Pretenţii. Sentința nr. 3650/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3650/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 3650/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3650
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, prin apărător V. D., cu împuternicire avocațială aflată la fila 23 din dosar și pârâta, prin apărător B. A. E., substituent al curatorului avocat A. A. G., care depune la dosar împuternicire de substituire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul părților, prin apărători, asupra competenței Judecătoriei Sectorului 6 de a soluționa cererea.
Părțile, prin apărători, consideră că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod Procedură Civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cerere, având în vedere și dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. j) și ale art. 107 alin. (1) Cod procedură civilă.
Instanța acordă cuvântul părților, prin apărători, pentru propunerea de probe.
Părțile, prin apărători, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamant și pentru pârâtă proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt utile și că pot conduce la soluționarea cauzei.
Instanța acordă cuvântul părților, prin apărători, pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând diferența dintre suma achitată de către reclamantă și suma ce trebuia achitată, conform documentelor. Arată că s-au emis facturi storno în valoare de 32.000 lei, însă, din eroare, contabilul a efectuat un ordin de plată de 42.000 lei, în loc de 32.000 lei. În ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul că ar fi trebuit dovedite toate raporturile comerciale dintre părți, menționează că acestea sunt singurele raporturi comerciale dintre părți, întrucât părțile nu au lucrat în calitate de comercianți, efectiv, ci pârâta a lucrat în calitate de consumator și nu de comerciant. Nu au existat alte raporturi între părți. Este o singură vânzare de produs, care nu s-a putut realiza, în totalitate, o eroare contabilă a dus la plata sumei de_ lei, în plus. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, onorariu de avocat și onorariu de curator. Depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Pârâta, prin curator, având în vedere toate înscrisurile depuse la dosar, consideră că cererea de chemare în judecată, prin care se solicită suma de 10.000 lei, ca fiind plată nedatorată, este neîntemeiată. Potrivit art. 1341 alin. 3 Cod Civil, până la proba contrară, se prezumă că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie. Prin urmare, în condițiile în care nu se cunosc toate raporturile juridice dintre părți, nu a exista un contract scris având ca obiect comercializarea către pârâtă a unui set de mobilier, iar facturile storno nu poartă ștampila societății pârâte, neexistând nicio dovadă că acestea au fost comunicate și acceptate la plată, consideră că reclamanta nu a făcut proba contrară că nu a avut intenția de a stinge o datorie față de pârâtă. Pentru aceste motive, solicită respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București, la data de 30.07.2014 sub nr._, reclamanta S.C. D. H. S.R.L., cu sediul în București, a chemat în judecată civilă pe pârâta S.C. R. G. S.R.L. cu sediul în București solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând plată nedatorată, conform facturilor nr. 1347/26.09.2012, nr. 1473/14.02.2013 si nr. 1474/14.02.2013.
În fapt, reclamanta a arătat că, la data de 26.09.2012, a emis factura nr. 1347/26.09.2012 prin care a înregistrat o comanda pentru comercializarea către pârâtă a unui set de mobilier, în valoare de 190.710 lei.
Din această factură, pârâta a achitat un avans în valoare totală de 60.000 lei, conform extraselor de cont anexate cererii.
La data de 14.02.2013, luând cunoștință despre faptul că o parte din piesele de mobilier aveau defecte, pârâta a refuzat aceste piese, păstrând numai anumite obiecte, în valoare de 28.000 lei.
În acest sens au fost întocmite facturile storno nr. 1473/14.02.2013 și nr. 1474/14.02.2013, din care rezultă că trebuia restituită pârâtei suma de 32.000 lei.
La aceeași dată, reclamanta a restituit pârâtei suma plătită în plus însă dintr-o eroare, a efectuat plata sumei de 42.000 lei în loc de 32.000 lei, plătind astfel în plus suma de 10.000 lei.
Reclamanta a mai arătat că a notificat pârâta cu scrisoarea recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire nr. VA_, însă aceasta a refuzat să ridice corespondența, motiv pentru care plicul a fost returnat.
De asemenea, pârâta a fost invitată pentru a participa la ședința de informare cu privire la avantajele procedurii de mediere însă nu a dat curs acestei solicitări.
A considerat reclamanta că, din înscrisurile prezentate rezultă că are împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind vorba despre o plată nedatorată.
Ca atare S.C. D. H. S.R.L. a efectuat o plată nedatorată de 10.000 lei, suma pe care pârâta avea obligația să o returneze.
Față de aceste considerente reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept ,cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1341 și urm. Cod civ.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a anexat cererii, respectiv: împuternicire avocațială, copii certificate de pe facturi și extrasele de cont din care rezultă operațiunile efectuate între părți.
La data de 06 martie 2015 pârâta ., în baza art. 205 Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ., ca neîntemeiată.
În fapt, pârâta a arătat că, reclamanta susține că între părți a existat un contract nescris având ca obiect comercializarea către aceasta a unui set de mobilier, în valoare de 190.710 lei, din care s-a achitat un avans de 60.000 lei, conform extraselor anexate.
