Pretenţii. Sentința nr. 6348/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6348/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 6348/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6348
Ședința publică din data de 04.09.2015
Instanța constituita din:
P. B. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâții S. Român prim M.F.P., P. de pe lângă Judecătoria D., M.A.I. Poliția D., I. V., D. M., S. M., S. M., C. D., P. V., P. I., M. M. și P. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect pretenții.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, având in vedere lipsa părților la această strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța constată că au solicitat judecarea cauzei in lipsă pârâții P. I. și M. M..
Instanța invocă excepția necompetenței materiale a instanței si rămâne in pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data 03.03.2015, sub nr._, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Parchetului de pe lângă Judecătoria D., M.A.I D., I. V., D. M., Store M., S. M., C. D., P. V., P. I., M. M., P. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata de daune morale și despăgubiri în sumă de 50.000 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 30.10.2012 a fost victima unei măsuri de restrângere a libertății în mod ilegal, ceea ce constituie obiectul infracțiunii prev. de art. 246, 266 C.p., prin executarea unui mandat de aducere emis de pârâta S. M., contrar dispozițiilor legale, a fost băgat într-o mașina de politie, cu forța, împotriva voinței sale și dus la INML M. Minovici (aprox. 450 km dus-întors) între orele 8,30-16, fiindu-i restrânsa libertatea în mod ilegal, pentru efectuarea unei pretinse expertize medico-legale psihiatrice dispusă printr-o ordonanță în luna mai 2012 de pârâta D. M. în dosarul nr. 788/P/2011. A arătat faptul că respectivul mandat de aducere era ilegal și vădit abuziv, nu se poate emite un astfel de mandat, cu atât mai puțin executa pentru așa ceva, obiectul și scopul mandatului de aducere e cu totul altul, arătat în dispozițiile art. 183 C.p.p., respectiv: o persoană poate fi adusă în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecata pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit art. 176, dacă fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei e necesară. Din câte se poate constata, aducerea unei persoane cu mandat de aducere se poate face numai în fața instanței sau a organului de urmărire penală, în fața niciunei alte instituții publice sau private și în alt scop decât cel menționat, respectiv atunci când ascultarea (sau prezenta în fata organului judiciar sau a instanței) e necesară. Așadar, nu pentru a fi dus cu mașina de politie 500 km dus-întors, aproximativ 8 ore, restrângându-i-se libertatea ilegal, blocate ușile, băgat cu forța în mașină, adică împotriva voinței sale, mai mult, se poate constata faptul că nici nu era necesară prezenta sau audierea sa de către vreun organ judiciar sau instanța, întrucât s-a dat și nu a fost necesar sa dau vreo declarație acestor organe cu privire la vreo cauză pe rol în acea dată. Potrivit alin. 3 al art. 183, persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. (1) si (2), nu pot rămâne la dispoziția organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afara de cazul când s-a dispus reținerea sau arestarea preventiva a acestora, așadar, orice secunda în plus reținuta - deci 7 ore si jumătate în mașina politiei dus-întors și cât a stat la INML - constituie măsura de restrângere a libertății în mod ilegal în condițiile în care prevederile art.266 Cod penal, cu atât mai mult cu cât nu a dat și nu a fost pus în vreo declarație referitoare la vreun dosar aflat pe rolul organelor judiciare, iar dacă ar fi trebuit să dea, numai în sediul Poliției D. sau al Parchetului și nicăieri altundeva, nicio altă secundă în plus în afara de timpul necesar pentru darea declarației sau audierii.
A mai arătat faptul că în data de 29 – 30.10.2012, Poliția D., deci tot persoanele implicate și probabil în complicitate cu P. D., i-au blocat accesul la site-ul just.ro prin blocarea IP-ului să nu poată trimite vreun mesaj pe acest site al MJ. din 29 după amiaza până în 30 după amiaza nu a putut trimite niciun mesaj pe adresele acestui site, nici pe cele al portalului instanțelor, nici pe cea de relații publice etc. față de care s-a adresat în seara de 29.10 cu o sesizare CSM (pe acest site mergea), care a fost trimisa MJ de unde a primit răspuns de la Direcția Tehnologia informației că în perioada 29-30.10 site-ul MJ a fost supus unor atacuri cibernetice si printre adresele ce emiteau astfel de atacuri figura și adresa de pe care a trimis-o cu mesaje, astfel ca s-a blocat primirea acestora față de care se cereau scuze si ca au fost si alte persoane în aceasta situație, atașându-i-se un desfășurător din care rezulta că au fost trimise mesaje de către reclamant, cu data și ora trimiterii, care nu au putut fi primite.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 72, 73, 74 lit. e, 1349, 1357, 1359, 1369, 1382, 1386 Cod, civil, art. 183, 504-507 C.p.p.
Prin compartimentul registratură, la data de 06.05.2015, pârâtul C. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, pârâtul a menționat că dosarul nr.788/P/2011 la care a făcut referire reclamantul a fost făcută în realizarea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, în baza ordonanței procurorului de caz.
