Pretenţii. Sentința nr. 8840/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8840/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 8840/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8840
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER C. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta Asociația de proprietari . cu pârâtul G. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanta prin avocat Delimart Alexei, cu împuternicire la dosar, fila 6, și pârâtul, prin avocat S. D. A., cu împuternicire la dosar, fila 111.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la data de 03.11.2015 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare la care se află atașat un set de înscrisuri.
Instanța comunică pârâtului răspunsul la întâmpinare.
Pârâtul, prin avocat, arată că deși la răspunsul la întâmpinare sunt atașate și înscrisuri care ar fi trebuit să îi fie comunicate pentru luare la cunoștință, nu va solicita acordarea unui termen de judecată în acest sens. Depune un set de înscrisuri și comunică un exemplar al acestora. Arată că pe tabelul depus la acest termen pârâtul nu figurează cu cheltuieli privind încălzirea, fiind în contradicție cu cele depuse deja de reclamantă.
Reclamanta, prin avocat, arată că la dosar s-a depus o declarație de acceptare a succesiunii și nu sunt probleme cu privire la acest aspect. În ce privește calitatea de moștenitor s-a depus declarația notarială pe care nu o contestă.
Instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe, pe excepțiile invocate în cauză și pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Nu se opune probei solicitate de reclamantă.
Reclamanta, prin avocat, arată că nu se opune probei solicitate de pârât.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, în dovedirea existenței cotelor de întreținere și a celorlalte sume pretinse, precum și a cuantumului acestora, respectiv, liste de întreținere și procesele-verbale de stabilire a penalităților de plată, iar pentru pârât, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia acesta înțelege să se folosească de aceleași înscrisuri ca și reclamanta, și, suplimentar, de înscrisurile pentru dovedirea calității de moștenitor, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Interpelate de instanță părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond cât și pe excepțiile invocate prin întâmpinare.
Pârâtul, prin avocat, solicită admiterea excepțiilor, iar în subsidiar, respingerea cererii ca nefondată. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost detaliată în cadrul întâmpinării. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta încearcă o disimulare a excepției, anume, a calității procesuale active a cui facturează și cine încasează efectiv banii. Conform textului legal, art. 28 din Legea nr. 230/2007, se arată foarte clar că pentru recuperarea debitelor cu privire la serviciile publice de utilități furnizorul serviciului va acționa împotriva proprietarului. Prin urmare, cine face o susținere, și anume, reclamantul, trebuie să o și dovedească. Prin răspunsul la întâmpinare, asociația de proprietari arată că este singura care poate să recupereze aceste creanțe. Nu poate fi însă de acord cu această afirmație. Reclamanta mai susține și că nu există contract individual între furnizor și beneficiar. Indiferent dacă există contract individual sau nu de furnizare a acestui serviciu, Radet-ul este singurul care are calitate procesuală activă pentru a acționa proprietarii restanțieri în instanță. Pe de altă parte, alin. 3 din art. 28 arată foarte clar limitele pe care o asociație de proprietari, conform legii, o are și anume, serviciul de intermediere din partea asociației de proprietari constă în repartizarea facturilor către proprietari prin lista de plată. Conform listei de plată, asociația îl înștiințează pe proprietar că are de plată o anumită sumă, pe care, conform calculului, asociația îl va face, către furnizorul serviciului. Asociația de proprietari are un rol de intermediere și nu de recuperare a sumei. Este nelegal și se încearcă o disimulare creată în cadrul cererii de chemare în judecată, adică instanța să dispună acordarea unei sume nedatorate către asociație pentru că asociația nu are posibilitatea legală să solicite această sumă. Singura persoană îndreptățită pentru a pretinde această sumă este furnizorul. Asociația nu are calitate procesuală pentru a pretinde cuantumul cheltuielilor de încălzire. La dosar sunt depuse liste de plată. Pârâtul a depus o listă de plată în care nu se mai regăsește această cheltuială. De altfel, trebuie lămurit de ce pârâtul apare o perioadă și o alta nu apare cu aceste cheltuieli, iar acea rubrică numai apare pe tabel, chiar dacă serviciile sunt prestate.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active. Din dispozițiile art. 28 și 46 și urm. din Legea nr. 230/2007 coroborat cu art. 25 din HG nr. 1855/2007 și statutul asociației de proprietari, rezultă că asociația de proprietari este constituită pentru a gestiona interesele proprietarilor și a achita utilitățile către furnizori. Nu există un contract individual între proprietarii de apartamente și furnizorii de utilități. Asociația de proprietari este singura care are contract cu furnizorul. Prin urmare, asociația de proprietari primește facturarea utilităților de la furnizor și distribuie conform prevederilor Legii nr. 230/2007 către cei care au consumat efectiv.