Întrucât calitatea produselor nu ar fi fost corespunzătoare, . ar fi înțeles să oprească doar bunuri în valoare de 28.000 lei, urmând să i se restituie, din avansul achitat, suma de 32.000 lei. În acest sens, reclamanta a depus la dosar Facturile stomo nr, 1473/14.02,2013 și 1474/14.02.2013, menționând că acestea sunt probele de care înțelege să se folosească.
Ori, având în vedere toate înscrisurile de la dosar, pârâta a apreciat că cererea de chemare în judecată prin care se solicită suma de 10.000 lei, ca fiind plată nedatorată, este neîntemeiată.
Astfel, conform art. 1341 alin. 3 Cod civil: „Se prezumă, până la proba contrară. Că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie. ”
Prin urmare, în condițiile în care nu se cunosc toate raporturile juridice dintre părți, nu a existat un contract scris având ca obiect comercializarea către aceasta a unui set de mobilier, iar facturile stomo nu poartă stampila societății pârâte, neexistând nici o dovadă că acestea au fost comunicate și acceptate la plată, a apreciat că reclamanta nu a făcut proba contrară că nu a avut intenția de a stinge o datorie proprie fată de ..
Mai mult decât atât, în descrierea tranzacției din extrasul de cont, cu privire la suma de 42.000 lei se menționează doar „retur avans” fără să se precizeze numărul de factură stomo, putând fi vorba despre orice alt avans achitat într-un alt contract, diferit de cel invocat de reclamantă în prezenta cauză
În concluzie, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ., ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1341 cod civil și art. 205 șl urm. Cod procedură civilă.
În baza art. 223 alin. 3 din Noul Cod de Procedură Civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantă, în calitate de vânzător și pârâtă, în calitate de cumpărător s-au desfășurat relații comerciale în baza cărora reclamanta a emis factura fiscală nr. 1347/26.09.2012 pentru suma de 190.710 lei, reprezentând avansul prețului unei comenzi date de pârâtă (factură – fila 4).
În baza acestei facturi, pârâta a achitat reclamantei suma de 60.000 lei, în 5 tranșe, după cum rezultă din extrasul de cont depus de reclamantă la filele 7-12 din dosar.
Din cauză că anumite bunuri pentru care s-a emis factura din data de 26.09.2012 prezentau defecte, părțile, de comun acord, au hotărât să mențină comanda doar pentru suma de 28.000 lei, reclamanta emițând în acest sens factura storno nr._/14.02.2013, pentru suma de „– 162.710 lei”.
În temeiul acestei facturi storno, reclamanta și-a asumat virarea în contul pârâtei a diferenței dintre avansul deja achitat de aceasta, în cuantum de 60.000 lei, și suma reprezentând partea din comandă menținută între părți, de 28.000 lei, reclamanta urmând să returneze pârâtei suma de 32.000 lei.
Reclamanta a efectuat în contul pârâtei o plată de 42.000 lei la data de 14.02.2013, potrivit extrasului de cont depus la dosar (fila 12), cu mențiunea „retur avans”.
În drept, potrivit art. 1341 alin. (1) C.civ. cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire. Astfel, această dispoziție legală reglementează instituția plății nedatorate, care constă în executarea de către o persoană a unei obligații de a da (în speță, de a plăti o sumă de bani) către o altă persoană, față de care nu era obligată. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie.
De asemenea, conform art. 1635 alin. (1) C.civ. privind cauzele restituirii, restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.
În cauza de față, din înscrisurile depuse de către reclamantă, instanța reține că aceasta a făcut dovada raporturilor dintre părți și a obligației acesteia de a plăti o sumă de 32.000 lei, pârâtei, reprezentând avans de restituit, ca urmare a renunțării, prin acordul părților, la executarea unei părți din comanda plasată de pârâtă.
Coroborând modul de derulare a relațiilor dintre părți cu faptul că plata sumei de 42.000 lei a fost efectuată de către reclamantă în aceeași zi cu emiterea facturii storno nr._/14.02.2013, instanța reține că a fost răsturnată de către reclamantă prezumția existenței intenției de a stinge o datorie, potrivit art. 1341 alin. (3) C.civ., și dovada efectuării din eroare a plății sumei de 10.000 lei (în plus față de cei 32.000 lei), către pârâtă.
De asemenea, pârâta nu a invocat și, implicit, nu a dovedit, existența unei creanțe a sa față de reclamantă, care să justifice plata sumei suplimentare de 10.000 lei din data de 14.02.2013.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 1341 alin. (1) C.Civ., instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei.
În temeiul art. 453 C.p.c., având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1305 lei, dintre care suma de 605 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (chitanță, fila 29), suma de 200 lei, reprezentând onorariu curator (extras de cont – fila 56) și suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat (chitanță – fila 62).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. D. H. S.R.L., cu sediul în București, ., nr. 4, ., ., J40/_/2006, C.:_, în contradictoriu cu pârâta S.C. R. G. S.R.L. cu sediul în București, ., Corp B, Hala nr. 2Bis, sector 6, J_, C._, citată la curator, avocat A. A. G.: București, ., ., ., sector 3.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1305 lei, dintre care suma de 605 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, suma de 200 lei, reprezentând onorariu curator și suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. DD/ Tehnored. GM
4 ex/07.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3642/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3662/2015.... → |
|---|
