Pretenţii. Sentința nr. 9732/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9732/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 9732/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9732
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta E. E. MUNTENIA SA, în contradictoriu cu pârâta, B. C. CAR SRL, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 raportat art. 94 alin. 1 lit. j, 107 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni de zile.
Instanța încuviințează pentru reclamantă, proba cu înscrisuri.
Instanța decade reclamanta din proba cu interogatoriu, întrucât nu a fost depus o dată cu cererea de chemare în judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 11 august 2015, sub nr._, reclamanta . SA, în contradictoriu cu pârâta B. C. CAR SRL, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei DE 3022.9 lei, compusă din: 2744.3 lei reprezentând consum energie electrică și/sau taxe deconectare/reconectare și 278.6 lei reprezentând penalități de întârziere. Nivelul penalităților de întârziere aplicat pentru debitele restante, egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, este expres stabilit și prevăzut prin reglementări legale, respectiv OG 92/2003, cu modificările și completările legislative intervenite, astfel că până la data de 01.03.2014 a fost de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și începând cu data de 01.03.2014 este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere.
A precizat reclamanta că această sumă reprezintă datoria certă, lichidă și exigibilă a debitului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între ea și pârâtă s-au derulat relații contractuale, acesteia atribuindu-se codul de client_, în baza cărora a livrat energie electrică, iar corelativ s-a născut obligația de plată a acesteia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către creditoarea.
Astfel începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat de la data la care debitorul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată toate obligațiile care derivă din beneficiul acestui serviciu și din contractul de furnizare a energiei electrice.
În conformitate cu contractul semnat, care a subliniat reclamanta că este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ (Decizia președintelui A.N.R.E nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 623 din 21 decembrie 1999 și Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor cadru de furnizare a energiei electrice), a precizat reclamanta că avea obligația să furnizeze energie electrică, iar debitorul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către societatea furnizoare, în termenul de scadență de 10 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor și termenul de scadență fiind înscrise pe factură (art. 14 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice).
A menționat reclamanta că, întrucât actele normative anterior-menționate au fost publicate în forma inițială în Monitorul Oficial al României, nimeni nu poate invoca necunoașterea acestora și neînsușirea clauzelor prevăzute în acestea, mai ales că prin art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern. Nr. 1007/2004, se prevede că furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, pe cale de consecință, rezultă că acel consum care nu se realizează în baza unui contract intră sub incidența Codului Penal.
În acest sens, reclamanta a arătat că potrivit art. 11 lit. a din Contractul-cadrul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate, aprobat prin Decizia ANRE nr. 57/1999, consumatorul are obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, reclamanta a menționat că aceasta este reglementată de art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004.
În dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului stă și faptul că acesta a efectuat o . plăți către societatea creditoare, așa cum rezultă și din situația financiară a debitorului.
A menționat reclamanta că expedierea facturilor de energie electrică se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se află în proprietatea statului român, acesta fiind unic al acestui serviciu universal în orice punct de pe teritorial României.
Prin urmare, reclamanta a învederat că ea și-a onorat obligația de a furniza debitorului energie electrică, fără ca acesta din urmă să-și fi îndeplinit obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența unui raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractule, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plată a debitului restant.
Reclamanta a învederat că pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități în valoare de 142.68 Ron, conform contractului, respectiv art. 14 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementărilor legale în vigoare.
De asemenea, reclamanta a precizat că a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări și apeluri telefonice adresate debitorului, însă demersurile nu au avut nici un rezultat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 150 alin. 1 și 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art. 1025-1032 din Noul Cod de procedură civilă, art. 1270 și art. 1516, art. 1535 din Noul Cod Civil, art. 969 și urm., art. 1073 din Vechiul Cod civil, art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală, art. 155 alin. 28 din Codul Fiscal, art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr. 1007/2004, Decizia ANRE nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Vechea Lege a energiei electrice nr. 13/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din_, Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 485/16 iulie 2012.
Reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului și a probei cu înscrisuri (f. 10-30).
Prin compartimentul registratură, la data de 8 septembrie 2015, reclamanta a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de către instanță prin rezoluția din data de 26 august 2015, depunând înscrisuri la dosar, filele 38 – 77 din dosar.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți a fost încheiat Contractul de furnizare a energiei electrice nr._/05.07.2012 (filele 23-30), având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum indicat în contract.
În baza acestui contract, reclamanta a emis pe numele pârâtei facturile nr._/06.06.2013, factura nr._/19.09.2014.
În drept, potrivit art.1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
În cauză, instanța constată că, potrivit art. 11 lit. a din contract, pârâtul este obligat să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât pârâta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de prestarea serviciilor din partea reclamantei, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate (plata contravalorii serviciilor prestate de reclamantă) și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acestuia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acestuia pentru suma de 2744,3 lei reprezentând contravaloare energie electrică.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art. 14 alin. 3 din contract, neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere care sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare stabilite conform reglementărilor în vigoare, penalitățile fiind datorate începând cu prima zi după data scadenței, valoarea acestora neputând depăși valoarea facturii.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării serviciilor prestate de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților. Astfel, conform calculului penalităților depus la dosar, pârâtul datorează, pentru serviciile neachitate, și penalități în cuantum de 278,6 lei penalități energie electrică
Având în vedere toate aceste considerente, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2744,3 lei reprezentând contravaloare energie electrică, și 278,6 lei penalități energie electrică.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. NCPC, fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 216,6 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea, privind pe reclamanta . SA, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2008, cod unic de înregistrare_, cu sediul procesual ales în București, .. 10A, Clădirea C3, . în contradictoriu cu pârâta B. C. CAR SRL, cui_, nr. de ordine în Registrul Comerțului J40/_/2011, cu sediul în București, sector 6, Calea Giulești, nr. 426k, parter, .> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2744,3 lei reprezentând contravaloare energie electrică, și 278,6 lei penalități energie electrică.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 216,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CIC/then. PO
4 ex. 23.12.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7623/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
