Plângere contravenţională. Sentința nr. 6626/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6626/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 6626/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
Sentința civilă nr. 6626
Ședința publică din data de 11.09.2015
Instanța constituita din:
P. B. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul G. M. D. în contradictoriu cu intervenientul V. A., intimata D.G.P.M.B. – B. Rutieră Sector 6 și asigurătorii A. T. Asigurări și A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, prin apărător S. L., cu împuternicirea avocațială la fila 8 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, instanța constatată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin apărător arată că față de răspunsul înaintat de la Administrația Străzilor din care rezultă că . se intersectează cu . că procesul verbal este lovit de nulitate cu încălcarea disp. art. 17 din OG 2/2001. Pentru aceste motive solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și anularea procesului verbal contestat, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.12.2014 sub nr._, contestatorul G. M. – D. în contradictoriu cu intimata D. - B. Rutieră Sector 6 a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/22.12.2014 întocmit de agentul constatator C. M. și înmânat la data de 22.12.2014, prin care a solicitat anularea procesului-verbal menționat anterior, iar în subsidiar, a solicitat ca prin reindividualizarea sancțiunii aplicate să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment precum și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
În motivare, contestatorul a arătat că, în fapt, la data de 13.12.2014, se deplasa pe șoseaua Prelungirea G. în autoturismul proprietate personală înmatriculat cu nr._ pe sensul de mers dinspre stadionul Steaua spre Șoseaua de Centură. În procesul-verbal întocmit este specificat ca loc al producerii pretinsului accident intersecția dintre șoseaua Prelungirea G. și . total neadevărat, contestatorul aflându-se în mod real la intersecția dintre șoseaua Prelungirea G. și . menționat că locul pretinsului accident nu există în realitate, șoseaua Prelungirea G. nu se intersectează în niciun punct cu ., în procesul-verbal de contravenție s-a menționat că pe sensul său de mers era o singură bandă, contestatorul încadrându-se să depășească autovehiculul înmatriculat cu nr._ pe contrasens.
Contestatorul a arătat că aceste mențiuni sunt neadevărate, dat fiind faptul că în apropierea intersecției cu pricina drumul se lărgește la o bandă și jumătate pentru a permite încadrarea autovehiculelor pentru viraj stânga/dreapta fără a stânjeni ceilalți participanți la trafic. În zona respectivă, pentru sensul de mers înainte, pe care se deplasa, era încadrat practic pe banda doi, drumul șerpuind stânga mai înainte de a continua în linie dreaptă spre șoseaua de centură.
După depășirea intersecției, a fost semnalizat cu farurile de șoferul autoturismului H_, motiv pentru care a tras pe dreapta. Respectiva persoana i-a spus ca i-ar fi acroșat în momentul depășirii. Deși contestatorul nu a depășit niciun autovehicul cât timp a traversat intersecția menționata, nu a exclus posibilitatea acroșării, deși pe autoturismul condus de acesta nu se observa nicio urma recentă si, mai ales, nicio urmă care să corespundă cu cele existente pe celalalt autoturism. I-a spus respectivei persoane că dacă apreciază că l-a acroșat pot fie să încheie constatarea amiabilă, fie să se deplaseze la politie pentru a i se face constatările de către un agent constatator. Persoana a declinat ambele variante, susținând că nu îl interesează decât să-i achite de îndată o sumă de bani pentru reparația ( pretinsei accidentări). În aceste condiții și ținând cont că autoturismul contestatorului nu prezenta urme de accident a plecat, continuându-și drumul.
Ulterior, după câteva zile, a fost convocat la politie pentru constatarea pretinsului accident, ocazie cu care s-a întocmit procesul-verbal contestat.
Contestatorul a arătat că organele de poliție au acționat în mod nelegal, lipsind cercetarea următoarelor aspecte relevante pentru stabilirea situației de fapt și a legăturii de cauzalitate între așa zisa acțiune și producerea presupusului accident: ținând cont de localizarea sa în spațiu, de starea drumului, precum și de faptul că această intersecție este inexistentă din punct de vedere fizic, îi era imposibil să aibă calitatea de participant la această coliziune; inexistența suprapunerii punctelor de impact între cele doua mașini la momentul efectuării măsurătorilor de către agentul de poliție cu ocazia confruntării autovehiculelor; la momentul efectuării confruntării, organul de poliție nu mi-a comunicat probele existente la dosarul cauzei ce vin în susținerea celor relatate de către celălalt participant la accident, și anume V. A., deși a solicitat expres acest lucru; organul de poliție nu a avut în vedere efectuarea unei expertize care să constate dacă urmele coincid sau dacă există urme de vopsea de pe o mașină pe cealaltă, având în vedere faptul că nu s-a putut face o constatare promptă, trecând o perioadă considerabilă de 9 zile între momentul presupusului accident și momentul la care a avut loc confruntarea la sediul Biroului de Accidente Ușoare 5; organul de politie, cu ocazia luării declarațiilor si efectuării schițelor accidentului, l-a pus pe numitul V. A. sa corecteze schița conform sugestiilor sale, nelăsându-l pe respectivul să întocmească schița potrivit propriilor convingeri, ci pentru a justifica aplicarea unei sancțiuni.