Pârâtul, prin avocat, solicită cuvântul în replică și arată că deși reclamanta susține că nu există încheiat un contract individual, la dosar nu este depus nici măcar un contract încheiat între reclamantă și furnizor, iar în acest context cum ar putea fi dovedite pretențiile, indiferent că ar fi legale sau nelegale. Prin această atitudine reclamanta vine în întâmpinarea excepției invocate de pârât și nicidecum în combaterea acesteia.
Pe excepția prescripției arată că toate datele din dosar susțin prescripția, respectiv, data când a fost depusă acțiunea și data de la care se pretind sumele. Cererea de chemare în judecată a fost depusă în data de 19.02.2015, și se solicită o creanță în care se include luna ianuarie 2012. Toate accesoriile acestei creanțe sunt lovite de prescripție. Termenul de prescripție este de 3 ani de zile și prin urmare nu se putea solicita decât din luna februarie 2012, ziua a 19 - a.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată pentru luna februarie 2012, întrucât termenul general de prescripție curge de la data scadentă a obligației de plată. Acțiunea a fost depusă pe data de 19.02.2015, iar data scadentă aferentă cotei de întreținere pentru luna ianuarie 2012, este 08.03.2012, astfel cum rezultă și din lista de plată. Pentru penalitățile de întârziere, astfel cum prevede Legea nr. 230/2007 că se calculează după 30 de zile de la data scadentă, este data de 09.04.2012. Prin urmare, cererea se află în interiorul termenului de prescripție de 3 ani.
Instanța constată că excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecată reprezintă o chestiune de fond împotriva existenței obligației de plată și a penalităților de întârziere.
Reclamanta, prin avocat, solicită, pe fondul cauzei, admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată, să se constate deschisă succesiunea defunctului G. G., cu ultimul domiciliu în sectorul 6, la imobilul pentru care se datorează debitul și faptul că G. C. este unicul moștenitor al acestuia, astfel cum rezultă și din declarația moștenirii.
Reclamanta, prin avocat, solicită ca instanța să aibă în vedere că G. C. are calitate procesuală pasivă având în vedere declarația notarială depusă la dosar. Acesta să fie obligat la plata cotelor de întreținere aferente perioadei ianuarie 2012 – ianuarie 2015 în cuantum de 10.427 lei, cu obligarea și la plata penalităților de întârziere aferente perioadei ianuarie 2012 - octombrie 2014, calculate până la date de 31.01.2015, precum și la plata fondului de rulment, în sumă de 30,70 lei. Sumele pretinse sunt certe, lichide și exigibile, acestea fiind afișate lunar la avizierul asociației de proprietari. Legea prevede că orice cotă de întreținere și orice listă poate fi afișată în termen de 10 zile. Defunctul a fost pus în întârziere cu privire la cotele de întreținere. Pentru acest imobil mai există o sentință judecătorească pronunțată împotriva tatălui defunctului care datora la rândul său, cote de întreținere, și care era proprietarul apartamentului. Ulterior, a fost deschisă succesiunea după acesta, iar G. G. a devenit titularul obligațiilor. La rândul său, a decedat în timpul procesului, iar prin declarația de acceptare a moștenirii, datorează obligațiile de plată G. C.. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, respectiv, onorariul de avocat și cheltuieli de fotocopiere ale înscrisurilor. Depune dovada efectuării acestora.
Pârâtul, prin avocat, arată că dezbaterile au fost încheiate, iar reclamanta numai poate depune alte înscrisuri la acest moment. Prin urmare, va trebui să nu se țină cont de acestea.
