Pretenţii. Sentința nr. 7715/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7715/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 7715/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7715
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta C. de P. a Ministerului Apărării Naționale în contradictoriu cu pârâta R. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta, personal, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 30.07.2015, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri reprezentând documente justificative pentru plata ajutorului de deces pentru pensionarul R. V., iar la data de 25.09.2015, pârâta a depus la dosar cereri prin care a solicitat să i se comunice dacă reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare sau întâmpinare la cererea reconvențională și care este cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o plătească pentru cererea reconvențională, precum și o cerere prin care a solicitat să-i fie eliberat exemplarul doi din setul de înscrisuri depuse la dosar de reclamantă la data de 30.07.2015, după care,
Instanța procedează la legitimarea pârâtei, care prezintă CI . nr._, CNP_.
Având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, care obligă instanța să stabilească cu prioritate competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6 București în soluționarea cauzei de față.
Pârâta consideră că Judecătoria sectorului 6 București este instanța competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.05.2015, reclamanta C. de P. a Ministerului Apărării Naționale, în contradictoriu cu pârâta R. N., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 351 de lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului adus patrimoniului instituției militare, ca urmare a încasării necuvenit a drepturilor de asigurări sociale, plătite în perioada 01.05 - 30.06.2011 defunctului său soț R. G. V., la care acesta ar fi avut dreptul, potrivit dispozițiilor art. 113 alin.1 lit. a și ale art. 120 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, până la sfârșitul lunii în care a survenit decesul, respectiv până la data de 30.04.2011.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, domnul R. G. V. a fost beneficiarul unei pensii militare de serviciu până la data de 11.04.2011, când a decedat, drepturile de pensie fiindu-i plătite cu mandatul nr._.
Potrivit prevederilor art. 113 alin.1 lit. a și ale art. 120 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, drepturile de pensie se plătesc doar până în luna în care a survenit decesul, respectiv până la data de 30.04.2011.
C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale a fost informată în luna iulie cu privire la deces, motiv pentru care instituția militară a virat inclusiv în lunile mai și iunie 2011, în contul bancar nr. RO48CECEPPI0102RON0209258 deschis la Banca CEC Bank pe numele domnului R. Gh. V., drepturi cu titlu de prestații de asigurări sociale în cuantum total de 5.090 lei.
În urma unor verificări efectuate în dosarul de pensie, s-a constatat că pensionarul avea dreptul la suma de 1020 lei, diferențe rezultate din procesul de revizuire a pensiei. În urma demersurilor întreprinse la bancă a fost returnată suma de 2031 lei. De asemenea, la data deschiderii dreptului la pensie de urmaș pentru doamna R. N., după susținătorul R. Gh. V., respectiv data de 07.10.2011, drepturile cuvenite acesteia au fost diminuate, compensându-se o parte a debitului (1688 lei), acțiune materializată în contabilitate prin Statul nr. 37/C din 01.07.2014 pentru plata pensiilor militare și a altor drepturi sociale, anexat în fotocopie. Astfel că, la această dată, a rămas de recuperat cuantumul de 351 lei.
În data de 17.10.2013 C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale a făcut plângere la Inspectoratul de Poliție Județean - Prahova pentru recuperarea sumelor care nu se mai regăseau în contul sus-menționat. Prin Ordonanța din data de 16.12.2013, P. de pe lângă Judecătoria Câmpina a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea DIICOT- Biroul Teritorial N..
Conform Ordonanței de clasare din data de 25.07.2014 dispuse în dosarul nr. 4 D/P/2014, instituția mai sus-amintită, a precizat că drepturile de pensie au fost încasate de către doamna R. N., soția titularului.
În data de 19.03.2014, înregistrat sub nr. P 5746 doamnei R. N. i s-a transmis un „Angajament de plată”, pe care, deși este beneficiara unei pensii de urmaș, aceasta nu l-a returnat completat.
În data de 26.03.2015, doamnei R. N. i-a fost transmisă notificarea nr. P 6390, demers care a rămas fără nici un rezultat.
Față de aspectele invocate, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 351 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului adus patrimoniului instituției militare, ca urmare a încasării necuvenit a drepturilor de asigurări sociale, plătite în perioada 01.05 - 30.06.2011 defunctului R. Gh. V., la care ar fi avut dreptul, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. 1 lit. a și ale art. 120 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, până la sfârșitul lunii în care a survenit decesul, respectiv până la data de 30.04.2011.
Având în vedere că, prezenta cerere are ca obiect sume de bani ce constituie venituri publice, în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, reclamanta a apreciat că prezenta acțiune este scutită de plata taxei de timbru.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 194 din Codul de procedură civilă, art. 256 alin.1 din Codul muncii coroborat cu art. 1341 alin.1 și următoarele din Codul civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, notificarea nr. P 6390 din data de 26.03.2015 și confirmarea de primire a acesteia, adresa nr. P 5746 din data de 19.03.2015 și angajamentul de plată anexat, Stat nr. 37/C din data de 01.07.2014 pentru plata pensiilor militare și altor drepturi sociale, notă justificativă, decizia nr._ din data de 07.10.2011 privind acordarea pensiei de urmaș, ordonanța de clasare din data de 25.07.2014, ordonanța din data de 16.12.2013, plângerea adresată Inspectoratului de Poliție Județean Prahova nr. A 2295 din data de 17.10.2013, extras stat de plată luna mai și iunie 2011, borderou cu sumele reprezentând drepturile de pensii virate și necuvenite solicitate a fi restituite autorității contractante delegate, certificat de deces . nr._, Decizia nr._ din 30.03.2011 privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1/2011 și cartea sa de identitate.
