Plângere contravenţională. Sentința nr. 7253/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7253/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 7253/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7253
Ședința din Publică din data de 29.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatorul P. D. F. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - POLITIA SECTORULUI 6 având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul,personal, lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar la data de 10.07.2015 contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței instanței privind soluționarea cauzei.
Contestatorul menționează că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze cauza dedusă judecății.
Instanța, verificând din oficiu competența conform art.131 alin.1 din C.pr.civ., constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial conform art. 94 pct.4 din C.pr.civ., art.32 alin.1 din OG 2/2001, coroborat cu HG. nr.337/1993
La interpelarea instanței, contestatorul menționează că solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a probei cu martori. Totodată precizează că martorii indicați în cerere nu au fost prezenți la incidentul care s-a încheiat cu amendarea acestuia. De asemenea menționează că faptele relevate în procesul verbal nu corespund realității, astfel de incidente având loc și cu alte ocazii, iar având în vedere că martorii nu au fost prezenți la momentul producerii incidentului, menționează că renunță la administrarea probei testimoniale.
Conform art.238 din C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
În temeiul art.255 C.pr.civ. și art.258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
Instanța ia act că s-a renunțat la administrarea probei testimoniale de către contestator având în vedere că nu a fost nimeni prezent la momentul producerii incidentului.
La interpelarea instanței, contestatorul menționează că nu a adresat injurii agentului constatator, iar în momentul producerii incidentului accesul în parcare era blocat de autovehiculul personal al acestuia. Totodată solicită anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.04.2015, contestatorul P. D. F., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București, a formulat contestație împotriva procesului verbal de contravenție . numărul_ eliberat de DGPMB Sector 6 la data de 01.03.2015 și comunicat în data de 26.03.2015 ora 20:35 de agenții Secției de Poliție nr.25, prin care agentul constatator a consemnat că, în ziua de 26.02.2015, ora 05:40, contestatorul a adresat injurii și expresii jignitoare la adresa agentului de poliție pe ..
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că, la acea dată, se afla în parcarea blocului din fața Secției de Poliție nr.25, unde i-a fost repartizat un loc de parcare plătit de către Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6, conform contract nr. 3560/06.06.2012 și, din cauza faptului că accesul în parcare era blocat de autoturismul cu numărul de înmatriculare B-47-SCHI, a rugat șoferul autoturismului care se afla în mașină, să mute autoturismul, astfel încât să îi dea voie să iasă cu mașina din parcare. Șoferul mai sus menționat nu a voit să mute autoturismul, menționând că îl va muta când vrea el {folosind o adresare ce poate fi considerată injurii, care nu poate fii reprodusă în prezentul document), moment în care a ieșit din autoturism și a intrat în Secția de Poliție nr.25. După câteva minute când șoferul autoturismului a ieșit din secția de poliție mai sus menționată, contestatorul a claxonat, a atenționat prin lumini și i-a reproșat faptul că își bate joc de acesta prin comportamentul său, deoarece avea nevoie să mute autoturismul respectiv. În acest moment, șoferul autoturismului, foarte deranjat de faptul că a claxonat, a dat cu pumnul în mașina contestatorului și l-a avertizat că o să-i dea amendă. Contestatorul a precizat, de asemenea, că această problema o are toți locatarii din . de parcare în fața Secției de Poliție nr.25, zilnic având accesul blocat la locul de parcare, fie de către mașinile de poliție, fie de către mașinile personale ale domnilor angajați în cadrul Secției respective.
În acest context, contestatorul a solicitat anularea acestui proces verbal de contravenție la care va prezenta la momentul procesului de judecată probe foto cu parcarea blocată de autoturismele Secției de Poliție 25, precum și o adresă cu semnăturile locatarilor care au aceeași problemă și care, la rândul lor, au primit amenzi de genul acesta sau chiar au fost jigniți de agenții de poliție aparținând acestei Secții.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat și cartea sa de identitate.
La data de 04.05.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de constatare din data de 03.05.2015 și planșe fotografice.
La data de 09.06.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare la plângerea formulată de petentul P. D. F. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/01.03.2015 întocmit de Secția 25 Poliție.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție sus-menționat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991 (republicată), constând în aceea că la data de 01.03.2015, ora 05:40, în București, sector 6, . proferat injurii și expresii jignitoare la adresa organelor de poliție, ce nu pot fi reproduse în prezentul proces-verbal, fapta fiind contraventie potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1. din Legea nr.61/1991 (republicată)
Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art.17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 270 din codul de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul-verbal contestat, este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
Totodată, intimata a solicitat a se observa că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de CEDO la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
Totodată, intimata a solicitat a se ține cont de faptul că, înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum și cu actul constatator al contravenției.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art.5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind de 500 de lei.
