Anulare act. Sentința nr. 1863/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Sentința nr. 1863/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 1863/2015

Acesta nu este document finalizat

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI

- SECȚIA CIVILĂ -

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1863

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.03.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: D. B.-J.

GREFIER: B. C.

Pe rol cauza civilă având ca obiect plângere contravențională/anulare act administrativ/răspundere civilă delictuală, privind petenta D. L. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petenta, prin avocat B. Genovia și intimata, prin consilier juridic C. D..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că pricina se află la primul termen de judecată după regulatorul de competență.

Instanța acordă cuvântul pe excepția netimbrării capătului de cerere privitor la anularea dispoziției și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pe capătul de cerere privitor la despăgubiri.

Intimata, prin consilier, solicită admiterea excepției netimbrării în situația în care nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru privitor la capătul trei al cererii de chemare în judecată. Solicită și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, privitoare tot la capătul trei al cererii de chemare în judecată, întrucât nu Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 a încasat suma de bani reprezentând taxa de ridicare și depozitare a autoturismului. Aceasta a fost încasată de către operatorul autorizat. În cazul anulării actelor administrative contestate în cauză, se impune restituirea respectivei sume de către încasator, . SRL.

Petenta, prin avocat, învederează că a depus taxa judiciară de timbru ulterior închiderii ședinței de judecată din data de 31.03.2014, instanța luând act de acest aspect. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei pentru prejudiciul material provocat. A precizat și de ce consideră că sunt întrunite condițiile cerute de Codul civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei.

În raport de chitanța aflată la fila 70 în dosar, instanța respinge excepția netimbrării capătului de cerere privitor la anularea dispoziției de ridicare, ca neîntemeiată.

Instanța reține de asemenea că petenta nu a solicitat restituirea sumei achitate pentru recuperarea autovehiculului, ci a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei, ocazie cu care se va analiza modul de întrunire a condițiilor acestei răspunderi în persoana intimatei, excepția lipsei calității procesuale-pasive a Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6 fiind în consecință neîntemeiată.

Instanța solicită părților să precizeze dacă solicită administrarea altor probe.

Petenta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu martori, solicitată și prin cererea completatoare. Depune lista cu numele și adresa martorilor. Teza probatorie este aceea că autoturismul pentru care a fost sancționat contravențional nu a fost parcat astfel încât să împiedice traficul în zonă și nu au fost întrunite condițiile pentru încheierea unui proces-verbal de constatare a contravenției. Fotografiile depuse la dosar sunt efectuate dintr-un unghi care nu permit instanței să se lămurească cu privire la modul de parcare. Martorii vor dovedi faptul că autoturismul nu bloca intersecția.

Intimata, prin consilier, solicită respingerea probei testimoniale, având în vedere că asupra situației de fapt, cât și asupra oportunității luării măsurii tehnico-administrative și a necesității întocmirii procesului-verbal, se va pronunța instanța de judecată. Pentru aceste aspecte nu se impune audierea acestor martori.

Instanța respinge proba testimonială solicitată de către petentă, considerând că proba foto trebuie combătută printr-o probă cu forță similară. Cu privire la oportunitatea ridicării autoturismului, instanța se va pronunța odată cu fondul cauzei.

Interpelate de instanță, părțile învederează că nu au alte cereri.

Instanța constată că pricina se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.

Petenta, prin avocat, solicită admiterea cererii de chemare în judecată și anularea procesului-verbal prin care s-a dispus măsura sancționării sale cu 4 puncte amendă, 3 puncte de penalizare și 300 lei, anularea dispoziției de ridicare a autoturismului și obligarea intimatei la plata prejudiciului material în sumă de 677,32 lei, cauzat de emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în această materie. Prin cererea de chemare în judecată a arătat de ce consideră nelegale dispozițiile intimatei. Au fost administrate probe, iar instanța va aprecia dacă acestea demonstrează criticile pe care petenta le-a formulat. Proba cu martori a fost solicitată tocmai pentru a combate ceea ce este menționat în procesul-verbal. Consideră că fotografiile care au fost depuse la dosar sunt efectuate dintr-un unghi care nu permit instanței să se lămurească cu privire la modalitatea în care era parcată mașina și dacă intersecția, într-adevăr, era blocată. Locurile de parcare în București reprezintă o problemă de notorietate. Faptul că petenta nu a avut unde să parcheze și nu a parcat într-un loc amenajat este clar, însă de aici și până a bloca intersecția se puteau aduce lămuri în fața instanței prin audierea martorilor propuși. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii dispuse cu măsura avertismentului, având în vedere lipsa locurilor de parcare. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