La data de 01.07.2015, prin compartimentul registratură, pârâta a depus la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 4050 lei, reprezentând prejudiciul adus acesteia prin reținerea ilegală și nejustificată a drepturilor de asigurări sociale constând în: drepturi de pensie ale defunctului R. V. pe luna aprilie 2011, în cuantum de 2362 lei, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr._/30.03.2011, datorat familiei pensionarului decedat, în baza Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice; drepturi de asigurări sociale în sumă de 1688 lei, reprezentând pensia cuvenită pârâtei R. N., mandat_, sumă reținută în iulie 2014 prin Stat numărul 37/C/01.07.2014; diferența dintre 2362 de lei - drepturi de pensie militară, stabilite pentru R. Gh. V. prin Decizia nr._ din data de 30.03.2011 și pensia efectiv virată în contul pensionarului în lunile ianuarie-aprilie 2011, al cărei cuantum nu îl cunoaște la data prezentă; alte rețineri prin diminuări ale drepturilor sale de pensie, daune izvorâte din neemiterea timp de un an și patru luni a deciziei pârâtei de pensionare și necalcularea pensiei după întreaga vechime în muncă a susținătorului său decedat, în vederea corectei aprecieri a acestora înțelegând a solicita să se dispună expertiza financiar-contabilă.
În fapt, pârâta a arătat și probat că, datorită neglijenței de care a dat dovadă, reclamanta a virat în contul soțului său - pensionarului R. V. - drepturi de pensie pe încă două luni după decesul acestuia. Refuzând orice comunicare și folosind tertipuri și manevre dolosive, reclamanta și-a recuperat ilegal și abuziv banii prin diminuarea drepturilor sale de pensie, deși nu aceasta a fost beneficiarul plății necuvenite, fără a o informa. Prin aceasta, reclamanta C. de P. Sectorială M.. adus un prejudiciu patrimonial de cel puțin 4050 lei, pe care nu-l poate cuantifica cu exactitate, întinderea acestuia nefiindu-i cunoscută la data prezentă, întrucât majoritatea înscrisurilor doveditoare se află în scriptele reclamantei, fiind emise și deținute de aceasta și de băncile UniCredit Tiriac Bank și CEC Bank.
În susținerea cererii sale de reparare a prejudiciului, pârâta reclamantă a solicitat a se avea în vedere considerentele și probele ce succed.
Astfel cum a reținut cererea de chemare în judecată și a consemnat certificatul de deces ., nr._, (anexa 11 la acțiunea în pretenții), pensionarul militar R. V. a decedat în ziua de 11 aprilie 2011.
Afirmația reprezentantei Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale că ar fi fost informată abia în luna iulie cu privire la deces e neadevărată, contrară înscrisurilor pe care le deține, celor depuse de aceasta în probațiune și stării de fapt.
Pârâta reclamantă a arătat că dispozițiile art.113 alin.1-2 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare prevăd: „ (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: a) pensionarul a decedat (…). (2) Modificările intervenite în starea civilă a persoanei, de natură să conducă la încetarea plății pensiei, în conformitate cu prevederile alin.1 lit. a, se comunică de Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date”.
Prevederile anterioare se coroborează cu cele ale art. 36 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civila care consacră că: „(1) Documentul cu care se face dovada identității persoanei decedate și documentele de evidență militară ale acesteia, după caz, se rețin de către ofițerul de stare civilă și se înaintează serviciului public comunitar de evidență a persoanelor la care este arondată unitatea administrativ-teritorială, respectiv centrul militar zonal/județean/de sector, pe raza căreia/căruia persoana decedată a avut ultimul domiciliu, în termen de 10 zile de la data înregistrării decesului.
(4) Structura de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărei rază se află ultimul domiciliu al defunctului, are obligația de a comunica în scris camerei notarilor publici în a cărei rază administrativ-teritorială se află lista actualizată a actelor de deces întocmite. Lista se transmite lunar și va cuprinde în mod obligatoriu numele, prenumele și ultimul domiciliu al defunctului.
Din interpretarea gramaticală, logică și literara a textelor juridice citate, rezultă că Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor avea obligația legală de a notifica atât C. de P. Sectorială a M..-teritorial în raza căruia se află ultimul domiciliu al defunctului, cât și camera notarilor publici despre decesul pensionarului.
Pârâta reclamantă a arătat și probat că decesul pensionarului a fost declarat în conformitate cu dispozițiile legale. Familia a predat organelor abilitate livretul militar al defunctului și cartea sa de identitate.
Pentru o eventuală neîndeplinire a obligațiilor ce îi reveneau de către MAI, pentru virtuala necorelare a bazelor de date ale Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale și MAI nu pot fi învinovățite ori trase la răspundere soția sau rudele defunctului.
Așa cum reiese chiar din cererea de chemare în judecată și actele care emană de la reclamantă, în data de 23.06.2011, la nr._ a fost înregistrat dosarul de pensie pentru urmașul defunctului, soția R. N., deci a luat și de la aceasta cunoștință despre deces anterior datei la care face referire.
Prin urmare, nu poate fi acceptată necunoașterea atei decesului ca motiv pentru care instituția militară a virat, inclusiv în lunile mai și iunie 2011, în contul bancar nr. RO48CECEPH102RON0209258 pe numele d-lui R. Gh. V. drepturi bănești cu titlu de prestații de asigurări sociale.
Întrucât reclamanta a fost informată despre deces și de către MAI și de către familie, nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria culpă ori neglijență, nu poate să obțină foloase invocând propria sa vină, incorectitudine, necinste, și nici să se apere valorificând un astfel de temei.
