Pretenţii. Sentința nr. 3777/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3777/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3777/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3777
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTECLAUDIA C. Ș.
GREFIERELENA S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâta C. E. ASIGURĂRI – REASIGURĂRI S.A.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea pentru azi, 20.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 22.04.2014, sub numărul_, reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâta CREDITE E. ASIGURĂRI – REASIGURĂRI SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 10.246,57 lei reprezentând despăgubire datorate conform Contractului pentru asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor . nr._/15.04.2013 pentru dosarul de daună CEA 5991 C013, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat că în data de 15.04.2013 părțile au încheiat contractul pentru asigurare de avarii și furt a autovehiculelor . nr._. Prin acest contract societatea pârâtă s-a obligat, contra unei prime de asigurare de 924,30 Euro, să asigure, până la concurența sumei de 15.568 Euro, autoturismul proprietatea reclamantei, marca Audi având număr înmatriculare_ pentru evenimentele de avarii și furt produse pe teritoriul României.
La data 04.07.2013 fiul reclamantei, D. V., s-a prezentat la societatea pârâtă pentru a declara avariile suferite de autoturism în urma unor acte de vandalism ce au avut loc la data de 02.07.2013, ocazie cu care s-a format dosarul de daună CEA 5991 C013 și s-a eliberat adresa necesară introducerii în reparație a vehiculului. În urma îndeplinirii acestei proceduri, reclamanta a arătat că autoturismul a fost introdus în service la Porsche Inter Auto România S.R.L., iar costul reparațiilor a fost de 10.246,57 lei, conform Facturii nr. B4368774/06.08.2013.
Față de cele arătate, reclamanta a arătat că, în ciuda faptului că și-a îndeplinit în totalitate obligația principală de plată a primei de asigurare, achitând în avans suma de 4.063,22 lei (așa cum rezultă din cuprinsul Chitanței . nr. 914/15.04.2013, pârâta și-a încălcat în mod nejustificat obligația de despăgubire pentru Dosarul de daună CEA 5991 COI3. Astfel, aceasta a comunicat reclamantei Adresa nr. 2308/15.07.2013 prin intermediul căreia a înțeles să notifice respingerea la plată a dosarului CEA 5991 COI3, întrucât, în opinia acesteia, în situația de față își găsesc aplicabilitate dispozițiile cuprinse în Cap. IV „Excluderi”, lit. j, din Condițiile generale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor) conform cărora ” ..pagubele produse acelor părți componente ale autovehiculului ce erau avariate la dala încheierea asigurării și au fost declarate de către asigurat sau pot fi observate în fotografiile inspecției de risc, care nu au fost remediate de asigurat și constatate de C. E. până la data producerii riscului asigurat”. În acest sens reclamanta a arătat că la momentul încheierii contractului de asigurare, autoturismul proprietatea sa se afla în stare perfectă neavând niciuna din avariile constatate prin documentul de introducere în reparație a vehiculului existent în dosarul de daună CEA 5991 C013.
Având în vedere refuzul nejustificat al pârâtei și faptul că în lipsa achitării contravalorii reparațiilor service-ul refuza-eliberarea autoturismului, reclamanta a înțeles să achite Factura nr. VH4368774/06.08.2013 conform BF nr. 4/06.08.2013. Apreciind că pârâta era cea obligată să acopere aceste costuri, reclamanta a solicitat în mai multe rânduri acesteia să achite contravaloarea daunelor constatate în cadrul dosarului de daună, însă pârâta a refuzat să se conformeze. Reclamanta a mai arătat că, în data de 27.03.2014 a solicitat Biroului de Mediere D. T. inițierea procedurii de informare cu privire la avantajele medierii. Deși au fost convocate ambele părți pentru data de 09.01.2014, pârâta,dând în continuare dovadă de rea credință, nu a înțeles să se prezinte.