Intimata, prin consilier, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, menținerea ca temeinice și legale a celor două acte administrative contestate, respectiv procesul-verbal și dispoziția de ridicare. În ce privește procesul-verbal, acesta se bucură de prezumțiile de legalitate și de temeinicie, care nu au fost răsturnate. Procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă impuse prin dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001. Cu privire la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, nici aceasta nu a fost răsturnată, nu au fost aduse probe din care să rezulte netemeinicia celor constatate de către agentul de poliție. Cu privire la dispoziția de ridicare, instanța va constata că aceasta a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor Hotărârii Consiliului Local Sector 6 nr. 4/2010, cu respectarea dispozițiilor de fond și de formă. Mai mult, prezumția de oportunitate a dispunerii măsurii tehnico-administrative a ridicării este întărită și prin nota de constatare întocmită în cauză, dar și prin planșele foto efectuate în speță, din care rezultă, fără niciun dubiu, încălcarea dispozițiilor OUG nr. 195/2002, prin staționarea neregulamentară pe colțul intersecției. Din aceste perspective, rezultă clar necesitatea aplicării măsurilor deja dispuse. Presupusa lipsă a locurilor de parcare nu constituie un argument pentru a se dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale, cu avertismentul. Au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind individualizarea sancțiunii contravenționale.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.09.2013, petenta D. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/21.08.2013, anularea dispoziției de ridicare . nr._/08.06.2013, precum și repararea prejudiciului material în sumă de 677,32 lei, cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în această materie. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal nu respectă condițiile de formă impuse de lege. În primul rând, art. 16 alin. 1 teza a III-a din OG nr. 2/2001, stipulează că procesul-verbal de constatare a contravențiilor va conține, în mod obligatoriu, și următoarele mențiuni: „ocupația și locul de muncă al contravenientului”. În cadrul procesului-verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientei, deși exista obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia. Sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel. În al doilea rând, un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv. Agentul constatator avea obligația de a o încunoștința despre dreptul său de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal respectiv, precum și de a consemna în procesul-verbal acest aspect. Or, agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală imperativă, neținând cont de obiecțiunile contestatoarei și nemenționându-le în procesul-verbal, la rubrica „Alte mențiuni”. Lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului în textul procesului-verbal duce la nulitatea acestuia, nulitate care nu poate fi acoperită în niciun fel, conform art. 16 alin. 7 teza a II-a din OG nr.2/2001. În al treilea rând, se impune anularea procesului-verbal dat fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că petenta le-ar fi săvârșit și nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Descrierea faptei contestatoarei s-a limitat la „a staționat auto VW cu nr._ neregulamentar în intervalul orar 08:03 - 08:10 pe colțul intersecției Ceahlău 5-7 cu Alee Acces”, fără să se arate niciun alt element de fapt care ar fi putut circumstanția împrejurările în care fapta s-ar fi săvârșit. De asemenea, nu s-a realizat o descriere clară a locului unde a fost săvârșită fapta a cărei săvârșire i se impută, în dreptul rubricii „locul săvârșirii” fiind notat „municipiul București, . cu Alee Acces”. Din acest proces-verbal inform, nu reiese nici măcar dacă fapta a fost săvârșită în sectorul 6 sau într-un alt sector al Bucureștiului, ceea ce ar fi însemnat că . SRL nu ar fi fost abilitată din punct de vedere teritorial de a proceda la ridicarea mașinii. Aceste lipsuri evidente ale procesului-verbal criticat pun serios sub semnul întrebării aparența minimă de legalitate a acestui act „emanând de la un funcționar ce are dreptul de a funcționa în locul unde actul s-a făcut”, act care se dorește a fi un act autentic. Lipsa unei descrieri suficiente a faptei se explică prin aceea că aceea că s-a dorit să i se „înlăture” posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare în fața unei instanțe de judecată obiectivă și imparțială, prin invocarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal pe care înțelege să îl critice. În zonă nu era niciun indicator cu „oprire interzisă” sau avertizare de ridicări auto. Autoturismul a fost parcat la domiciliu și nu era un obstacol pentru traficul rutier.

Măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale și, în consecință, impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a efectuat în lipsa unui temei legal, ceea ce atrage obligarea DGPL Sector 6 la repararea prejudiciului material ce i-a fost cauzat, și anume, plata sumei de 677,32 lei, achitată în vederea eliberării autoturismului, în acest sens, înțelegând să învedereze instanței prevederile relevante aplicabile în speță, și anume: art. 64, art. 97 și ale art. 128 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în data de 21.08.2013 (deci cu o dată ulterioară celei în care s-a efectuat ridicarea autoturismului său, și anume 08.06.2013). Or, existența procesului-verbal de contravenție anterior sau cel puțin concomitent cu dispunerea măsurii ridicării autoturismului este o premisă sine qua non pentru efectuarea legală a unei astfel de operațiuni, astfel cum rezultă expres din dispozițiile art. 13 al HCLS 6 nr. 14/29.01.2009. Mai mult chiar, procesul-verbal criticat nu încorporează nicio mențiune referitoare la măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului. Or, potrivit alin. 1 al art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „În cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției care va cuprinde în mod obligatoriu: [...] sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; [...]”, iar potrivit art. 97 din același Regulament, ridicarea autoturismului reprezintă o măsura tehnico-administrativă, astfel că ar fi trebui să figureze în mod obligatoriu în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a DGPL Sector 6 București, sunt întrunite condițiile cumulative privind angajarea răspunderii civile delictuale, după cum urmează: (i) existența unei fapte ilicite - această condiție se verifică prin dispunerea măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege; (ii) existența unui prejudiciu - suma de bani achitată de contestatoare în vederea eliberării autoturismului a fost nejustificată din punct de vedere juridic, determinând o micșorare a patrimoniului propriu fără existența unui temei legal; (iii) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; (iv) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul - în acest caz, vinovăția se rezulta din culpa agentului constatator în dispunerea măsurii de ridicare a autoturismului.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 5, art. 6, art. 7, art. 15, art. 16,art. 17, art. 19, art. 21 alin. 3, art. 26 alin. 1, art. 38 alin. 3 din OG nr. 2/2001, art. 118 din OUG nr. 195/2002, art. 12-14 din HCLS 6 nr. 14/29.01.2009.

În dovedirea plângerii, petenta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

În cadrul probei cu înscrisuri a depus la dosar, în copie, următoarele: procesul-verbal . nr._/21.08.2013, procesul-verbal de afișare din data de 04.09.2013, dispoziția de ridicare . nr._, comunicare . nr._/08.06.2013, factura . nr._/08.06.2013, bon fiscal nr.1/08.06.2013.