Așa cum va demonstra neechivoc în continuare, în relațiile cu văduva defunctului, C. de pensii sectorială a M.. permanent dovadă de incorectitudine, a încercat cu manevre necinstite să-și acopere greșeala inițială, a ticluit documente în fals, cu inserarea de date nereale, inexacte, nu i-a comunicat pârâtei documentele privitoare la drepturile sale de pensie decât cu foarte mare întârziere sau deloc și folosește aceleași tertipuri în încercarea de a induce în eroare instanța.
Privitor la situația de fapt, sunt indispensabile următoarele precizări:
Numitul R. Gh. V. a fost beneficiarul unei pensii militare de serviciu, atestate de Decizia nr._ din data de 30.03.2011 privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1/2011, pensie stabilită la acea dată la 2362 lei.
Pârâta reclamantă, ca soție supraviețuitoare, urmașă a acestuia, avea dreptul la o pensie militară de urmaș egală cu 50 % din drepturile bănești cuvenite soțului decedat.
În prezent, pârâta reclamantă este beneficiara unei pensii militare de urmaș, fiindu-i însă emisă decizia de pensionare la aproape un an și patru luni de la solicitare.
Pârâta reclamantă a arătat că, la C. de P. Sectorială a MAPN, i s-a deschis dosarul de pensie nr._ din data de 23.06.2011, iar singurele acte privitoare la drepturile sale de pensie care i-au fost comunicate sunt numai referatul din data de 07.07.2011, mandat nr._ (care-i stabilea pensia militară de urmaș în sumă de 1000 de lei) și decizia nr._ din data de 07.08. 2012 privind acordarea pensiei de urmaș în sumă de 1624 de lei.
Actele antemenționate au fost și singurele în baza cărora pârâta reclamantă a primit drepturi bănești, acte care emană de la reclamantă și pe care aceasta nu le-a depus la dosar.
Pârâta reclamantă a solicitat a se observa că Decizia de pensionare nr._ din data de 07.08_ a fost emisă la aproape un an și patru luni de la decesul soțului său (11 aprilie 2011), deși dosarul de pensie de urmaș a fost deschis la C. de P. Sectorială a M.. de 23.06.2011, iar termenul de soluționare a cererii de pensionare instituit prin legea specială e 45 de zile de la înregistrare.
De asemenea, pârâta reclamantă a subliniat și insistat stăruitor asupra faptului că Decizia nr._ din data de 07.10.2011, atașată de reclamantă (ca anexa 5 la cererea de chemare în judecată nu i-a fost remisă niciodată), neavând cunoștință de ea, deși, conform acelorași dispoziții legale, trebuia să-i fie comunicată în 5 zile de la emitere. Pârâta reclamantă nu a știut că va primi drepturi diminuate, mai ales că nu cunoștea cuantumul pensiei soțului stabilit prin ultima recalculare.
Totodată, pârâta reclamantă a arătat că, și în luna octombrie 2011, lună în care reclamanta pârâtă a susținut că a fost emisă decizia cu pricina și drepturile sale bănești - stabilite începând cu data de 23.06.2011, erau de 1181 lei, talonul de pensie indicând neechivoc că pensia primită era de 1000 de lei, că i se plăteau drepturi de pensie în baza unui „Referat” (anexa 8 la întâmpinare), neanexat de reclamantă și nu în baza Deciziei, decizie despre care avea suspiciunea rezonabilă că încă nu fusese emisă/nu exista la data respectivă.
Pârâta reclamantă a probat necomunicarea/inexistența acestei decizii în luna octombrie a anului 2011 și prin e-mail-ui adresat de aceasta Casei de P. Sectoriale a M.. de 29 mai 2012 (anexa 5 la întâmpinare), prin care a reclamat „neemiterea deciziei de pensionare timp de un an și a solicitat recalcularea cu celeritate a pensiei după întreaga vechime în muncă a soțului decedat, emiterea deciziei de pensionare și efectuarea regularizărilor în drept (...)”.
De altfel, așa cum va proba neechivoc pe parcurs, Decizia nr._ din data de 07.10.2011 nu a existat nici măcar în zilele de 1-2 iulie 2014, astfel cum se constată din cuprinsul STAT-ului nr.37/C/01.07.2014 (anexa 3 la acțiune) fiind probabil întocmită ulterior, în fals, în scopul de a induce în eroare instanța.
În ipoteza nereală avansată de C. de pensii sectorială a M.. nr._ din data de 07.10 2011 a existat, aceasta i-a fost ascunsă, cu scopul ca pârâta reclamantă să nu cunoască drepturile bănești pe care le avea, să nu-și dea seama că i se rețineau abuziv și constant banii ce-i reveneau de drept. Acțiunile nelegale ale Casei față de aceasta, urmăreau să acopere propria ei greșeală, să recupereze un prejudiciu de care nu pârâta reclamantă era culpabilă, întrucât nu aceasta a încasat drepturile bănești necuvenite soțului după deces.
De altfel, așa cum rezultă din copiile cărților acestora de identitate, pârâta reclamantă aveau domicilii diferite, în localități situate la sute de km distanță, fiind separați în fapt din anul 2001.
În sprijinul afirmațiilor de mai sus,pârâta reclamantă a supus analizei instanței Statul nr.37/C/01.07.2014 pentru plata pensiilor militare și a altor drepturi sociale și Nota justificativă nedatată (anexele 3 și 4 la cererea reclamantei).
Astfel, documentul intitulat Stat 37/C din data de 01.07.2014, vizat pentru control financiar preventiv în 2 iulie 2014, consemnează mandatul_ ca act de referință pentru pensia de urmaș deschisă urmașei R. N..
