Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 7/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 7/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect exercitarea autorității părintești, privind pe reclamanta C. N., pe intervenientele R. S.-C. și R. A.-M. în contradictoriu cu pârâtul R. Ș., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în cadrul listei de amânări fără discuții, au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat fără împuternicire avocațială la dosar și pârâtul, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar (fila 94), lipsind intervenientele și reprezentantul Autorității Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele: prin compartimentul registratură, la data de 11.12.2014, au fost depuse la dosar relațiile solicitate AFP Sector 6, după care
Avocatul reclamantei a precizat că nu are împuternicire avocațială, însă având în vedere faptul că este în stare de judecată cauza, va face dovada până la sfârșitul ședinței de judecată sau până la termen.
La interpelarea instanței, avocatul reclamantei a precizat că în acest moment nu are împuternicire avocațială depusă la dosar. A arătat că împuternicirea avocațială este emisă, însă nu o are asupra sa.
La interpelarea instanței, reclamanta, personal, a precizat că a avut un avocat până acum, însă acesta nu se mai poate prezenta. A arătat că a renunțat la acel avocat în această perioadă de la termenul anterior, respectiv în perioada dintre cele două ședințe. Ulterior, a arătat că renunță la acest termen la avocatul pe care l-a avut anterior, precizând că l-a anunțat și pe avocat despre această împrejurare.
Instanța a adus la cunoștința reclamantei faptul că nu există nicio dovadă în acest sens la dosar.
La interpelarea instanței cu privire la motivul amânării, reclamanta, prin avocat, a arătat că s-a răspuns de către AFP, însă doar cu privire la veniturile pârâtului ca salariat, nu și cu privire la veniturile înregistrate de cele două societăți comerciale, deși adresa dispusă de către instanță a fost în acest sens. Reclamanta, prin avocat, a solicitat revenirea cu adresă către AFP, astfel încât să se răspundă și cu privire la veniturile celor două societăți.
Instanța, având în vedere că aspectele învederate de către reclamantă comportă discuții, a dispus lăsarea dosarului la ordine și a pus în vedere avocatului reclamantei să depună la dosar împuternicire avocațială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat fără împuternicire avocațială la dosar și pârâtul, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar (fila 94), lipsind intervenientele și reprezentantul Autorității Tutelare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Avocatul reclamantei a precizat că nu putea să ajungă la birou întrucât este în Piața Presei, nu știa când va fi strigat dosarul, astfel încât să poată să facă dovada împuternicirii la acest moment.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că doamna avocat nu o poate reprezenta în condiții de legalitate pe reclamantă.
Instanța a constatat că avocatul reclamantei nu are calitatea de reprezentant la acest moment.
Reclamanta, personal, a precizat că de la ANAF ar fi trebuit să existe o adresă prin care să se precizeze atât veniturile salariale ale pârâtului, cât și cele realizate de cele două societăți comerciale la care pârâtul este administrator. A arătat că din adresa de la ANAF rezultă doar veniturile realizate de pârât din salariu. Reclamanta, personal, a arătat că, pentru a se face aprecierea corectă a pensiei, este necesar ca instanța să aibă exact sumele realizate de pârât ca administrator din profitul realizat în anul 2013 în cele două societăți comerciale.
Pârâtul, prin avocat, a arătat următoarele: instanța nu ar putea să țină cont de veniturile realizate în anul 2013; din declarația de la ANAF rezultă că pârâtul nu figurează cu alte venituri în afara celor salariale; veniturile depuse la acest termen și la termenul trecut sunt plătite de către plătitorul ., deci sunt veniturile salariale ale pârâtului; pentru cealaltă societate, . există la dosar înscrisuri din care rezultă că aceasta nu a avut activitate în nici unul din anii anteriori, este o societate la care pârâtul lucrează, dar care nu are nici un fel de activitate; din situația veniturilor realizate pentru anul 2014 depuse de la . sunt și toate veniturile din dividende.
