Plângere contravenţională. Sentința nr. 9567/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9567/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 9567/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.9567
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatorul R. M. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Jandarmi a Municipiului București - Jandarmeria Română.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, s-a prezentat martorul N. C., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța procedează la audierea martorului N. C., a cărui declarație este consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.06.2015, sub nr._, contestatorul R. M., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Jandarmi a Municipiului București - UM 0575 București, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 05.06.2015 și exonerarea de la plata amenzii., iar în subsidiar să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în data de 05.06.2015, în urma mediatizării cazului d-nei M. R. acuzată de procurorii DNA că ar fi șantajat-o pe șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, L. S., și care, ulterior a fost achitată, după ce a stat 191 de zile în arest preventiv, caz de notorietate ce nu necesită o prezentare mai amplă, a auzit la știri faptul că în acea zi, 05.06.2015, se va întruni Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, față de sesizările formulate.
A precizat contestatorul că a decis să se deplaseze pe Calea Plevnei pentru a susține în spiritul dreptății și libertății de exprimare, convingerile pe care le are ca cetățean roman față de abuzurile reprezentanților Statului R.. Odată ajuns la fața locului, mai exact pe trotuar, a văzut mai multe persoane cu care a intrat în discuție și a schimbat opinii și idei privind cazul „R." față de informațiile avute din presă, informații ce se găsesc pe toate site-urile de știri.
Contestatorul a menționat că nu a intrat în niciun moment în curtea C.S.M., a stat și a discutat pe trotuar cu diverse persoane ce se opreau la discuții, unii staționând pentru câteva minute și își continuau drumul, alții rămânând în mici grupuri, persoane pe care nu le cunoaște, dar fără a scanda injurii sau cuvinte jignitoare.
La câteva minute după ce a ajuns pe trotuarul de pe Calea Plevnei, în jurul orei 10.50, au venit reprezentanții Jandarmeriei Romane care i-au îmbrâncit de pe trotuar și le-au solicitat tuturor cărțile de identitate, iar după plecarea lor au încheiat procesul verbal, pentru o amendă de 700 lei ce i-a fost comunicat ulterior prin poștă.
Contestatorul a menționat că nicio persoană nu a adus injurii de nicio natură vreunui reprezentant, fiind sancționat pentru încălcarea prevederilor Art. 2. A. 1 Din legea 61/1991 republicată: " Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre urmatoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;”
Mai mult, contestatorul a arătat că a primit pentru aceeași presupusă faptă o dublă sancțiune, respectiv de încălcare a prevederilor art. 2 alin 1 din legea 61/1991 republicata, dar și a art.26 alin 1 lit. d) din legea 60/1991 republicata: „ d) participarea la adunări publice nedeclarate sau interzise și urmate de refuzul părăsirii locurilor de desfășurare a acestora, la avertizările și somațiile organelor de ordine făcute potrivit legii” și că nimeni nu poate fi sancționat de două ori pentru aceeași faptă.
Or, conform art. 1 al aceluiași act normativ definiția adunărilor publice este :„ mitinguri, demonstrații, manifestații, competiții sportive, procesiuni și altele asemenea -, ce urmează să se desfășoare în piețe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber, se pot organiza numai după declararea prealabilă prevăzută de prezenta lege”, astfel că în mod eronat a fost sancționat pentru o faptă ce nu exista, nefiind vorba de miting, demonstrație sau manifestație, astfel cum textul de lege le definește.
Contestatorul a arătat că s-a aflat în acea locație fără a exista o organizare în acest sens, fără a exista o intenție prealabilă și organizată din partea persoanelor aflate la fața locului, pentru a necesita vreo autorizație din partea Primăriei în acest sens. Ba mai mult, nicio persoană nu deținea arme sau orice obiect ce poate fi considerat periculos, fiind sancționați în mod abuziv și nelegal.
De asemenea, contestatorul a învederat că în momentul încheierii procesului-verbal contestat, agentul constatator nu și-a executat obligația legală de informare a sa cu privire la drepturile conferite prin lege, contrar dispozițiilor ce decurg din prevederile art. 180 alin. 5) din regulamentul din 04.10.2006 de punere în aplicare a OUG 195/2002, conform cărora agentul constatator era obligat să aducă cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile trebuie consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Așadar, înainte de cercetarea oricăror aspecte legate de temeinicia procesului-verbal privind constatarea contravenției, din data de 05.06.2015, contestatorul a solicitat instanței să constate că încheierea acestuia s-a făcut cu încălcarea normelor imperative ale legii, de ordine publică, lovind actul emis de nulitate absolută, întrucât a fost cel care a solicitat să se consemneze faptul că nu a scandat lozinci ce aduc injurii sau expresii vulgare.