Mandatul în cauză a fost dispus prin referatul din data de 07.07.2011 (anexa 8 la întâmpinare) și a fost menționat în Statul nr. 37/C/01.07.2014 ca fiind actual în 2014. Faptul probează că Decizia nr._ din data de 07.10.2011 nu exista la momentul întocmirii Statului, fiind redactată în fals, ulterior datei de 2 iulie 2014.
Datele înscrise în Stat sunt neconforme realității. În document se pretinde neadevărat că în luna iulie 2014 pârâtei i s-ar fi reținut 1688 lei și plătit 0 lei drepturi de pensie, pârâta reclamantă arătând că acesteia i-a fost virată în cont pensia pentru luna iulie 2014, motiv pentru care va solicita băncii UniCredit Tiriac extrasele de cont spre a putea dovedi fără putință de tăgadă.
Reținerile menționate în Stat s-au făcut fraudulos încă de la înregistrarea dosarului de pensionare, fără ca pârâta reclamantă să fie informată.
Cel de-al doilea document pe care pârâta reclamantă a înțeles a-l supune atenției instanței, Nota justificativă nedatată, fără elemente de identificare, fără număr de înregistrare, fără a indica numele (șef secție plăți pensii, șef birou plăți pensii, persoanei care a întocmit-o), cu semnături indescifrabile, dar ștampilată și certificată pentru conformitate cu originalul, atașată și menționată ca anexa 4 la cererea de chemare în judecată.
Documentul probează că reclamanta a cunoscut că „la dosarul de pensie nr._ al pensionarului R. Gh. V., decedat la 11.04.2011, s-a plătit necuvenit pensia pe lunile mai și iunie 2011 în sumă de 4070 lei (...)”.
Mai mult, reclamanta nu doar că a cunoscut că a virat „necuvenit” bani în cont, dar a și recuperat „în urma intervenției la bancă” suma de 2031 lei cu NC 562/18.07.2011, încă din data de 18 iulie 2011.
Mai grav, în acest înscris ticluit ad-hoc, reclamanta însăși a recunoscut că „Urmașei R. N. i s-au deschis drepturile de pensie pe Sectorul 6 București Mandat_, pentru a putea urmări recuperarea debitului de la aceasta (….)”.
Pârâta reclamantă a solicitat să se constate că și aici se fac referiri la mandatul din iulie 2011 și nu la inventata decizie de pensionare din luna octombrie 2011, decizie despre care avea bănuiala legitimă că e un fals grosolan, produs de reclamantă după data de 2 iulie 2014.
Nici despre rețineri, nici despre existența închipuitei decizii de pensionare, pârâta reclamantă nu a fost înștiințată niciodată.
Reclamanta C. de P. nu i-a remis/comunicat în niciun mod vreun angajament de plată sau vreo notificare de plată în anul 2014, cu atât mai puțin pretinsul „Angajament” înregistrat sub nr. P5746 din data de 19.03.2014 precizat la aliniatul 4 al cererii în pretenții, angajament inventat grosolan, în fapt unul și același cu P5746 din data de 19.03.2015, unicul existent, care nici el nu i-a fost remis vreodată și pentru care nu a depus confirmarea de primire.
Pârâta reclamantă a arătat că, prin ascunderea de către C. de pensii sectorială a M.. acestor acte, fapte, date deosebit de utile și de relevante, a fost constant lipsită de posibilitatea de a acționa, de a se apăra, victima comportării abuzive și oneroase a acesteia, în speță existând indicii temeinice pentru săvârșirea de către funcționarii Casei a infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, dovezi clare ale tentativei sale de a înșela instanța, fie și numai prin atașarea și menționarea de două ori a angajamentului de plată din 2015, odată ca fiind din 2014, în scopul de a se forma convingerea că a și existat.
Totodată, pârâta reclamantă a subliniat că însăși plângerea formulată in rem la Inspectoratul Județean de Poliție Prahova în data de 17.10.2013 a fost oneroasă, întrucât la momentul introducerii - după ce numai aparent reclamanta C. de P. Sectorială a M.. în pasivitate circa 30 de luni - plângerea acesteia nu mai avea obiect.
Pe de o parte, reclamanta C. de P. Sectorială a M.. că nu cunoștea persoana care a încasat drepturile de asigurări sociale necuvenite. Pe de altă parte, și le recupera în mod abuziv și pe ascuns, prin diminuarea drepturilor pârâtei reclamante de pensie, fără ca aceasta să fie informată, recuperarea prejudiciului, având loc chiar înainte de introducerea plângerii la IJP Prahova, evident, și anterior ordonanței de clasare despre care, de asemenea nu i s-a comunicat vreodată pentru a se putea apăra.
În dovedirea acestor pretenții, pârâta reclamantă a arătat că a solicitat CEC Bank extrasele contului bancar numărul R048CECEPH0102RON0209258 deschis la Banca CEC Bank Câmpina pe numele pensionarului R. Ghe. V., în care reclamanta C. de P. a M.. drepturile de pensie necuvenite pe lunile ianuarie-iulie 2011, care nu se mai regăsesc în cont.
În drept, pârâta reclamantă a invocat dispozițiile art. 209 Noul Cod de procedură civilă, art. 51 lit. a și e, art. 83, art.85 alin.1, art. 89 alin. 1 lit. a și alin.2 lit. a, respectiv, art. 106 alin.1 și 4 din Legea nr.263/2010.
Pârâta a depus la dosar și întâmpinare la cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta C. de P. a Ministerului Apărării Naționale, prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii în totalitate ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, instanța a fost investită cu o acțiune în pretenții, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 351 de lei.
