Plângere contravenţională. Sentința nr. 8941/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8941/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 8941/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8941/2015
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul C. T. V. și pe intimata C.N.A.D.N.R SA C., având ca obiect plângere contravențională R 11 NR._/10.10.2011.
La apelul nominal efectuat în ședința publică a răspuns contestatorul, prin av. C. C., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind intimata.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța pune în discuție verificarea competenței conform disp. art. 131 alin. 1 din NCPC.
Contestatorul, prin apărător, apreciază că Judecătoria Sector 6 este competentă să judece cauza, având în vedere O.G. nr. 15/2002 care stabilește competența la instanța de domiciliu a contravenientului.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea competenței sale, apreciază prin raportare la dispozițiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta plângere contravențională, având în vedere că este Judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul contestatorul.
Instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Contestatorul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, având în vedere disp. art. 33 și 34 din O.G. nr. 2/2001 aplicabile în completarea O.G. nr. 15/2002 și 255 și 258 NCPC încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, probă pe care o constată administrată.
Nemaifiind alte mijloace de probă de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin apărător, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată. Solicită instanței să țină cont la soluționarea prezentei cauze de cele două decizii nr. 10/2015 și 6/2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Menționează că, la fila 33 din dosarul cauzei, intimata a depus dovada comunicării prin afișare a procesului-verbal, fără a exista nicio dovadă de comunicare prin poștă cu confirmare de primire, așa cum zice legea și confirmă Înalta Curte. Menționează că procesul-verbal a fost comunicat prin afișare cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut atât de art. 9 alin. 2 din legea specială cât și de art. 14 din norma cadru, O.G. nr. 2/2001. Solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat și taxă judiciară de timbru, depunând în acest sens chitanța . nr. 115/08.09.2015 și concluzii scrise.
Având în vedere dispozițiile art. 394 alin. 1 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2015, contestatorul C. T.-V., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA - C., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.10.2011 încheiat de C. SA C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii contravenționale și înlăturarea sancțiunii complementare a plății tarifului de despăgubire, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, la data de 21 iulie 2015, B. T. B. O. i-a comunicat prin e-mail: (i) somația emisă în 14.11.2014 în dosarul de executare nr. 6068/2014 privind plata sumei de 28 euro debit, conform titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.10.2011 încheiat de C. SA C. și 495,32 lei cheltuieli de executare, (ii) încheierea din data de 14.11.2014 emisă în același dosar de executare privind stabilirea cheltuielilor de executare, (iii) încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Sectorul 5 în dosar nr._/302/2014 privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu susmenționat și (iv) procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.10.2011 încheiat de C. SA C., fără nici o dovadă a comunicării titlului înăuntrul termenului defipt de lege.
Contestatorul a menționat că, procesul-verbal nu i-a fost comunicat decât la data de mai sus și în modalitatea descrisă, acesta neavând cunoștință despre existența lui, întrucât nu i-a fost niciodată comunicat de intimată, nefiindu-i cunoscută fapta pentru care a fost sancționat și neavând astfel posibilitatea să își exercite dreptul la apărare.
În ce privește legalitatea procesului verbal, contestatorul a invocat nulitatea absolută a titlurilor executorii contestate pentru nerespectarea condițiilor de formă prev. de art. 17 din OG nr. 2/2001, învederând instanței că nici unul din procesele verbale nu conține semnătura olografă a agentului constatator, contrar prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Aceasta, întrucât potrivit prev. art. 5 și 6 din Legea nr. 4o5/2001, semnătura electronică este validă doar pentru documentele emise și trimise în format electronic iar în cauză, nu se poate susține o transmitere informatică a documentului de către intimată.
Modalitatea de comunicare a actului constatator a fost cea prevăzută de OG nr.2/2001, respectiv un proces verbal de contravenție redactat pe hârtie și comunicat în condițiile Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ÎCCJ, obligatorie conform art.517 alin.4 Cod procedură civilă, prin care s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Ori, procesul-verbal de contravenție trebuie să conțină obligatoriu o . date legate de instituția care l-a emis, sancțiunea aplicată, numele și prenumele agentului constatator și semnătura acestuia. Dacă lipsește un singur element, conform art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal este nul de drept.