Consideră că aceasta intervenție cel puțin nepotrivită a organului de politie a fost determinată de faptul ca i-a atras atenția asupra modului cum decurge cercetarea si constatarea, practic a netemeiniciei.
De asemenea, contestatorul a invocat nelegalitatea întocmirii Anexei nr. 1 a procesului-verbal . nr._.
În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Ori în cazul contestatorului, semnătura nu este cea a unui martor și pe lângă acest fapt, mai lipsesc și datele de identificare ale persoanei care a semnat în această calitate. Art. 19 din OG nr. 2/2001 conține norme imperative ale legii, ocrotind, nu un interes particular, ci unul general, adică acela al respectării legalității și prezumției de nevinovăție, rezultând de aici că sancțiunea nerespectării acestui text legal este reprezentată de nulitatea absolută a procesului-verbal, fiind în prezența unei nulități absolute și virtuale.
La secțiunea privind stabilirea sancțiunilor de către agentul constatator, se pot observa ștersături și îngroșări ce ridică semne de întrebare în ceea ce privește realitatea celor consemnate.
Lipsa unui probatoriu suficient care sa stea la baza redactării procesului - verbal, precum și la momentul dispunerii de către organele de poliție a sancțiunii amenzii, penalizării cu 10 puncte, precum și suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioada de 90 zile.
Declarațiile date de părțile implicate într-un accidentrutier nu trebuie să fie singurele probe ce stau la baza unui proces-verbal, având în vedere că viziunea acestor persoane este una subiectivă, fiind direct interesate în soluționarea cauzei în favoarea uneia dintre ele.
Din descrierea detaliată a împrejurărilor reiese cu certitudine că nu a existat nicio clipă nici intenția de a săvârși contravenția și nici culpa în producerea acesteia. Consideră că intenția contravențională este exclusă deoarece contestatorul nu a sesizat producerea unui accident în cauza de față.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 NCPC, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus următoarele înscrisuri în copie: cartea de identitate, proces verbal . nr._/22.12.2011, procesul verbal încheiat la 22.12.2014.
Plângerea a fost legal timbrată.
Prin compartimentul registratură, la data de 16.02.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că procesul-verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Intimata a solicitat să se constate că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În fapt, la data de 13.12.2014, ora 11.00, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . la intersecția cu . efectuat manevra de depășire pe sensul opus de circulație și nu a păstrat o distanță laterală suficientă fața de autovehiculul depășit, intrând în coliziune cu acesta. De asemenea, nu s-a prezentat la poliție în 24 de ore de la producerea accidentului.
Prin manevra efectuată, petentul nu a respectat prevederile art. 118 lit. c) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, intrând în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, cauzând pagube materiale la cele două vehicule implicate.
Potrivit prevederilor art. 118 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002: „Conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat: lit. c) „să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit”.
Din interpretarea declarațiilor celor doi conducători auto scrise la unitatea de poliție, a schițelor întocmite de către aceștia, precum și a avariilor existente la cele două autovehicule, agentul de poliție rutieră a stabilit, în mod obiectiv, vinovăția în sarcina petentului.
Cele două autovehicule implicate au suferit avarii care corespund dinamicii producerii accidentului, acestea fiind consemnate de agentul constatator pe formularele de declarații.
Intimata a învederat că, la momentul încheierii procesului-verbal, petentul nu a făcut mențiuni sau obiecțiuni cu privire la fapta săvârșită, asumându-și cele consemnate, aspect Y confirmat prin semnătură.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei, testimoniale, ne opunem audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste argumente, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 118 lit. c) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și art. 79 alin. (1) lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
La întâmpinare intimata a anexat procesul-verbal . nr._/22.12.2014; declarațiile conducătorilor auto implicați; autorizațiile de reparații . nr._/13.12.2014 și nr._/22.12.2014, istoric sancțiuni.
La data de 24.03.2015, contestatorul a depus prin serviciul Registratură răspuns la întâmpinare.
Prin compartimentul registratură, la data de 08.05.2015, intervenientul V. A. a depus întâmpinare, prin care a arătat că, în data de 13.12.2014 în jurul orei 11.00 se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Citroen C4 cu nr. de înmatriculare_ pe șoseaua Prelungirea G. din direcția de mers stadion Steaua spre șoseaua de centura.
