Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2570/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2570/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2570/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2570
Ședința publică de la 07.04.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, privind pe creditoarea T. P. COMPANY SRL și pe debitoarea ..
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că din verificările efectuate s-a constatat că nu mai există alte dosare purtându-se între aceleași părți și având același obiect și cauză.
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j și art. 107 al. 1, art. 1015 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 C. apreciază că termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei la 3 luni.
Instanța, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C., încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2015, creditoarea T. P. Company SRL, în contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la sumei de 9.260,30 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor emise de societatea creditoare în baza contractului de prestări servicii nr.25/12.01.2012 încheiat între părți și acceptate la plată de către debitoare și a sumei de 19.438,05 lei, reprezentând penalități de întârziere de 0,25%/zi calculate conform art. 7 din contractul de prestări servicii nr. 25/12.01.2012 încheiat între părți până la data de 20.01.2015 și în continuare de 0,25% pe zi de întârziere care vor fi calculate asupra sumelor datorate de la data de 20.01.2015 până la achitarea integrală și efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între societatea creditoare și debitoare a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 25/12.01.2012 în care societatea creditoare avea calitatea de prestator, iar . avea calitatea de beneficiar. În temeiul acestui contract, societatea creditoare a executat servicii de pază și supraveghere pentru debitoare.
Societatea T. P. Company SRL și-a respectat toate obligațiile asumate prin contractul menționat mai sus, emițând în acest sens o . facturi, în valoare totală neachitată de 9.260,30 lei. Forța obligatorie a contractelor, consacrată de art.1270 Cod civil, corelată cu obligația debitorului de executare a propriilor obligații cu bună-credință (art. 1272 Cod civil, art. 1170 Cod civil) dă dreptul creditorului de a cere îndeplinirea exactă a obligațiilor asumate contractual de debitor, precum și dreptul la dezdăunare (art. 1164, art.1516, art.1530 Cod civil), în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare.
Deoarece creditoarea a dorit soluționarea acest litigiu pe cale amiabilă, a notificat debitoarea în data de 05.11.2014, conform art. 1.522 Cod procedură civilă, să achite debitul restant, aceasta nici până la acest moment nu și-a achitat datoria față de societatea creditoare. Cuantumul creanței pe care creditoarea o are față de debitoare este de 9.260,30 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise de societatea creditoare și acceptate la plată de către debitoare, la această sumă adăugându-se și penalități de întârziere de 0,25%/zi în valoare de 19.438,05 lei.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1.013 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, soldul facturilor la data de 29.09.2014, contract de prestări servicii nr.25 din data de 12.01.2012, cu anexe, facturile TPC06_ din data de 08.08._, TPC06_ din data de 04.07.2012, notificare ultimativă de plată nr.9 din data de 04.11.2014.
La data de 03.03.2015, prin compartimentul registratură, creditoarea a depus la dosar precizările solicitate de instanță, conform rezoluției din data de 23.02.2015, precum și o cerere precizatoare prin care a învederat faptul că, cuantumul penalităților este de 21.141,13 lei, calculate de la data scadenței și până la data de 20.01.2015, conform art.7 din contractul de prestări servicii nr. 25/12.01.2012 încheiat între părți.
Cererea precizatoare a fost însoțită de relații ONRCTB privind debitoarea, certificat constatator nr._ din data de 02.03.2015 eliberat de ONRCTB, privind societatea creditoare, în copie.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între creditoarea T. P. Company SRL, în calitate de prestator și debitoarea ., în calitate de beneficiar, s-au stabilit raporturi contractuale, prin care creditoarea presta activități de pază, supraveghere și control .
În considerarea acestor raporturi contractuale, creditoarea a emis facturile fiscale nr. TPC06_/08.08.2012 în valoare de 530,10 lei, nr. TPC06_/04.07.2012 în valoare de 8862,9 lei ( filele 16-17) . Debitoarea nu și-a executat în mod corespunzător obligațiile contractuale corelative, aceasta înregistrând un debit în cuantum de 9260,30 de lei, la data de înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței ( conform tabelului de la fila 5).
Față de calea procesuală aleasă de către creditoare pentru realizarea drepturilor sale, trebuie precizat că potrivit art. 1013 C.proc.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
În ceea ce privește condițiile ce se desprind din textul art. 1013 C.proc.civ., trebuie menționat faptul că acestea sunt întrunite, în ce privește suma de 9260,30 de lei, pentru următoarele considerente.
Astfel, suma pretinsă de către reclamantă, în cuantum de 9260,30 de lei, reprezintă contravaloare facturi fiscale neachitate TPC06_/08.08.2012 în valoare de 530,10 lei, nr. TPC06_/04.07.2012 în valoare de 8862,9 lei, scadente fiecare în termen de 15 de zile de la data facturării astfel cum rezultă din art. 7 din contractul nr. 25/12.01.2012.
De asemenea, creanța pretinsă de către creditoare, în cuantum de 9260,30 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, este certă, în sensul art. 662 alin.2 C.proc.civ., existența acesteia fiind neîndoielnică, întrucât obligația de plată rezultă din chiar facturile semnate de către societatea debitoare.
În acest context, trebuie precizat că facturile fiscale enumerate mai sus, emise de către creditoare și acceptate de debitoare prin semnare, prezintă utilitate întrucât în acestea se precizează echivalentul în lei al prețului convenit de părți, scadenței fiecărei facturi.
Mai mult, trebuie menționat și că debitoarei îi revenea sarcina de a dovedi executarea obligației de plată, având în vedere că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, iar creditorul a făcut dovada existenței acesteia, prin depunerea facturilor fiscale enumerate.
De asemenea, deși legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei, necontestând facturile fiscale invocate de către creditoare în susținerea pretențiilor sale referitoare la suma de 9260,30 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de creditoare. În consecință, potrivit art. 1018 alin.3 C.proc.civ., instanța, față de împrejurările cauzei, va considera nedepunerea întâmpinării ca o recunoaștere a pretențiilor creditoarei pe aspectele menționate mai sus.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 21.141,13 de lei, instanța constată că potrivit contractului nr. 25/12.01.2012 depus la dosar este menționat faptul că, în caz de întârziere la plata se vor percepe penalități de 0,25% pe zi de întârziere.
Conform dispozițiilor art. 1538 Noul C civil, clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale, iar potrivit dispozițiilor art. 1539 Cod civil, creditorul nu poate cere deodată și penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării.
Astfel, față de aceste dispoziții legale, și având în vedere și art. 1270 Cod civil, natura convențională, precum și funcțiile și consecințele clauzei penale, instanța apreciază că, pentru a fi în prezența unei asemenea clauze, este necesară existența unei convenții exprese a părților în acest sens.
Față de cele sus-menționate instanța urmează ca în baza art. 1013 C.proc.civ. coroborat cu art. 1021 alin.1 C.proc.civ să admită cererea și va obliga debitoarea să plătească către creditoare suma de 9260,30 de lei reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate și penalități de întârziere în cuantum de 0,25%/zi în suma de 21.141,13 de lei calculate până la data de 20.01.2015 și în continuare până la data plății integrale a debitului.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1021 alin.3 C.proc.civ. instanța va stabili un termen de 20 zile de la comunicarea ordonanței pentru efectuarea plății de către debitoare.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată.
Sens în care va obliga debitoarea la plata sumei de 200 lei către creditoare, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei (fila 3), motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitorul este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, va obliga debitoarea să plătească în favoarea creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea T. P. Company SRL, cu sediul în București, .. 42A, ., sector 3, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și CUI RO_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat N. I.-M., în București, ., sector 5, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în București, ..6, sector 6, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, C. RO_.
Obligă debitoarea să plătească către creditoare suma de 9260,30 de lei reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate și penalități de întârziere în cuantum de 0,25%/zi în suma de 21.141,13 de lei calculate până la data de 20.01.2015 și în continuare până la data plății integrale a debitului, în termen de 20 zile de la data comunicării hotărârii.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea în anulare se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
Red.AT/Thred.MV
6 ex./10.04.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2571/2015.... → |
|---|