Pârâtul, prin avocat, arată că și-a asumat atât activul cât și pasivul moștenirii, prin urmare nu se mai impune efectuarea unei discuții despre hotărârea anterioară, despre calitatea care s-a constat că o are în cauza de față, despre defunctul C. T. și faptul că împotriva acestuia s-a pronunțat o hotărâre, întrucât aceste aspecte nu privesc cauza de față. Prin urmare instanța nu trebuie să țină cont de aceste aspecte care nu sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei. Reclamanta solicită acordarea cheltuielilor de întreținere din luna ianuarie 2012 până în ianuarie 2015, ajungându-se din nou la termenul de prescripție. Chiar dacă anterior s-a invocat și s-a susținut contrar de către reclamantă că nu se solicită pentru luna ianuarie, aceasta solicită pe fond ca instanța să se pronunțe asupra acestei luni. Dacă acțiunea ar fi fost formulată cu bună-credință, acea lună și penalitățile aferente trebuiau excluse. Depunerile de către reclamantă de la dosarul cauzei sunt efectuate procausa. Cu toate acestea, chiar în raport de probele depuse de partea adversă, procesele-verbale întocmite și depuse la dosarul cauzei în susținerea penalităților solicitate vizează anii 2010 – 2011. Următoarea hotărâre a asociației este din anul 2014. Este corect că prin hotărârea asociației se stabilește o penalitate de 0,2%, dar există acea perioadă în care nu sunt stabilite penalități. Nu se poate accepta ideea reclamantei formulată prin răspunsul la întâmpinare, în sensul că penalitățile au curs oricum. Cum însă acestea curgeau oricum dacă în fiecare an reclamanta își stabilea de fiecare dată penalitățile? De unde se poate ști că pentru anii 2010-2014 nu au fost și alte penalități pe care reclamanta nu le-a depus la dosar pentru că și-ar face rău, fiind evident că nu poate să depună dovezi în contra sa. Pe cale de consecință, cum au fost calculate, că au fost calculate pentru un procent de 0,2% sau nu, nu se poate ști, atât timp cât reclamanta nu și-a dovedit dreptul de penalități pe care îl solicită pentru această perioadă, din 2011 până în 2014 când este următoarea hotărâre a asociației de proprietari. Evident că în perioada de 3 ani de zile au existat și alte hotărâri ale asociației. Cât timp ele se repetă ciclic, în fiecare an, se pune problema unde sunt hotărârile asociației pentru anii 2010-2014? Dacă penalitățile erau mai mici de 0,1% de unde se poate ști? Există ordinul nr. 1969/2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoane juridice în scop patrimonial, însă nici unul din actele anexă imperativ solicitate de către acest ordin nu se regăsește la dosarul cauzei, astfel că acele acte contabile nu pot avea relevanță juridică cât timp nu respectă dispozițiile imperative ale legii. Pe cale de consecință, instanța nu poate să țină cont de acele acte contabile. În calitatea sa, de intervenit în proces, nu putea să atace listele de plată, ci poate ataca doar veridicitatea și cuantumul sumelor pretinse, cât și legalitatea acestora. Pe perioada solicitată, de 2012-2014, penalitățile de întârziere nu puteau fi calculate, în baza unui temei legal, care să permită asociației să calculeze respectivele penalități. Cu privire la fondul de rulment, arată că acesta nu a existat. La dosar nu este depus un document prin care reclamanta să își justifice acel fond, indiferent din ce sumă este compusă acesta, fiind vorba de un principiu juridic de a pretinde ceva în fața instanței și de a dovedi ceea ce pretinzi. Probabil există și o hotărâre prin care s-a stabilit fondul de rulment, însă reclamanta nu are interes să depună acest act la dosar. Fondul de rulment pretins de reclamantă s-a majorat, ori când spui majorat, aplici o cotă la ceva deja existent. La dosar nu a fost depusă dovada că acel fond de rulment exista, pentru a putea fi majorat. Prin urmare, pe fondul cauzei acțiunea se impune a fi respinsă. Dacă se va avea în vedere modul de calculare a termenelor, textul din legea specială arată modalitatea de calcul precum și exigibilitatea creanței pretinse. Codul civil, în art. 2553 arată cum se calculează pe zile libere, adică în momentul în care este exigibilă creanța, fără a se include prima și ultima zi. Pe toate listele de plată depuse de reclamantă se poate observa că ele nu exclud prima și ultima zi. Ele sunt calculate pe lună întreagă. Sunt încălcate prevederile legale cu privire la calculul acestora. Niciodată de la momentul exigibilității acestora. La dosar nu există nici dovada predării, conform legii, a somațiilor, respectiv, personal sau cu scrisoare cu valoare declarată. Nu există norme derogatorii, iar reclamanta a acționat cu rea-credință. Va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.02.2015, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari . cu pârâtul G. G., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 17.538,79 lei reprezentând: cheltuieli de întreținere, din perioada ianuarie 2012 - ianuarie 2015. în valoare de 10.420,27 lei; penalități de întârziere calculate pentru perioada ianuarie 2012 - octombrie 2014 în valoare de 7.087.82 lei, fond de rulment pentru anul 2014 în valoare de 30,70 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul G. G. nu a mai achitat cheltuielile de întreținere ale imobilului pe care îl ocupă.
