Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3395/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3395/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 3395/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3395
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect exercitarea autorității părintești, privind pe reclamantul-pârât S. S. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant T. Ș. G., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria L..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul-pârât, prin avocat A. A., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 10) și pârâta-reclamantă, prin avocat C. D.-D., care a depus împuternicire avocațială la dosar (fila 113), lipsind reprezentantul Autorității Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța, în temeiul art. 131 C.proc.civ., a pus în discuție competența Judecătoriei Sectorului 6 București.
Reclamantul-pârât, prin avocat, a arătat că ar fi competentă Judecătoria Sectorului 6 București, dar știind soluția pronunțată în ordonanța președințială pe aceeași problemă, lasă la aprecierea instanței.
Pârâta-reclamantă, prin avocat, a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei, având în vedere domiciliul minorilor.
La interpelarea instanței, pârâta-reclamantă, prin avocat, a precizat că înțelege să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
În ceea ce privește excepția invocată de pârâta-reclamantă, reclamantul-pârât, prin avocat, a arătat că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, față de dispozițiile art. 94 C.proc.civ., a reținut competența generală, materială a Judecătoriei.
Instanța a reținut spre soluționare excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată de pârâta-reclamantă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 29.12.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, reclamantul S. S. în contradictoriu cu pârâta T. Ș.-G. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: exercitarea autorității părintești asupra minorilor S.-T. M., născut la data 21.05.2006, și S.-T. A., născut la data de 01.11.2012, exclusiv de către de tată; stabilirea locuinței minorilor la tată.
În motivarea cererii, reclamantul a precizat că prezenta acțiune are drept cauză majoră afecțiunea psihiatrică gravă a pârâtei și rolul de a pune copiii la adăpost de un real pericol. Reclamantul a arătat că pârâta a fost diagnosticată cu tulburare afectivă bipolară, cu episoade maniacale. Reclamantul a precizat că în timpul stărilor maniacale, pârâta nu se mai poate controla și devine o sursă de pericol atât pentru ea, cât și pentru cei din jur, pentru ca ulterior, după trecerea acestor stări, care au o durată de până la trei luni și sporadic mai îndelungată, să redevină un om normal și o mamă afectuoasă. Reclamantul a arătat că refuzul pârâtei de a-și lua medicația prescrisă, de a se interna pentru tratament, conform recomandărilor medicilor, dar mai ales atenționarea extrem de energică a doamnei doctor psihiatru T. M., care i-a spus tranșant să nu lase copiii singuri cu mama, l-au determinat să mute copiii în L., atât cu locuința, cât și cu unitățile de învățământ. Astfel, reclamantul a precizat că în prezent copiii frecventează unități de învățământ din L., M. la școală, iar A. la grădiniță, ambii copii fiind integrați perfect.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 C.proc.civ., art. 397, art. 398, art. 400, art. 529 și art. 530 C.proc.civ., precum și pe dispozițiile Legii nr. 272/2004.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei, a probei testimoniale, a probei cu expertiza medico-legală psihiatrică a pârâtei, a probei cu ancheta psihosocială, a probei cu înregistrări audio-video, precum și evaluarea psihologică a copiilor și a părinților.
În susținerea cererii, reclamantul a anexat, în copie, înscrisuri (filele 11-45).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, precum și cerere reconvențională prin care a solicitat: exercitarea autorității părintești asupra minorilor S.-T. M., născut la data 21.05.2006, și S.-T. A., născut la data de 01.11.2012, în comun, de către ambii părinți; stabilirea locuinței minorilor la mamă; obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere lunară, pentru fiecare dintre minori, conform veniturilor acestuia; obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, pârâta a arătat că, în situația în care instanța va admite cererea reclamantului, solicită încuviințarea următorului program de vizitare a minorilor, astfel: primul și al treilea week-end de vineri ora 14.00 până duminică ora 20.00, în domiciliul său; ½ din perioada tuturor vacanțelor școlare, de ziua de naștere a copiilor și de zilele onomastice, 1 iunie, de ziua sa de naștere, urmând ca sărbătorile de C., Anul Nou, P. să fie petrecute alternativ la mamă și la tată.
În drept, întâmpinarea și cererea reconvențională au fost întemeiate pe dispozițiile art. 205, art. 209, art. 483 și urm., art. 503, art. 505 alin. 2, art. 499 și pe dispozițiile Legii nr. 272/2004.
În dovedirea întâmpinării și a cererii reconvenționale, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu, a probei testimoniale și efectuarea unei anchete sociale la domiciliile ambelor părți.
La termenul de judecată din data de 11.05.2015, pârâta-reclamantă, prin avocat, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția invocată, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 114 Cod procedură civilă, care stabilesc o competență exclusivă și absolută a instanței în cazul cererilor privind ocrotirea persoanelor fizice date de codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, astfel de cereri sunt de competența instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Potrivit dispozițiilor art. 105 Cod civil, „sunt supuși unor măsuri speciale de ocrotire minorii”, iar potrivit dispozițiilor art. 106 Cod civil, „ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.” Rezultă din prevederile art. 105 cod civil că minorii (fără a reglementa o distincție de orice fel în privința acestora) sunt supuși unor măsuri speciale de ocrotire. De asemenea, din ansamblul dispozițiilor Codului civil și ale legii speciale nr. 272/2004, modificată, ce stabilesc situația juridică a minorilor în general, rezultă că orice măsură reglementată în legătură cu orice minor este considerată a fi o măsură de protecție specială. Totodată, prevederile art. 106 Cod civil arată că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar potrivit art. 483 Cod civil, exercitarea autorității părintești constituie o măsură de ocrotire a minorului prin părinți, care se realizează numai în interesul superior al copilului.
Prezentul litigiu are ca obiect exercitarea autorității părintești, iar la momentul formulării cererii de chemare în judecată domiciliul persoanei ocrotite, respectiv al minorilor, era situat în orașul L., unde locuiau alături de reclamant, aspect care rezultă din precizările reclamantului din cererea de chemare în judecată, acesta menționând că a dus copiii să locuiască în orașul L. (se presupune că a făcut acest lucru anterior formulării cererii de chemare în judecată de vreme ce este în măsură să precizeze aceste aspecte în cuprinsul cererii), precum și că ambii minori sunt înscriși în prezent la unități de învățământ din L.; rezultă, de asemenea, din înscrisul depus la fila 14 dosar, în care se consemnează că reclamantul are stabilită reședința în orașul L. din data de 14.03.2014 pentru o perioadă de un an.
Față de considerentele arătate, având în vedere domiciliul minorilor la data formulării cererii de chemare în judecată, precum și dispozițiile legale mai sus arătate, instanța reține că în cauză competența de soluționare aparține instanței de la domiciliul persoanei ocrotie, respectiv Judecătoriei L.-Gară.
Prin urmare, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei L.-Gară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul-pârât S. S., cu domiciliul ales la C.. de av. „A. A.”, cu sediul în București, ., ., . în contradictoriu cu pârâta-reclamantă T. Ș. G., cu domiciliul în București, ., ., ., Sector 2, cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria L., cu sediul în ., în favoarea Judecătoriei L.-Gară.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./15.05.2015
| ← Contestatie la executare. Sentința nr. 2924/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3592/2015.... → |
|---|
