Pretenţii. Sentința nr. 1802/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1802/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 1802/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
-SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1802
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanții S. G., D. I., S. N. și P. M. în contradictoriu cu pârâta B. M. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă pârâta, personal și asistată de avocat, lipsind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 05.03.2015 avocatul reclamanților a formulat o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței.
Instanța pune în discuție cererea formulată de avocatul reclamanților.
Pârâta, personal și asistată de avocat, arată că nu se opune admiterii cererii.
Instanța dispune strigarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă pârâta, personal și asistată de avocat, lipsind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea excepției, având în vedere că dosarul a fost inițial declinat de către Judecătoria sectorului 1 București, iar Tribunalul București a stabilit competența de soluționare a cauzei în sarcina Judecătoriei sectorului 6.
Instanța pune în vedere părții că Tribunalul București a anulat recursul ca netimbrat, fără să se pronunțe asupra competenței de soluționare a cauzei.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea excepției, adăugând că obiectul cauzei îl constituie pretenții.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 01.02.2012, sub numărul_, reclamanții S. G., D. I., S. N. și P. M., în contradictoriu cu pârâta B. M. R., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor, reprezentând cheltuieli de întreținere, utilități, reparații și taxe aferente imobilului-apartament nr.14 situat în București, .. 7-9, scara B, etaj 4, sectorul 1, pentru perioada august 2009 la zi, pretenții pe care reclamanta le-a evaluat provizoriu la suma de 3000 lei în vederea satisfacerii taxei de timbru, urmând să își mărească câtimea pretențiilor după stabilirea despăgubirilor pe baza probelor ce le va administra, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului-apartament nr.14, situat în București, ..7-9, scara B, etaj 4, sect0rul 1, iar din luna septembrie 2007 pârâta ocupă acest im0bil, fără nici un titlu.
Deși, i-au solicitat de nenumărate ori predarea acestui imobil, pârâta refuză predarea acestui bun, cu toate că s-a dispus și evacuarea acesteia din acest imobil-apartament.
În calitate de proprietari, începând din luna august 2009, reclamanții au plătit o . cheltuieli legate de acest apartament, reprezentând întreținere utilități, reparații, taxe și impozite, fără a putea să își exercite atributele dreptului de proprietate asupra acestui bun imobil, din culpa exclusivă a pârâtei.
Ocuparea imobilului-apartament s-a făcut în mod abuziv, după moartea autoarei reclamanților B. Ge0rgeta, decesul acesteia intervenind la data de 06.09.2007.
Potrivit art.480 Cod civil, „proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și de a dispune de un lucru exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege, drept ce include pentru proprietar, dreptul de a întrebuința lucrul potrivit naturii și destinației lui și de a-i culege fructele, de a dispune de lucru, fie prin înstrăinare, fie prin consumare”.
Cum pârâta are posesia și folosința bunului imobil, fără acordul reclamanților, întrucât îl posedă cu rea-credință, urmează să dea socoteală de t0ate cheltuielile legate de acest bun, cheltuieli pe care le-au făcut din luna august 2009 și pană în prezent.
În drept, reclamanții și-au întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile art.998-999 Cod civil, art.1o73 și urm. Cod civil, OUG nr.9/2000, art.274 Cod procedură civilă.
La data de 27.06.2012, prin compartimentul registratură, reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare și completatoare a acțiunii introductive, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de întreținere, fond de rulment, fond de reparații, etc., aferente și plătite de către reclamanți pentru apartamentul nr.14 situat în București, P-ța Amzei nr.7-9, scara B etaj 4, sectorul 1, compus din 3 camere și dependințe, pentru perioada septembrie 2007-a zi, precum și la plata taxelor și impozitele aferente imobilului-apartament pentru perioada anilor 2007-2012, precum și la plata cheltuielilor efectuate la instalația de alimentare cu căldură (agent termic) a apartamentului în luna noiembrie 2010 și a cheltuielilor necesare (contravaloarea reparațiilor) pentru aducerea apartamentului în stare normală (salubră) de folosință conform destinației de „locuință” a imobilului-apartament în litigiu.
S-a arătat că în fapt, pârâta ocupă imobilul-apartament în litigiu încă de la decesul autoarei părților B. G., decedată la data de 06.09.2007, fără niciun drept și un titlu, căruia i-a adus o . stricăciuni și degradări.
