Contestaţie la executare. Sentința nr. 8060/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8060/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 8060/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8060
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatorul P. F. G., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 coroborat cu art. 651 Cod procedură civilă, apreciază că instanța este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea litigiului.
De asemenea, instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Cod de procedură, civilă apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează 1 lună de zile.
Instanța califică excepția inadmisibilității ca fiind apărare de fond.
Instanța, considerând proba cu înscrisuri, solicitată de contestator prin cererea de chemare în judecată și proba cu înscrisuri, solicitată de intimat, prin întâmpinare, ca, fiind admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, o încuviințează.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra cererii B. de restituire a cheltuielilor privind xeroxarea dosarului de executare silită, pe cererea de suspendare a executării silite și, în subsidiar, pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 01.09.2015, sub nr._, contestatorul P. F.-G., în contradictoriu cu intimata C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania S.A- Direcția Regionala de Drumuri si Poduri București, C.:_, J40/552/15.01.2004, a formulat contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare si a executării silite însăși, solicitând anularea tuturor actelor de executare si a executării silite însăși; anularea încheierii de încuviințare a executării și suspendarea executării silite, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pe cale separata ocazionate de soluționarea acestei cauze si onorariu de avocat.
În fapt, motivarea cererii, contestatorul a arătat că, la data de 25.12.2014 a primit de la executorul judecătoresc o somație prin care i-se punea în vedere ca în termen de 1 (una) zi de la primirea somației si a titlurilor executorii sa achite creditoarei DRDP suma de 28 Euro, plus cheltuieli de executare în cuantum de 495,39 lei.
Anexat somației contestatorul a primit un proces verbal de constatare a contravenției emis de către C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România – Direcția Regionala de Drumuri si Poduri București, purtând . nr._/31.01.2012, prin care era sancționat pentru fapta de a fi circulat fără a deține rovinieta valabila în data de 09.08.2011, acesta fiind titlul executoriu în baza căruia este executat silit.
Executarea silita este prescrisa, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ( ’OG 2/2001”).
În conformitate cu dispozițiile acestui text, ”executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii”, nerespectarea acestui termen de comunicare atrăgând prescripția executării sancțiunii amenzii.
Sancțiunea pentru fapta pretins săvârșită la 09.08.2011 i-a fost aplicata la data de 31.01.2012 si comunicata abia la 25.12.2014, odată cu somația pentru executarea silita, respectiv la aproape 3 ani de la aplicarea sancțiunii.
Ca atare, data fiind nulitatea absoluta a dovezii de comunicare cat si faptul ca în mod real contestatorul nu a primit niciodată comunicarea procesului verbal în temeiul căruia este executat silit, rezulta că procesul verbal i-a fost comunicat în mult mai mult de o lună de la data aplicării sancțiunii, în contra dispozițiilor art. 14 din OG 2/2001.
In conformitate cu dispozițiile art. 706 alin. (2) din Codul de procedura civila, ”prescripția stinge dreptul de a obține executarea silita și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. Termenul de prescripție de o luna în materie contravenționala este special, derogatoriu fata de dreptul comun (reprezentat de art. 705 din Codul de procedura civila) si este aplicabil în cauza fata de lipsa comunicării procesului verbal în interiorul sau.
Executarea silita este efectuată în temeiul unui înscris care nu este titlu executoriu. Data fiind lipsa comunicării procesului verbal, acesta nu a dobândit caracterul de titlu executoriu, pe care îl dobândește numai prin lipsa plângerii în termenul de 15 zile de la comunicare, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din OG 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 632 din Codul de procedura civila:” Executarea silita se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive precum si orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare ! Art. 37 din OG 2/2001 prevede ca: ”procesul verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, j precum si hotărârea judecătoreasca definitiva prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate”.
Având în vedere faptul ca procesul verbal poate deveni titlu executoriu numai prin expirarea termenului de 15 zile fără ca acesta sa fi fost atacat, este evident ca executorul judecătoresc - ca si instanța de executare - sunt datori sa manifeste o atenție sporita atunci când cercetează comunicarea acestuia, întrucât numai de la comunicarea efectuata în mod legal curge termenul de 15 zile a cărui expirare marchează devenirea acestuia titlu executoriu.
Comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției se efectuează în conformitate cu dispozițiile art. 19 si 27 din OG 2/2001, care prevăd:”(1) Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”.”Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
Așadar potrivit art.27 din OG nr.2/2001 comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar potrivit art.47 din aceleași act normativ dispozițiile OG 2/2001 se completează cu dispozițiile Codului de procedura Civila.
De asemenea prin Decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr.10 din 10 iunie 2013 s-a stabilit ca în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.27 teza I raportat la art.14 afin (1), art.25 afin (2) si art.31 alin (1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic ai contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție si a înștiințării de plata, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire. Pentru aceste motive se poate observa cum intimata nu a încercat comunicarea procesului verbal nr.R11 nr._/03.06.2011 prin posta, cu aviz de primire, astfel ca procedând direct la comunicarea actului sancționator prin afișare la fostul domiciliul al petentei, intimata nu a procedat la o comunicare legala.
Faptul ca, contestatorul nu a primit un proces-verbal si lipsesc mențiunile obligatorii referitoare la datele personale ale unui martor.
Procesul verbal i-a fost comunicat, în realitate, abia o data cu somația de executare, ceea ce face ca acesta sa nu constituie titlu executoriu întrucât nu a expirat termenul de 15 zile de la comunicarea sa.
Având în vedere aceste nelegalități ale executării silite, ea este nula în condițiile art. 703 raportat la 174 si următoarele din Codul de procedura civila.
Încheierea de încuviințare a executării este nelegală motiv pentru care a solicitat anularea acesteia, întrucât a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 665 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedura civila.
Art. 711 alin. (3) din Codul de procedura civila prevede pentru cei interesați posibilitatea de a cere anularea si a încheierii de încuviințare a executării silite, daca aceasta a fost data cu încălcarea dispozițiilor legale.
Dispozițiile încălcate de instanța care a încuviințat executarea silita sunt cuprinse în art. 665 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedura civila, care se refera la situația în care înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Intimata a precizat faptul ca C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania - Direcția Regionala de Drumuri si Poduri București, potrivit statutului lor nu pot aplica amenzi, acestea având numai calitatea de agenți constatatori.
Așa cum s-a arătat si în precedent, procesul verbal nu constituie titlu executoriu întrucât acesta nu i-a fost comunicat în termenul de o luna prevăzut de art. 14 din OG 2/2001, iar la data emiterii încheierii de încuviințare nu îi fusese comunicat legal, pentru a putea fi considerat ca ar constitui titlu executoriu.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare si anularea tuturor actelor de executare, a proceselor verbale de contravenție, a încheierii de încuviințare a executării silite si a executării silite însăși, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea cauzei si onorariu de avocat.
Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”
După cum se observa clar din documentele depuse la dosar lipsește semnătura agenților constatatori si deși în subsolul Procesului verbal se face referire la faptul ca acest document ar fi fost semnat electronic, în tot cuprinsul OG 2/2001 nu exista nici o referire la aceasta modalitate de semnătură electronica a proceselor verbale de contravenție.
De asemenea, temeiul legal invocat de către intimată este unul foarte general si fără indicarea precisa a articolului/alineatului care i-ar permite acesteia sa semneze electronic un astfel de document, fiind în mod intenționat făcută astfel încât să dea impresia unei aparente legalități.
Consideră ca art. 17 din OG 2/2001 este foarte clar si nu lasă loc de interpretări, iar lipsa semnăturii olografe a agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
În sfera “acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României - hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal. Art. 17 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală”. în accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, care este pedeapsa 1. Spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie în timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse; Conform doctrinei, „infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate ne indică, în mod unitar, modul în care pot fi identificate infracțiunile continue, și anume „după elementul material al laturii obiective ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează în timp ca: deținerea, rămânerea, purtarea, conducerea unui autovehicul etc. Activitatea Infracțională la unele infracțiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activității infracționale, spre exemplu portul ilegal de uniforma care poate fi întrerupt noaptea și reluat dimineața. Aceste întreruperi țin de natura infracțiunii și nu afectează unitatea infracțiunii continue” 2. în cazul de față, intervenția forței contrare este notificarea de către agentul constatator al contravenției nr. 1, contravenție recunoscută de subscrisa. însă, prin contravențiile ulterioare (cu referire specială la contravenția nr. 2), ni se creează o situație mai grea decât cea prevăzută în legea penală, fiind ținuți la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă. în subsidiar, vă învederăm că dreptul penal romanesc, nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanța ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, ni s-ar crea o situație mult mai dificilă în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită. Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social. În doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza în concreto respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz. În speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată. Suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni. Conform art. 8 alin. (3) din OG. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4”. Conform sus-citatei anexe nr 4, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. Această situație este valabilă pentru| toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr. 15/2002, cu modificările ulterioare. S-ar putea trage concluzia că acest tarif de f despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S.A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție” pe care o constată. În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu o deține rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit. Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat. Având în vedere argumentele expuse, contestatorul a solicitat să se ia măsurile legale care se impun în acest caz, respectiv anularea sancțiunilor prezentelor procese verbale, respectiv înlocuirea cu avertisment.