Față de cele învederate, pârâta a solicitat instanței să dispună obligarea la plata către reclamantă a sumei de 10.246,57 Iei reprezentând contravaloare reparații conform dosarului de daună CEA 5991 CO 13.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2199 și urm. C. civ., 194 și urm Cod proc.civ.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei si a probei cu înscrisuri, depunand la dosar: polița de asigurare AAFA nr._ din data de 15.04.2013; chitanța . nr. 914/15.04.2013 de plată a primei; documentul de introducere în reparație aferent dosarului nr. CEA 5991 COI3; Factura VB4368774 emisă de Porsche Inter Auto România S.R.L.; bon fiscal nr. 4/06.08.2013 de plată a facturii VB4368774; adresa C. E. Asigurări-Reasigurări S.A. nr. 2308/15.07.2013; condițiile generale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor; procesul -Verbal nr. 129/09.04.2014 eliberat de Biroul de Mediere D. T.. De asemenea a solicitat încuviințarea oricărei probe a cărei necesitate va rezulta din dezbateri.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 09.07.2014, pârâta CREDITE E. ASIGURĂRI – REASIGURĂRI SA a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată; respingerea capătului de cerere accesoriu referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, precum și obligarea reclamantei ta plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția netimbrării acțiunii introduse de către reclamantă, în temeiul art. . 33 alin. (1) din OUG nr. 80/2013, față de faptul că cererea formulată de reclamantă nu a fost timbrată la valoare.
Pe fondul cauzei, pârâta a învederat instanței faptul că, în data de 15.04.2013 a fost încheiat contractul de asigurare facultativă . nr._ având ca obiect asigurarea autoturismului marca AUDI, având nr. de înmatriculare_ . Acest contract de asigurare s-a bazat pe acordul de voință al ambelor părți, acord liber exprimat, neviciat, iar clauzele contractuale neducând la atingere ordinii publice ori bunelor moravuri, astfel încât acesta are putere de lege între părți, potrivit art, 1270 Cod civ. În acest sens, pârâta a arătat că la data de 04.07.2014, dl. Dibla V. a avizat asigurătorului, . SA, producerea riscului asigurat. Totodată, pârâta a arătat că acesta a solicitat remedierea următoarelor avarii: 4 anvelope dimensiunea 25535R19 tăiate”, 8 + spate zgâriate”, „aripi față + spate stânga + dreapta zgâriate”, bară față + spate + faruri stânga și iriate”, „uși dreapta + stânga față + spate.
Pârâta a învederat instanței faptul că, anterior avizării de daună, aceasta,în calitate de asigurător, și-a îndeplinit obligațiile contractuale și a efectuat demersurile necesare în vederea deschiderii dosarului de daună, instrumentării și soluționării acestuia. Dosarul de daună nr. CEA5991C013 a fost finalizat și respins la plată având în vedere prevederile Cap. IV lit. j: „CEA nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse acelor părți componente ale autovehiculului avariate la încheierea asigurării și sunt menționate în raportul de inspecție al acestuia, care nu au fost de asigurat și constatate de C. E. până la data producerii riscului asigurat. Totodată, C. E. nu acordă despăgubiri în cazurile dovedite de declarații mincinoase, înscenări ale furturilor, înțelegeri cu agresorii sau alte fapte pedepsite de lege, care dovedesc intenția asiguratului/ contractatntului asigurării/beneficiarului de a încasa despăgubirea în mod fraudulos.”
Astfel, pârâta a arătat că s-a dispus această soluție deoarece s-a constatat de către asigurător că avariile prezente la autoturismul în cauză, declarate odată cu deschiderea dosarului de daună, existau și la data efectuării inspecției de risc. Potrivit fotografiilor efectuate la data încheierii poliței de asigurare, cu ocazia efectuării inspecției de risc, anvelopele autoturismului asigurat diferă de anvelopele avariate, anvelopele asigurate având drept producător Michelin România SĂ, în timp ce producătorului anvelopelor avariate este Pirelli. Pe de altă parte, pârâta a arătat că avarierea anvelopelor se încadrează în cazul de excludere prevăzut în Cap. III din Condițiile Generale de Asigurare. Prin urmare, pârâta a apreciat că în prezenta cauză distrugerea anvelopelor nu reprezintă risc asigurat și, luând în considerare și faptul că anvelopele nu sunt aceleași cu cele echipate pe autoturism în momentul efectuării inspecției de risc, asiguratul avizează și solicită asigurătorului remedierea acestora, respectiv plata unor despăgubiri necuvenite.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește avariile farurilor autoturismului, pârâta a arătat că, contravaloarea remedierii avariilor nu poate fi suportată de către asigurător deoarece asiguratul a echipat alte faruri pe autoturismul asigurat, farurile de la momentul avizării daunei fiind diferite față de cele din momentul încheierii contractului de asigurare și efectuării inspecției de risc. În aceste condiții, pârâta a apreciat că este evident că asigurătorul nu poate da curs cererii de despăgubire deoarece s-a aflat în imposibilitate de a constata starea acestora la momentul efectuării inspecției de risc, condiție obligatorie pentru constatarea, evaluarea și despăgubirea riscului asigurat.