Totodată, contestatorul a învederat că fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea contravențională nu există sau a fost greșit sancționată, sens în care a arătat instanței faptul că, astfel cum a arătat și mai sus, nu se face răspunzător de fapta de a participa la adunare publică și de a tulbura ordinea și liniștea publica aducând expresii jignitoare lucrătorilor Consiliului Superior al Magistraturii pentru care s-a încheiat procesul verbal de contravenție și, potrivit dispozițiilor legale, fapta trebuia corect încadrată de către agentul constatator și sancțiunea aplicată în consecință, dacă situația o impunea, dar nu a fost vorba nici de o adunare publică, nici de expresii sau cuvinte jignitoare.
A arătat contestatorul că natura temeiniciei unui proces verbal de constatare a unei contravenții este relativă, trebuie să fie susținută și de probe omologate, nu doar de constatarea propriissensibus a organului de control.
Mai mult, contestatorul a solicitat instanței să aibă în vedere atitudinea și conduita sa în calitate de cetățean, reprezentativ fiind faptul că până în prezent nu a mai fost sancționat niciodată, nu i-a fost dat vreo amendă sau vreun avertisment și nici nu a avut vreo condamnare penală. Totodată, a solicitat să se aibă în vedere veniturile sale reduse, fiind pensionar, astfel că nu își permite să plătească o amendă de 700 lei.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 7 și urm. din Legea 61/1991 republicata, legea 60/1991 republicata coroborate cu prevederile OG 2/2001 privind regimul contravențiilor, Codul de procedura civilă, art. 10 și art. 11 din CEDO, precum și pe orice altă reglementare juridică incidentă în cauză.
Contestatorul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei următoare înscrisuri: dovada achitării taxei judiciare de timbru, procesul-verbal de contravenție . nr._, talon pensie, copie carte de identitate.
La data de 6 august 2015, prin Serviciul Registratură, intimata Direcția G. de Jandarmi a Municipiului București, respectiv U.M. 0575 București a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În motivarea cererii, intimata a arătat că în data de 05.06.2015 agentul constatator avea misiunea de a asigura ordinea și liniștea publică în sectorul 6 al Capitalei.
Astfel, în jurul orelor 10: 55, aflându-se în zona sediului Consiliului Superior al Magistraturii, petentul R. M. „a participat la o adunare publică nedeclarată alături de mai multe persoane, iar la somațiile forțelor de ordine să părăsească zona acesta a refuzat și a continuat activitatea de protest. De asemenea a tulburat ordinea publică adresând expresii jignitoare lucrătorilor Consiliului Superior al Magistraturii, fapt ce a dus la lezarea demnității acestora și a instituției”.
Intimata a precizat faptul că petentului i s-a adus la cunoștință de către reprezentanții jandarmeriei că fapta săvârșită constituie, potrivit prevederilor Legii 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contravenție, și despre faptul că i se va întocmi proces verbal de constatare și sancționare a acestei fapte.
Agentul constatator a trecut la întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției și la stabilirea sancțiunii contravenționale care urma să fie aplicată, i-a adus la cunoștință că are dreptul să facă obiecțiuni, contravenientul refuzând acest lucru, fapt atestat de martorul asistent N. C. .
Astfel, faptele comise de contravenient sunt prevăzute de art. 26, alin. 1, litera d) din Legea 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, cu modificările și completările ulterioare și art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată și sunt sancționate de art. 26, alin. 2 din cadrul Legea 60/1991 și 3 alin 1, lit. b din Legea 61/1991, republicată.
Agentul constatator, ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de pericolul social al faptei, precum și comportamentul contravenientului, stabilește în sarcina acestuia sancțiunea contravențională cu amendă în valoare de 500+200=700 Iei.
Agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului conținutul procesului verbal și i-a pus în vedere acestuia faptul că, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, are dreptul de a ridica obiecțiuni fată de conținutul acestuia.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, intimata a învederat instanței faptul că procesul verbal întrunește toate condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării de drept până la proba contrară.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate contestatarului, intimata a învederat instanței că sancțiunea aplicată este corect individualizată prin raportare la dispozițiile art. 5 alin 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Intimata a considerat că pericolul social al faptei comise impune cu siguranță aplicarea sancțiunii cu amendă în valoare de 700 lei, reprezentând cumulul celor două sancțiuni, pe care agentul constatator, în condițiile legii, a stabilit-o în mod corect.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 21, art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și art. 205 Cod procedură civilă.
Intimata a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copia procesului-verbal . nr._ și CD ce conține filmările operative efectuate în data de 05.06.2015.
Instanța a încuviințat contestatorului proba cu înscrisuri și un martor, iar intimatei proba cu înscrisuri și cu mijloacele materiale de probă constând în înregistrarea video.