Instanța, deliberând asupra cererii formulate de către reclamantă de revenirea cu adresă către AFP Sector 6 cu solicitarea de comunicare a veniturilor obținute de pârât din desfășurarea activității în cadrul societăților comerciale, a respins cererea ca neîntemeiată, constatând că prin adresa comunicată instanței de către AFP Sector 6 la data de 11.12.2014 (fila 142), s-au comunicat instanței toate informațiile referitor la relațiile solicitate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Reclamanta, personal, a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată pentru că pârâtul achiesează la capetele de cerere 5 și 2, respectiv exercitarea autorității părintești în comun și stabilirea locuinței minorului la mamă. Reclamanta, personal, a solicitat stabilirea pensiei de întreținere conform prevederilor legale și a veniturilor pârâtului comunicate de către AFP atât ca persoană fizică, cât și ca administrator și veniturile realizate din profitul celor două societăți comerciale. Reclamanta, personal, a arătat că solicită stabilirea acestor venituri în funcție de veniturile din anul 2013 pentru că a promovat cererea în luna mai 2014 și solicită ca pensia să se stabilească de la data formulării cererii de chemare în judecată.
Reclamanta, personal, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu de avocat pentru instanță și pentru mediere, precizând că nu apreciază că pentru suma reprezentând cheltuieli de judecată există motive pentru a fi diminuată. A depus la dosar chitanțele.
Pârâtul, prin avocat, a solicitat instanței să ia act că este de acord cu acțiunea, astfel cum a arătat și prin întâmpinare, cu toate capetele de cerere, mai puțin cel privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Sub acest aspect, pârâtul, prin avocat, a solicitat instanței să constate că încă de la început pârâtul a achiesat în totalitate la cererile reclamantei sub toate aspectele. În ceea ce privește stabilirea obligației de întreținere lunare, pârâtul, prin avocat, a solicitat instanței să aibă în vedere veniturile pârâtului pe ultimele 6 luni ale acestui an, faptul că acesta are trei copii în întreținere. Pârâtul, prin avocat, a solicitat stabilirea pensiei raportat la veniturile acestuia pentru toți cei trei copii.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că solicită cheltuieli de judecată.
Instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 30.05.2014, sub nr._, reclamanta C. N. a chemat în judecată pe pârâtul R. Ș., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești de către ambii părinți asupra minorului R. M., născut la data de 27.11.2003, stabilirea obligației locuinței minorului la domiciliul mamei, stabilirea obligației de întreținere lunară în favoarea minorului, în raport de veniturile pârâtului și de nevoile minorului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma relațiilor de concubinaj avute cu pârâtul din luna iulie 2002, a rezultat minorul M., născut la data de 27.11.2013. După nașterea minorului, pârâtul a venit să își vadă copilul, însă ulterior l-a vizitat doar sporadic. Până în anul 2010, pârâtul a achitat pentru minor suma de 200 – 300 lei lunar. Din anul 2011 pârâtul a refuzat să mai contribuie în vreun fel la creșterea și îngrijirea minorului, vizitându-l sporadic, aducându-i uneori o ciocolată sau un kilogram de mere. Deși copilul își vede tatăl doar de 2 -3 ori pe an, acesta își dorește foarte mult să petreacă mai mult timp cu tatăl său. Din anul 2011, pârâtul nu a mai contribuit cu nici un ban pentru creșterea minorului, motivând că are cheltuieli mari pentru construirea unei case cât și pentru cele două fiice rezultate din altă căsătorie. De asemenea, pârâtul obține venituri dintr-o societatea comercială unde este angajat, este profesor la Institutul de Arhitectură, întocmește proiecte și acordă meditații, obținând venituri substanțiale.
În susținerea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: certificat de naștere . nr._, adeverința nr. 2/07.05.2014, extras de cont, cerere de solicitare informare prealabilă nr.197/12.05.2014, proces verbal nr.207/26.05.2014.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.