Față de cele expuse mai sus, intimata a considerat că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentul P. D. F. ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/01.03.2015, ca legal și temeinic întocmit.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, raport din data de 25.05.2015, borderou, procesul verbal de constatare a contravenției contestat.
La data de 01.07.2015, prin email, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.
În conformitate cu procesul-verbal de contravenție . nr._/01.03.2015, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că la data de 01.03,2015, ora 05;40, în București, sector 6, . proferat injurii și expresii jignitoare la adresa organelor de poliție, ce nu pot fi reproduse în prezentul proces-verbal.
În fapt, întâmpinarea Direcției Generale de Poliție a Municipiului București cu numărul_ din 02.06.2015, care a fost întocmit în conformitate cu următoarele dispoziții legale: art. 17 din OG nr. 2/2001, art. 270 din Codul de procedură civilă - deși contravenientul a fost prezent la săvârșirea faptei în procesul-verbal contestat, agentul constatator a declarat fals că acesta „nu a fost de față” la toate rubricile unde, în conformitate cu art. 16 din OG nr. 2/2001 alin. 7, precum și în conformitate cu art. 269 din Codul de procedură civilă, trebuia să fie completate de către contravenient.
Art. 269 din Codul de procedură civilă - deși autenticitatea procesului-verbal putea fii stabilită prin simplul consimțământ al ambelor părți dl. A.P. D. a preferat să nu emită procesul-verbal la momentul săvârșirii faptei menționate în procesul-verbal, încălcând astfel, în mod deliberat, prevederile art. 16 din OG nr. 2/2001 alin. 7 și să emită procesul-verbal în lipsa contravenientului, deși acesta a fost prezent la săvârșirea faptei și putea fi legitimat pe loc la momentul respectiv.
Art. 249 din Codul de procedură civilă - în această situație cele întâmplate la data 26.02.2015 la ora 05:40 nu pot fi susținute cu alte dovezi decât declarațiile celor două persoane implicate în incident, precum și cu Raportul din 25.05.2015 al dl. A.P. D. conform căruia dl. A.P. a încălcat legislația în vigoare de cel puțin doua ori, a purtat armamentul din dotare în timp ce utiliza autoturismul personal sau nu a legitimat contravenientul, în mod deliberat, deși legea ii permitea sa o facă la momentul respectiv tocmai pentru a nu-i permite acestuia să facă obiecții procesului-verbal contestat.
Art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001- pentru a putea stabili gradul de pericol social al faptei săvârșite agentul constatator trebuia să completeze, în conformitate cu art. 16 din OG nr. 2/2001 alin.1, în procesul-verbal contestat în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, împrejurări care nu sunt descrise în procesul-verbal contestat.
În „Raportul din 25.05.2015 al A.P. D. V.”, acesta fiind unul din documentele pe baza căruia emitentul întâmpinării cu nr._ din 02.06.2015 a emis această întâmpinare, menționând că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut” și a considerat că „măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații”, motiv pentru care, emitentul a solicitat respingerea plângerii formulate de petentul P. D. F. ca neîntemeiată”, precum și „menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/01.03.2015, ca legal și temeinic întocmit”, se pot constata nereguli care pot fii considerate încălcări ale legilor în vigoare în România care sunt aplicabile fiecărei persoane care locuiește sau tranzitează teritoriul României, astfel aduc la cunoștința următoarele aspecte:
Dl. A.P. D. V. „a lăsat mașina pornită pentru a se încălzi la intersecția Aleii Callatis cu calea de acces în parcarea amenajată și semnalizată de către Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6, blocând astfel . mai sus menționată, încălcând astfel art. 63, alin. 1 din OUG nr. 195/12.02.2002, conform căreia „se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe durată de cel puțin 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare”. Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice art. 142, alin. f conform căruia „se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m înainte de colțul intersecției” și, după cum se poate constata atât din procesul verbal . nr._, cât și din declarația dl. A.P. D. V., acesta nu a mutat autovehiculul în intervalul 05:40 - 05:55, adică aproximativ 15 minute, astfel oprirea voluntară a acestuia devenind staționare voluntară astfel încălcând și art. 143, alin. a conform căruia ,, se interzice staționarea vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară”, art. 143, alin. d conform căruia interzice staționarea vehiculelor în dreptul căilor de acces care deservesc proprietățile alăturate drumurilor publice”.