Prin urmare, a considerat că din această împrejurare rezultă intenția asiguratului de a încasa despăgubirea în mod fraudulos, având în vedere că a avizat avarierea unor repere pe care acesta din urmă le-a înlocuit ulterior inspecției autovehiculului, iar până la momentul producerii riscului asigurat nu a înțeles să înștiințeze asigurătorul în legătură cu acest aspect, astfel încât să se constate dacă acestea prezentau sau nu avarii. În aceste condiții, pârâta a apreciat că are dreptul, în temeiul cap. X art. 4 din contract, să refuze plata despăgubirii, după producerea riscului asigurat.
Referitor la reperele "aripă stânga spate” și "aripă dreaptă spate”, pârâta a arătat că acestea prezentau avarii încă de la data încheierii contractului de asigurare, ambele fiind avariate pe pasajul roții, astfel cum rezultă din fotografiile efectuate la data inspecției de risc, dar și din fotografiile efectuate în momentul constatării daunei, acestea nefiind remediate de către asigurat, devenind astfel incidente dispozițiile Cap. IV lit. îi din Condițiile de Asigurare.
Față de cele învederate, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formatate de către reclamantă ca netemeinică și nelegală.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270 din Codul Civil, Contractul de Asigurare . nr._, Legea 136/1995 modificată și republicată, art. 205 și următoarele din Cod proc. civ.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: Condiții Generale de Asigurare; adresa nr. 2308/15.07.2013; document de introducere în reparație; polița CASCO; declarație asigurat; acte autoturism; planșe foto inspecție risc; planșe foto constatare daună . Totodată a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei, în vederea clarificării situației de fapt și proba cu expertiză tehnică de specialitate în vederea stabilirii stării tehnice a autovehiculului anterior evenimentului.
La data de 29.08.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, reiterand, in esenta, motivele invocate prin cererea introductiva.
Instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri, pentru reclamanta proba cu interogatoriul paratei, iar pentru parata proba cu expertiza tehnica in specialitatea autovehicule.
La data de 14.11.2014, pârâta a depus la dosarul cauzei dosarul de daună nr. CEA 5991 CO13 (filele 124 – 169).
La data de 19.02.2015 a fost depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, raportul de expertiză tehnică ( filele 198 – 207).
La data de 05.03.2015, pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, incuviintate de instanta, raspunsul la obiectiuni fiind depus la dosar la data de 20.04.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține
La data de 15.04.2013, pârâta în calitate de asigurător, iar reclamanta, în calitate de asigurat, au încheiat contractul de asigurare facultativă de avarii și furt a autovehiculelor . nr._ pentru autoturismul Audi înmatriculat sub numărul_, proprietatea asiguratului, perioada de valabilitate a asigurării fiind 16.04._14, pentru o sumă asigurată de 15.568 de euro.
La data de 04.07.2013, reclamanta, prin mandatar D. V., în baza procurii autentificat sub nr.3281/21.06.2013 de BNP G. C. C., a formulat cerere de despăgubire în baza declarației mandatarului D. V.-fila 62, care a arătat că la data de 02.07.2013 a parcat autoturismul_ în fața imobilului din localitatea Chiajna, ., iar când s-a întors, autovehiculul era zgâriat, iar anvelopele erau tăiate, necunoscând autorii faptei.
Reclamanta a avizat astfel producerea riscului asigurat, solicitând remedierea următoarelor avarii: 4 anvelope dimensiunea 25535R19, care au fost tăiate, capotă față și spate zgâriate, aripi față + spate stânga + dreapta zgâriate, bară față+spate+faruri stânga și dreapta zgâriate, uși dreapta+stânga față+spate, suma necesară remedierii acestor avarii fiind 10.246,57 de lei, potrivit facturii VB4368774/06.08.2013 emisă de Porsche Inter Auto România SRL, fila 10 dosar.
Pârâta a deschis dosarul de daună nr. PEA5991CO13, finalizat prin respingerea cererii de despăgubire formulată de reclamantă cu motivarea că potrivit Capitolului IV lit.j din contractul de asigurare „asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse acelor părți componente ale vehiculului ce erau avariate la data încheierii asigurării și sunt menționate în raportul de inspecție al acestora și care nu au fost remediate de asigurat și constatate de asigurator până la data producerii riscului asigurat” (adresa 2308/15.07.2013 de la fila 13 dosar), ca atare pârâta a informat reclamanta că nu poate acorda despăgubiri pentru autovehiculul_, deoarece avariile prezente la acesta, declarate odată cu deschiderea dosarului de daună, existau la data intrării în vigoare a poliței de asigurare și au fost constatate cu prilejul efectuării inspecției de risc.
In drept, instanta retine ca potrivit art. 2214 din codul civil in cazul asigurarii de bunuri, asiguratul se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca o despagubire asiguratului, beneficiarului asigurarii sau altor persoane indreptatite.
In spetă, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că reparația autoturismului_ a fost efectuată în urma sesizarii formulate de reclamantă la postul de poliție Chiajna, județul Ilfov, la data de 03.07.2013, organele de poliție consemnând în procesul verbal-fila 187, avariile menționate și de mandatarul reclamantei în cererea de despăgubire adresată asigurătorului.
În documentul de introducere în reparație a autovehiculului întocmit la 04.07.2013, inspectorul de daune a societății C. E. Asigurări a menționat că autoturismul poate fi introdus în reparație cu următoarele avarii: bară față+spate, capotă față+spate, aripi față+spate+stânga+dreapta, uși față+spate+stânga+dreapta, anvelope 4 bucăți, faruri stânga+dreapta.
Răspunzând la obiectivul de a stabili dacă reparațiile identificate conform facturii emise de Porsche România SRL au putut fi cauzate de evenimentul produs la 04.07.2013, expertul a arătat că a analizat fotografiile efectuate la data încheierii contractului de asigurare și fotografiile efectuate după data producerii evenimentului de vandalism, constatând că la data încheierii contractului de asigurare nu s-a completat raportul de inspecție de risc. Astfel, comparând fotografiile puse la dispoziție, nedatate, încheiate la data încheierii contractului de asigurare și, respectiv, la data formulării cererii de asigurare (relevate la filele 200, 201 din dosar) expertul a concluzionat că zgârierea caroseriei, a farurilor și tăierea anvelopelor, pot fi consecința unui act de vandalism efectuat de către un autor necunoscut.
De asemenea, a concluzionat răspunzând la obiectivul nr.4, filele 204, 205, faptul că, din fotografiile puse la dispoziție rezultă că la data încheierii contractului de asigurare, aripa stânga față prezenta zgârieturi lângă pasajul roții și mai jos, aproape de proiector, urme de zgâriere care nu mai existau la data producerii vandalismului.
Ca atare, din perspectiva valorii probatorii a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, atat sub aspectul existentei si naturii avariilor la cele doua momente, data incheierii contractului de asigurare si data producerii evenimentului, cat si sub aspectul producerii riscului asigurat, instanța apreciază că, concluziile acestuia nu sunt pe deplin lămuritoare și se bazează pe prezumții decurgând din proba cu înscrisuri administrată în cauză, având în vedere că expertul nu a avut posibilitatea constatării personale a avariilor menționate în cererea de despăgubire, acestea fiind remediate la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pe de alta parte, analizand raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, instanța trebuie sa aprecieze dacă, din probelele administrate in cauza, rezulta ca fapta reclamată de petentă, în calitate de asigurat la data de 02.07.2013, a reprezentat un act de vandalism, interpretarea și calificarea evenimentului din 02.07.2013 ca fiind risc asigurat potrivit contractului de asigurare urmând a fi apreciată în acord cu clauzele contractuale agreate de părți si probele administrate in acest sens.
Potrivit Capitolului III pct.b din contract - Riscuri asigurate-asigurătorul acordă despăgubiri în limita sumei asigurate pentru pagubele provocate autovehiculului de avarii rezultate din acte de vandalism-art.3 pct.1 lit.f cu mențiunea că distrugerea anvelopelor este acoperită doar dacă este cauzată de unul din riscurile menționate la pct.a lit.a-d, cu excepția riscului de vandalism.
În consecință, în ceea ce privește contravaloarea anvelopelor ca parte a despăgubirii solicitată de reclamantă, instanța constată că aceste pretenții nu sunt întemeiate, nereprezentând un risc asigurat potrivit contractului de asigurare. De asemenea, potrivit art.4 lit. j asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse acelor părți componente ale autovehiculului avariate la data încheierii asigurării și care au fost declarate de asigurat sau pot fi observate în fotografiile inspecției de risc, care nu au fost remediate de asigurat și constatate de asigurător până la data producerii riscului asigurat.
În acest sens, la filele 146-153 din dosar pârâta a depus fotografiile efectuate la data încheierii poliței de asigurare, iar la filele 154-169 a depus fotografiile color ale autovehiculului efectuate la 04.07.2013, data formulării cererii de despăgubire de către reclamantă.
Analizând mijloacele materiale de probă depuse de către pârâtă și cu privire la care instanța apreciază că expertul tehnic s-a pronunțat în mod evaziv, instanța constată că cel puțin în privința farurilor amplasate în fața vehiculului stânga dreapta, a avariilor produse prin zgâriere la reperele "aripă stânga spate” și "aripă dreaptă spate”, pe pasajul roții, acestea existau si la data încheierii poliței de asigurare.
Insa, instanta apreciaza ca procedura de comparare a avariilor sau starii vehiculului la cele doua momente de referinta (care ar fi rezultat fara echivoc daca parata ar fi incheiat raportul de inspectie de risc la momentul incheierii contractului de asigurare, sarcina probei sub acest aspect revenind asiguratorului), este subsidiara dovedirii producerii riscului asigurat.
Astfel, având în vedere conținutul sesizării formulată de reclamantă la 03.07.2013 la Poliția Comunală Chiajna, aceasta a declarat că a parcat autoturismul pe . din ..07.2013, ora 11:00, iar în jurul orelor 22:00 când a revenit la autoturism, a constatat că acesta este avariat, arătând că nu dorește să depună plângere penală pentru distrugere, solicitând eliberarea unei adeverințe din care să rezulte avariile produse autoturismului.
Ca atare, din perspectiva investigării pretinsului act de vandalism din data de 02.07.2013, instanța reține că adeverința eliberată de Poliția Comunei Chiajna la 03.07.2013-fila 158, are la bază numai declarațiile reclamantei, fără a fi fost efectuate acte de cercetare penală în cauză.
În aceste condiții, reclamanta ar fi trebuit ca în prezenta cauză să administreze probe din care să rezulte producerea faptei ilicite, pentru ca evenimentul să poată fi caracterizat drept un act de vandalism, care să activeze clauza contractuală a răspunderii asigurătorului pentru riscul asigurat.
Ori, singura probă administrată în acest sens este declarația unilaterală a reclamantei, iar în lipsa altor probe care să releve imprejurarile ce puteau naste, cel putin prezumtia, daca nu certitudinea, producerii unui act de vandalism asupra vehiculului reclamantei la data 02.07.2013, instanța apreciază că pretențiile reclamantei nu sunt dovedite din perspectiva nedovedirii riscului asigurat.
Ori, în lipsa dovedirii producerii riscului asigurat, respectiv săvârșirea certă a unui act de vandalism asupra vehiculului, instanta apreciaza ca nu mai are relevanță dacă avariile constatate la 04.07.2013 existau sau nu la data încheierii poliței de asigurare.
F. de motivele aratate in precedent, instanta va respinge cererea ca neintemeiata, iar in conformitate cu prevederile art. 453 din codul de procedura civila va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 1736 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta D. M., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la sediul reprezentantului convențional. Societatea Civilă de Avocați B. & ASOCIAȚII, din mun. București. Splaiul Unirii nr. 8. .. .. sect. 4, în contradictoriu cu pârâta C. E. ASIGURĂRI-REASIGURĂRI S.A., cu sediul în mun. București, .. Anchor Piaza, ., fiind înregistrată la O.N.R.C. sub nr. J_, având CUI_, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 1736 lei reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. ȘC/ Tehnored.PAS
4 ex/
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8508/2015.... → |
|---|