În fapt, pârâtul a arătat că a cunoscut-o pe reclamantă în perioada 2002 – 2003. Ulterior, având în vedere ocupația de arhitect, reclamanta i-a solicitat să-i întocmească un plan de renovare a apartamentului proprietatea acesteia. Din această foarte scurtă relație, care nu poate fi caracterizată nicidecum ca fiind concubinaj, la data de 27.11.2003 s-a născut minorul R. M.. De asemenea, reclamanta a afirmat că tot ce își dorește este un copil și că nu îi va solicita pârâtului în viitor nimic altceva decât să îi ofere copilului un statut social, prin recunoașterea acestuia ca fiind fiul său. Cu toate că nu a fost de acord cu conceperea copilului și nu a reluat vreodată relația cu reclamanta, după nașterea minorului, pârâtul a înțeles să recunoască copilului, dându-i acestuia numele său de R.. Cu privire la stabilirea pensiei de întreținere pentru minorul M., pârâtul a solicitat să se țină seama de faptul că mai are în întreținere două persoane, care deși sunt majore se află în continuarea studiilor, și nu au împlinit vârsta de 26 de ani, fiind aplicabile dispozițiile art. 499 alin. 3 Cod civil. De asemenea, potrivit art.529 și urm. cod civil stabilirea obligației de întreținere lunară în favoarea minorului, trebuie să fie în raport cu veniturile pârâtului și nevoile minorului. Pârâtul a învederat că nu mai este cadru didactic universitar încă din anul 2011, iar toate activitățile sale producătoare de venituri se derulează prin ., societatea din care obține anual dividende. Față de posibilitățile materiale, raportat la nevoile reale ale minorului și la prevederile legale în vigoare, pârâtul a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului al cărui cuantum, împreună cu întreținerea datorată fiicelor sale potrivit legii, să nu depășească jumătate din venitul său net lunar. Față de conduita paternală, din care rezultă fără tăgadă că și-a îndeplinit toate obligațiile legale în lipsa vreunei hotărâri judecătorești, pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată. În subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că trebuie să plătească cheltuielile de judecată, a solicitat cenzurarea acestora prin prisma poziției sale procesuale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, pârâtul a depus la dosar certificat de naștere . nr._, certificat de naștere . nr._.
Prin compartimentul registratură, la data de 25.08.2014, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtului, acestea fiind simple afirmații, fără suport probator și pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Totodată, reclamanta a solicitat să se constate că pârâtul achiesează la cererea sa, fiind de acord cu capetele de cerere formulate, mai puțin cu cheltuielile de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.201 alin.2 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat, în copie, buletin de analiză nr.254/06.05.2003, furnizare informații extinse emise de ONRC, planșe fotografice.
Prin compartimentul registratură, la data de 26.09.2014, s-a depus referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Sectorului 6 București – Serviciul Autoritate T..
Prin același compartiment, la data de 14.10.2014, R. S. – C. și R. A. – M. au formulat cerere de intervenție principală, prin care au arătat că sunt fiicele din prima căsătorie ale pârâtului. În prezent, întrucât au aflat de prezenta acțiune și întrucât au aceleași drepturi ca și minorul, au solicitat stabilirea unei pensii de întreținere și în favoarea acestora, calculată la nivelul veniturilor actuale ale pârâtului, fiind studente la zi, iar nevoile lor sunt ridicate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.49-56 Cod procedură civilă.
Cererea a fost însoțită de certificatele de naștere . nr._ și . nr._, planșe fotografice.
În temeiul art.255 și art.258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtului, iar pentru pârât proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La data de 24.10.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus întâmpinare la cererea de intervenție, prin care a arătat că este de acord cu admiterea cererii de intervenție formulată de cele două interveniente.
Prin încheierea de ședință din data de 20.10.2014, instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de R. S. – C. și R. A. – M. și dobândirea de către acestea a calității de intervenient în cauză.
La data de 13.11.2014, s-au comunicat la dosar relațiile solicitate de la Administrația Finanțelor Publice Sector 6.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Potrivit certificatului de naștere . nr._ eliberat de Primăria Sectorului 4 București la data de 11.12.2003, minorul R. M. s-a născut la data de 27.11.2003, având ca mamă pe C. N. și ca tată pe R. Ș., părțile din prezenta cauză, minorul fiind copil născut în afara căsătoriei.
Referitor la cererea de exercitare autoritate părintească, instanța reține că potrivit art. 483 din Noul Cod Civil „A. părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparține în mod egal ambilor părinți (alin.1). Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia și îl asociază pe copil la toate deciziile cere îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate (alin.2). Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori (alin.3)”. De asemenea, art. 396 din Noul Cod Civil intitulat „Raporturile dintre părinții divorțați și copiii lor minori” prevede că „instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă”.