Cererea a fost timbrată cu suma de 123 lei, conform chitanțelor aflate la filele 10, 24 și 70 în dosar.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive pe capătul 3 de cerere. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că, în situația în care se va dispune de către instanța de judecată anularea actului administrativ, restituirea sumei reprezentând taxa de ridicare și depozitare în mod normal, în temeiul principiilor efectelor nulității privind repunerea în situația anterioară, urmează a fi efectuată de către încasatorul sumei, respectiv de către . SRL. Procesul-verbal . nr._/21.08.2013 cuprinde toate mențiunile prevăzute la art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de actul normativ sus-menționat, respectiv OUG nr. 195/2002. Cât privește sancțiunea aplicată, aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, limitele acesteia fiind prevăzute între 4 și 5 puncte-amendă, agenții aplicând în concret sancțiunea în limitele prevăzute de lege, respectiv 4 puncte-amendă în cuantum de 268 lei. În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară (faptele prevăzute fiind constatate prin mijloace tehnice certificate de către Poliția Locală Sector 6) făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, reclamantul limitându-se la a contesta procesul-verbal fără a-și dovedi susținerile, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată. Actul administrativ atacat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie fiind emis de către o autoritate publică, în regim de putere publică, cu respectarea procedurilor legale (întărită de probele administrate de instituția acesteia), cu atât mai mult cu cât contestatoarea nu a făcut dovada contrară, pentru a răsturna probele administrate și prezumțiile invocate de instituția acesteia.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, OUG nr. 195/2002, OG nr.2/2001.

În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie, următoarele: dispoziția de ridicare . nr._/08.06.2013, comunicare . nr._/08.06.2013, notă de constatare . nr._/08.06.2013, planșe foto, proces-verbal de contravenție . nr._/21.08.2013, proces-verbal de afișare din 04.09.2013, plic expediție poștală și recipisă confirmare de primire.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a DGPL Sector 6 București pentru prejudiciul material provocat. A arătat de asemenea că, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, un proces-verbal de constatare și de sancționare a contravenției nu poate face, prin el însuși, dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției. Prin urmare, contestatoarei nu i se poate reține sarcina dovezii celor constate în procesul-verbal a cărui anulare a solicitat-o.

Prin sentința civilă nr. 4161/19.05.2014, Judecătoria Sectorului 6 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 7867/26.11.2014, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Învestită fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență, prin sentința civilă nr. 145/26.01.2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Dosarul a fost repus astfel pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2015.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/21.08.2013, întocmit, în baza abilitării oferite de art. 7 lit. h Legea nr. 155/2010, de agenți constatatori din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 300 lei și 3 puncte penalizare, reținându-se că la data de 08.06.2013, în intervalul orar 08:03 – 08:10, a staționat neregulamentar autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare_, pe colțul intersecției străzii Ceahlăul nr. 5-7 cu o alee de acces, fapta fiind constatată cu ajutorul mijlocului tehnic marca Nikon, seria_.

Fapta constituie contravenție, conform dispozițiilor art. 142 lit. f și art. 143 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, fiind sancționată conform art. 100 alin. 2 și 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002.

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 16 raportat la art. 17 din OG nr. 2/2001, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția, respectiv art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. f din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunii aplicate.

Fapta contravențională reținută prin procesul verbal de contravenție a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 195/2002, ca atare menționarea unui martor în procesul-verbal nu era necesară.

În condițiile în care procesul-verbal a fost întocmit în lipsă, eventualele obiecțiuni ale petentei lipsesc în mod obiectiv, aceasta uzând însă de posibilitatea contestării actului sancționator în instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care nu poate justifica nicio vătămare.

De asemenea, petenta nu a probat nicio vătămare care să-i fi fost produsă prin omisiunea consemnării în procesul-verbal a ocupației și a locului de muncă, astfel că și acest argument apare ca nefondat. Omisiunea vreunui element din cele enumerate la art. 16 din OG nr. 2/2001 nu este de natură să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal, astfel cum în mod netemeinic susține petenta, în acest sens fiind și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII/2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Prin dispoziția de ridicare . nr._/08.06.2013, s-a dispus ridicarea vehiculului și depozitarea acestuia într-un loc special amenajat în conformitate cu prevederile art. 64 alin. 1 și art. 97 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002, raportat la art. 1 din Hotărârea Consiliului Local Sector 6 nr. 4/2010.

Potrivit notei de constatare . nr._/08.06.2013, întocmită la fața locului de polițistul local, act ce a stat la baza emiterii dispoziției de ridicare, s-a reținut că vehiculul petentei a fost staționat neregulamentar pe colțul intersecției străzii Ceahlăul nr. 5-7 cu o alee de acces.