Din luna septembrie 2007, reclamanții au fost nevoiți să suporte toate cheltuielile legate de întreținere, fond de rulment, fond de reparații aferente apartamentului în litigiu, precum și taxele și impozitele datorate statului pentru acest apartament, în condițiile în care acest bun este ocupat de către pârâtă, împiedicându-i să își exercite atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia și folosința.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.132 Cod procedură civilă, art.1349 Noul Cod Civil, art.1381 Cod civil.
Cererea precizatoare și completatoare a fost însoțită de copii de pe sentința civilă nr._/10.12.2009 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, certificat de moștenitor nr.60 din data de 09.06.2011, certificat de moștenitor nr.17 din data de 16.06.2011, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2475/17.09.2004 la BNPA S. M. Ș. și C. N. D., adeverința nr.168 din data de 24.06.2010, adeverința nr.01 din data de 19.01.2011, sentința civilă nr._/19.01.2011 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, certificat de grefă eliberat în dosarul nr._/299/2010 de Tribunalul București Secția a III-a civilă.
La termenul de judecată din data de 28.06.2011 pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii principale ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale, astfel cum a fost formulată.
În primul rând, pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei sectorului 1 și urmare a admiterii excepției, declinarea competenței de soluționare a litigiului în favoarea instanței competente, respectiv Judecătoria Sectorului 6.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul de procedură civilă, „cererea de chemare în judecată se face la instanța domiciliului pârâtului” iar, în speță, domiciliul pârâtei este în sectorul 6.
Pârâta a învederat instanței că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât nu ne aflăm în prezența unui raport de locațiune, obiectul cererii de chemare în judecată fiind pretenții, constând în „obligarea pârâtei la plata despăgubirilor, reprezentând cheltuieli de întreținere, utilități, reparații și taxe aferente imobilului-apartament...”, temeiul juridic al cererii, indicat de reclamanți, fiind art.998-999 și art. 1073 Cod civil.
Pentru aceste considerente, pârâta a solicitat admiterea excepției de necompetență teritorială și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6.
În al doilea rând, față de data la care a fost introdusă acțiunea, respectiv după . noului Cod civil, pârâta a solicitat să se pună în vedere reclamanților să indice temeiul de drept al primului capăt de cerere iar, în ceea ce privește capătul doi de cerere, să indice temeiul legal, valoarea dobânzii legale solicitate și modul de calcul al acesteia, pentru complinirea obligațiilor impuse de Legea nr.146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru.
După formularea și depunerea acestor precizări, pârâta a înțeles să completeze prezenta întâmpinare și să-și pregătească apărarea.
Pe situația de fapt, pârâta a învederat instanței că, în urmă cu aproximativ 16 ani, a cunoscut-o pe defuncta B. G., cu care a dezvoltat o relație de prietenie, iar în anul 2006, soțul acesteia, B. I., s-a îmbolnăvit și a decedat, în anul 2007 decedând și soția acestuia.
Pârâta a fost cea care s-a ocupat de formalitățile legate de înmormântare, reclamanții nefiind prezenți sau implicați în vreun fel. Pârâta a precizat că, de când a cunoscut-o pe defunctă, aceasta nu a fost niciodată vizitată de reclamanți sau, cel puțin, să vorbească la telefon.
După deces, pârâta s-a ocupat de cheltuielile ocazionate de întreținerea imobilului, a achitat facturi și a efectuat o . reparații urgente în imobil, acesta fiind într-o stare de degradare avansată.
Deși reclamanții au lăsat să se înțeleagă că sunt moștenitori din anul 2007, în realitate, aceștia au dobândit calitatea de moștenitori abia după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr._/10.12.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr._/299/2008, respectiv la data de 13.10.2010.
Deși în cuprinsul acțiunii, reclamanții au susținut că au făcut nenumărate demersuri pentru a le preda imobilul, acest lucru este neadevărat.
În realitate, aceștia au promovat două acțiuni împotriva pârâtei, una având ca obiect evacuare (dosar nr._/299/2010, înregistrat la data de 22.03.2010) și una având ca obiect pretenții, respectiv echivalentul bănesc al lipsei de folosință a imobilului apartament nr. 14 (dosar nr._/299/2010 înregistrat la data de 29.03.2010).