În acțiunea introductivă de instanță, reclamanta C. de P. a M.. că suma de 351 lei ar reprezenta contravaloarea prejudiciului adus patrimoniului instituției militare, ca urmare a „încasării necuvenit” a drepturilor de asigurări sociale, plătite defunctului său soț - R. Gh. V..
Reclamanta C. de P. a M.. că ar fi virat această plată nedatorată cu titlu de asigurări sociale în contul bancar al pensionarului militar R. V., în perioada 01.05 - 30.06.2011, după decesul aceluia - survenit în data de 11.04.2011 și că pârâta ar fi fost beneficiara acestei plăți necuvenite.
Însăși reclamanta a recunoscut că, potrivit dispozițiilor art. 113 alin.1 lit. a2 și ale art. 120 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, defunctul avea dreptul la plata pensiei până la sfârșitul lunii în care a survenit decesul, respectiv până la data de 30 aprilie 2011, însă a pretins că ar fi fost informată abia în luna iulie despre deces.
Din acest motiv, C. de P. a M.. că ar fi continuat în lunile mai și iunie 2011 să vireze plata nedatorată - cu titlu de asigurări sociale în contul bancar curent al pensionarului militar R. V., după decesul acestuia survenit în luna aprilie 2011.
Pârâta a arătat și probat că susținerile reclamantei privitoare la data când ar fi fost înștiințată despre deces nu sunt adevărate, iar situația descrisă în acțiune nu reprezintă realitatea.
Privitor la susținerea reclamantei că ar fi fost informată abia în luna iulie cu privire la deces, pârâta a arătat că afirmația e contrară înscrisurilor și scriptelor pe care le deține și contrazisă de actele depuse de ea însăși în probatoriu.
Astfel cum a reținut cererea de chemare în judecata și a consemnat certificatul de deces . nr._ (anexa 11 la acțiunea în pretenții), pensionarul militar - R. Gh. V. a decedat în ziua de 11 aprilie 2011.
În baza prevederilor Legii nr.263/2010 coroborate cu cele ale art.36 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, reclamanta trebuia informată despre deces de către serviciul public comunitar de evidență a persoanelor în termen de 10 zile de la data înregistrării decesului, adică în data de 22 aprilie_.
Din interpretarea textelor juridice citate, rezultă că Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor avea obligația legală de a notifica atât C. Sectorială de P. a M..-teritorial în raza căruia se află ultimul domiciliu al defunctului, cât și camera notarilor publici, despre decesul pensionarului.
Probatoriul acțiunii de instanță (anexele 4 și 5) dovedesc neechivoc că reclamanta cunoștea data decesului cel puțin din data de 23 iunie 2011, această dată de 23 iunie 2011 fiind consemnată de însăși reclamantă prin înscrisurile care emană de la aceasta, anexate în probatoriul acțiunii:
Nota justificativă (anexa 4 la acțiune) consemnează: „La dosarul de pensie nr._ al pensionarului R. Gh. V., decedat la 11.04.2011 (…). Urmașei R. N. i s-au deschis drepturile de pensie pe Sectorul 6 București Mandat_, pentru a se putea urmări recuperarea debitului de la aceasta...”.
Pârâta a arătat că mandatul nr.56-_ din data de 07.07.2011 (anexa 8 la întâmpinare), menționat de intimată, a fost în mod deliberat omis din probatoriu, întrucât menționează data de 23.06.2011: „Urmare la dosarul de pensie înregistrat la nr._ din data de 23.06.2011, privind pe d-na R. A. N.” și decizia nr._/17.10.2011 (anexa 5 la acțiune) consemnează data de 23.06.2011 drept dată a înregistrării dosarului de pensie militară de urmaș pentru R. N., data cea mai târzie pe care o putea accepta, la care reclamanta C. de P. a M.. avut cunoștință de decesul pensionarului R. V., dată de la care trebuia să înceteze virarea oricăror plăți în contul pensionarului decedat respectiv: „Urmare examinării actelor din dosarul de pensionare înregistrat cu numărul_ din 23.06.2011...”.
Înainte de a intra în elementele de fond, care ar desființa cu totul susținerile reclamantei, pârâta a semnalat câteva împrejurări semnificative privitoare la deces și data comunicării acestuia, precizând dispozițiile legale în materie.
Astfel cum s-a arătat, pensionarul militar R. Gh. V. a decedat în ziua de 11 aprilie 2011. Decesul s-a produs în . N.. R. V. avea, din anul 2001, domiciliul stabil în ., unde a locuit efectiv după trecerea sa în rezervă, a activat ca profesor civil la liceul din localitate și a deținut o locuință de serviciu (anexa 1).
Pârâta R. N. a locuit în tot acest timp separat (cu fiica elevă/studentă) la domiciliul statornic în București, unde locuiește efectiv și în prezent (anexa 1).
În această situație, rudele soțului domiciliind în proximitate - Poiana-Teiului și B. (N.) - sunt cele care au îndeplinit de îndată și întocmai primele formalități, cu respectarea strictă a tuturor dispozițiilor expres prevăzute de legiuitor în situația decesului: S. sa - Taranu L. a contactat medicul de familie din Poiana-Teiului pentru întocmirea certificatului medical constatator al decesului; Cumnatul - G. G., îndeplinind formalitățile, a depus certificatul la Primăria Comunei Poiana Teiului, ocazie cu care a predat și cartea de identitate și livretul militar ale defunctului, actele fiind legal reținute de ofițerul stării civile a primăriei.
Astfel, decesul pensionarului a fost declarat în conformitate cu dispozițiile legale. Familia a predat organelor abilitate livretul militar al defunctului și cartea sa de identitate.