Potrivit regulii înscrise în art. 397 C.civ., autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți: ”După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”. Cu toate acestea, „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți” (art.398 alin.1), celălalt părinte păstrând „dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia” (art. 398 alin.2).
Instanța, în temeiul art. 397 C.civ., va dispune în sensul exercitării autorității părintești în privința minorului de către ambii părinți, care au deopotrivă capacitatea de a-i oferi condiții adecvate de evoluție fizică, psihică și intelectuală, această modalitate de realizare a ansamblului de drepturi și îndatoriri ale părinților față de copilul lor minor constituind regula în materia autorității părintești, nefiind dovedită în cauză existența vreunei împrejurări care să impună o altă soluție, iar voința concordantă a părților, exprimată prin cererile formulate în cauză, fiind în același sens.
Prin urmare, instanța va stabili ca autoritatea părintească a minorului R. M., născut la data de 27.11.2003, să se realizeze în comun de ambii părinți
În ceea ce privește locuința minorului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 400 C.civ., care prevăd că „în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic”.
Referitor la locuința minorului, există înțelegere între părți, ambii părinți solicitând stabilirea locuinței minorului la mamă. Instanța apreciază că înțelegerea părților este corespunzătoare protejării interesului superior al copilului, având în vedere vârsta acestuia, necesitatea asigurării continuității și stabilității cu privire la creșterea sa, minorul locuind în permanență, de la naștere până în prezent, în același domiciliu, alături de mamă, precum și faptul că reclamanta îi poate oferi mediul corespunzător unei dezvoltări armonioase.
Din ancheta socială realizată la domiciliul reclamantei (fila 92), reiese că în prezent minorul locuiește împreună cu mama sa, într-un apartament compus din două camere și dependințe, proprietatea personală a reclamantei. Apartamentul este curat întreținut și mobilat corespunzător, condițiile igienico-sanitare sunt bune.
Pentru aceste motive, instanța va stabili locuința minorului la mamă.
Cu privire la pensia de întreținere, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art. 483 alin. 3 C.civ., conform cărora ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, cât și dispozițiile art. 525 alin. 1 C.civ., care prevăd că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Cuantumul acestei pensii se stabilește potrivit dispozițiilor art. 529 C.civ. Astfel, „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti” (alin.1), ținând seama de cotele maximale din venitul net lunar al părintelui care pot primi o atare destinație, și anume până la ¼ pentru un singur copil aflat în întreținerea aceluiași părinte, până la 1/3 pentru doi copii, până la ½ pentru trei sau mai mulți copii. Cu privire la modalitatea de executare a pensiei de întreținere, potrivit art. 530 alin.3 C.civ. „pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere”.
Din înscrisurile depuse la filele 100 și 101 dosar, reprezentând certificate de naștere pentru intervenientele R. S. – C. și R. A. – M., rezultă că acestea sunt fiicele majore ale pârâtului.
În prezent, ambele interveniente se află în continuarea studiilor, fiind studente în anul IV, respectiv anul V la cursuri de zi în cadrul Facultății de Automatică și Calculatoare - Universitatea Politehnica din București, respectiv în cadrul Facultății de Arhitectură – Universitatea de Arhitectură și Urbanism „I. M.”, astfel cum rezultă din adeverințele nr. 4748/06.11.2014 și nr. 7891/05.11.2014 eliberate de aceste instituții de învățământ.
Potrivit art. 44 alin.1 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în acord cu prevederile art.27 din Convenția O. cu privire la drepturile copilului, copilul are dreptul să beneficieze de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. Responsabilitatea este în primul rând a părinților, datori să asigure, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și educării copilului, adică locuință, precum și cele necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională, potrivit art. 44 alin.2 din Legea nr. 272/2004.
Potrivit art. 499 C.civ., obligația de întreținere a părinților face parte integrantă din autoritatea părintească. Obligația de întreținere revine ambilor părinți, fără nicio distincție după cum sunt părinți firești, adoptivi, căsătoriți, divorțați, din afara căsătoriei.
De asemenea, potrivit art. 524 C.civ. “are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale”. Prin urmare, starea de nevoie a celui care pretinde întreținere este condiție a dreptului la întreținere.
Potrivit art. 499 alin.3 C.civ., părinții sunt obligați să-l întrețină pe copilul devenit major dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani, situație incidentă în speță.
