Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3592/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3592/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 3592/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3592
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamantul I. Ș. în contradictoriu cu pârâta I. C., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat B. Giia, cu împuternicire avocațială la dosar (fila 2) și pârâta, personal, lipsind reprezentantul Autorității Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele: prin compartimentul registratură, la data de 12.05.2015, a fost depusă la dosar o adresă a D.G.A.S.P.C. Sector 6; la data de 15.05.2015, prin compartimentul registratură, a fost depus la dosar raportul de anchetă socială, după care
Pârâta a precizat că reclamantul i-a cumpărat copilului un DVD cu care se joacă în vacanță, nu are ce altceva să facă în timpul liber, i-a solicitat reclamantului în această dimineață să-l repare și refuză, actele fiind la reclamant.
Reclamantul, personal, a precizat că nu recunoaște, solicitând să vină copilul să-i spună ce este stricat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin avocat, a solicitat admiterea cererii de ordonanță președințială, stabilirea domiciliului minorului la reclamant, stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina pârâtei conform veniturilor, stabilirea unui program de găzduire a minorului, astfel cum a solicitat prin cerere. Reclamantul, prin avocat, a arătat că a formulat această acțiune atât pe calea dreptului comun, cât și pe cale de ordonanță președințială pentru că a considerat că este necesar să facă acest lucru. Reclamantul, prin avocat, a arătat că din înscrisuri, din probatoriul pe care l-a administrat rezultă că minorul își dorește să locuiască cu tatăl lui la acest moment. De asemenea, reclamantul, prin avocat, a precizat că rezultă din toate probele, din toate dosarele care au existat pe rolul acestei instanței și al instanțelor superioare, că reclamantul, la momentul divorțului, pentru binele copiilor a considerat că este bine să stea cu mama, a considerat că sunt mai atașați de mamă, însă după aproximativ doi, trei ani de la data la care s-au despărțit în fapt, a constatat că este mai bine pentru minor să locuiască cu tatăl. Reclamantul, prin avocat, a arătat că nu își permite să facă cererea de a locui și minora la tată pentru că este foarte mică și, probabil, ar afectat-o. Reclamantul, prin avocat, a solicitat să se aibă în vedere vârsta copilului, dorința acestuia și stresul la care este supus zilnic. Reclamantul, prin avocat, a menționat că apreciază că a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale pentru a admite această cerere, a dovedit faptul că este și urgent să se ia această măsură, întrucât copilul zilnic îl sună pe reclamant și îl roagă să-l ia la el pentru a-și putea continua școala, pentru a putea să aibă liniște, pentru a putea învăța, pentru a putea fi educat. De asemenea, reclamantul, prin avocat, a precizat că minorul îl amenință că nu va mai veni acasă, că el într-o zi va pleca, va pleca la bunici, va veni la tată, se va pomeni cu el într-o zi acasă. Reclamantul, prin avocat, a arătat că măsura este și provizorie pentru că a introdus și o cerere și pe calea dreptului comun, care va avea termen pe data de 8 iunie, și în aceste condiții solicită admiterea prezentei cereri.