Mai mult de atât dl. A.P. D. V. nu purta la momentul respectiv uniforma de serviciu deși încă se afla în timpul serviciului (chiar dacă aspect nu reiese în totalitate din declarația acestuia care, la începutul raportului a declarat că „în data de 26.02.2015, în jurul orelor 05:40, contestatorul se afla în sediul Secției 25 Poliție, după ce o întorsese din teren de la schimbul III, schimb ce l-a efectuat până la ora 05:55” mai apoi în următoarea frază declarând că de fapt la data și ora mai sus menționate încă nu se afla în cadrul secției de poliție, ci în afara secției de poliție pe domeniul public), nu s-a prezentat în timpul dialogului ca fiind agent de poliție și nici nu l-a legitimat la momentul respectiv deși avea acest drept în conformitate cu art. 18 din OG nr, 2/2001.
Deși nu a cunoscut procedurile de utilizare a autoturismului proprietate personală în timpul serviciului, contestatorul nu a crezut că avea dreptul să utilizeze autoturismul proprietate privată în timpul serviciului decât în cazuri extreme. Deși nu a cunoscut procedurile de predare sau purtare a armamentului din dotare a unui agent de poliție, contestatorul a crezut că avea dreptul să poarte armamentul din dotare asupra sa în timp ce acesta utiliza autoturismul proprietate privată în interes personal, fie și pentru a muta respectivul autoturism din parcarea Secției 25 Poliție în și pe domeniul public din fața acesteia într-un spațiu unde (prin meseria sa) știa la momentul respectiv ca ar fi încălcat cel puțin un articol dintr-o lege pe care acesta ar fi trebuit să o apere și să o protejeze.
După cum reiese și din raportul dlui A.P. D., acesta nu s-a prezentat ca fiind agent de poliție (deși nu purta uniformă la momentul respectiv) și nu l-a legitimat la momentul respectiv, deși în conformitate cu art. 18 din OG nr.2/2001, dacă i s-ar fi solicitat legitimarea, iar acesta ar fi refuzat, atunci agentul constatator putea apela oricând la un alt agent de poliție, care ar fi fost în timpul serviciului la momentul respectiv, ca să îl legitimeze (în cazul în care dl. A.P. D. nu ar mai fi fost la momentul respectiv în timpul serviciului) aspect care reiese atât din Raportul dlui A.P. D., precum și din procesul verbal de contravenție mai sus menționat.
Contestatorul a considerat că, dacă măcar unul din agenții de poliție implicați în acest incident (în speță făcând referire atât la dl. A.P. D. V., precum și la emitentul „întâmpinarea Direcției Generale de Poliție a Municipiului București cu numărul_ din 02.06.2015’’ care, teoretic vorbind, a verificat înscrisurile atât din procesul-verbal de contravenție . nr._/01.03.2015, din Raportul din data de 25.05.2015 al A.P. D. V., precum și cele din contestația la procesul-verbal mai sus menționat cu înscrisurile doveditoare aferente pentru dosarul nr._ ) nu va fi sancționat, aceste ilegalități vor continua și se vor agrava cu repercusiuni asupra cetățenilor de pe raza Secției 25 de Poliție constituind și alte amenzi fictive aplicate în același mod care chiar dacă poate fii contestat nu va avea niciodată câștig de cauza deoarece „constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau de persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător”.
Față de cele expuse mai sus, contestatorul a solicitat a se constata nulitatea procesului-verbal de contravenție cu . nr._/01.03.2015, având în vedere că acesta este incomplet deoarece, în conformitate cu art. 16 din OG nr.2/2001 alin.1
De asemenea, procesul-verbal nu poartă semnătura contravenientului, deși acesta a fost de față la presupusa faptă contravențională, și nu explică atât în procesul-verbal întocmit cât și în raportul întocmit de acesta de ce nu a fost întocmit prezentul proces-verbal la fața locului și de ce agentul constatator nu a respectat, în mod deliberat, art. 16 din OG nr.2/2001 alin. 7, încălcând astfel dreptul constatatorului de a avea obiecții la înscrisurile din procesul-verbal întocmit. De asemenea, activitățile întreprinse de dl. A.P. D. și descrise de acesta în Raportul din data de 25.05.2015 al A.P. D. V., nu respectă legislația în vigoare în România.
Mai mult de atât, contestatorul a solicitat a se lua în considerație raportul de activitate mai sus menționat ca fiind in fals în înscrisuri până la dovedirea cu înscrisuri autentice (precum un raport de activitate zilnică încheiat de agentul constatator la sfârșitul turei în care a avut loc incidentul) care nu pot fi întocmite, precum și raportul din 25.05.2015 al dlui. A.P. D. la 2 luni de la data incidentului, incident la care nu au fost martori și la care contravenientului i s-a încălcat, în mod deliberat, dreptul de a face orice observație la procesul-verbal întocmit.
In probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri.
Cerere legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
Contestatorului i s-a întocmit, de către intimat procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/01.03.2015, încheiat de DGPMB, fiind sancționat cu amendă în sumă de 500 lei, întrucât la data de 01.03.2015, ora 05:40, în București, sector 6, . injurii și expresii jignitoare la adresa organelor de poliție, ce nu pot fi reproduse în procesul-verbal.
Fapta astfel cum a fost descrisă, se circumscrie dispozițiilor legale, întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1. din Legea nr.61/1991 (republicată) „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”".
Persoana sancționata contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art.31-36 din OG nr.2/2001 în care sa utilizeze orice mijloc de proba și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt reținuta in procesul verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfasurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalitatii intre scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămane nesancționată o conduita antisociala si respectarea dreptului la aparare al petentului(cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procedând la verificare temeiniciei si legalitatii procesului verbal contestat de catre petent, in raport de prevederile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, se retine ca art.17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat se constată că respectă toate aceste cerințe sancționate cu nulitatea absolută.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal si din această perspectivă, se retine ca i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă, știut fiind ca in materie contravenționala se angajează răspunderea chiar și pentru culpa cea mai simplă - însă contestatorul nu a invocat, astfel de motive de anulabilitate.
Potrivit disp.art.34 din O.G.nr.2/2001 republicată, procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și de drept până la proba contrară.
În acest context sunt relevante în cauză aprecierile Curții Europeane a Drepturilor Omului (în cauze recente, împotriva României, respectiv cauza . și N. G.), referitoarea la sarcina probei în procedura contravențională, aceasta arătând că regimul juridic al contravențiilor fiind completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, care în materie de probe, aplică principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății, în măsura în care contravenientul nu este în imposibilitate absolută de a face proba contrarie, procesul verbal beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate, contravenientul trebuie să facă dovada contrarie, în caz contrar, prin aplicarea prezumției, fapta considerându-se săvârșită în modalitatea reținută în procesul verbal.
Concret, în cauza N. G. contra României, Curtea reține că „prin precizarea făcută în ședință publică în fața instanțelor naționale că nu dorește să solicite prezentarea altor probe, petenta s-a expus cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care ea însăși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.”
În speță, petentul a solicitat numai proba cu înscrisuri, în dovedirea faptului că a fost sancționat pentru o faptă pe care, în opinia sa nu a săvarșit-o.
In acest context, este unanim acceptat în jurisprudența națională ca procesul verbal de constatare a contravenției întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, numai în măsura în care se coroborează cu alte dovezi, însă în speță, aceasta prezumție nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție de organul constatator, respectiv că nu a adresat acestuia expresii și cuvinte jignitoare.
Aserțiunile contestatorului cu privire la încălcarea de către agent a unor legi, regulamente ori împrejurările de fapt cu privire la cum se realizează parcarea mașinilor în parcarea din proximitatea locuinței petentului nu fac obiectul examinării instanței în prezenta procedură, în care instanța este investită doar să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat.
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța apreciază că nu s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii față de criteriile prevăzute de art.21, alin.3 din OG 2/2001. Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal și în acest context se retine ca fapta contestatoarei nu a prezentat un grad ridicat de pericol social și nu s-a făcut dovada că aceasta a mai săvârsit fapte similare, astfel că sancțiunea amenzii este apreciată de instanță ca excesivă, aplicarea unui avertisment răspunzând scopului educativ al normei de drept încălcate.
Față de considerentele anterioare, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii aplicate în cuantum de 500 lei cu avertisment și va menține în rest cele dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/01.03.2015, încheiat de DGPMB .
Totodată, instanța atrage atenția contestatorului că această hotărâre poate fi luată în considerare pentru caracterizarea periculozității sociale a acestuia, generând aplicarea unei sancțiuni mai severe în cazul săvârșirii unei noi fapte contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de contestatorul P. D. F., domiciliat în București, ..5, ., etaj 10, apartament 157, sector 6, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București, cu sediul în București, Calea Victoriei nr.19, sector 3.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 500 lei aplicată contestatorului cu sancțiunea avertismentului și menține în rest cele dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/01.03.2015, încheiat de DGPMB .
Atrage atenția contestatorului asupra gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. G. Ș.
Red.GA/Thred. MV
4 ex./07.10.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Legea 10/2001. Sentința nr. 7251/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