Pe de altă parte, contestatorul a arătat că la data de 15.01.2010, a vândut autoturismul cu numărul de înmatriculare_ numitului V. I., fiind totodată radiat din evidenta Serviciului Public Finanțe Publice Locale Sector 6. La rândul sau, numitul V. I. a vândut autoturismul numitului P. C. L., însă, față de faptul ca, contestatorul a întreprins demersurile în vederea radierii din circulație a vehiculul menționat, se poate aprecia ca la data faptei reținuta în procesul-verbal, contractul de vânzare-cumpărare era opozabil terților.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14, 19, 27 si 37 din OG 2/2001, art. 10 din OG 15/2002, art. 665, 706 si 711 din Codul de procedura civila, Decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 10 din 10 iunie 2013.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: carte de identitate, somație din 08.12.2014, încheiere de la 08.12.2014, procesul verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit, proces verbal de scoatere din evidență mijloc de transport, carte de identitate V. I., cartea de identitate a vehiculului, certificat de înmatriculare, încheiere de la 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014, sentința civilă nr._/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești nr._/281/2011 și dovada comunicării acesteia, sentința civilă nr.804/20.01.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești nr._/281/2011 și dovada comunicării acesteia, sentința civilă nr.9195/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești nr._/281/2011 și dovada comunicării acesteia.
La data de 19.03.2015, prin compartimentului, B. T. B. O., a înaintat copia dosarului nr._ .
La data de 01.04.2012, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie si nelegalitate cuprinse în titlurile executorii, respingerea cererii de suspendare a executării silite, respingerea contestației la executare formulata de către contestator împotriva executării silite efectuata de către B. T. B. O. în baza titlului executoriu PVCC . nr._/31.01.2012 generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către B. T. B. O. în baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sector 5 București în soluționarea contestației la executare formulata de către contestator.
Potrivit dispozițiilor art. 713, alin.1 NCPC contestația la executare se introduce la instanța de - executare.
În acest sens, instanța care a încuviințat executarea silita a titlului executoriu ce face obiectul prezentei contestații este Judecătoria Sector 6 București, fiind lipsit de relevanta faptul ca domiciliul debitorului este în sector 6.
De altfel, în mod legal executarea silita a fost încuviințata de către Judecătoria Sector 6 București, întrucât acest lucru s-a întâmplat anterior Deciziei nr. 348/17.06.2014 a Curții Constituționale, sesizarea Judecătoriei Sector 5 București fiind făcuta astfel anterior deciziei Curții Constituționale.
Astfel, pentru respectarea principiului unicității instanței de executare, este important ca instanța de executare să rămână aceeași pe tot parcursul executării silite, respectiv cea care a si încuviințat executarea silita, fiind astfel ușor determinabila.
Prin urmare, intimata a solicitat admiterea excepției astfel cum a fost formulata si trimiterea cauzei spre soluționare la Judecătoria Sector 6 București, Secția Civila.
Excepția inadmisibilității cererii contestatoarei în ceea ce privește aspectele de netemeinicie si nelegalitate cuprinse în titlul executoriu.
În acest sens, intimata a solicitat să se constate faptul că în speța de față executarea silita s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către contestatoare în contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere si comunicare a acestuia, etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie sa fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În acest sens, intimata a solicitat aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC, și admiterea excepției astfel cum a fost formulata si în consecința sa respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulata de către contestator, intimata a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În acest sens, intimata a învederat faptul că nu se impune ordonarea acestei masuri provizoriu întrucât nu este un caz grabnic si nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului precum nici nu se creează o paguba iminenta care nu se poate repara.
Mai mult decât atât, de la data comunicării procesului - verbal de contravenție, respectiv 20.02.2012 si până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilita în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale de către agenții procedurali.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
Astfel, reiese în mod evident nu numai reaua - credința a contestatoarei care a refuzat în mod nejustificat sa-si îndeplinească obligațiile legale, dar si faptul ca încearcă prin prezenta solicitare de suspendare a executării silite sa inducă în eroare instanța.
De asemenea, referitor la acest aspect, intimata a solicitat să se constate faptul ca a dat dovada nu numai de buna - credința, dar si indulgenta în toata aceasta perioada, sperând ca debitorul sa iasă din pasivitate si să-și execute de buna voie obligația stabilita prin titlurile executorii.
Mai mult decât atât, cât timp procesul-verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu au fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar si în parte a masurilor dispuse prin acestea, respectiv a tarifului de despăgubire, intimata deține titlu executoriu apt de executare silita pentru valorificarea creanțelor prevăzute în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Astfel, intimata a solicitat să se constate faptul ca nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în vederea suspendării.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite formulata de către contestatorul P. F. G., ca nefondata.
Urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca în data de 09.08.2011 ora 14:38 pe DN1 Romanești, jud. Prahova, vehiculul categoria A, cu număr înmatriculare_ aparținând petentului care a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabila, așa cum este definita de prevederile art. 1 (1A1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8, alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala în vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșită de către domnul a constituit contravenție continua si s-a sancționat cu amenda contravențională în valoare de 250 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. (3) din actul normativ invocat anterior, contravenienta, respectiv contestatoarea, a fost obligata sa achite si tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, a sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 18, alin. (1) si (3) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis procesul - verbal de constatare a contravenției în cauza.
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauza au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lese, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat să se constate faptul ca procesul - verbal de contravenție în cauza a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
În acest sens, perioada cuprinsa între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 09.08.2011 si data emiterii procesului - verbal de contravenție, respectiv 31.01.2012 nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea procesului - verbal de contravenție . nr._/31.01.2012 s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, în data de 20.02.2012, operațiune confirmata de semnătură martorului prezent, fără a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii.
Totodată, intimata a solicitat să se aibă în vedere si dispozițiile art. 273. alin. (21 NCPC, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directa legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport pot servi doar ca început de dovada scrisa”.
Faptul ca datele de identificare ale contravenientului sunt datele pe care acesta le are înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului si care s-au regăsit la momentul săvârșirii contravenției, respectiv emiterii si comunicării procesului - verbal de contravenție în cauza în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere si înmatriculări a Vehiculelor - DRPCIV.
Faptul ca între CNADNR - SA si DRPCIV este încheiat un protocol de colaborare în vederea punerii la dispoziție a datelor proprietarilor de autovehicule care au încălcat dispozițiile legale ale OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Astfel, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Totodată, afirmațiile contestatorului prin care susține faptul ca a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea sancțiunii contravenționale sunt total eronate, întrucât dispozițiile art. 14, alin. 1 din OG nr. 2/2001 nu au aplicabilitatea în speța, deoarece procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contravenientei în termenul de o luna de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea, de la data comunicării procesului - Verbal de contravenție si pana la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilita în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. (1) si (2) NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
În cazul în care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de ÎS zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu,far a vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de executare a încuviințat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de PVCC . nr._/31.01.2012.
De asemenea, în temeiul art. 665. alin. (7) NCPC instanța de executare a dat împuternicire si a ordonat executorilor judecătorești sa pună în executare titlul executoriu în cauza.
Or, instanța de judecata în mod legai si temeinic în baza dispozițiilor art. 632, alin. (2) NCPC a constatat faptul ca procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichida si exigibila.
Totodată, în situația în care instanța de executare constata faptul ca titlul executoriu nu poate ti DUS în executare sau ca nu ar fi valabil. nu ar fi încuviințat si ordonat punerea în executare.
De asemenea, instanța de executare în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în Romania, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: “Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse în executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie.”
Referitor la afirmația contestatorului ca valoarea de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni, intimata a solicitat să se constate faptul ca aceasta este nefondata.
Astfel, în ceea ce privește noțiunile de “tarif de despăgubire”, pe de o parte si “rovinieta”. pe de alta parte, contestatorul face o evidenta confuzie.
Intimata a menționat faptul ca cele doua noțiuni au atât înțelesuri, cat si aplicabilitate diferite.