Reclamantul, prin avocat, a solicitat cheltuieli de judecată, sens în care a depus la dosar chitanța nr. 2/04.05.2015.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii, sens în care a solicitat instanței să aibă în vedere că, deși a cerut de urgență să se modifice domiciliul copilului, în realitate acesta nu se ocupă de copil. Astfel, pârâta a precizat că minorul refuză să poarte aparatul dentar, arătând că de dimineață de abia a reușit să-l întoarcă din drum și să-l convingă să și-l pună. De asemenea, pârâta a mai arătat că ieri reclamantul l-a dus pe minor la un concurs organizat la Academia de Studii Economice, de care ea nu a știut, copilul a venit de la tată, a refuzat să-și facă temele, a acuzat dureri de cap. Pârâta a precizat că atunci când are nevoie de ceva, minorul vine numai la ea și cere, însă l-a rugat pe copil să-i mai spună și tatălui pentru că pe ea unele lucruri o depășesc. Indiferent că se va merge pe calea ordonanței președințiale sau pe calea fondului, pârâta a arătat că minorul i-a spus că dacă se va admite acțiunea, va trebui să-și schimbe școala, acesta dorind să meargă la acea școală la care învață copilul actualei soții a reclamantului, acea școală este o școală particulară, învățământul pe care minorul îl urmează acum este unul de stat și consideră că până acum a dat rezultate. Pârâta a menționat că reclamantul nu urmărește să-l sprijine pe copil și de a-l susține, ci își vede propriul interes, respectiv de a-i dovedi actualei soții că este un tată bun și că vrea să-și crească copilul și de a o pune pe ea într-o anumită umbră prin aceste acțiuni pe care le face. Pârâta a mai arătat următoarele: acțiunea nu îndeplinește condițiile cerute de codul de procedură civilă pentru a fi o procedură de urgență; consideră că nu a dovedit pe deplin că este urgentă o astfel de acțiune; chiar dacă minorul și-a exprimat părerea de a merge la tată, motivele pentru care dorește să fie la tata sunt acelea pentru că acolo reclamantul, probabil, a cumpărat anumite bunuri pe care i le-a promis copilului că sunt și ale lui, dar de care se folosește doar copilul actualei soții a reclamantului.
Pârâta a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată și, totodată, a solicitat să se aibă în vedere că este obligată la sultă, este obligată la cheltuieli pe 20 de ani, a făcut niște împrumuturi pentru a merge cu copilul la logopedie, la cursuri de engleză, sens în care a depus înscrisuri la dosar.
Instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.03.2015, reclamantul I. S., a chemat în judecată pe pârâta I. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună stabilirea domiciliului minorului I. C. M., născut la data de 22.09.2004, la domiciliul reclamantului, obligarea pârâtei la plata contribuției de creștere, educare, învățătura și pregătire a minorului I. C. M., stabilirea unui program de găzduire a minorului de către pârâta I. C., după cum urmează: în zilele de week-end, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 17,00 până duminică la ora 17,00; prima jumătate din vacanța de primăvară, prima jumătate din vacanța de vară și prima jumătate din vacanța de iarnă, în anii pari, a doua jumătate din vacanța de primăvară, a doua jumătate din vacanța de vară și a doua jumătate din vacanța de iarnă, în anii impari. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 21.08.1999, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 8560 pronunțată în data de 15.10.2012, în dosarul nr._/303/2012 de Judecătoria Sectorului 6 București, din care au rezultat doi copii minori I. C. M. și I. S. M.. Reclamantul arată că potrivit sentinței civile nr. 8560 pronunțată în data de 15.10.2012 în dosarul nr._/303/2012 de Judecătoria Sectorului 6 București s-a stabilit ca autoritatea părinteasca asupra celor doi minori I. C. M. și I. S. M., să fie exercitată în comun de către ambii părinți, locuința minorilor stabilindu-se la domiciliul reclamantei. Totodată, acesta arată că prin aceeași sentință civilă i s-a încuviințat dreptul de a avea legături personale cu cei doi minori, astfel: cu minorul I. C. M., prin găzduirea acestuia după următorul program: în zilele de week-end, în prima și a treia săptămână din luna, de vineri ora 17,00 până duminică la ora 17,00; prima jumătate din vacanța de primăvară, prima jumătate din vacanța de vară și prima jumătate din vacanța de iarnă, în anii pari, a doua jumătate din vacanța de primăvară, a doua jumătate din vacanța de vară și a doua jumătate din vacanța de iarnă, în anii impari; cu minoră I. S. - M., doar la domiciliul mamei pârâte, după următorul program: în săptămâna a doua și a patra din lună, în zilele de sâmbătă, între orele 13.00-17.00 și duminică, între orele 