Pretenţii. Sentința nr. 3090/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3090/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 3090/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3090
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta E. S.A. în contradictoriu cu pârâta N. T. CONSULTING S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă reclamanta prin consilier juridic R. D., cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.
Reclamanta prin consilier juridic arată că își menține concluziile învederate la termenul anterior, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată,
Instanța declară dezbaterile închise conform art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 07.11.2014, sub nr._, reclamanta . contradictoriu cu pârâta . SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 12.485,43 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/25.09.2013, în cuantum de 1.529,27 lei și factura nr._/10.06.2013 în cuantum de 10.956,16 lei, precum și a penalităților de întârziere și a taxei judiciare de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de proprietar și pârâta, în calitate de chiriaș, a intervenit contractul de închiriere nr.29/24.02.2010 având ca obiect închirierea spațiului în vederea desfășurării activității societății.
În urma solicitării pârâtei, prin administrator I. Boldizsar la data de 09.09.2011, prin care a solicitat încetarea contractului de închiriere nr.29/24.02.2010, începând cu data de 30.09.2011, conform actului adițional nr.3 la contractul de închiriere.
Având în vedere că începând cu data de 30.09.2011, potrivit actului adițional nr.3, la contractul de închiriere nr.29/24.02.2011, iar pârâta a evacuat spațiul în luna octombrie 2013, respectiv datora contravaloarea chiriei de depozitare, așa cum rezultă din facturile nr._/25.09.2013 și_/10.06.2013.
Pârâta nu și-a respectat obligația de plată a facturilor, astfel cum rezultă din facturile fiscale nr._/25.09.2013, în cuantum de 1.529,27 lei, reprezentând chirie depozitare 01.07.2013 – 30.09.2013 și factura nr._/10.06.2013 în cuantum de 10.956,16 lei, reprezentând chirie depozitare 01.10.2011 – 30.06.2013.
Deși reclamanta, în calitate de proprietar și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale, pârâta nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile contractuale, respectiv plata acestora.
Reclamanta a menționat că a notificat pârâta în temeiul art.1014 alin.1 Cod procedură civilă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Pe cale de consecință, reclamanta a solicitat să se constate următoarele:
Creanța este certă, fermitatea ei rezultând din însuși contractul de închiriere nr.29/24.02.2010, încheiat între părți și facturile aferente, emise de reclamantă, în calitate de proprietar.
Creanța este lichidă, cuantumul acesteia fiind stipulat în contractul de închiriere nr.29/24.02.2010 și facturile emise.
Creanța astfel determinată este exigibilă întrucât obligația de plată a devenit scadentă la data de 30.09.2013 pentru factura nr._ emisă la data de 25.09.2013, în valoare de 1.529,27 lei și 15.06.2013 pentru factura_ emisă la data de 10.06.2013, în valoare de 10.956,16 lei.
Prin urmare, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 12.485,43 lei, precum și la plata penalităților de întârziere.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.969 vechiul cod civil și art.999 vechiul cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: contract de închiriere nr.29/24.02.2010, somație nr.565/19.02.2014 cu confirmare de primire, facturile fiscale nr._/25.09.2013 și_/10.06.2013.
La data de 20.11.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care arată că își întemeiată cererea pe dispozițiile dreptului comun, respectiv art.194 Cod procedură civilă.
Cererea a fost însoțită de furnizare de informații extinse emise de ONRC de pe lângă Tribunalul București.
Prin același compartiment, la data de 21.11.2014, reclamanta a depus o nouă cerere precizatoare prin care a indicat valoarea penalităților la suma de 9.532,92 lei.
Cererea a fost însoțită de modul de calcul al penalităților, precum și ordinul de plată nr.1450/19.11.2014.
În temeiul art.254-255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a răspuns la interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Părtile au încheiat contractul de închiriere nr.29/24.02.2010 în baza căruia reclamanta închiriat pârâtei un spațiu situat în Calea Rahovei nr. 266-268, sectorul 5 în suprafață de 66 mp, pe perioada 1.03._11 cu posibilitatea de prelungire prin acordul scris al părților.
Pârâta si-a asumat obligatia corelativă de a achita chirie în sumă de 462 euro/lună+TVA (7 euro/mp) în lei la cursul BNR din data facturării, plata chiriei fiind scadentă în termen de 5 zile de la data emiterii facturii, potrivit art. 3.1 din contract.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 3.5 din contract părțile au convenit ca în cazul în care chiriașul nu evacuează spatial în termenul menționat la art. 3.4 din contract(15 zile calendaristice de la data intervenirii situației de neplată) reclamanta are dreptul de a inventaria bunurile aflate în spatial respective, de a întocmi un process verbal de inventariere și de a depozita bunurile într-un spațiu propriu, chiriașul urmând a plăti o taxa de depozitare reprezentând 20% din chiria lunară, respective 92 euro/lună+tva, calculate de la data depozitării și până la data ridicării bunurilor de către chiriaș.
În temeiul acestei clauze contractuale reclamanta a emis facturile fiscale nr._/25.09.2013 în sumă de 1.529,27 lei reprezentând chirie depozitare pentru perioada 01.07.2013 – 30.09.2013 și nr._/10.06.2013 în sumă de 10.956,16 lei, reprezentând chirie depozitare pentru perioada 01.10.2011 – 30.06.2013, înscrisuri care au valoarea probatorie reglementată de art. 277 din codul de procedură civilă.
Pârâta a fost somată să plătească aceste sume la data de 19.02.2014 prin notificarea emisă de reclamantă, somația fiind primită de pârâtă la data de 20.02.2014.
Coroborând probele administrate, respective înscrisurile depuse de reclamantă în dovedirea cererii cu lipsa răspunsului pârâtei la interogatoriu în temeiul art. 358 cod procedură civilă, pârâta necontestând debitul principal, instanța apreciază că reclamanta a probat existenta în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile, în conformitate cu prevederile art. 622 alin.2-4 cod procedură civilă.
În consecință, întrucât pârâta nu a probat executarea obligației de plată la scadentă, respectiv data prevazuta in contract pentru executarea obligatiei (art.1414 din codul civil), reținând incidența prevederilor art.1270 din noul cod civil sub imperiul căruia au fost încheiate raporturile juridice dintre parți, coroborat cu prevederile art. 277 din codul de procedura civilă, instanța Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 12.485,43 lei reprezentând chirie.
Instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiat apreciind că, din redactarea și interpretarea convenției părților, rezultă că acestea au stabilit aplicarea clauzei penale numai în ce privește nerespectarea termenului de plată a chiriei și utilităților spațiului (art. 3.1 și art. 3.2 din contact), iar nu și cu privire la chiria aferentă depozitării bunurilor chiriașului.
Față de motivele arătate în precedent, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 12.485,43 lei reprezentând chirie.
În conformitate cu prevederile art. 453 din codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecata către reclamanta în suma de 729,27 lei reprezentand taxa judiciară de timbru, aferentă pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . sediul în București, Calea Rahovei nr.266-268, sector 5, J_, CUI414118 în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în București, ., ., etaj 2, apartament 72, sector 6, J40/_/2005, CUI_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 12.485,43 lei reprezentând chirie.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiat.
Obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta în suma de 729,27 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2015.
P. GREFIER
| ← Anulare act. Sentința nr. 3054/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