A menționat că pentru perioada decembrie 2010 - decembrie 2011, tatăl pârâtului a fost acționat în judecată, astfel cum reiese din Sentința civilă nr.8948/24.10.2012, iar prin Sentința civilă nr._/12.12.2013 s-a constatat calitatea de moștenitor a pârâtului G. G..
Reclamanta a învederat că a încercat rezolvarea diferendului pe cale amiabilă, atenționându-l în nenumărate rânduri, atât verbal cât și în scris pe numitul G. G..
Având în vedere cele arătate mai sus, precum și pentru a evita prejudicierea în continuare a locuitorilor imobilului . prezent sunt obligați să facă eforturi suplimentare pentru achitarea obligațiilor contractuale cu furnizorii de servicii (energie electrică, apă, gaze, menajere, administrative etc.), reclamanta a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată, și obligarea debitorului G. G. la plata sumei de_,79 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 192-194 cod procedură civilă, Codul civil, Legea nr. 230/2007 privind organizarea și funcționarea Asociațiilor de proprietari și Normele Metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1588/2007.
Reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei: fișa contabilă, liste de plată, proces-verbal privind Adunarea Generală a proprietarilor . Comitetului executiv din data de 15.10.2015, certificat de înregistrare fiscală, încheierea din 02.12.2003 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul cu nr. 216AP/2003, proces verbal de afișare din 21.01.2014, somație din 21.01.2015, somație din 20.10.2014, proces verbal din 21.07.2014, somație din 21.07.2014, proces-verbal de afișare din 20.06.2014, somație din 20.06.2014, somație din 22.05.2014, somație din 18.10.2014, somație in 21.01.2014, somație din 20.12.2013, somație din 23.08.2013, somație din 23.08.2013, somație din 21.06.2013, proces-verbal de fișare din 20.05.2013, somație din 20.05.2013, proces-verbal de afișare din 19.0+3.2013, somație din 10.03.2013, proces-verbal de afișare din 20.02.2013, somație din 20.02.2013, somație din 01.02.2013, somație din 18.12.2012, somație din 20.10.2012, proces-verbal din 19.09.2012, somație din 19.09.2012, somație de 20.06.2012, somație din 21.05.2012, somație din 23.04.2012, somație din 21.03.2012, somație din 20.02.2012, somație din 19.01.2012, somație din 24.11.2014, sentința civilă nr._/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul cu nr._/303/2013, sentința civilă nr. 8948 din 24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul cu nr._ .
La data de 03.06.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere modificatoare prin care a solicitat instanței să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului G. G., decedat la data de 06.04.2015, cu ultimul domiciliu în București, Ale. Poiana Muntelui, nr. 2, ., sector 6, să se constate faptul că, în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari ai defunctului G. G., Statul Român prin Ministerul de Finanțe, este singurul ce ar putea contesta dreptul său, în calitate de titular al moștenirii vacanțe, în lumina dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 36/1995, să se dispună obligarea Statului Român prin Ministerul de Finanțe, în calitate de titular al moștenirii vacanțe, să suporte contravaloarea cotelor la întreținere și a penalităților de întârziere, în cuantum de 17.538,79 lei reprezentând: cheltuieli de întreținere restante din perioada ianuarie 2012 - ianuarie 2015 în cuantum de 10.420,27 lei, penalități de întârziere calculate pentru perioada ianuarie 2012 - octombrie 2014 în cuantum de 7.087,82 lei și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, în temeiul art. 453 cod procedură civilă.
La data de 28.09.2015, reclamanta a depus o nouă cerere modificatoare prin care a solicitat instanței introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului G. C., în calitate de unic moștenitor al defunctului G. G., conform declarației de acceptare a succesiunii autentificate sub nr. 1408 din 14.09.2015 de către BNP R. M. S..