Foarte aproape de intersecția cu . se desfășura încet deoarece intersecția era aglomerata pe ambele sensuri si se formase o coloană de mașini ce aștepta să traverseze intersecția . În acel moment din spatele coloanei de mașini a depășit coloana mașina Hummer cu nr. de înmatriculare_ proprietate a domnului G. M.-D. încercând sa ajungă în față a depășit pe contrasens și presat de mașinile care veneau din sens opus a încercat să reintre pe sensul de mers. Intervenientul văzând că se apropie foarte mult de mașina sa a claxonat timp de câteva secunde încercând în acest sens să-1 avertizeze de eminența unui acroșaj cu mașina sa. Mașina Hummer a continuat să se aproprie ignorând semnalele acustice și l-a acroșat. Nu a putut evita coliziunea deoarece se circula foarte încet în coloana de mașini si nu avea spațiu. Astfel autoturismul Hummer l-a acroșat cu ornamentul din plastic de culoare neagră de la roata din spate dreapta.
Avertizat de claxoanele prelungite si simțind acroșajul, proprietarul autoturismului Hummer a oprit imediat după intersecție pe partea dreapta, în afara carosabilului, iar contestatorul în spatele lui.
Intervenientul a menționat că a făcut poze la mașina care l-a accidentat cât și contestatorului G. M.-D. în momentul când grăbit încerca să-i înmâneze asigurarea acestuia.
Intervenientul a reiterat totodată ca în momentul coliziunii în mașina se afla și soția sa V. L..
La reproșurile aduse de martora V. L. pentru modul cum a condus si la avariile pricinuite din aceasta cauza la mașina intervenientului marca Citroen C4 cu nr de înmatriculare_ contestatorul G. M.-D. s-a enervat si nu a mai vrut să meargă la secția de poliție pentru constatare deși i-a comunicat că se vor duce direct acolo pentru constatare si declarații; apoi dl G. M.-D. s-a urcat în mașina proprie și a plecat, lăsându-i singuri la locul de oprire .
Cu această ocazie agentul de politie a constatat ca o bucată din ornamentul de plastic negru de la aripa din dreaptă spate a mașinii Hummer care l-a avariat se afla prinsă între aripa și masca din fata stânga a mașinii Citroen C4, precum si zgârieturile și urmele lăsate pe ambele mașini de coliziune si smulgere.
Această bucată a fost extrasă și pusă în locul de unde se smulsese din autoturismul Hummer potrivindu-se perfect. A fost prezentată bucata din ornament si contestatorului G. M.-D. care a recunoscut că "da, este din porțiunea lipsa din mașina Hummer"".
Intervenientul a menționat că de la data producerii accidentului si până la constatare nu a făcut nicio intervenție la mașina, păstrând astfel intact probele existente. În opoziție cu cele prezentate mai sus contestatorul G. M.-D. a spălat mașina, lucru ce denotă că a dorit să ascundă din urnele lăsate de coliziune.
Agentul de politie a consultat baza proprie cu imagini privind locul unde a avut loc accidentul respectiv intersecția Prelungirea G. cu Valea Oltului, pentru a vedea numărul de benzi pe sens și dacă pe porțiunea unde a avut loc accidentul exista banda continuă.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Intervenientul a depus cartea de identitate și planșe fotografice.
În cauză, au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu fotografii.
Prin compartimentul registratură, la data de 17.07..2015, Administrația Străzilor a depus la dosar relațiile solicitate de către instanță.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/22.12.2014 (fila 10), contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 540+360 lei reținându-se că, la data de 13.12.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . la intersecția cu . efectuat manevra de depășire pe sensul opus de circulație și nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de autovehiculul depășit, intrând în coliziune cu acesta. De asemenea, s-a reținut că petentul nu s-a prezentat la poliție în 24 de ore de la producerea accidentului.
Analizând plângerea, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit, fiind respectate dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal contestat conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute de aceste dispoziții legale.
În ceea ce privește eronata indicare a locului săvârșirii faptei ca fiind intersecția . . constată că, din relațiile furnizate de Administrația Străzilor (fila 68), rezultă că cele două artere nu se intersectează.
Cu toate acestea, instanța constată că eronata indicare a locului săvârșirii faptei ca fiind intersecția . . loc de . . o eroare materială care nu este de natură a produce o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Astfel, instanța constată că locul real al săvârșirii faptei a fost indicat de către contestator și de către intervenient în declarațiile date la poliție, neexistând contradicții între declarațiile celor două părți cu privire la acest aspect.
Mai mult, instanța constată că, în cauză, contestatorul a fost sancționat deoarece nu a respectat obligația de a păstra o distanță suficientă față de autovehiculul depășit, această obligație incumbându-i contestatorului indiferent de intersecția în care circula și indiferent dacă pe sensul de deplasare existau una sau două benzi de circulație.