În acest sens, urmează a se avea în vedere Decizia nr. 6/2015 pronunțată de ÎCCJ, obligatorie conform art.517 alin.4 Cod procedură civilă, prin care instanța supremă stabilește că: „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002 cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.1 lit. a, alin.2 și alin.3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Totodată, contestatorul a supus atenției instanței prescrierea executării sancțiunilor consemnate în actul contestat, în virtutea prevederilor art. 14 și art. 27 din OG nr. 2/2001 coroborate cu art. 8 alin.3 din OG nr. 15/2002.
Art. 14 din OG nr.2/2001 reglementează un caz special de prescripție a executării sancțiunilor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravențiilor, în care nu este sancționată pasivitatea din cadrul procedurii de executare, ci însăși necomunicarea procesului verbal.
Conform art. 14 din OG nr. 2/2001 „executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.
Așa cum rezultă din art.27 din OG nr.2/200I, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul contravenientului, operațiunea de afișare fiind consemnată într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
În acest sens urmează a se avea în vedere și Decizia nr. 10/2013 pronunțată de ÎCCJ, obligatorie conform art.517 alin.4 Cod procedură civilă, prin care s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție si a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire - procedură neîndeplinită în prezenta cauză.
În speță, împotriva contestatorului s-a început executarea silită a sancțiunilor prevăzute în cuprinsul actului atacat, fără să aibă cunoștință despre existența lui, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, procesul verbal i-a fost comunicat de executorul judecătoresc prin e-mail la data de 21.07.2015, în cadrul procedurii de executare silită, fără a exista dovada comunicării de către intimată prin poștă, cu aviz de primire, înlăuntrul termenului prescris, sarcina probei revenind organului de executare.
Așadar, intimata nu a procedat la comunicarea procesului-verbal de contravenție în conformitate cu regulile expres prevăzute de actul normativ care guvernează materia contravențiilor, astfel că nu a fost înștiințat de încheierea acestuia.
Consecința directă a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la comunicarea procesului-verbal este la art. 14 alin.3 din OG nr.2/2001, textul legal prevăzând în mod imperativ că executarea amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Având în vedere faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat nu i-a fost comunicat cu respectarea dispozițiilor legale în termen de o lună, astfel cum impun dispozițiile art.14 alin. 1 din OG nr.2/2001 rap. la art. 9 alin.3 din OG nr. 15/2002, rezultă că a intervenit prescripția executării sancțiunilor aplicate prin acest proces verbal.
Dincolo de aspectele de mai sus, dacă OG nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil general de 6 luni consacrat de art. 13 alin. 1 din OG nr.2/2001, prin forma actuală a OG nr. 15/2002 se consacră la art. 8 alin. 3 din OG nr.15/_ un termen special de prescripție de 30 de ani pentru întocmirea și comunicarea procesului verbal contravenientului, aplicabil în această materie.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin.3 din OG nr. 15/2002, art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, ambele texte impunând un termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
Textele de lege conțin norme de drept material, nu de drept procesual, condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin.3 din OG nr. 15/2002 modificată prin Legea nr.144/2012, consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului-verbal astfel întocmit.
Urmează a se reține că OG nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 care, la art. 8 alin.3 prevede un termen de prescripție mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție și ținând seama de argumentele expuse de Curtea Constituțională în cuprinsul deciziei nr. 228/_, va fi aplicat retroactiv în cauză întrucât succesiunea de legi a intervenit între momentul constatării contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii.
Față de cele anterior expuse, având în vedere că actul constatator a fost încheiat la data de 24.10.2011 și necomunicat nici măcar în cadrul procedurii de executare silită de executorul judecătoresc, contestatorul a solicitat instanței să constate că la data întocmirii actului răspunderea contravențională era prescrisă.
Art.8 alin.3 din OG nr.15/2002 (care a stat la baza aplicării sancțiunii complementare privind plata tarifului de despăgubire in valoare de 28 euro) a fost abrogat de pct. 2 al art. I din Lg nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509 din 24 iulie 2012. Potrivit prevederilor art. 12 alin 2 din OG nr. 2/2001 „Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta (...)”.
Este de principiu că, în materie penală, momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant iar, jurisprudența CEDO impune statelor membre retroactivitatea legii mai favorabile și în domenii care, în dreptul intern se circumscriu dreptului contravențional.