Astfel, a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile, întrucât nu a făcut altceva decât să își exercite atribuțiile de serviciu.
Pârâtul a menționat că pentru aceeași situație de fapt ce face obiectul prezentei judecăți, a fost cercetat alături de colegii săi și de către parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, la sesizarea reclamantului, cauza fiind soluționată NUP, în temeiul art.10 lit.a Cod penal, conform rezoluției din data de 4.03.2013 în dosarul nr.654/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
La întâmpinare pârâtul a anexat înscrisuri (f.38 – 44).
Prin serviciul registratură, la data de 11.05.2015, pârâtul M. M. a depus întâmpinare cu privire la aspectele reclamate de C. I., arătând că la P. D. se află în lucru dosarul 788/P/2011, privind pe reclamant si acesta sustrăgea de la efectuarea expertizei psihiatrice. Astfel că procurorul S. M. a emis mandat de aducere pentru acesta, dispunând ca organele de politie să-1 ducă la INML M. Minovici din București în vederea efectuării expertizei. În data de 30.10.2012, lucrătorii de la Poliția D. au venit în localitate și au cerut să fie însoțiți la locuința lui C. I., unde nu a fost găsit. După cca o oră C. I. a fost găsit pe drumul public, a fost invitat să se urce în autoturism, explicându-i ca are mandat de aducere, și a fost preluat apoi de lucrătorii Poliției D., care a fost transportat la INML București.
Ulterior a fost reclamat la P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul 654/P/2012, fiind cercetat pentru art. 246, 266 si 192 din Cod Penal. În data de 4.03.2013 s-a dat rezoluția de neînceperea a urmăririi penale, față de toți cei care au fost reclamați, conform art. 228 alin 4 rap la art. 10 lit. a si d din CPP.
C. I. a mai reclamat anterior aceleași fapte la Judecătoria D., Judecătoria A. I., neavând câștig de cauza. În același timp cu acțiunea de la Judecătoria Sector 6 București, acesta a depus aceeași plângere si la Judecătoria" Sibiu (_ ) si Judecătoria Tg J.(303_ ).
Având în vedere cele mai sus expuse, pârâtul apreciază că este mai mult decât evident faptul că în cauză s-a procedat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, iar acțiunea formulată este nefondată.
Având în vedere cele de mai sus expuse, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Prin compartimentul registratură, la data de 12.05.2015, pârâtul S. I. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, pârâtul a menționat că dosarul nr.788/P/2011 la care a făcut referire reclamantul a fost făcută în realizarea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, în baza ordonanței procurorului de caz.
Astfel, apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile, întrucât nu a făcut altceva decât să își exercite atribuțiile de serviciu.
Pârâtul a menționat că pentru aceeași situație de fapt ce face obiectul prezentei judecăți, a fost cercetat alături de colegii săi și de către parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, la sesizarea reclamantului, cauza fiind soluționată NUP, în temeiul art.10 lit.a Cod penal, conform rezoluției din data de 4.03.2013 în dosarul nr.654/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
La întâmpinare pârâtul a anexat înscrisuri (f.58 – 64).
La data de 20.05.2015, pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru P. de pe lângă Judecătoria D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Raportat la faptul că reclamantul își întemeiază cererea pe prevederile art.1349 Cod civil, solicitând plata unor despăgubiri civile, raportat la prevederile OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru și având în vedere obiectul litigiului, pârâtul a solicitat să se pună în vedere reclamantului să timbreze acțiunea dedusă judecății.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a Parchetului de pe lângă Judecătoria D. și excepția lipsei calității procesuale a Parchetului de pe lângă Judecătoria D..
Totodată, pârâtul a solicitat să se pună în vedere reclamantului să precizeze obiectul cererii, întrucât conținutul acesteia nu rezultă care este pretenția în raport cu P. de pe lângă Judecătoria D..
Pe fondul cauzei, pârâtul apreciază că pretențiile referitoare la obligarea Parchetului de pe lângă Judecătoria D. la plata de despăgubiri și daune morale sunt neîntemeiate.
La data de 21.05.2015, prin compartimentul registratură, pârâtul P. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, pârâtul a arătat că sarcina sa a fost aceea de transporta colegii și pe reclamant la IML București, nu de executare a mandatului de aducere, executarea mandatului de aducere a fost în sarcina colegilor care l-au însoțit.
Apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile, întrucât nu a făcut altceva decât să își exercite atribuțiile de serviciu.
În situația de față nu există nici un fapt ilicit în sarcina sa, prin urmare nicio consecință păgubitoare pentru reclamant, pârâtul a respectat sarcinile de serviciu trasate.
Prin compartimentul registratură, la data de 25.05.2015, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean V., a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, în temeiul art.3 alin.1 lit.d și art.7 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La dosarul cauzei reclamantul nu a depus dovada achitării taxei de timbru, astfel urmează ca în lipsa timbrării acțiunii, să se dispună anularea acesteia ca netimbrată.
Totodată, a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizate.