La termenul din data de 19.11.2015 a fost audiat martorul N. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 05.06.2015 i s-a aplicat contestatorului R. M. sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum total de 700 lei, din care 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de de art. 26 alin. 1 litera d) din Legea 60/1991, iar 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991.
S-a reținut în procesul verbal că la data de 5.06.2015, ora 10,55, pe Calea Plevnei nr. 141, contestatorul a participat la o adunare publică nedeclarată alături de mai multe persoane, iar la somațiile forțelor de ordine să părăsească zona acesta a refuzat și a continuat activitatea de protest. De asemenea, a tulburat ordinea publică adresând expresii jignitoare lucrătorilor Consiliului Superior al Magistraturii, fapt ce a dus la lezarea demnității acestora și a instituției.
Fiind învestită, potrivit art.34 al.1 din OG 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută, conform art. 17 din același act normativ.
Cu privire la nerespectarea prevederilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, respectiv faptul că nu s-ar fi adus la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, instanța reține că această împrejurare nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal contestat, întrucât nerespectarea dispozițiilor art. 16 al.7 din OG 2/2001 nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute (conform art.17 din OG 2/2001), iar petentul nu a invocat și probat faptul că i s-ar fi cauzat vreo vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de constatare. De altfel și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 22/2007, obligatorie, s-a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Mai mult, prin plângerea de față contestatorul a avut posibilitatea să expună toate obiecțiunile sale cu privire la cele consemnate de agentul constatator, astfel că nu se poate reține producerea vreunei vătămări prin faptul că nu i s-ar fi dat această posibilitate cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia actului constatator, instanța reține că cele consemnate de agentul constatator sunt confirmate atât de înregistrarea video efectuată de intimată, cât și de declarația martorului N. C..
Astfel, din înregistrare rezultă că petentul, alături de alte persoane, a scandat lozinci de natură să aducă atingere demnității instituției și angajaților acesteia, acesta purtând și un steag în mână. Toate acestea contrazic susținerile petentului în sensul că doar a stat de vorbă, fără a scanda cuvinte jignitoare și că această adunare ar fi fost spontană, fiind evident faptul că petentul a participat efectiv la o manifestație organizată. Mai mult, din înregistrare mai reiese că petentul și-a continuat această activitate și după ce reprezentanții intimatei au procedat la legitimarea participanților și le-au cerut să părăsească locul de desfășurare a manifestației. Și martorul N. C. a relatat că își amintește sigur că petentul a adus injurii Consiliului Superior al Magistraturii .
Cât privește apărarea în sensul că manifestația nu necesita o declarare prealabilă având în vedere prevederile art.3 din Legea 60/1991, instanța reține următoarele:
Art.1 alin.2 din acest act normativ prevede că adunările publice - mitinguri, demonstrații, manifestații, competiții sportive, procesiuni și altele asemenea, ce urmează să se desfășoare în piețe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber, se pot organiza numai după declararea prealabilă prevăzută de legea nr.60/1991.
Petentul nu se afla în situația de excepție reglementată de art.3, conform căruia nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum și cele care se desfășoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.
Petentul nu a participat la o adunare organizată în exteriorul sediului CSM, respectiv în zona cuprinsă între punctele de acces în clădire și gardul împrejmuitor, pentru care erau aplicabile dispozițiile art.3 privind scutirea de la obligația de declarare în prealabil.
Trotuarele și partea carosabilă, elemente ale unei căi de comunicații publice, în sensul art.6 alin.1 pct.14, 23 și 33 din OUG nr.195/2002, aflate la exteriorul împrejmuirii unei instituții publice, nu pot fi considerate ca aparținând exteriorului sediului acesteia, ci reprezintă o zonă publică în care este necesară declararea unei adunări publice, conform art.1 alin.2 din legea nr.60/1991.
Prin urmare, față de cele expuse, instanța reține că faptele săvârșite de petent întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor reținute în sarcina sa.
Analizând sancțiunile stabilite prin actul atacat, instanța reține că acestea au fost aplicate în cuantumul prevăzut de lege pentru faptele reținute în sarcina petentului, realizându-se o corectă individualizare, față de criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001, Instanța are în vedere și comportamentul contravenientului, respectiv neasumarea consecințelor faptelor comise, așa cum rezultă din motivele pe care se întemeiază plângerea de față.
Față de considerentele anterioare, instanța reține că procesul-verbal atacat este legal și temeinic întocmit, iar plângerea contravențională, fiind neîntemeiată, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul R. M., CNP-_, cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Jandarmi a Municipiului București-UM 0575 București, cu sediul în București, Șoseaua de Centură „Fort M.”, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi,19.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.G.A /Thred.TPC4 ex./23.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8840/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9172/2015.... → |
|---|