Astfel, prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala în vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de Drumuri naționale din Romania, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Potrivit art. 1, alin. 1, lit. J din OG nr. 15/2002, termenul de rovinieta este definit ca fiind “documentul sau înregistrarea în format electronic care atesta achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din Romania. ”
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii ^proceselor - verbale de constatare a contravenției generate si semnate electronic conform dispozițiilor ¡Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, reiese fără echivoc ca solicitarea intimatei se refera strict la recuperarea unei creanțe de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662NCPC.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșită de utilizator si în consecința si recuperarea creanței aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Referitor la invocarea dispozițiilor Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de către ICCJ. învederam instanței de judecata următoarele:
Potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si în jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de către înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala a statuat faptul ca “in cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp.”
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul ca, în speța, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederam instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002. precum si ca legea contravenționala aplicabila în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul ca, în speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, solicitam instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de către înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de Ia data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare Ia comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicitam instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicare a titlului executoriu în cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționai plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
Prin urmare, debitoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitorul nu a apelat la aceasta cale procesuala si prin urmare până la desființarea acestora, titlurile executorii își mențin puterea executorie.
În alta ordine de idei, solicitam instanței de judecata sa constate faptul ca în speța de fata executarea silita s-a făcut în baza altui titlu executoriii decât o hotărâre judecătoreasca si prin armare motivele invocate de către conte stator în contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate în considerare întrucât în legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitoare constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fii analizate pe calea contestației Ia executare.
Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației Ia executare, ci ele pot si trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
Prin urmare, cat timp procesul-verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare a acestuia, intimata deține titlu executoriu apt de executare silita pentru valorificarea creanțelor prevăzute în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
În ceea ce privește aspectele legate de transmiterea dreptului de proprietate al autoturismului în cauza, solicitam instanței de judecata sa constate faptul ca în speța de față executarea silita s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului prins în titlurile executorii, si prin urmare nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lor.
Astfel, procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012 întocmit centru circulația vehiculului cu nr. de înmatriculare_ pe rețeaua de drumuri naționale din România fără rovinieta valabila, a fost emis pe numele P. G. F. întrucât, la data săvârșirii contravenției, aceasta figura ca deținător al acestuia în baza de date a DRPCIV.
De asemenea, datele de identificare ale contravenientei, respectiv numele, prenumele si domiciliul sunt datele pe care aceasta le are înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului si care s-au regăsit la momentul săvârșirii contravenției, respectiv emiterii si comunicării proceselor - verbale de contravenție în cauza în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere si înmatriculări a Vehiculelor - DRPCIV.
A precizat faptul ca între CNADNR - SA si DRPCIV este încheiat un protocol de colaborare în vederea punerii la dispoziție a datelor proprietarilor de autovehicule care au încălcat dispozițiile legale ale OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
În acest sens, intimata a precizat dispozițiile art. 2 alin. 1 si alin. 2 din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii si eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificările si completările ulterioare, prevăd faptul ca proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați sa solicite înmatricularea ori înregistrarea, după caz, înainte de a le pune în circulație. în cazul schimbării oricăror date înscrise în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, titularul acestuia este obligat sa solicite autorității emitente eliberarea unui nou astfel de document, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a survenit modificarea.
Totodată, dispozițiile art. 24 al in.2, litera d) din actul normativ sus invocat, prevăd faptul ca proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați sa solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de ia data trecerii vehiculul înregistrat în proprietatea altei persoane.
Potrivit art. 12, alin. (2) din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, obligația achitării tarifului de utilizare pe drumurile publice (rovinieta) incumba utilizatorilor, aceștia fiind definiți drept persoane fizice sau juridice proprietare sau care au un drept legal de folosința.
Pe de alta parte, pe lângă faptul ca dreptul de proprietate sau dreptul legal de folosința asupra vehiculului sa fie înscris în certificatul de înmatriculare, legea prevede si obligația înscrierii acestuia în evidentele fiscale, cat si în evidentele MAI
Astfel, având în vedere faptul ca atât în certificatul de înmatriculare al vehiculului cu nr._, cât si în Cartea de identitate a acestuia este trecut numai debitorul, în calitate de deținător, nu si noul cumpărător, titlul executoriu a fost emis pe numele P. G. F..
