Pretenţii. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 10300/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. D. și pe pârâții P. J. și M. F. PUBLICE, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 08.12.2015, când a pronunțat prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 26.06.2014, sub nr._, reclamantul M. D. în contradictoriu cu pârâții Administrația Penitenciarului București J. cu sediul în ., corn J. și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, opunând în temeiul art. 28 alin. 1 NCPCP, excepția autorității de lucru judecat cu privire la sentința penală nr. 985/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, la data de 25.03.2014, în dosarul nr._, prin care s-a constatat încălcarea drepturilor sale în timpul detenției la P. București J..
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv sentința penală nr. 985/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, la data de 25.03.2014.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 22.09.2014, pârâtul P. București J., a înțeles să invoce excepția necompetenței materiale a instanței față de faptul că reclamantul a solicitat sumă de 50.000 de lei cu titlu de daune morale, devenind incidente prevederile articolului 91 litera j din Noul Cod de procedură civilă în temeiul cărora cauza este de competența Judecătoriei și nu a Tribunalului. Totodată, pârâtul a înțeles să invoce excepția netimbrării acțiunii, arătând că, față de obiectul cererii, reclamantul trebuie să timbreze la valoare cererea, potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din OUG 80/2013, privind taxele judiciare de timbru. În acest sens, pârâtul a invocat dispozițiile art. 33 din OUG 80/2013, solicitând anularea acțiunii ca netimbrată.
Pe fond, pârâtul a învederat instanței faptul că reclamantul este persoană condamnată aflată în executarea unei pedepse cu închisoarea de 2 ani și 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie și execută pedeapsa în regim semideschis la P. București J.. Daunele solicitate de acesta a arătat că au fost cerute în temeiul nerespectării unor condiții de detenție, în perioada în care acesta a fost cazat la camera E 3.5 din P. București Jilavă. În acest sens, pârâtul a precizat că, camera de deținere E 3.5 are o suprafață de 34,78 mp și un volum de 104,34 mc aer. în cameră sunt instalate un număr de 27 de paturi, cu un efectiv de 26 de deținuți, Camera are în folosință 6 mese și 4 scaune pentru servirea hranei. Totodată, a arătat că grupul sanitar este dotat cu spațiu din beton racordat la două surse de apa și două toalete stil turcesc, separat de restul spațiului camerei de deținere printr-un zid de beton, care are prevăzută o ușă pentru acces.
În plus, pârâtul a arătat că respectiva cameră dispune de o încăpere pentru păstrarea veselei și a alimentelor neperisabile, fiind dotată cu un raft din lemn triplu-etajat. Accesul la apă caldă furnizată prin intermediul centralei termice se face la “baia comună” amplasată pe secția de deținere, de două ori pe săptămână. De asemenea, a arătat că în cadrul grupului sanitar există o pubelă cu capac pentru depozitarea resturilor menajere. Frecvența ridicării resturilor menajere de la camerele de detenție este de două ori pe zi. Zilnic, cu ocazia apelului de dimineață, grupurile sanitare se dezinfectează cu clor. Există o planificare a persoanelor private de libertate care trebuie să efectueze curățenia zilnic în camera de deținere și la grupul sanitar. A mai arătat că pe secție s-a amenajat un spațiu pentru depozitarea alimentelor personale perisabile, spațiu prevăzut cu patru vitrine frigorifice cu capacitatea de 350 litri. În aceste condiții, pârâtul a apreciat că respectiva încăpere în care a fost încarcerat reclamantul a îndeplinit minimul de condiții de cazare și de desfășurare a altor activități, cerința dotării cu mobilier, care asigură condiții decente de dormit, servire a mesei, păstrează obiecte personale, asigurarea toaletei zilnice și a satisfacerii necesităților fiziologice în condiții de igienă și intimitate.
În privința spațiului ce trebuie asigurat fiecărui deținut din regimul semideschis, pârâtul a făcut trimitere la dispozițiile art. 1 alin. 3 litera b din Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, adoptate prin Ordinul ministrului justiției, nr. 433/2010, acesta fiind de 6 metri cubi/deținut. Pârâtul a arătat că a respectat această condiție, însă în mod excepțional când există supraaglomerare, se diminuează spațiul sub 6 metri cubi, cum s-a întâmplat în cauză, unde, la o cameră cu un volum de 104,34 metri cubi au fost cazați 26 de deținuți. În acest sens a mai precizat că această situație este una obiectivă și se datorează constrângerilor bugetare și situației economice actuale la nivel național, care, cel puțin deocamdată, nu au permis mărirea numărului de locuri în spațiile de deținere prin construcția unor noi penitenciare sau prin extinderea celor existente, însă a apreciat nu poate constitui temeiul solicitării de către deținuți a unor daune sub forma unor sume mari de bani.