Pe fond, reclamantul a chemat în judecată instituția în solidar cu alți pârâți, solicitând obligarea la pata daunelor morale și a despăgubirilor în sumă de 50.000 lei, apreciind că prin modalitatea în care au acționat organele statului, inclusiv organele poliției, acestuia i s-ar fi produs un prejudiciu moral constând în atingerea adusă onoarei, reputației și imagini acestuia în fața locuitorilor din comună.
Cât privește acordarea despăgubirilor materiale și a daunelor morale, pârâtul a învederat că, în primul rând reclamantului îi revine, în lumina prevederilor Codului civil și ale Codului de procedură civilă, obligația de a face dovada producerii unor pagube materiale sau a unor pagube de natură să atragă obligarea vreunei persoane la plata daunelor morale.
După cum se poate observa, susținerile reclamantului în sensul producerii unui prejudiciu materializat în atingerile aduse propriei imagini nu sunt susținute de vreo probă.
În plus, acestuia îi revine obligația de a dovedi existența unei legături de cauzalitate între fapta pârâtului și producerea prejudiciului precum și de a dovedi că fapta pârâtului este una ilicită.
Cât privește modalitatea de acțiune a organelor de poliție din cadrul I.P.J V., pârâtul a învederat faptul că polițiștii au acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îndeplinind obligația legală. Astfel, în urma dispunerii prin ordonanță de către procuror, în sensul efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice, organele de poliție aveau de adus la îndeplinire o măsură legală, astfel că acțiunea acestora nu a fost una abuzivă, ci una exercitată în temeiul sarcinilor de serviciu.
Împrejurarea că reclamantul nu consideră că se impune efectuarea unei astfel de expertize nu putea fi opusă organelor de poliție. Cum de altfel nici împrejurarea că acesta nu dorea a se deplasa în acest scop în data de 30 octombrie, dată la care se susține că avea pe rolul Tribunalului V. două dosare în care era parte, nu poate fi opusă instituției. Cu alte cuvinte, niciuna dintre aceste împrejurări nu constituia u motiv ca să împiedice și cu atât mai puțin să interzică organelor de poliție să aducă la îndeplinire un mandat, acesta din urmă constituind o obligație legală.
Susținerea potrivit căreia amânarea dosarelor aflate pe rolul Tribunalului V. au creat un prejudiciu reclamantului prin imposibilitatea de prezentare nu are fundament, nu este susținută de probe și este irelevantă. Însă ceea ce interesează pe lângă absența unui prejudiciu concret privit din această perspectivă este faptul că imposibilitatea de prezentare nu este din vina instituției pârâtului, astfel spus, nu derivă dintr-o faptă ilicită a I.P.J V..
La data de 25.05.2015, prin compartimentul registratură, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
La data de 28.05.2015, prin compartimentul registratură, pârâtul P. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, pârâtul a menționat că dosarul nr.788/P/2011 la care a făcut referire reclamantul a fost făcută în realizarea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, în baza ordonanței procurorului de caz.
Astfel, a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile, întrucât nu a făcut altceva decât să își exercite atribuțiile de serviciu.
Pârâtul a menționat că pentru aceeași situație de fapt ce face obiectul prezentei judecăți, a fost cercetat alături de colegii săi și de către parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, la sesizarea reclamantului, cauza fiind soluționată NUP, în temeiul art.10 lit.a Cod penal, conform rezoluției din data de 4.03.2013 în dosarul nr.654/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Prin compartimentul registratură, la data de 30.06.2015, Inspectoratul de Poliție Județean V. a depus la dosar note scrise – filele 132-139.
Analizând excepția necompetenței materiale, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 539 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată nelegal de libertate, iar potrivit art. 541 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală (care a preluat dispozițiile art. 506 din Vechiul Cod de procedură penală), pentru obținerea reparării pagubei, persoana îndreptățită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință, având în vedere obiectul acțiunii, cauza invocată de către reclamant, temeiul de drept invocat de către acesta precum și necesitatea respectării principiului disponibilității, instanța constată că aparține Tribunalului V. (Tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul) competența de soluționare a prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția invocată și va declina competența în favoarea Tribunalului V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C. I., domiciliat în . și pe pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5, P. de pe lângă Judecătoria D., cu sediul în D. .. 25 județ V., M.A.I D., cu sediul în D., județul V., I. V., cu sediul în Râmnicu V., . nr.95, județul V., D. M., cu domiciliul în ., Store M., cu domiciliul în ., S. M., cu domiciliul ales la Poliția Municipiului D., ., județul V., C. D., cu domiciliul ales la Poliția Municipiului D., ., județul V., P. V., cu domiciliul ales la Poliția Municipiului D., ., județul V., P. I., CNP_8, cu domiciliul în D., . T9, scara D, apartament 5, județul V., M. M., CNP_3, cu domiciliul ales la M.A.I Gusoeni din cadrul I. V., P. C., în favoarea Tribunalului V..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.../2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6344/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5627/2015.... → |
|---|