La data de 19.10.2015, pârâtul G. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, sens în care a invocat prevederile art. 28 din Legea nr. 230/2007, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, admiterea excepției inadmisibilității penalităților percepute pentru perioada 19 februarie 2012 – 4 aprilie 2014.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat instanței respingerea cererii ca vădit neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, Legea contabilității nr. 82/1991, art. 36 Cod procedură civilă, Ordinul nr. 1.969/09.11.2007.
Pârâtul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 3.11.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între subiectul activ ala dreptului civil și aceea de reclamant, precum și dintre subiectul pasiv al dreptului și aceea de pârât. Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâților chemați în judecată.
În cauzele întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 230/2007, calitatea procesuală activă și pasivă se determină în funcție de dispozițiile art. 50, care reglementează posibilitatea pentru asociația de proprietari de a acționa în justiție proprietarul care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Astfel, in cauza, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 12 lit. c din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarul are obligația de a contribui la constituirea mijloacelor bănești și materiale ale asociației de proprietari și sa achite în termenul stabilit, cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari. Iar, în temeiul art. 25 alin. 1 din același act normativ, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia în termen de maxim 20 zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă și lista de plată respectivă.
În plus, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat, de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Față de dispozițiile mai sus menționate și din întreaga reglementare legislativă în materie locativă, instanța reține că cel ce ar putea fi obligat într-un raport juridic având ca obiect plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere aferente unui apartament este proprietarul, care, în înțelesul art. 3 lit. f din Legea nr. 230/2007 reprezintă persoana fizica sau juridica, de drept public ori de drept privat, care are în proprietate acel spațiu, respectiv apartament, într-un condominiu, iar calitate procesuală activă asociația de proprietari în condițiie în care, în mod expres, s-a reglementat rin art. 50 din Legea nr. 230/2007 dreptul acesteia de a recupera pe cale judiciară cheltuielile de întreținere și celelalte cheltuieli ale asociației.
Prin urmare, reținând că între pârâtul G. C., în calitate de succesor universal al lui G. G., proprietarul apartamentului nr. 22, filele 95-98, și asociația de proprietari reclamantă există raporturile juridice obligaționale de natură a da naștere obligației sale de a achita cote de întreținere, respectiv de a asociației de a solicita obligarea sa să achite astfel de sume, pe calea unei acțiuni în justiție, astfel că respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune având ca obiect cotele de întreținere și penalitățile de întârziere aferente lunii ianuarie 2012, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată.
Acest drept a luat naștere la data de la care obligația de plată a cotelor de întreținere devenea exigibilă, respectiv 15 zile de la data afișării fiecărei liste de întreținere. Dreptul la acțiune este supus termenului de prescripție aplicabil drepturilor de creanță, care este de 3 ani și se calculează de la data împlinirii termenului care afectetază dreptul respectiv (art. 1 coroborat cu art. 3 și art. 7 din Decretul 167/1958). Mai mult, în ceea ce privește dreptul reclamantei de a acționa în instanță proprietarul care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, acesta este afectat de un termen de 90 de zile, care curge de la termenul stabilit, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007.
Având în vedere data afișării listei aferente lunii ianuarie 2012, 17.02.2012, fila 45 și dispozițiile legale mai sus expuse, rezultă că acest termen nu era împlinit la data promovării acțiunii, 19.02.2015.
Asupra fondului cererii, analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În perioada ianuarie 2012-ianuarie 2015, reclamanta Asociația de Proprietari OD3, cu sediul în București, .. 2, sector 6, a calculat pentru apartamentul nr. 22, aflat în proprietatea defunctului G. G., decedat la data de 06.04.2015, fila 110, cote de întreținere în sumă de_,27 lei, astfel cum rezultă din listele de plată depuse la dosar, filele 9-45.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, toții proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuieli comune, asociația de proprietari având dreptul să acționeze în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Prin interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 3 lit. f și lit. j din Legea 230/2007 raportat la art. 32 din H.G. nr. 1588/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Prin cheltuielile asociației se înțelege, in temeiul art. 3 lit. i și j din Legea nr. 230/2007, sunt cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum și cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale, iar cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari este suma corespunzătoare din cheltuielile asociației, pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar.