În ceea ce privește cuantumul întreținerii, criteriile generale ale întinderii întreținerii sunt, potrivit art. 529 alin.1 din C.civ., nevoia celui care o cere și mijloacele celui care urmează să o plătească. Atunci când întreținerea este datorată de părinți, legea, prin art. 529 alin.2 din C.civ. stabilește următoarele plafoane maximale din venitul lunar net al celui obligat: până la ¼ pentru un copil, până la 1/3 pentru doi copii, până la 1/2 pentru trei sau mai mulți copii. Totodată, potrivit art. 530 alin. 3 Cod civil, pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
În ceea ce privește data de la care se datorează întreținerea, potrivit art. 532 alin. 1 C.civ., pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Cu privire la veniturile realizate de pârât, instanța apreciază că venitul obținut de pârât în anul 2013 nu probează situația reală a veniturilor pârâtului, întrucât este un venit mult anterior formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât nu va fi avut în vedere de instanță.
Potrivit înscrisului depus la fila 134 dosar, conținând situația veniturilor realizate în perioada ianuarie-septembrie 2014, înscris care, deși este depus la dosar de pârât, va fi avut în vedere de instanță la stabilirea veniturilor pârâtului, întrucât este în intersul superior al copiilor, instanța apreciind că întemeierea soluției pe relațiile comunicate de Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice (fila 130), care menționează venituri mai reduse, nu ar asigura protejarea acestui interes, pârâtul a obținut în anul 2014 un venit net lunar total de_ lei, ceea ce echivalează cu un venit net lunar de 1001,75 lei.
Întrucât, așa cum am arătat, pârâtul are trei copii, din care doi dintr-o căsătorie anterioară și unul din relația cu reclamanta, și întrucât toți copiii solicită întreținere de la pârât, iar față de situația de fapt prezentată și dispozițiile legale menționate, toți cei trei copii sunt îndreptățiți la plata unei pensii de întreținere, instanța constată că pârâtul poate fi obligat la executarea prin echivalent a obligației de întreținere într-un cuantum care să nu depășească jumătate din venitul net lunar realizat, respectiv suma de 166,95 lei pentru fiecare copil.
Pentru toate aceste considerente, instanța va stabili contribuția pârâtului la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorului în cuantum de 166,95 lei lunar, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, 30.05.2014, până la majoratul minorului, va admite cererea de intervenție principală și va obliga pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea fiecărei interveniente, în cuantum de 166,95 lei lunar, începând cu data formulării cererii de intervenție, 14.10.2014, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea de către fiecare intervenientă a vârstei de 26 de ani.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru aferentă cererii de pensie de întreținere. Instanța reține ca nefiind întemeiată susținerea pârâtului în sensul că este de acord cu admiterea cererii de chemare în judecată astfel încât nu este întemeiată cererea de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, întrucât în situația în care pârâtul nu a acordat de bunăvoie minorului întreținere, astfel încât reclamanta a fost obligată să promoveze o acțiune în justiție pentru plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, nu are relevanță că ulterior efectuării cheltuielilor de judecată pârâtul și-a exprimat acordul pentru admiterea cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea principală formulată de reclamanta C. N., CNP_, domiciliată în București, ., ., etaj 1, apartament 22, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul R. Ș., CNP_, domiciliat în București, . nr. 16, sector 6, cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr.147-149, sector 6.
Admite cererea de intervenție principală formulată de intervenientele R. S. – C., CNP_ și R. A. – M., CNP_, ambele cu domiciliul în București, . nr.7, ., apartament 1, sector 3.
Stabilește ca exercitarea autorității părintești a minorului R. M., născut la data de 27.11.2003, să se realizeze în comun de ambii părinți.
Stabilește locuința minorului la mamă.
Stabilește contribuția pârâtului la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorului în cuantum de 166,95 lei lunar, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, 30.05.2014, până la majoratul minorului.
Obligă pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea fiecărei interveniente, în cuantum de 166,95 lei lunar, începând cu data formulării cererii de intervenție, 14.10.2014, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea de către fiecare intervenientă a vârstei de 26 de ani.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
RED.TFA/Thred.MM
5 ex/09.04.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 219/2015. Judecătoria... → |
|---|