Totodată, pârâtul a precizat că la acea dată erau în curs de reabilitare 8 camere de deținere din penitenciar, aspect care a contribuit și el la accentuarea supraaglomerării. De îndată ce situația a permis, a arătat că începând cu data de 06.02.2014 reclamantul a fost mutat la camera E 6.17, care are o suprafață de 14,72 mp și 44,15 mc și unde erau instalate un număr de 6 paturi, în această cameră fiind cazați în medie un număr de 5 deținuți, asigurându-se astfel un spațiu de minim 6 metri cubi.
Pârâtul a mai arătat că există patru tipuri de regimuri de executare a pedepselor privative de libertate, iar regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferențiază în raport cu gradul de limitare a libertății de mișcare a persoanelor condamnate, modul de desfășurare a activităților și condițiile de detenție. Ținând cont de faptul că reclamantul executa pedeapsă privativă de libertate în regim semideschis, pârâtul a arătat că spațiul real, efectiv, de care beneficiază este dimensionat și prin prisma beneficiilor (libertății de mișcare) pe care cadrul legal execuțional penal o asigură acestei categorii de condamnați. Astfel, ușile camerelor de deținere sunt deschise pe toată perioada zilei, exceptând intervalul orar de distribuire a meselor. Totodată, a arătat că reclamantul a avut acces liber la curtea de plimbare, zilnic, în intervalul orar 8:00-13:00 și 13:00-17:00, nefiind limitat la suprafața/metri cubi de aer din camera de deținere.
În fine, pârâtul a mai arătat că a întreprins o . măsuri care au îmbunătățit considerabil condițiile de detenție ( canalizare, centrală termică, salubrizarea camerelor bucătăria este în plin proces de modernizare), efectuând îmbunătățiri la cea mai mare parte din camerele de deținere, prin lucrări de tencuieli, gletuiri, montat gresie și faianță, înlocuirea instalațiilor electrice și sanitare, schimbat tâmplăria ia geamuri și uși interioare, existând permanent preocupare de a elimina neajunsurile ce derivă din vechea arhitectură și concepție a camerelor de detenție. Constatarea nerespectării spațiului de 6 metri cubi, 4 metri pătrați de către o instanță de judecată, respectiv Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința penală nr. 985/25.03.2014, emisă în dosarul_, a apreciat că reprezintă o reparație morală suficientă pentru reclamantul, fiind nejustificat demersul acestuia de a specula o situație obiectivă, în scopul obținerii unor sume de bani.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 206 dinLegeaNr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, OUG 80/2013, O.M.J. nr. 433/2010.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.09.2014, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Față de situația de fapt și de drept invocată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, pârâta a înțeles să invoce excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, solicitând instanței să dispună admiterea acesteia și pe cale de consecință, să dispună declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Cornetu, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 134/2010 în baza cărora competența materială a instanțelor judecătorești este determinată după materie și valoare și respectiv după valoarea obiectului cererii. În cauză, pârâtul a arătat că reclamantul a învestit Tribunalul București, ca primă instanță, cu o acțiune având ca obiect repararea prejudiciului adus prin încălcarea de către Administrația Penitenciarului București – J. a normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare ale persoanei private de libertate, evaluat de acesta la suma de 50.000 lei. Având în vedere valoarea obiectului cererii, faptul că cauza reprezintă o acțiune în răspundere civilă delictuală, faptul că nu a fost indicat de către reclamant un temei de drept care să atragă competența Tribunalului București precum și prevederile art. 95 și art. 94 lit. j) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, pârâtul a apreciat că, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Cornetu. Pe cale de consecință, a solicitat instanței să admită excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, Secția a III a Civilă, și în temeiul art. 132 alin. 3 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă să decline competența de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Cornetu.
În plus, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice, arătând că, pentru ca o persoană să fie parte într-un proces, o condiție este calitatea procesuală -legitimatio ad causem - care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. De asemenea, calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății. Calitatea de reclamant în proces aparține persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât nu poate avea decât acea persoană despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscu acel drept.