Faptul ca în cazul de fata cumpărătorul nu și-a îndeplinit obligația înscrierii autovehiculului în evidențele MAI si nici vânzătorul nu a urmărit îndeplinirea acestei obligații, aceste aspect nu îl absolvă pe vânzător de obligația instituita prin titlul executoriu, si prin urmare până la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie.
Mai mult decât atât, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale contestate, atât posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, cat si posibilitatea formulării unei acțiuni civile împotriva cumpărătorului prin care sa solicite instanței de judecata, în temeiul art. 998 -999 Cod Civil, obligarea cumpărătorului la plata contravalorii amenzii si a tarifului de despăgubire datorate în baza procesului - verbal de contravenție în cauza, ca urmare a neîndeplinirii de către cumpărător a înmatriculării pe numele sau a autovehiculului în cauza, în evidentele MAI.
Or, debitorul nu a apelat la acesta cale, si prin urmare până la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie.
În ceea ce privește sentințele civile anexate, acestea nu pot fi luate în considerare întrucât nu se refera la procesul - verbal de contravenție care face obiectul prezentei cauze.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală si netemeinică, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către B. T. B. O. în baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
În drept, intimata a dispozițiile art. 205 -208 NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse în prezenta întâmpinare.
Întâmpinarea a fost însoțită de titlul executoriu - PVCC . nr._/31.01.2012; dovada comunicării procesului - verbal contestat.
Prin sentința civilă nr. 4606/12.06.2015, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 01.09.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, încheiat de intimată, contestatorul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
În primul rând, instanța învederează că nu va analiza susținerile privind semnarea procesului verbal de către agentul constatator și lipsa calității de contravenient dedusă din faptul că a vândut autoturismului, celelalte critici de fond ale procesului verbal, deoarece acestea puteau fi valorificate doar în procedura plângerii contravenționale.
Conform art. 713 alin. 2 Cod de Procedură, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege rezultă că în situația în care este prevăzută de lege o altă cale de desființare a titlului executoriu (în speță, procedura plângerii contravenționale), pe calea contestației la executare nu pot fi formulate apărări de fond împotriva acestuia și nu se poate invoca pretinsa nelegalitate ori netemeinicie a acestuia.
În consecință, instanța va analiza doar aspectele ce țin de executarea silită. În speță, creanța urmărită este de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 4583/B/2014 al B. S. I. C..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti suma de 28 euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În același timp, instanță apreciază întemeiate susținerile contestatorului privind prescripția executării sancțiunii.
Potrivit art. 26 alin. 3 din O.G. 2/2001 (forma în vigoare la data constatării faptei și întocmirii procesului verbal), în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Conform art. 27 din O.G. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plata de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Instanța constată că intimata nu a făcut dovada comunicării procesului verbal în condiții procedurale, contestatorul arătând că acesta i-a fost comunicat odată cu somația privind executarea silită, la data de 25.12.2014 (după aproape 2 ani de la data întocmirii procesului verbal).
Pentru aceste motive, instanța constată că procedura de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este viciată, astfel că se va reține că îndeplinirea comunicării nu s-a realizat până în prezent în condiții procedurale.
Mai mult, prin decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Înalta Curte a considerat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă. Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.
Interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite. Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, Înalta Curte a stabilit că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului poate fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Pentru motivele arătate, în baza art. 720 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 7285/2014 al B. T. B. O..
Față de soluția dată contestației la executare, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
În baza art. 717 alin. 2 coroborat cu art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimata la plata către B. T. B. O. a sumei de 33,64 lei (reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar executare, f. 40).
În baza art. 45 alin. 1 lit. f Cod procedură civilă, dispune restituirea către petent a taxei judiciare de timbru în cuantum de 40 lei (chitanța nr._/05.02.2015, f. 31) la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. Față de norma specială menționată, nu este posibilă obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul P. F. G., cu domiciliul în București, ., sector 6, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_.
Dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 7285/2014 al B. T. B. O..
În baza art. 717 alin. 2 coroborat cu art. 453 Cod procedură civilă, obligă intimata la plata către B. T. B. O. a sumei de 33,64 lei (reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar executare).
În baza art. 45 alin. 1 lit. f Cod procedură civilă, dispune restituirea către petent a taxei judiciare de timbru în cuantum de 40 lei la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Cu drept doar de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. M.M.
04 exemplare/18.11.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8102/2015. Judecătoria... → |
|---|