13.00-17.00. Reclamantul precizează că de la data stabilirii de către instanță a domiciliului minorului la pârâtă, a avut o legătură permanentă cu fiul său, în sensul că pe lângă confortul material pe care i l-a asigurat de-a lungul timpului, are o relație tată-fiu bazată pe prietenie, întâlnirile acestora fiind destul de dese și dorite de ambii. Acesta arată că modul în care pârâta își exercita îndatoririle părintești față de copilul minor I. C. M. s-au schimbat, având față de acesta o atitudine necuviincioasă, îl ceartă și îl apostrofează fără motiv, îl agresează fizic, manifestând un comportament urât față de copil, încercând prin tot felul de metode să pună presiune psihică pe minor. Mai mult decât atât, reclamantul consideră că pârâta nu înțelege că minorul trebuie să crească și să se dezvolte într-un mediu propice, fără dezechilibre emoționale, manifestând un total dezinteres față de aceste aspecte, încercând să-1 influențeze negativ, prin comportamentul pe care îl abordează. Reclamantul consideră că acest comportament, poate provoca un dezechilibru major în dezvoltarea personalității în formare a copilului, fapt ce poate influența pe viitor evoluția cognitivă pozitivă a acestuia, determinând tulburări de personalitate și dezvoltarea unor relații interpersonale bazate pe agresivitate, neîncredere în sine și în ceilalți, inconsistență în comportament. În concluzie, reclamantul apreciază că pârâtei nu-i convine faptul că minorul dorește, în mod cu totul deosebit de a avea legături apropiate atât cu acesta, cât și cu familia acestuia, de a crește alături de tatăl său, într-un mediu adecvat dezvoltării fizice, psihice, intelectuale și morale. Reclamantul solicită instanței să aibă în vedere că deși minorului i s-a stabilit locuința la domiciliul mamei, în ultima perioadă de timp nu mai vrea să locuiască cu aceasta, manifestând în mod conștient dorința de a locui în permanență cu tatăl său. Mai mult decât atât, minorul, probabil din cauza comportamentului agresiv al mamei sale, nu dorește să se mai întoarcă în locuința acesteia și își manifesta interesul de locui cu tatăl în permanență. Din discuțiile purtate cu minorul, reclamantul a sesizat că acesta manifestă o stare de teamă față de pârâta-mamă, iar la fiecare discuție referitoare la traiul împreună cu mama, dovedind o adevărată stare de angoasă, rezultând astfel dorința minorului de a nu mai fi în îngrijirea pârâtei. Reclamantul arată că încearcă să fructifice într-un mod cât mai plăcut și într-o ambianță corespunzătoare timpul petrecut împreună cu fiul său, astfel încât acesta să se simtă bine si să beneficieze de atenția și căldura familiala necesară pentru dezvoltarea armonioasa a unui copil. Învederează instanței că în prezent s-a recăsătorit, și-a întemeiat o nouă familie, în care minorul s-a integrat foarte bine, având o relație foarte bună atât cu actuala soție, cât și cu copilul acesteia. Minorul se simte bine în acest cadru familial, beneficiază de atenția sporită atât a reclamantului, cât și a soției sale, se înțelege și comunica foarte bine cu copilul acesteia. Astfel, reclamantul consideră că este în interesul superior al copilului de a locui în mod continuu cu tatăl său, prin schimbarea domiciliului la acesta. Pe de altă parte, reclamantul arată că între acesta și minor exista o strânsă legătură de afectivitate, legătură care există și între minorul I. C. M. și bunicii paterni, ce nu poate fi distrusă datorită atitudinii vădit negativă a pârâtei care dorește întreruperea legăturii minorului cu reclamantul și familia acestuia. Acesta consideră că pentru o dezvoltarea echilibrată psihică și afectivă, climatul familiei sale, respectiv acesta și părinții săi, este mult mai adecvat, având în vedere și faptul că acesta se afla în plină perioadă de formare psihică. Având în vedere faptul că fiul său are o relație foarte apropiată de bunicii săi, fiind familiarizat cu aceștia cât și cu spațiul de locuit, reclamantul consideră că îi oferă minorului un mediu stabil atât din punct de vedere psiho - afectiv, cât și din punct de vedere locativ. Față de cele expuse, reclamantul consideră că este în interesul superior al minorului ca autoritatea părinteasca să fie exercitată numai de către tatăl-reclamant, astfel încât să se dezvolte armonios și în concordanță cu necesitățile specifice vârstei. Reclamantul apreciază că în favoarea sa există o aparență în drept, precum și necesitatea luării unor măsuri provizorii pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara altfel și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia unei executări. Acesta arată că a fost nevoit să promoveze prezenta acțiune pentru a preîntâmpina prejudicierea dezvoltării armonioase a minorului.
