Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 9523/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9523/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 9523/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9523
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, privind pe creditoarea ., în contradictoriu cu debitoarea ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă creditoarea, prin avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect ordonanță de plată, aflându-se la primul termen de judecată.
Instanța acordă cuvântul părții prezente asupra competenței instanței.
Creditoarea, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sector 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța, verificând competența, conform art. 131 alin.1 Cod de procedură civilă constată că Judecătoria Sectorului 6 este competentă, din punct de vedere general, material și teritorial conform art. 1016 Cod procedură civilă, art.94 lit. k Cod de procedură civilă, art.126 Cod procedură civilă.
Instanța pune în discuția părții prezente, estimarea duratei de cercetare a procesului.
Creditoarea, prin avocat, estimează duratei soluționării cauzei la trei luni.
Instanța, în raportat la obiectul cauzei, conform art.238 din codul de procedură civilă estimează durata soluționării cauzei la 3 luni de zile.
Instanța acordă cuvântul pe propunere de probe.
Creditoarea, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează pentru creditoare, proba cu înscrisuri, în baza art. 255-258 Cod procedură civilă, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Creditoarea, prin avocat, solicită admiterea cererii, obligarea debitoarei la plata debitului principal reprezentând contravaloarea neachitata a facturilor emise de societate. Din extrasul de cont aflat la dosarul cauzei, semnat de debitoare, rezultă aceasta recunoaște cuantumul debitului, dar cu rea - credință nu a achitat.
Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, arătând că își rezervă dreptul de a solicita onorariul de avocat, pe cale separată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.09.2015, sub nr._, creditoarea ., în contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea debitoarea la plata sumei de 21.023,08 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor emise în baza Contractului cadru de furnizare nr._/ 24.04.2010 încheiat între părți și acceptate la plata de către debitoare, respectiv obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între ea și debitoarea s-au desfășurat raporturi comerciale în baza Contractului cadru de furnizare nr._/24.04.2010. În temeiul acestui contract debitoarea achiziționând de la diferite produse.
A precizat creditoarea că în urma relațiilor comerciale existente, și-a respectat obligațiile asumate prin acest contract, emițând în acest sens o . facturi, în valoare totală de 22.600,79 lei. Din totalul acestei sume debitoarea a efectuat o plată parțiala în cuantum de 3000 lei, rămânând astfel un debit restant de 19.600,79 lei. În data de 17.03.2015 a emis o factură de penalități în cuantum de 1.422,29 lei, în conformitate cu prevederile contractului menționat anterior.
A invocat forța obligatorie a contractelor, consacrată de art. 1270 Cod civil, corelată cu obligația debitorului de executare a propriilor obligații cu bună-credință (art. 1272 Cod civil, art.1170 Cod civil), care dă dreptul creditorului de a cere îndeplinirea exactă a obligațiilor asumate contractual de debitor, precum și dreptul la dezdăunare (art. 1164, art.1516, art. 1530 Cod civil), în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare.
Mai mult decât atât, creditoarea a menționat că debitoarea a recunoscut prin extrasul de cont emis la data de 31.12.2014 semnat și ștampilat de către aceasta că până la acea dată, datora suma de 22.600,79 lei.
A învederat creditoarea că a dorit să soluționeze acest litigiu pe cale amiabilă și a notificat debitoarea în data de 17.04.2015, conform art. 1.522 cod procedura civilă, să achite debitul restant, însă aceasta și-a achitat datoria. Cuantumul creanței pe care o are față de debitoare este de 21.023,08 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise și acceptate la plata de către debitoare.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1.013 și urm Cod procedură.
Creditoarea a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus, în copie: contract cadru de furnizare nr._/24.04.2010, actul adițional nr. 1/14.10.2013, facturile fiscale nr._/21.11.2014, nr._/20.11.2014, nr._/06.10.2014, factura nr. 129/17.03.2015, extras de cont, notificare nr. 48/10.03.2015 (f. 4-19).
Creditoarea a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru conform chitanței .-10 nr._ din 07.11.2014.
Debitoarea, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul cadru de furnizare nr._/24.04.2010, având ca obiect vânzarea-cumpărarea mărfurilor/produselor din gama celor comercializate de societatea creditoare, în cantitățile convenite și având specificația tehnică acceptată de debitoare, în calitate de cumpărător.(art. 1 contract - fila 5).