În data de 12 aprilie 2011, a fost eliberat certificatul de deces - . nr._ (anexa 2), ridicat de același cumnat, G. G..
Pârâta a arătat că nu cunoaște dacă Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MAI) - care avea obligația legală de a notifica atât centrul militar-teritorial în raza căruia se află ultimul domiciliu al defunctului. C. Sectorială de P. a M.. camera notarilor publici despre decesul pensionarului - a făcut diligențele necesare în termen legal.
Pentru neîndeplinirea obligațiilor ce reveneau MAI, pentru necorelarea bazelor de date ale Casei Sectoriale de P. a Ministerului Apărării Naționale și MAI nu pot fi învinovățite ori trase la răspundere soția sau rudele defunctului.
Însă, chiar și în situația ipotetică, în care MAI ar fi întârziat formalitățile raportării decesului până în luna iulie - așa cum a pretins reclamanta. C. de P. Sectorială a M.. informată repetat - telefonic, în scris, personal - de către pârâta R. N. - soția supraviețuitoare.
Pe motivul arătat, reprezentantul Casei Sectoriale de P. a M.. refuzat dosarul respectiv, indicându-i să solicite refacerea actului de deces cu menționarea corectă a datelor, însă și-a notat numele și datele soțului decedat pentru a fi luat în evidență la Direcția de P. și Plăți.
În data 7 iunie 2011, după nenumărate solicitări și revenirila Primăria Poiana-Teiului, pârâtei i-a fost eliberat certificatul de deces . nr._ cu datele corecte (anexa 3 la întâmpinare, respectiv 11 la acțiune). În data de 17 iunie 2011, ofițerul de serviciu, i-a refuzat din nou primirea dosarului de pensie, pe motiv că a cerut „doi într-unul” - adică și pensia de urmaș și recalcularea pensiei militare a soțului decedat, după întreaga vechime în muncă (cei 12 ani lucrați în învățământul civil), fiind îndrumată să facă întâi o simplă cerere de pensionare, urmând ca cererea de recalculare să o depună ulterior, pârâta conformându-se.
Astfel, la data de 23 iunie 2011, la nr._, pârâtei i-a fost acceptat/înregistrat dosarul pentru pensie de urmaș, iar la data de 07.07.2011, a înregistrat și cererea de recalculare a pensiei soțului decedat după întreaga vechime în muncă.
Pârâta a arătat că certificatul de deces a fost primul act solicitat de instituția militară cu ocazia îndeplinirii oricărei/tuturor formalităților: acordarea pensiei de urmaș, ajutorului de înmormântare (anexele 7 la întâmpinare).
De asemenea, pârâta a prezentat certificatul în original și copie în fiecare situație în care s-a adresat Casei de P. a M.. data de 25 aprilie 2011.
Privitor la suma de 351 lei pretinsă de reclamantă, pârâta a arătat că nu a beneficiat de aceasta, nu-i este imputabilă și nu o datorează.
Având în vedere toate datele ce preced, reclamanta nu poate susține că nu a fost informată despre deces decât în luna iulie. Cu atât mai mult cu cât, chiar în cererea de chemare în judecată, reclamanta a reținut că în data de 23.06.2011, la nr._, a înregistrat dosarul de pensie pentru urmașul defunctului, soția R. N..
Prin urmare, nu poate fi acceptată necunoașterea datei decesului ca motiv pentru care instituția militară a pretins că a virat, inclusiv în lunile mai și iunie 2011, în contul bancar nr. RO48CECEPH102RON0209258 pe numele R. Gh. V., drepturi bănești cu titlu de prestații de asigurări sociale în cuantum de 5090 lei.
Reclamanta nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria culpa ori neglijența, nu poate să obțină foloase, invocând propria sa vină, incorectitudine, necinste, și nici să se apere valorificând un astfel de temei.
Pârâta a consemnat următoarea stare de fapt: R. Gh. V. a fost beneficiarul unei pensii militare de serviciu, atestate de Decizia nr._ din data de 30.03.2011, privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1/2011, pensie stabilită la acea dată la 2.362 lei (anexa 12 la acțiune).
Legea conferă soțului supraviețuitor o pensie militară de urmaș egală cu 50 % din drepturile bănești cuvenite soțului decedat.
Art. 106 (1), (4) din Legea pensiilor nr. 263/2010 dispune că decizia se emite în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii și se comunică persoanei care a solicitat pensionarea în termen de 5 zile de la data emiterii.
C. de P. Sectoriala a M.. deschis dosarul de pensie nr._ din data de 23.06.2011.
Singurul act comunicat privitor la drepturile pârâtei a fost referatul din data de 07.07.2011, MANDAT nr. 56-_, care-i stabilea pensia de urmaș în sumă de 1000 de lei, începând cu data de 1.07.2011 (anexa 8 la întâmpinare), cuantum plătit efectiv pârâtei, ce reprezintă mai puțin decât cei 50% din pensia soțului decedat stabilită la 2362 lei, la care pârâta avea dreptul legal (anexa 8 la acțiune).
Acest act emis de reclamanta C. de P. a M.. omis/nu a fost depus la dosarul cauzei, existând bănuiala legitimă că a fost ascuns instanței.
Însă, în mod suspect, între actele depuse de reclamantă în instanță, se regăsește un cu totul alt act: Decizia nr._ din data de 07.10.2011, prin care i-au fost stabilite drepturi de pensie de 1181 lei, începând cu o data anterioară: 23.06.2013 (anexă 5 la cerere). Această decizie nu i-a fost remisă niciodată, neavând cunoștință de ea.