În cauză, față de solicitările reclamantului, pârâtul a considerat că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile art. 3 pct. 81 din Hotărârea Guvernului 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice cu modificările și completările ulterioare, această instituție reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice situații în care acesta participă în mod nemijlocit, în nume propriu raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ. Pârâtul a mai arătat că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pornind de la sentința penală nr. 985/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, prin care instanța a admis în parte contestația reclamantului împotriva încheierii 135/24.01.2014 a judecătorului delegat pentru executarea pedepsei privative de libertate din cadrul Penitenciarului București J., în dosarul nr. 1593/2013. Astfel, pârâtul a arătat că instanța penală a desființat încheierea nr. 135/24.01.2014 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului București J. și rejudecând în fond contestația, a constatat încălcarea normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare ale persoanelor private de libertate.
Prin urmare, pârâtul a apreciat că în cauză, având în vedere că acțiunea a fost motivată pornind tocmai de la sentința penală prin care se contestă un act ce emana de la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului București J., Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă. Față de aspect, pârâtul a solicitat instanței să dispună admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă precum și pe toate actele normative invocate.
În susținerea întâmpinării,pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și alte dovezi care vor reieși din dezbateri.
La data de 9.10.2014, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
La data de 5.02.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare prin care a învederat instanței faptul că înțelege să majoreze cuantumul despăgubirilor solicitate pentru daunele morale la 250.000 lei.
La data de 5.02.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei note scrise.
Prin sentința civilă nr. 165/5.02.2015, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
La rândul său, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus, prin sentința civilă nr. 5136/25.06.2015, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, admițând excepția necompetenței materiale și constatând ivit conflictul negativ de competență.
Dosarul a fost înaintat Curții de Apel București, cauza fiind înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 131 F/02.09.2015, instanța a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, trimițând cauza spre judecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._ .
La data de 27.10.2015, pârâtul a depus la dosarul cauzei note scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1349 al.1 Cod civil, „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.
În conformitate cu art. 1357 Cod civil, „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare”.
Din coroborarea celor două texte de lege rezultă că pentru a opera răspunderea civilă delictuală este necesară existența faptei ilicite, producerea unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, toate cele patru condiții impunându-se a se îndeplini cumulativ.
În ceea ce privește existența faptei ilicite cauzatoare a unui prejudiciu cert în patrimoniul persoanei care solicită angajarea răspunderii civile delictuale, fapta ilicită constă în acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane. Pentru a exista faptă ilicită, este necesar așadar, ca acțiunea sau inacțiunea să fie contrară ordinii sociale și reprobată de societate, să fie consecința unei comportări interzise sau contrare unei norme juridice.
În speță, prin sentința penală nr. 985/25.03.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._, a fost admisă în parte contestația reclamantului M. D. împotriva Încheierii nr. 135/24.10.2014 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul P. București J., a fost desființată această încheiere, constatându-se încălcarea cu privire la petent, de către administrația Penitenciarului București J., a normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, în sensul că în camera 3.5 unde s-a aflat cazat petentul nu i s-a asigurat acestuia un spațiu util de 4 mp sau 6 m3 de aer.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că spațiul aferent camerei este în suprafață de 34,78 mp, având un număr de 27 de paturi instalate și 26 de deținuți cazați. Judecătoria sectorului 4 a motivat că deși normele interne nu acordă petentului dreptul de a beneficia de un spațiu minim de 4 mp, jurisprudența CEDO și tratatele la care România este parte obligă statul român să pună la dispoziție fiecărui deținut, indiferent de regimul în care execută pedeapsa, un spațiu vital de minim 4 mp.
S-a mai arătat în considerentele hotărârii că este adevărat că situația penitenciarelor nu poate fi imputată neglijenței ANP-ului și în nici un caz Administrației Penitenciarului București J., aceste instituții nefiind susținute corespunzător de bugetul de stat, însă această situație nu poate avea relevanță asupra încălcării drepturilor unui deținut.
Instanța reține că toate aceste constatări formulate în sentința penală nr. 985/25.03.2014 se impun cu putere de lucru judecat în prezenta speță, astfel încât, încălcarea de către Administrația Penitenciarului București J. și implicit de către statul român, a normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, în sensul nerespectării spațiului vital necesar unei persoane, are caracter ilicit, fiind contrare art. 1 alin. 3 din Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate adoptate prin O.M.J. nr. 433/2010.
De asemenea, încălcarea normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate sunt de natură să fi afectat drepturile subiective ale reclamantului.
În acest sens, legiuitorul român a adoptat norme imperative care să protejeze drepturile persoanelor private de libertate, prin art. 1 alin. (1) din O.M.J. nr. 433/2010 fiind prevăzut că: "Spațiile destinate cazării persoanelor private de libertate trebuie să respecte demnitatea umană și să întrunească standardele minime sanitare și de igienă, ținându-se cont de condițiile climatice și, în special, de suprafață". De asemenea, art. 18 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 prevede că "Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate trebuie să asigure respectarea și protejarea vieții, sănătății și demnității persoanelor private de libertate, a drepturilor și libertăților acestora, fără să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnată".