Potrivit art. 3 din contract, părțile au convenit ca facturile emise de vânzător, pentru mărfurile livrate, să fie supuse unui termen de scadență de 90 de zile, nerespectarea acestui termen conferind dreptul societății creditoare de a solicita debitoarei penalități de întârziere de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumelor datorate-art. 4 din contract.
În temeiul contractului, creditoarea a emis facturile fiscale nr._/21.11.2014, nr._/20.11.2014, nr._/06.10.2014, în valoare totală de 22.600, 79 lei.
Valoarea acestor facturi a fost acceptată la plată de debitoare, prin semnătură și ștampilă, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisului intitulat „Extras de cont” nr. 344/11.02.2015 (fila 17).
Debitoare a efectuat o plată parțială de 3000 de lei, creditoarea depunând în acest sens, extrasul de cont din data de 21.01.2015, fila 16, rămânând un rest de plată de 19.600,79 lei.
Creditoarea a emis factura nr. 129/17.03.2015, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere, în sumă de 1.422,29 lei, calculate în temeiul contractului încheiat între părți.(fila 15)
Potrivit art. 1014 Cod procedură civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Instanța constă că, în prezenta cauză, sunt întrunite condițiile ce se desprind din textul art. 1014 Cod procedură civilă, în ce privește suma pretinsă de creditoare de lei, pentru următoarele considerente:
Creanța principală pretinsă de către creditoare, în cuantum de 19.600,79 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate de creditoare, este certă, în sensul art. 662 alin.2 Cod procedură civilă, existența acesteia fiind neîndoielnică, întrucât obligația de plată rezultă din chiar facturile și contractul semnat de către societatea debitoare. În acest context, trebuie precizat că facturile fiscale enumerate mai sus, emise de către creditoare și acceptate de debitoare, prezintă utilitate întrucât în acestea se precizează prețul convenit de părți, scadenței fiecărei facturi.
Mai mult, trebuie menționat și că debitoarei îi revenea sarcina de a dovedi executarea obligației de plată, având în vedere că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, iar creditorul a făcut dovada existenței acesteia, prin depunerea facturilor fiscale enumerate.
De asemenea, deși legal citată, societatea debitoarea nu a formulat întâmpinare, necontestând facturile fiscale, invocate mai sus în susținerea pretențiilor creditoarei, sens în care luând in considerare absența oricărei contestații din partea debitoarei instanța va face aplicarea art. 1019 alin. 3 Cod procedură civilă .
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata penalităților de întârziere, instanța va avea în vedere prevederile clauzei penale stipulate în contract la art. 4.1, prin care debitoarea s-a obligat să achite penalități de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere și factura nr. 129/17.03.2015 emisă de creditoare, sens în care va obliga debitoarea și la plata sumei de 1.422,29 lei reprezentând penalități de întârziere.
În consecință, va obliga debitoarea, în baza art. 1022 alin. 1 Cod procedură civilă, să plătească către creditoare suma de 19.600,79 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate și a sumei de 1.422,29 lei, reprezentând penalități de întârziere
Conform art. 1022 alin. (3) Cod procedură civilă, instanța va stabili ca debitoarea să achite creditoarei sumele indicate mai sus, în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată.
Instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei (f. 3 bis), motiv pentru care va obliga debitoarea să plătească suma această sumă, cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată, instanța va lua act de manifestarea de voință a creditoarei, în sensul de solicita cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea ., cu sediul în București, ., sector 6, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și având C. RO_ și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet Avocat “N. I.-M.” din București, ., sector 5 în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Baia M., ., județ Maramureș, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și CUI_ .
Obligă debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 19.600,79 lei reprezentând contravaloare facturii fiscale neachitate și a sumei de 1.422,29 lei, reprezentând penalități de întârziere, în termen de 20 zile de la data comunicării hotărârii.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din prezenta cauză, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Ia act că societatea creditoare și-a rezervat dreptul de a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, pe cale separată.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea în anulare se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.S.I.G/Thred.TPC4 ex./
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9732/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9623/2015.... → |
|---|