În aceste condiții, văzând și argumentele expuse de Curtea Constituțională în cuprinsul deciziei nr. 228/2007, urmează a se reține că legea mai favorabila se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii.
În subsidiar, în temeiul prev. art. 6 alin. 1, art. 7 alin. 3 coroborate cu dispozițiile art.34 din OG nr.2/2001 și ținând seama de gradul de pericol social al faptei, contestatorul a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunilor aplicate cu cea a avertismentului și anularea măsurii complementare a contravalorii tarifului de despăgubire, sancțiunea avertismentului răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art.21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
În subsidiar, în temeiul prev. art. 6 alin. 1, art. 7 alin. 3 coroborate cu dispozițiile art. 34 din OG nr.2/2001 și ținând seama de gradul de pericol social al faptei, contestatorul a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu cea a avertismentului și anularea măsurii complementare a contravalorii tarifului de despăgubire, sancțiunea avertismentului răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Acest tarif de despăgubire solicitat de intimată reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și, odată achitat acest tarif, se poate trage concluzia că utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul intimatei care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție” pe care o constată.
Așadar, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale, fără ca utilizatorul să aibă cunoștință că nu o deține rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către C. SA tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit.
Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
În concluzie, contestatorul a solicitat să se constate întemeiată plângerea contravențională și să se dispună admiterea acesteia și anularea ca netemeinic și nelegal a actului contestat.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile OG nr.2/2001, OG nr. 15/2002.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, încheierea de ședință din data de 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria sector 5 București, încheiere din data de 14.11.2014 a B. T. B. O., somație din data de 14.11.2014, dovadă de comunicare somație, adresă de executare silită, înștiințare privind măsura popririi, gmail, cartea sa de identitate.
Intimata nu a depus întâmpinare, însă la data de 17.09.2015, prin compartimentul registratură, a depus la dosar, în copie, înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal contestat (filele 27-30).
La termenul de judecată din data de 05.11.2015, contestatorul a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând plângerea prin prisma motivelor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/10.10.2011, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională in cuantum de 250 de lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din OG nr. 15/2002, constând în aceea că în data de 14.04.2011, vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatorului a circulat pe DN1 Romanești județ Prahova, fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contestatorului, menționându-se că a fost utilizat sistemul SIEGMCR.
În drept, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiuni (...).
Analizând, cu prioritate, legalitatea formală a procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta îndeplinește nu îndeplinește toate cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității exprese (și absolute conform Deciziei în interesul legii nr. 22/2007), întrucât nu este semnat de agentul constatator, așa cum a invocat și contestatorul.
Potrivit Deciziei în interesul legii nr. 6/16.02.2015 (publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 199 din_ ), în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În speță, procesul-verbal . nr._/10.10.2011, a fost transmis contestatorului fără a purta semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât, față de prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin raportare la prevederile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001, este lovit de nulitate.
Pe cale de consecință, instanța va dispune anularea acestuia pentru lipsa semnăturii, fără a mai proceda la analiza aspectelor ce țin de prescrierea sancțiunilor și dezincrimarea și aplicarea legii contravenționale mai favorabile.
În temeiul art. 451-453 NCPC, intimata aflată în culpă procesuală urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de contestator, respectiv suma de 520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru (20 de lei) și onorariu apărător (500 de lei, pentru dovedirea achitării căruia s-a depus chitanța . nr. 115/08.09.2015, atașată la fila 40).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de contestatorul C. T. V., domiciliat în București, Int. Pinului nr. 23, ., sector 6, CNP._, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE DRUMURI ȘI AUTOSTRĂZI DIN ROMÂNIA SA – C.E.S.T.R.I.N., cu sediul în București, ., sector 6, înmatriculată în Registrul Comerțului București sub nr. J40/552/15.01.2004, având CUI_.
Anulează procesul-verbal . nr._/10.10.2011 și exonerează contestatorul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 de lei.
Obligă intimata să achite contestatoarei suma de 520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu apărător.
Cu drept de apel, de competența Tribunalului București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. – C. M. V. – A. M.
Thred.MV/25.11.2015
Red.FCM/29.12.2015
2 ex. originale
Comunicat 2 exemplare
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8800/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8943/2015. Judecătoria... → |
|---|