Referitor la indicarea ca martor a celuilalt conducător auto implicat în accident, instanța constată că, în cuprinsul procesului-verbal . nr._/22.12.2014 nu este indicat niciun martor asistent, procesul-verbal fiind semnat de către contestator, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nu era necesară indicarea unui martor asistent.
În ceea ce privește indicarea intervenientului ca martor asistent în procesul-verbal din data de 22.12.2014 (fila 11), instanța constată că aceasta a fost învestită prin plângerea formulată cu capătul de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal . nr._/22.12.2014 (fila 10) și nu a procesul-verbal din data de 22.12.2014 (fila 11), cele două procese-verbale reprezentând acte administrative distincte, legalitatea procesului-verbal din data de 22.12.2014 neafectând legalitatea procesului-verbal . nr._/22.12.2014.
Sub aspectul existenței îngroșărilor și a modificărilor în cuprinsul procesului-verbal, instanța constată că aceasta nu este de natură a produce o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal în condițiile în care instanța a fost învestită cu verificarea temeiniciei celor reținute în cuprinsul procesului-verbal în temeiul art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cauză, avariile produse celor două autoturisme sunt constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Sub acest aspect instanța constată că procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Astfel, instanța constată că, în cauza A. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, cu condiția ca acestea să respecte anumite limite rezonabile precum și că, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, fiind, totodată, necesar să se asigure respectarea drepturilor apărării.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că procesul-verbal contestat, ca act administrativ emanând de la un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, este temeinic întocmit în condițiile în care acesta respectă toate cerințele de legalitate.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatării personale a avariilor de către agentul constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
Afirmațiile contestatorului potrivit cărora nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa constând în faptul că a acroșat autoturismul condus de către intervenient, neexistând avarii aduse autoturismului său, nu sunt susținute de nicio probă administrată în prezenta cauză cu respectarea dispozițiilor art. 315 NCPC, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, nu pot fi reținute de către instanță.
În ceea ce privește susținerea contestatorului în sensul că incumba intimatei obligația de a întocmi un raport de expertiză pentru a stabili situația de fapt în cauză, instanța o apreciază ca neîntemeiată în condițiile în care agentul de poliție a constatat prin propriile simțuri existența avariilor cu privire la cele două autoturisme implicare în accident astfel cum acestea au fost consemnate în declarațiile celor doi conducători auto (filele 31 și 32), și anume, pentru autoturismul intervenientului s-a constatat avarierea barei față stânga și aripa stângă față, iar pentru autoturismul contestatorului s-a constatat avarierea aripii dreapta spate ușor zgâriată, bandou ușor zgâriat și apărătoare bară dreapta spate zgâriată. Or, din interpretarea declarațiilor celor doi conducători auto, a schițelor întocmite de către aceștia și din modul de poziționare a acestora în mod corect agentul constatator a concluzionat că petentul a fost cel care nu a respectat regulile de circulație referitoare la păstrarea unei distanțe suficiente față de autoturismul intervenientului.
Față de aceste aspecte, incumba contestatorului sarcina probei pentru a dovedi situația de fapt contrară celei rezultate prin coroborarea declarațiilor conducătorilor auto cu avariile produse, contestatorul solicitând, de altfel, într-o primă fază procesuală, proba cu expertiza tehnică auto, renunțând, ulterior, la această solicitare de probatoriu.
În ceea ce privește neprezentarea contestatorului în termen de 24 de ore la sediul poliției pentru declararea accidentului, instanța constată că petentul nu a negat acest aspect, accidentul având loc la data de 13.12.2014, iar contestatorul s-a prezentat la poliție la data de 22.12.2014, astfel cum rezultă din declarația acestuia dată în fața agentului de poliție (fila 32).
În consecință, instanța constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravențiilor indicate în actul contestat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată că, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Analizând faptele contestatorului prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de către agentul constatator, respectiv amenzile contravenționale în cuantum de 540 lei + 360 lei sunt proporționale, având în vedere că acestea au fost aplicate în cuantumul minim prevăzut de lege.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, și, în consecință, urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul G. M.-D., CNP_1, cu domiciliul ales la C.A „A. A.”, din București, ., ., apartament 63, sector 1 în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. B. RUTIERĂ SECTOR 6, cu sediul în București, ..9-15, sector 3 cu intervenientul V. A., CNP_3, domiciliat în București, ., ., etaj 4, apartament 34, sector 6 și cu asigurătorii A., cu sediul în București, ..31-33, sector 2 și A. Ț., cu sediul în București, ..80-84, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2015.
P. GREFIER
RED..
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6639/2015.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 5937/2015. Judecătoria... → |
|---|