Câtă vreme prin Sentința penală nr. 985/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București s-a constatat că au fost încălcate normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, și drepturile subiective ocrotite prin aceste norme au fost afectate. Totodată, prin încălcarea acestor drepturi s-a adus atingere și demnității persoanei private de libertate, producând acesteia un prejudiciu moral care poate fi reparat prin angajarea răspunderii civile delictuale a persoanei vinovate de producerea acestuia.
Or, prin Sentința penală nr.985/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București s-a reținut că deși nu se poate face vinovat de aceste încălcări ANP-ul și cu atât mai puțin Administrația Penitenciarului București J., această împrejurare nu împiedică constatarea încălcării drepturilor petentului la condiții minime de cazare, statul fiind cel care trebuie să răspundă (potrivit tratatelor internaționale și jurisprudenței CEDO) și care să asigure fondurile bănești necesare pentru respectarea acestor drepturi.
Prin urmare, culpa a fost transferată în sarcina Statului român, din considerente exclusiv pecuniare și care nu-l pot responsabiliza pe pârâtul P. J., cel dintâi având obligația de a aloca un buget suficient, destinat asigurării unor condiții decente în penitenciare.
Aceste concluzii conduc pe de o parte la soluția respingerii ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. F. Publice chemat în instanță ca reprezentant al statului, iar pe de altă parte la soluția respingerii ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamant împotriva pârâtului P. J., în lipsa vinovăției neputând fi antrenată răspunderea civilă delictuală a părții.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, instanța arată că această problemă nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale, ci dimpotrivă, ea presupune o evaluare și o apreciere complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, putând fi supuse puterii de apreciere a instanței de judecată. Prejudiciul moral nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce el diferă de la persoană la persoană, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
Repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, având în vedere natura neeconomică a acestor daune, imposibil de echivalat bănește.
În speță, reclamantul a solicitat suma de 250.000 lei cu titlu de daune morale, însă, chiar dacă prejudiciul moral nu poate fi evaluat pe baza unor criterii concrete, totuși nu se poate să se rețină valoarea solicitată de către persoana care a suferit prejudiciul moral, deoarece, dacă ar fi așa, determinarea unui astfel de prejudiciu ar fi lăsată doar la aprecierea subiectivă a persoanei interesate. Acordarea prejudiciului moral semnifică o reparație morală de principiu, iar în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului unor astfel de despăgubiri, practica judiciară a stabilit că despăgubirile morale nu trebuie să constituie un motiv de îmbogățire fără justă cauză.
În aprecierea cuantumului daunelor morale literatura și practica de specialitate au în vedere importanța valorilor lezate, dar și persoana care suferă vătămarea. Valoarea, așa cum este ea analizată în doctrină, are nu numai un conținut obiectiv, fiind expresia unor cerințe sau necesități umane, ci și un conținut subiectiv, constând în prețuirea dată de către subiect acestei valori, prejudiciul fiind cu atât mai important cu cât valoarea lezată este mai importantă pentru partea vătămată.
Deși o cuantificare exactă a prejudiciului moral suferit de reclamant nu este posibilă, despăgubirile acordate trebuie să fie proporționale cu prejudiciul care se impune a fi reparat, raportat la criterii precum onoarea, creditul moral al reclamantului condamnat la o pedeapsa privativă de libertate; de asemenea se va avea în vedere și perioada în care a fost suspus unor condiții degradante – de aproximativ 17 luni. Toate acestea coroborate conduc la aprecierea asupra unei despăgubiri de 6.000 lei, sumă considerată suficientă pentru a se realiza o compensare bănească echitabilă a daunelor morale suportate de reclamant. La estimarea daunelor morale instanța se va raporta cu titlu de exemplu inclusiv la hotărârile CEDO pronunțate în cauza M. vs. România, cauza V. vs. România, unde s-au formulat concluzii similare de acordare despăgubiri pentru încălcări ale drepturilor deținuților, prin stabilirea unor sume rezonabile și proporționale cu vătămarea suferită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. F. PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, ., ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul M. D., cu domiciliul în București, .. 4, ., sector 6, CNP_ împotriva pârâtului M. F. PUBLICE și obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 6000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge cererea formulată de reclamant împotriva pârâtului P. J., cu sediul în comuna J., ., județ Ilfov C. RO_, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Validare poprire. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5335/2015.... → |
|---|
