în care facturile fiscale în baza cărora reclamantul își întemeiază pretențiile au fost emise pentru servicii de închiriere care nu au fost prestate în realitate, iar contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012 a încetat la sfârșitul lunii mai 2012, iar pretențiile reclamantului reprezentând contravaloare chirie și utilități aferente perioadei iunie 2012 - martie 2013, exced durata contractului.
Referitor la cererea reclamantului cu privire la plata penalităților de întârziere calculate conform art. 17 alin. 1 din contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012, reclamantul a solicitat respingerea acestei cereri accesorii, întrucât nu figurează cu debite restante față de partenerul său contractual, motiv pentru care nu pot fi solicitate penalități.
În continuare pârâta a invocat prevederile art. 17 alin. 1 din contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012, în sensul ca penalitățile de întârziere nu pot depăși valoarea debitului asupra cărora sunt calculate, în condițiile în care părțile contractante nu au convenit în mod expres prin contract asupra acestui aspect.
Pârâta a menționat că pretențiile reclamantului sunt total neîntemeiate și nefondate, și mai mult de atât, aceasta nu a putut dovedi caracterul cert, lichid și exigibil al creanței solicitate, condiții esențiale pentru promovarea ordonanței de plată.
În concluzie pârâta a solicitat respingerea cererii în anulare a ordonanței de plată și menținerea soluției pronunțata la data de 18.03.2015 de către Judecătoria Sectorului 6 București, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm., art. 652, art. 1.013 și urm. C.proc.civ.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri,
La dosar a fost atașat dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București nr nr._ .
Cerere legal timbrata.
In probatiune s-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului retine ca:
Potrivit Încheierii din data de 18.03.2015, pronuntata in dosarul nr._ al Judecatoriei Sectorului 6, a carei anulare se solicita, s-a respins cererea formulată de creditoarea ICEM S.A., în contradictoriu cu debitoarea S.C. D. Implement SRL.
In pronuntarea acestei solutii, instanta a retinut că între creditoarea S.C. ICEM S.A., în calitate de proprietar-locator și debitoarea D. Implement SRL, în calitate de chiriaș-locatar s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012 (filele 9-13).
S-a mai retinut că debitoarea a invocat executarea necorespunzătoare a contractului de către societatea creditoare și rezilierea contractului începând cu luna iunie 2012, astfel că, creditoarea nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă potrivit dispozițiilor art. 662 Cod procedură civilă.
Considerând că pentru soluționarea cauzei trebuie administrate probe suplimentare în vederea stabilirii caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, având în vedere că trebuie analizate toate aspectele invocate de debitoare în intampinare, instanța a a respins cererea ca inadmisibilă pe calea procedurii ordonanței de plată nefiind intrunite exigentele art.1013 Cod procedură civilă
Asupra cererii in anulare a Încheierii din data de 18.03.2015, pronuntata in dosarul nr._ al Judecatoriei Sectorului 6, instanta o va respinge ca neîntemeiată, retinând că,
Intre parțile litigante a intervenit un contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012, parata închiriind de la reclamanta un spatiu de 125mp cu destinatia de atelier reparat confectii metalice, pe o perioadă de un an, incepand cu data de 01.04.2012.
In temeiul Contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012, creditoarea a emis 15 facturi fiscale, în cuantum total de 16.128,37 lei, reprezentand contravaloare utilitati si chirie, aferente perioadei iulie 2012-martie 2013, iar parat a arătat că nu și+a însușit aceste facturi, nu le recunoaște
Potrivit sustinerilor paratei Contractul de închiriere nr. 444/12.03.2012, a încetat prin acordul părților începand cu luna iunie 2012, ca urmare a imposibilitătii dea folosi spatiul potrivit destinatiei pentru care fusese închiriat, iar la acel moment potrivit evidentelor contabile, parata nu se înregistra debite restante față de reclamantă, pretinde că plata chiriei și a utilităților era achitată la zi, în cuantumul și la termenul stabilite prin contractul de închiriere.
Prin urmare, corect a retinut, instanta de fond, că pentru soluționarea cauzei trebuie administrate probe suplimentare în vederea stabilirii caracterului cert, lichid și exigibil al creanței
Astfel că, instanta va respinge sustinerile debitoarei în sensul că doar înscrisurile depuse la dosar se probează întunirea conditiilor prevăzute de art. 662 Cod procedură civilă, în privinta creanței reclamate în sumă de 48.131,53 lei ( debit si penalitati), fiind evident că în prezenta procedura instanța nu poate să verifice dacă reclamanta –locator a executat partea sa de obligatii potrivit contractului și corelativ daca parata –locatar a achitat ceea ce datora la termenele si tarifele conventional stabilite.
Vazand cele anterior retinute va respinge cererea în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea în anulare formulată de reclamantul I. DE C. METALURGICE -ICEM S.A., cu sediul în București, ., sector 6, J40/283/01.03.1991, CUI RO459853 în contradictoriu cu pârâta D. I. S.R.L., cu sediul în București, ., ., ., cam. 1, sector 6, J_, CUI_, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR:
G. A. C. D. G.
GREFIER
G. Ș.
Red. AG. /Tehn. ȘG
4 ex./24.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5162/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5138/2015.... → |
|---|