Chiar și după „emiterea în secret” a deciziei, pârâta a continuat să primească pensia de 1000 de lei, astfel cum a probat prin cuponul de pensie pe luna octombrie (anexa 11 la întâmpinare).
Faptul necomunicării deciziei și neconcordanței dintre drepturile stabilite (1181 lei), cele reale și cele efectiv plătite pârâtei (1000 lei), întărește convingerea că decizia i-a fost ascunsă.
Scopul urmărit a fost ca pârâta să nu cunoască drepturile bănești care i se cuveneau, să nu-și dea seama că i se rețineau lunar bani din pensie în mod abuziv, pentru a acoperi greșeala făcută de reclamantă și un prejudiciu de care nu aceasta era și nu este culpabilă.
Prin ascunderea acestor date deosebit de utile și de relevante, pârâta a fost prejudiciată financiar și moral, a fost constant lipsită de posibilitatea de a acționa, de a se apăra, victima comportării abuzive și oneroase a Casei de pensii Sectoriale a M.. class="NoSpacing"> Pârâta a supus atenției instanței conținutul următorului e-mail adresat de aceasta (anexa 4 la întâmpinare) și împrejurările solicitării sale de remitere a banilor, deosebit de relevantă și edificatoare pentru fantastica rea-credință a reclamantei.
Împrejurarea că în ultimii 10 ani ai unei căsătorii de 37 de ani, 10 luni și 14 zile, părțile au locuit în localități îndepărtate - pârâta la București și soțul într-un . vârsta înaintată și activitățile didactice le permiteau să se întâlnească doar în vacanțe, pârâta nu a cunoscut nici cuantumul pensiei militare a soțului R. V., nici dacă a avut un card al contului bancar de pensie, fiindcă în . bancomate, nici posibilitatea plății cu cardul la micile prăvălii sătești ori la țăranii care-i vindeau produse din gospodăriile lor (lapte, brânză, ouă, roșii etc.). După decesul subit al soțului, pârâta nu a găsit în locuința sa niciun card.
Totodată, pârâta nu a cunoscut ce sumă a virat reclamanta în contul respectiv, nici dacă suma de 5090 lei pe care a menționat-o și cifrele indicate în acțiune sunt cele reale întrucât, în prezent nu deține documente, solicitând băncii extrasul de cont.
Ocazia/motivul e-mailului și al unui nou anunț al decesului l-a constituit tocmai împrejurarea că, cu ocazia deplasării pentru parastas de la București - unde locuiește efectiv, la B., județul N. - ultimul domiciliu al soțului decedat - pârâta a intrat în posesia corespondenței sale aflând despre virarea în continuare a pensiei în contul soțului decedat.
În aceeași zi de 4 iulie 2011, pârâta a comunicat Casei de P. că, deși a anunțat decesul la Direcția Militară de P. București la adresa ultimului domiciliu al soțului, respectiv ., județul N., au continuat să sosească extrase de cont din iunie, mai și iunie, atestând . curent personal al titularului decedat - CEC Bank nr._.
Pârâta a solicitat încetarea plății pensiei și comunicarea modului în care aceasta poate fi returnată, la data prezentă neexistând un certificat de moștenitor în baza căruia să poată fi accesat contul respectiv de către familie (e-mail, anexa 4 la întâmpinare).
Data de 4 iulie este singura din luna iulie și ultima oară la care a mai anunțat decesul. Chiar dacă la data acestui mesaj s-ar referi atunci când a susținut că a fost anunțată în luna iulie, reclamanta nu putea ignora conținutul acestuia.
Demersul pârâtei onest de rezolvare amiabilă a situației generate exclusiv de neglijența reclamantei și nu din vina pârâtei, a fost ignorat de C. de P. a M.. a răspuns solicitării.
În relațiile cu pârâta R. N. - văduva pensionarului militar lt. col. prof. R. V., C. de P. a M.. permanent dovadă de incorectitudine, într-un dispreț total față de persoana, cetățean și lege: în loc să răspundă solicitării pentru a găsi în comun calea de a-și recupera banii, reclamanta C. de P. a M.. in integrum petițiile pârâtei și a refuzat sistematic comunicarea; pentru a-și acoperi neglijența, greșeala inițială și paguba, reclamanta a folosit manevre necinstite, a ticluit documente în fals cu inserarea de date nereale, inexacte; în locul unei decizii de pensionare, i-a comunicat un referat, i-a stabilit drepturi de pensie mai mici, incorect și nelegal calculate, despre care a aflat abia acum, după introducerea acțiunii de instanță; nu i-a comunicat, iar pârâta nu a știut că primește o pensie diminuată fiindcă i se rețin abuziv, lună de lună, bani pe care nu îi datorează;
Decizia nr._ din data de 07.08.2012, privind acordarea pensiei de urmaș recalculate în sumă de 1624 de lei, i-a fost emisă pârâtei după mai bine de 400 de zile de la depunerea cererii deși, așa cum a arătat, în situația în care legea dispune până în 45 de zile.
Deși pârâta și-a arătat fără rezerve disponibilitatea și a solicitat casei de pensii să-i comunice modul de a-i fi returnați banii (neexistând un certificat de moștenitor, contul nu putea fi accesat), deși nu a cunoscut persoana care a încasat drepturile de asigurări sociale necuvenite, C. de P. Sectorială a M..-a recuperat abuziv, pe ascuns și fără să o înștiințeze, prin diminuarea drepturilor sale de pensie, recuperarea prejudiciului s-a făcut chiar înainte de introducerea plângerii penale la IJP Prahova și anterior ordonanței de clasare despre care pârâta, iarăși nu a avut cunoștință, nu i-a fost comunicată vreodată, nu i s-a dat ocazia să se apere.