Față de cele expuse, reclamantul consideră că prezenta cerere formulată pe calea ordonanței președențiale este justificată și întemeiată, solicitând admiterea acesteia.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 996 cod proc.civilă.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul și audierea minorului.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, în copie, carte de identitate pârâtă, certificate de naștere minori, sentința civilă nr. 8560/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, sentința civil nr.1060/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, sentința civilă nr. 6649/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, sentința civilă nr. 3109/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, decizia civilă nr. 1061A pronunțată de Tribunalul București, referat propunere clasare, adeverința nr. 313/12.05. 2014.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute procedurii ordonanței președințiale, nefiind dovedite urgența, vremelnicia, neexistând aparenta in drept. De asemenea, solicită respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pârâta apreciază că cererea este formulată cu rea-credință, având scopul de a-i produce un dezechilibru financiar. Aceasta arată că reclamantul se folosește de protecția pe care legea o conferă părintelui pentru care copilul are o afinitate crescută în urma avantajelor materiale pe care copilul le procura în urma vizitelor scurte. Dorința copilului la care face referire reclamantul, în opinia pârâtei, se datorează faptului că în mod permanent este supus acelui stres de a i se lua ce este al lui de către celălalt copil. Pârâta arată că atunci când i-a cerut reclamantului ajutorul legat de nevoile pe care minorul le are, fie material sau spiritual, a fost refuzată, invocând fie este prea scump, fie nu este de acord întrucât copii colegilor merg în altă parte, fie are alt program. De la momentul la care instanța de judecată a stabilit domiciliul copilului, pârâta arată că ea a fost cea care a stabilit un program minimal pentru ambii copii pentru ca aceștia să se dezvolte armonios, să nu le fie îngrădite anumite drepturi, aă stabilit programul de lecții, impunând si solicitând totodată familiei tatălui respectarea acestui program. Pârâta menționează că minorul și-a exprimat părerea față de familia reclamantului, afirmând că actuala soție a acestuia folosește un ton ridicat atunci când este nervoasă, apreciind că nu îi pot fi încurajate astfel de purtări minorului, acesta trebuie educat în sensul de a cunoaște cine îi sunt părinții, de cine trebuie sa asculte, care este diferența între părinți si bunici si cine trebuie sa îi crească, care sunt regulile de conviețuire inclusiv în societate, nu doar să li se impună niște dogme.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinare pe dispozițiile art. 205 cod proc.civilă și Legea nr. 272/2004.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul și orice alte probe ar rezulta din dezbateri.
În temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și interogatorii.
S-au efectuat în cauză anchete sociale la domiciliul părților.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8560/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2012, instanța a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între I. Ș. și I. C., exercitarea autorității părintești a minorilor C.-M. și S.-M. în comun de ambii părinți, stabilirea locuinței minorilor la mamă, contribuția tatălui la cheltuielile minorilor și stabilirea unui program de vizitare a minorilor de către tată.
Potrivit art. 996 Cod procedură civilă “instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Aceste dispoziții legale instituie patru condiții, cumulative, pentru luarea unei măsuri pe calea ordonanței președințiale, respectiv aparența de drept în favoarea reclamantului, urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului, enumerând, totodată, categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În ceea ce privește vremelnicia, aceasta presupune că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, ci este o cale de a dispune o măsură provizorie.
Referitor la condiția neprejudecării fondului, problema care se ridică este aceea dacă, pe baza probatoriului limitat pe care îl permite procedura ordonanței președințiale, se poate soluționa cererea fără a se anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun, dacă pe baza examinării sumare a probelor se poate stabili care dintre părți are de partea sa aparența dreptului și justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice, condiția aparenței de drept fiind strâns legată de condiția neprejudecării fondului.
Condiția de admisibilitate a caracterului provizoriu este îndeplinită în cauză, întrucât măsurile luate pe calea ordonanței președințiale sunt valabile doar până la soluționarea litigiului pe fond, în dosarul având ca obiect stabilirea locuinței minorului la tată.
De asemenea, este îndeplinită și condiția neprejudecării fondului, întrucât în cauză instanța nu va face o dezlegare a fondului litigiului între părți, ci va verifica dacă în favoarea reclamantului există aparența de drept, printr-o analiză sumară a probelor.