Totodată, reclamanții i-au transmis și o notificare, prin executor judecătoresc, notificare ulterioară promovării acțiunilor.
Cu prilejul întâlnirii de la biroul executorului judecătoresc, în data de 31.03.2010, pârâta a arătat că va preda cheile de la apartament după ce reclamanții îi vor achita sumele pe care le-a cheltuit pe reparațiile urgente efectuate în imobil și cu plata facturii și a întreținerii, sumă evaluată de aceasta la aproximativ 600 lei, pe care însă reclamanții din speță au refuzat să i-o achite, drept pentru care a considerat că are un drept de retenție asupra imobilului.
De altfel aceste aspecte, respectiv faptul că nu locuiesc și nu a locuit niciodată în apartamentul nr. 14, iar motivul nepredării cheilor l-a constituit refuzul lor de a acoperi cheltuielile făcute de pârâtă, au fost recunoscute de reclamanți cu prilejul administrării interogatoriului în dosarul nr._/299/2010.
În ceea ce privește pretențiile reclamanților din acțiunea de față, acestea sunt neîntemeiate și lipsite de suport legal, cel puțin până la depunerea precizărilor cu privire la temeiul juridic al cererii.
Pârâta a învederat instanței că, potrivit art. 46 din Legea nr.230/2007 „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, iar potrivit art. 14 din același act normativ „proprietarul este obligat să mențină proprietatea sa individuală, în stare bună, pe propria cheltuială”.
Având în vedere dispozițiile legale sus enunțate, precum și faptul că, pe rolul instanțelor judecătorești există deja o acțiune în pretenții promovată împotriva pârâtei pentru lipsa de folosință, prezenta acțiune este vădit neîntemeiată și în consecință a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, din probele pe care le va administra, urmează a se observa că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, să se dispună obligarea reclamanților la plata sumei de 500 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor pe care le-a făcut pentru întreținerea imobilului.
În drept, pârâta și-a întemeiat cererea reconvențională pe dispozițiile art. 1345 și urm. Cod civil.
Prin sentința civilă nr._/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 11.02.2015, sub numărul_ .
În ședința publică din data de 5.03.2015 instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 6, referitor la care reține următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sector 1 reclamanții au solicitat, în temeiul răspunderii civile delictuale, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a ocupării fără drept de către pârâtă a unui imobil situat în sectorul 1 București și a stricăciunilor aduse acestuia.
Pe cale de consecință, pentru stabilirea instanței competente teritorial a soluționa prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 10 pct 8 din vechiul Cprciv potrivit cărora în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai este competentă și instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.
În cauza de față faptul ilicit invocat de reclamanți a fost săvârșit în sectorul 1 București, în raza căruia se află imobilul.
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 10 pct 8 din vechiul Cprciv în speță, sunt deopotrivă competente să soluționeze cauza Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sector 6 ( a cărei rază domiciliază pârâta).
Totodată, instanța reține că, fiind incident un caz de competență teritorială alternativă, alegerea instanței competente revine reclamantului, conform art. 12 Cod procedură civilă.
Or, atâta vreme cât reclamanții au ales să sesizeze Judecătoria Sector 1 cu soluționarea prezentei cauze, instanța reține că s-a definitivat competența în favoarea acestei instanțe.
Având în vedere toate considerentele anterior menționate, instanța apreciază că revine Judecătoriei Sector 1 competența teritorială de soluționare a cauzei, și, pe cale de consecință, va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1.
Față de această soluție, instanța va constata intervenit conflictul negativ de competență, conform art. 20 pct. 2 Cod procedură civilă, urmând a proceda în conformitate cu dispozițiile art. 21 coroborat cu cele ale art. 22 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul înaintării cauzei Tribunalului București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S. G., domiciliat în București, ., sector 4, D. I., domiciliată în București, Bulevardul Uverturii nr.83, ., etaj 4, apartament 127, sector 6, S. N., domiciliat în București, ., sectorul 6 și P. M., domiciliat în C., ..65, județul C., în contradictoriu cu pârâta B. M. R., domiciliată în București, ., ., etaj 5, apartament 51, sector 6, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Constată intervenit conflictul negativ de competență.
Înaintează cauza Tribunalului București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.MV
3 ex./23.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1681/2015. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 3861/2015.... → |
|---|