Plângerea formulată de reclamantă la Inspectoratul Județean de Poliție Prahova/17.10.2013 a fost și ea oneroasă, întrucât la momentul introducerii își recuperase deja banii de la CEC Bank (2031 lei), din diferențele datorate defunctului rezultate din recalcularea pensiei (1000 lei) din pensia pârâtei (1688 lei) și din „scăderea din debitori a sumei de 1020 lei, înregistrați eronat în contabilitate”, astfel cum consemnează în Nota justificativă (anexa 5 la acțiune).
După ce, numai aparent C. de pensii a rămas în pasivitate circa 30 de luni, când, în fapt și-a recuperat în fel și chip banii a căror sumă o tot modifică, inclusiv sustrăgându-i nejustificat din pensia pârâtei fără o dispoziție legală în acest sens și cu întocmirea ulterioară a unei note justificative nedatate și a unui stat fictiv, plângerea acesteia „pentru încasarea, fără drept de către persoane necunoscute a sumei de 3059 lei”, nu se mai justifică.
La momentul promovării acțiunii penale, plângerea casei de pensii nu mai avea obiect, întrucât aceasta, fără a cunoaște beneficiarul drepturilor de asigurări necuvenite și le recuperase anterior comunicării ordonanței penale de la persoana presupusă a fi beneficiarul.
Nu se justifică de ce, după ce „urmașei R. N. i s-au deschis drepturile de pensie..., pentru a putea urmări recuperarea debitului de la aceasta”, și după ce și-ar fi recuperat când și cât a dorit, nestingherită de nimeni aproape toți banii pretinși (la un calcul elementar, 4739 din cei 5090 declarați), reclamanta s-a oprit brusc din popriri și a hotărât ca, pentru ultimii 351 de lei, să apeleze la instanța.
În susținerea prezentei acțiuni, reclamanta a folosit aceleași tertipuri în încercarea de a induce în eroare instanța.
Nota justificativă depusă în probatoriu e nedatată, fără elemente de identificare, fără număr de înregistrare, fără a indica numele: „șef secție plăți pensii, șef birou plăți pensii, persoanei care a întocmit-o”, cu semnături indescifrabile, dar a fost ștampilată și certificată pentru conformitate cu originalul, atașată și menționată ca anexa 4 la cererea de chemare în judecată. Și acest înscris dovedește, o dată în plus, frecventele greșeli de calcul făcute în mod constant și sume diferite pretinse.
Stat-ul nr. 37/C/01.07.2014, vizat pentru control financiar preventiv în 2 iulie 2014, consemnează ca număr de mandat 56-_ al pensiei de urmaș deschis urmașei R. N..
Mandat-ul nr._ a fost dispus prin referatul din data de 07.07.2011 și a fost menționat în stat ca fiind actual și în vigoare în iulie 2014. Aceasta probează că, la data întocmirii stat-ului - 01.07.2014, Decizia nr._ din data de 07.10.2011, depusă de intimată în probatoriu nu există; nu a fost menționată în statul nr. 37/C/ întocmit în data de 01.07.2014 și supervizat la data de 02.07.2014 - deși perioada de reținere pentru pensie a fost 06._, fapt ce arată că în iulie 2014 decizia de pensie nu fusese încă întocmită și a fost redactată ad-hoc pentru instanță.
Pe considerentele ce preced și întrucât reclamanta nu a făcut dovada plăților făcute, pretinzând să fie crezută de instanță pe cuvânt, pârâta a solicitat să se dispună respingerea acțiunii reclamantei ca nefondata și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și art. 2528 alin.2 Noul Cod de procedură civilă, art. 106 alin.1-4, art. 113 alin.1-2 și 179 alin.1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art. 36 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
Alăturat întâmpinării, pârâta a anexat în copie, cărți de identitate R. N. și R. V., certificat de deces . nr._ din data de 12.04.2011, certificat deces . nr._ din data de 07.06.2011, anunț privind decesul și solicitarea de informații, e-mail din data de 4 iulie 2011, orele 12:42 către_, solicitare de emitere a deciziei de pensionare, e-mail din data de 29 mai 2012, orele 00:10, către_, cupoane pensie militară R. V. decembrie 2010-ianuarie 2011, formulare tip, afișate pe site-ul Casei de P. Sectoriale a M.. pensiei de urmaș etc., referat din data de 07.07.2011, Mandat nr._, Decizia nr._ din data de 07.08.2012, Ordonanța din data de 29.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina și cupoane de pensie R. N. pe lunile octombrie 2011 și septembrie 2012.
La termenul de judecată din data de 08.10.2015, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 6 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva exceptiei invocate, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art.153 lit.g din Legea nr.263/2010, tribunalele solutioneaza in prima instanta litigiile privind modul de stabilire si de plata a pensiilor si a altor drepturi de asigurari sociale.
Cum în cauza de fata reclamanta pretinde restituirea unor sume plătite necuvenit cu titlu de drepturi de pensie, iar parata solicita ca reclamanta sa ii plătească drepturi de pensie militara stabilite prin decizii ale Casei de P. MAPN, în raport și de prevederile art.95 Cod procedura civila, instanța apreciaza ca tribunalului ii revine competenta de solutiona cererea principala, iar în conformitate cu disp. art.123 Cod procedura civila, și cererea reconventionala.
Astfel fiind, instanța va admite excepția necompetentei materiale și va declina competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C. de P. a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, în contradictoriu cu pârâta R. N., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., etaj 3, apartament 47, sector 6, în favoarea Tribunalului București.
Nesupusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MV
4 ex./02.11.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7548/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7714/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