În ceea ce privește aparența de drept, instanța constată că aceasta nu poate fi stabilită în cauză a fi în favoarea reclamantului, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că s-ar impune schimbarea locuinței minorului la domiciliul tatălui.
Pentru aceleași motive, nu este întrunită nici condiția urgenței.
Astfel, prin probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și interogatoriu pârâtei, reclamantul nu a dovedit faptul că mama copilului ar avea față de acesta o atitudine necuviincioasă, că l-ar certa și l-ar apostrofa fără motiv, că l-ar agresa fizic, manifestând un comportament urât față de copil, încercând prin tot felul de metode să creeze presiune psihică asupra minorului. Pârâta a răspuns la interogatoriu că aceasta într-adevăr îl ceartă pe minor, însă nu fără motiv, ci pentru că minorul are o atitudine necorespunzătoare atunci când se întoarce de la tată, manifestând lipsă de respect față de mama sau nerespectând anumite reguli stabilite de mamă în scopul protejării stării de sănătate a copilului, cum ar fi purtarea aparatului dentar.
Inscrisurile susținute a cuprinde convorbirile electronice purtate între tată și minor nu vor fi luate în considerare în ansamblul probator, întrucât nu sunt cunoscute instanței împrejurările în care au fost întocmite aceste înscrisuri.
Totodată, nu poate fi luată în considerare în ansamblul probator nici aspectele relatate de minor cu ocazia audierii acestuia în carmera de consiliu de către instanță, audierea minorului neconstituind probă în cauză.
Cu toate acestea, întrucât audierea minorului are ca scop, potrivit dispozițiilor art. 264 Cod procedură civilă, exprimarea de către minor a dorinței sale cu privire la situația sa juridică (în speță, stabilirea locuinței), instanța are în vedere relatările în sensul evaluării stării psihice actuale a acestuia, determinate de comportamentul mamei. Astfel, minorul a susținut că mama îl ceartă fără motiv, însă acesta nu a transmis faptul că ar resimți un dezechilibru major din acest motiv, dezechilibru care să impună luarea de urgență a unei măsuri. Minorul a arătat că dorește să o viziteze pe mamă, că se înțelege mai bine cu aceasta decât cu actuala soție a tatălui, justificând această « înțelegere » prin aceea că « este mama lui », și că i s-a făcut dor de mamă atunci când a stat mai mult timp la tată. De asemenea, minorul a relatat că în continuare are rezultate foarte bune la învățătură, fără a evidenția o schimbare în acest sens din cauza comportamentului mamei.
Reținând toate aceste aspecte, instanța constată ca nefiind întemeiată susținerea reclamantului în sensul că există o situație de urgență care impune luarea unei măsuri pe calea ordonanței președințiale, respectiv aceea că acest comportament al mamei poate provoca un dezechilibru major în dezvoltarea personalității în formare a copilului.
Așadar, din probatoriul sumar impus a fi administrat în procedura ordonanței președințiale nu a rezultat nici o situație de urgență care ar impune luarea unei măsuri în privința minorului pe calea ordonanței președințiale, și nici aparența de drept în favoarea reclamantului, în sensul stabilirii locuinței minorului, provizoriu, la tată, faptul că minorul este certat de mamă și nu mai dorește să mai locuiască cu aceasta nefiind suficientă justificare pentru schimbarea locuinței minorului.
Pentru aceste considerente, nefiind întrunite în cauză toate condițiile stabilite de lege pentru luarea unei măsuri pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, în temeiul art. 996 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea, ca inadmisibilă.
Întrucât soluția asupra cererilor accesorii de obligare a pârâtei la plata contribuției la cheltuielile minorului și stabilire a unui program de vizitare în favoarea pârâtei depinde de soluția asupra capătului principal de cerere, instanța constată că se impune respingerea ca inadmisibilă și a cererilor accesorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul I. Ș., CNP_, cu domiciliul în P., ., județul Ilfov, în contradictoriu cu pârâta I. C., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., Sector 6, cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, Sector 6, ca inadmisibilă.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./20.05.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3395/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 6/2015. Judecătoria... → |
|---|