De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii locuinței nr. 230/2007 și a H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarul asociat este obligat la plata cotelor de întreținere, raporturile juridice născându-se în temeiul legii, între proprietarul membru al condominiului și asociația de proprietari, ca organ reprezentativ, astfel că, în caz de neplată a cotelor de întreținere asociația va chema în judecată pe proprietarul apartamentului, în cauza dedusă judecății, G. C., moștenitor al defunctului proprietar G. G., conform declarației de acceptare a succesiunii autentificate sub nr. 1408/14.09.2015 de către BNP R. M. S., în a cărui patrimoniu apartamentul nr. 22 a intrat prin succesiune.
Se va mai reține că deși listele de plată au fost afișate lunar, pârâtul nu le-a contestat, în conformitate cu art. 12 A. lit. d din H.G. nr. 1588/2007 de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, în termenul prevăzut de acest text legal („Art. 12. - Proprietarii membri ai asociației, pe lângă drepturile și îndatoririle prevăzute în statutul asociației de proprietari, au și următoarele drepturi și obligații: A. Drepturi:…. d) să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată. Președintele asociației de proprietari este obligat să răspundă la contestație în termen de 7 zile;”), cu semnificația acceptării conținutului acestora sub aspectul cuantumului sumelor datorate.
Având în vedere faptul că în cazul obligațiilor de a da o sumă de bani, creditorul trebuie să dovedească existența creanței, astfel încât, dacă el face această dovadă, neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea, rezultă existența unui drept de creanță în favoarea reclamantei în cuantum de_,27 lei, cote de întreținere.
Cu privire la penalitățile de întârziere calculate de către reclamantă, în cuantum de 7087,82 lei, se vor reține următoarele:
Obligația de plată se stabilește în sarcina membrilor asociației prin hotărârea adunării generale, în conformitate cu art. 49 alin. 1 din Legea . căruia „Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.”.
Din interpretarea gramaticală a acestui text legal, rezultând faptul că se impune manifestarea de voință a asociației în sensul adoptării un sistem propriu de penalizări în limitele prevăzute de teza a II-a a acestui alineat, aceasta având deci posibilitatea de a opta între a percepe sau nu sume cu acest titlu, exprimată prin adoptarea unei hotărâri în acest sens („1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.....”).
Prin aceste dispoziții legale se recunoaște dreptul Asociației de proprietari de a-și stabili un sistem propriu de penalizări pentru plata cu întârziere a cotelor de întreținere și a celorlalte cheltuieli comune prin hotărârea adunării generale astfel că, numai în măsura adoptării unei astfel de hotărâri, asociația poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, dispozițiile legale invocate de către reclamantă nefiind aplicabile direct în lipsa manifestării de voință a membrilor asociați.
În acest sens, reclamanta a depus la dosar procesul-verbal A. din 06.04.2014, 29.05.2011, 11.04.2015, filele 149-162, conform căruia coeficientul de penalitate pentru întârziere pe zi este de 0,2 % pe zi, filele 46-47, neputând astfel fi primite susținerile pârâtului privitoare la inadmisibilitatea acestei cereri.
În ceea ce privește modul de calcul al sumelor solicitate de către reclamantă, instanța constată că s-au calculat în conformitate cu art. 49 din Legea . art. 25 alin. 1 teza a II-a din H.G. nr. 1588/2007.
Întrucât în speță, reclamanta a dovedit temeinicia pretențiilor sale, conform art. 249 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea, și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,27 lei, cote de întreținere aferente perioadei ianuarie 2012-ianuarie 2015, a sumei de 7087,82 lei, penalități de întârziere aferente aceleiași perioade și a sumei de 30,70 lei, fond de rulment.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către reclamantă, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către acesta în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a onorariului avocațial nr. 883/30.09.2015, fila 109, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, pârâtul sunt partea care a căzut în pretenții, va admite cererea reclamantei și, prin urmare, va obliga pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru luna ianuarie 2012, invocată de pârât.
Admite cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari . ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul G. C., având CNP_1, cu domiciliul în Focșani, ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_,27 lei, cote de întreținere aferente perioadei ianuarie 2012-ianuarie 2015, a sumei de 7087,82 lei, penalități de întârziere aferente aceleiași perioade și a sumei de 30,70 lei, fond de rulment.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1100 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.11.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red.A.C/Thred.TPC
4 ex./
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8514/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9567/2015.... → |
|---|