În ce privește măsura ridicării autoturismului aceasta a fost dispusă în mod independent de întocmirea procesului verbal de contravenție, în temeiul art. 64 din OUG nr. 195/2002. Chiar dacă măsura administrativă nu apare menționată în procesul-verbal de contravenție, nu afectează legalitatea și temeinicia acestuia în raport de art. 34 din OG nr. 2/2001, întrucât instanța analizează și dispune asupra sancțiunilor aplicate, măsura administrativă nefiind o sancțiune în sine, ci efectul constatării contravenției, având caracter accesoriu.

Măsura ridicării autoturismului a fost dispusă în baza prevederilor HCL Sector 6 nr. 4/2010. Potrivit regulamentului adoptat ca anexă la această hotărâre, respectiv art. 8, operațiunile de blocare, ridicare, transport și depozitare a vehiculelor se execută numai de către operatorul autorizat care a obținut atribuirea contractului de achiziție publică, operatorul autorizat putând realiza aceste operațiuni în baza dispoziției de ridicare întocmită de agentul comunitar.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că petenta nu a răsturnat prin probele administrate prezumția de temeinicie a actului sancționator. Împrejurarea că sarcina probei revine persoanei sancționate contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovatei făptuitorului, daca sunt îndeplinite doua condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.

În ceea ce privește cauza A. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, sub aspectul pretinsei încălcări a articolului 6 pct. 1 CEDO, faptul că, în speță nu a existat un proces echitabil în ce-l privește pe petentul din cauza respectivă, întrucât la acea dată, legislația în materie contravențională prevedea între alte sancțiuni și pe aceea a închisorii contravenționale. Această sancțiune necesita datorită gravității sale asigurarea, în plan contravențional, a garanțiilor procesuale din materie penală inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce presupune că sarcina probei, în ce privește comiterea faptei de către persoana cercetată în cauză, aparține autorităților come ale statului, nevinovăția acesteia fiind prezumată până la stabilirea contrariului. De asemenea în jurisprudența sa Curtea de la Strasbourg a arătat constant că pentru a determina dacă o anumită cauză intră sub incidența dispozițiilor privind asigurarea garanțiilor specifice materiei penale, inclusiv prezumția de nevinovăție, trebuie avute în vedere mai multe criterii alternative: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii aplicate.

Probele administrate în cauză de intimată au confirmat pe deplin situația de fapt reținută de agentul constatator, fapta fiind constatată prin mijloace tehnice omologate, conform art. 109 din OUG nr. 195/2002, din planșele fotografice depuse de intimată la filele 46 și 46 din dosar rezultând că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ s-a aflat în staționare, în data de 08.06.2013, pe colțul intersecției străzii Ceahlăul cu o alee de acces.

Regula stabilită de art. 142 lit. f din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, nu impunea montarea unui indicator de avertizare, astfel că motivul invocat în acest sens de petentă este nefondat.

În aceste condiții, instanța apreciază că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, motiv pentru care procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este temeinic.

În raport de prevederile HCL Sector 6 nr. 4/2010, intimata a dispus măsura apreciind în mod just asupra oportunității acesteia, autoturismul în speță obstrucționând circulația rutieră. Lipsa locurilor de parcare nu justifică în niciun fel ignorarea de către petentă a regulilor de circulație rutieră.

Ca atare, din aceasta perspectivă, instanța apreciază ca intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 nu a săvârșit nicio faptă ilicită, respectând prevederile HCLS 6 nr. 4/2010.

În raport de atitudinea petentei față de fapta săvârșită, instanța reține că cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului este neîntemeiată.

Față de aceste considerente instanța reține că cererea petentei este neîntemeiată în tot, urmând să o respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de petenta D. L., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6, și cu domiciliul ales la cab. av. B. Genovia, în București, ., ., sector 1, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2015.

Președinte, Grefier,

D. B.-J. B. C.

Red.DBJ/Thred.MV/4ex./2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 1863/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI