Contestatie la executare. Sentința nr. 2924/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2924/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 2924/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2924
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 24.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. V.
GREFIER B. E.
Pe rol urmează pronunțarea hotărârii în cauza civilă de față având ca obiect „contestație la executare”, privind pe contestatorul L. A. în contradictoriu cu intimata L. A. E. ,cu participarea B. R. N..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul din 23.04.2015 și sunt consemnate în încheierea la acea ședință din Camera de Consilii – ce face parte integrantă din prezenta hotărâre - când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea hotărârii, azi 24.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2015, contestatorul L. A. a formulat în contradictoriu cu intimații B. R. N. și L. A. E., contestație la executare, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înlăturarea penalității stabilite prin încheierea din data de 12.01.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 în dosarul nr._/303/2014.
În motivare, contestatorul a arătat că prin încheierea menționată, instanța a dispus obligarea sa la plata unei penalități în cuantum de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu, în favoarea creditoarei L. A. E., motivat de faptul că nu a dat curs somației executorului judecătoresc de a-l duce pe fiul său, Ș.-D., la biroul acestuia, de unde ar fi urmat să-l preia creditoarea. A considerat că judecătorul a dispus această măsură fără a se apleca asupra altor aspecte ale cauzei și a interpretat greșit și corespondența contestatorului cu executorul judecătoresc, reținând că nu dă curs executării silite. A solicitat să se ia act de faptul că, în data de 12.09.2014 - ziua pronunțării fondului divorțului - i-a dat copiii creditoarei, tocmai în vederea executării, de bună voie, a dispozitivului titlului executoriu, fiind încredințat că aceasta va merge cu copiii la bunicii materni, acolo unde declarase, în timpul divorțului, că va locui cu minorii și unde se făcuse și ancheta psiho-socială. După câteva zile, creditoarea, fără să îl anunțe sau să-i ceară acordul, așa cum prevede legea - a luat copiii și s-a mutat la Iași, în casa concubinului său, l-a înscris pe fiul lor cel mare la o grădiniță din Iași ( deși ea îl înscrisese la grădinița din București), la o grupă de vârsta inferioară lui astfel că, la sfârșitul lunii septembrie, când contestatorul a luat copiii în weekend, a fost pus în fața faptului împlinit. A arătat că în data de 26 septembrie, conform înțelegerii lor, a plecat la Focșani, la bunicii materni, să-i ia pe copii și când a ajuns acolo, soția acestuia i-a dat copiii în fața porții, le-a pus hăinuțele lor în portbagaj și i-a spus să-i aducă în data de 29, ora 20.00 la Iași. Aducând copiii la casa lor, după acest weekend nu au mai vrut să meargă la Iași, M., fiul cel mare, spunându-i că nu vrea să meargă la acea grădiniță, că este în grupă cu copii mici care plâng și că el vrea să stea la casa lui și să meargă la grădinița lui. Dorind să respecte convenția cu mama lor, contestatorul a arătat că a rugat-o pe sora sa să îl ajute și, după ce aceasta a zis că merge cu ei, M. s-a urcat în mașină și au plecat spre Iași; pe drum, a sunat-o pe soția lui și i-a cerut să-i dea adresa exactă unde locuiește, spunându-i că vrea să vadă și el în ce condiții locuiesc copiii, dar aceasta a refuzat și i-a cerut să-i ducă copiii într-o benzinărie de la marginea orașului, lucru cu care contestatorul susține că nu a fost de acord, insistând asupra condițiilor de locuit ale copiilor. Lovindu-se de refuzul acesteia, i-a spus să vină lângă Focșani, la părinții ei, unde declarase că va locui și de unde îi luase pe cei doi copii dar, când a ajuns la socrii săi, aceștia i-au spus că ea nu vine și i-au invitat în casă. M. a coborât din mașină și au intrat cu toții în casă, dar când bunica l-a întrebat dacă nu vrea să rămână la ea, copilul a spus că vrea să se întoarcă la București, la casa lui. În atare condiții, le-a spus bunicilor că nu-i poate lăsa acolo, dacă mama lor a refuzat să vină să-i ia și bunicii au fost de acord ca acesta să se întoarcă la București cu copiii.
Ulterior, arată că a avut mai multe discuții cu soția sa și i-a cerut să vină, când vrea, să stea cu copiii cât vrea și să-l convingă pe M. să meargă cu ea, lucru cu care, pe la jumătatea lunii octombrie, a fost de acord. În toate discuțiile avute, i-a spus că deși nu este de acord cu schimbarea locuinței la Iași (atâta vreme cât cumpărase apartamentul de 4 camere în aproprierea apartamentului său tocmai pentru ca, după divorț să stea ea cu copiii acolo și cu cine mai vrea) dacă va reuși să-i convingă pe copii să meargă cu ea, acesta nu se va opune, deși crede că interesul lor este să rămână în București. Cu toate că a fost de acord cu acest lucru și, la sfârșitul lunii octombrie, a venit mai multe zile și l-au du, împreună, pe fiul cel mare la grădiniță, după care venea și stătea și cu cel mic, a demarat procedura executării silite și, în ziua în care știa că va primi contestatorul somația de la executor, l-a luat pe M. de la grădiniță în timpul programului și l-a dus la rudele sale din București, venind seara să-l ia și pe Ș., dar acesta - așa mic cum este - a spus că nu vrea să meargă cu mama lui.A arătat că i-a cerut creditoarei să pună mai presus de dorința ei interesul copiilor, să nu se grăbească să plece la Iași, la concubinul său, ci să mai rămână în București până se obișnuiesc copiii cu faptul că nu vor mai locui împreună, dar aceasta i-a spus că fericirea ei este la Iași și dacă mama este fericită și copiii sunt fericiți și că, în timp, se vor obișnui, chiar dacă acum plâng și nu vor să meargă cu ea.
Chiar dacă executarea silită este o procedură legală, i s-a părut că este inuman să aducă un copil de 2 ani la un executor judecătoresc, atâta vreme cât el spune că vrea să stea cu tati și, pentru a evita acest lucru, i-a trimis doamnei executor, cu o seară înainte de data stabilită pentru predarea minorului, o înștiințare prin care i-a spus că nu va veni și i-a solicitat să stabilească o altă dată la care să vină la domiciliul minorului și să procedeze conform art. 912 NCPC. În același timp, i-a cerut același lucru și soției sale, pe care a rugat-o să facă un efort și să rezolve această problemă ca doi părinți responsabili, fără executori sau poliție și i-a spus că trebuie să facă ce este mai bine pentru copiii lor, dar aceasta i-a spus că trebuie să respecte decizia instanței, cu orice risc.
În dorința sa de a respecta decizia instanței, dar fără a traumatiza copiii, contestatorul a menționat că a sunat-o și i-a spus că, în data de 1 Decembrie îl va aduce pe Ș. la părinții ei și a rugat-o să îl aducă și ea pe M., să stea și copiii împreună și să poată sta și contestatorul cu el câteva ore și, dacă Ș. va dori să meargă cu ea, nu se va opune. A vrut să facă această întâlnire la părinții ei pentru ca ea să aibă siguranța că nu îl va lua pe M. și că, dacă fiul cel mic vrea să rămână cu ea, nu va avea nicio problemă să-l oprească. Cum i-a spus că va veni cu M., l-a luat pe Ș., i-a luat și pe părinții săi și au plecat la Focșani, oprindu-se, în drum, și la bunicii soției, pentru a-l vedea și ei pe Ș. dar, când se apropiau de Focșani, l-a sunat și i-a spus că s-a răzgândit și nu mai vine și că, dacă vrea, să-i ducă copilul la Iași. Contestatorul a precizat că i-a cerut să se gândească la Ș., că este mic și a făcut un drum de câteva ore și i-a spus că îl aduce pe fiul lor la locuința declarată de ea în fața instanței că va fi locuința ei și a copiilor și i-a cerut să vină să-l ia, după care și-au continuat drumul, au ajuns la Focșani și, văzând că nu a venit, a stat un pic la bunicii materni, după care s-au întors la București. Aceasta a fost a doua încercare de a executa voluntar, în afara oricărei constrângeri și în lipsa oricărei persoane străine, dispozițiile instanței referitoare la locuința minorilor.
A mai precizat faptul că, la începutul lunii ianuarie, a fost sunat de soția sa care i-a spus că este la ușa apartamentului contestatorului cu executorul judecătoresc și cu un reprezentant de la DGASPC și că a venit să-l ia pe Ș. și i-a cerut să deschidă ușa dar i-a spus că nu a fost anunțat că va veni executorul judecătoresc și nici contestatorul, nici el și nici Ș. nu sunt acasă dar că poate să vină după ora 20.00 să-l vadă pe Ș., lucru care nu s-a mai întâmplat.
Ulterior acestei întâmplări, a contactat-o pe doamna A. G. - reprezentanta Direcției de Protecție a Copilului - și a rugat-o să stabilească o dată la care să vină la domiciliul său sau să meargă acesta cu Ș. la Direcție și să facă o evaluare a situației, stabilind cum este mai bine să procedeze cu plecarea copilului la mamă; doamna G. i-a spus că pot face asta dar nu în săptămâna care urmează, deoarece va pleca în concediu dar, la întoarcerea domniei sale, îl va contacta și vor vedea ce este de făcut.
Tot în vederea executării de bună-voie a dispozițiilor instanței, a mai arătat că i-a cerut soției să se întâlnească toți patru la părinții ei, la Focșani, în ideea că va fi mult mai ușor pentru Ș. să se rupă de el și nu va fi nici pentru contestator la fel de greu ca atunci când l-ar lăsa plângând în biroul executorului judecătoresc, dar soția sa a refuzat din nou să vină cu M. la părinții săi și să încerce să facă acest lucru cu cât mai puține daune emoționale.
A mai susținut că, după toate încercările sale de a rezolva această problemă în familie, încercări care s-au lovit permanent de refuzul mamei copiilor, a hotărât să ducă copilul la bunicii materni, să o anunțe pe soție și, dacă vrea, să meargă la părinții ei să-l ia, iar dacă va avea aceeași atitudine în viitor, să apeleze și el la un executor judecătoresc pentru a-și vedea copiii.
Contestatorul a rugat să se observe faptul că a respectat dispoziția instanței chiar din ziua în care s-a stabilit locuința copiilor la mamă și a considerat că dacă a dorit ca, ulterior, preluarea minorilor de către mamă să fie făcută cu concursul familiei extinse și nu prin intermediul unor persoane străine nu echivalează cu nerespectarea hotărârii judecătorești sau a autorității ci fac numai dovada faptului că a pus interesul copiilor mai presus de orice. A considerat că este nevoie de timp pentru a-i pregăti pentru viața pe care le-a trasat-o mama lor, departe de acesta, el fiind foarte prezent și implicat în creșterea lor și în orice altă activitate și nu a putut trece peste refuzul lor de a se muta la Iași. Pe lângă refuzul celor doi copii, nici insensibilitatea mamei la plânsetele lui M. sau faptul că, la o săptămână de la pronunțarea divorțului, ignorându-l total, aceasta a schimbat modul de viață al copiilor, ducându-i într-o locuință nouă, unde nu s-a efectuat anchetă socială și cu persoane despre care nu știa prea multe lucruri, nu au ajutat la această tranziție și a făcut ce a crezut acesta că este mai bine pentru copiii lor.
Având în vedere cele prezentate, a solicitat admiterea contestației și înlăturarea penalității aplicate, exonerându-l de plata acesteia iar, în subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că se impune stabilirea unei penalități în sarcina sa, a solicitat să fie stabilită la minimul prevăzut de lege.
Sub aspect probatoriu, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul creditoarei și a probei testimoniale cu 2 martori.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 905 alin. 5 rap. la art. 711 și urm. Noul Cod procedură civilă.
Au fost anexate cererii de chemare în judecată, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, e-mailuri (filele 12-17).
La data de 17.03.2015, intimata L. A. E. a formulat întâmpinare (filele 33-35), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de către contestatorul L. A.-L. și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate în dosarul nr._/303/2014 precum și a actelor încheiate de către executorul judecătoresc cu consecința menținerii penalității stabilite de către instanța de judecată în cuantum de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivare, intimata L. A. E., cu titlu prealabil, a solicitat să se observe dispozițiile art. 905 alin. 5 C. proc. civ. care prevăd posibilitatea contestatorului de a formula contestație la executare în vederea înlăturării ori reducerii penalității aplicate, însă doar în situația în care acesta și-a executat obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. Astfel, a considerat că este evidentă neexecutarea obligației contestatorului și neexecutarea chiar și cu întârziere a obligației sale ceea ce îl conduce în afara sferei de aplicare a articolului pe care se întemeiază contestația la executare, respectiv art. 905 alin. 5 C. proc. civ. Pentru a se afla sub incidența acestor dispoziții, a considerat că se impune executarea obligației de către contestatorul L. A. L., chiar și cu întârziere iar această întârziere să fie temeinic justificată. Or în prezenta cauză, contestatorul nici măcar nu dorește să își îndeplinească obligațiile ci se împotrivește acestora în orice mod. Astfel, sub aceste aspecte, intimata L. A. E. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
A arătat că prin sentința civilă nr. 6485/12.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 6 București a stabilit următoarele: dispune exercitarea autorității părintești pentru minorii L. M. A. și L. Ș. D. în comun de către ambii părinți. Stabilește domiciliul minorilor la domiciliul mamei. Urmare a neexecutării de bunăvoie de către contestator a hotărârii judecătorești, în sensul de a-i permite să își ia copiii la domiciliul său, respectiv domiciliul ce le-a fost stabilit de către instanță, intimata a fost nevoită de a apela la ajutorul unui executor judecătoresc, formulând astfel o cerere de executare silită. Această cerere a fost încuviințată de către executorul judecătoresc, iar ulterior a fost comunicată către contestator împreună cu o somație prin care i-a fost pus în vedere că la data de 07.11.2014 să se prezinte împreună cu minorii L. M. A. și L. Ș. D. la sediul biroului executorului judecătoresc, în vederea preluării acestora de către intimată. Însă, astfel cum rezultă și din procesul-verbal de constatare întocmit de către executorul judecătoresc, contestatorul nu s-a prezentat la sediul convenit astfel că a fost nevoită de a formula o cerere de aplicarea a penalităților, în temeiul art. 905 alin. 3 C. proc. civ.
A rugat să se observe faptul că refuzul contestatorului de a se prezenta la sediul biroului executorului judecătoresc este unul nejustificat iar susținerile contestatorului potrivit cărora minorul s-a opus deplasării sale sunt nejustificate având în vedere faptul că un copil de o asemenea vârstă nu are capacitatea de raționament pentru a conștientiza singur faptele sau dorințele sale. Mai mult, având în vedere că minorul nu a fost adus la întâlnire de către contestator, executorul judecătoresc a fost în imposibilitate de a constata în mod direct presupusul refuz al minorului de a se deplasa la domiciliul intimatei astfel că și aceste susțineri ale contestatorului sunt neîntemeiate.
Intimata a susținut că a procedat de asemenea și la deplasarea la domiciliul contestatorului împreună cu executorul judecătoresc, însă acesta nu a deschis ușa la niciuna dintre cele trei deplasări, refuzând în mod evident aducerea la îndeplinire a obligației sale, în sensul predării minorilor către intimată pentru a fi duși la domiciliul lor. Așadar, toate aceste acte efectuate de către executorul judecătoresc a considerat că sunt în deplină legalitate, contestatorul fiind în mod corect obligat de către Judecătorie la suportarea unei penalități de 300 lei pe fiecare zi de întârziere.
A arătat că, în soluționarea contestației la executare, instanța de judecată are obligația de a analiza condițiile și etapele procedurale ce au condus la admiterea cererii de aplicare a penalităților de întârziere de către instanța de judecată. Ceea ce a considerat că reprezintă elementul esențial este refuzul nejustificat al contestatorului de a-și îndeplini obligațiile prevăzute în titlul executoriu și nicidecum situația de fapt, relația intimatei cu fostul soț ori modul în care aceștia aleg să își educe cei doi copii întrucât aceste aspecte vor fi lămurite de către Judecătoria Sectorului 6 București, în soluționarea dosarului de divorț.
Totodată, a rugat să se observe că întreaga procedură urmată de către executorul judecătoresc este în spiritul legii, acesta respectând întocmai prevederile art. 909 și urm. C. proc. civ. iar în acest sens a încuviințat cererea de executare silită, a comunicat-o contestatorului împreună cu somația, a sesizat instanța de executare pentru a face aplicarea prevederilor art. 905 C. proc. civ. ca urmare a refuzului acestuia de a se conforma somației executorului.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 715 alin. 3 Cod procedură civilă corob. cu art. 205 Cod procedură civilă, art. 905 alin. 3 Cod procedură civilă, art. 909 și urm. Cod procedură civilă.
Sub aspect probatoriu, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
De asemenea, intimata a solicitat să se dispună obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
Întâmpinarea nu a fost însoțită de înscrisuri.
La data de 17.03.2015, intimata B. R. N. a depus la dosarul cauzei, copie de pe dosarul de executare nr. 116/2014, privind pe L. A. L. și L. A. E. (filele 39-155) și a solicitat ca în temeiul art. 716 Cod procedură civilă, partea interesată să achite cheltuielile ocazionate de întocmirea duplicatului dosarului de executare, în cuantum de 145,08 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: prin încheierea din data de 12.01.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 în dosarul nr._/303/2014 a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc R. N. și a fost obligat debitorul L. A. L. la plata către creditoare a unei penalități în cuantum de 300 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlu executoriu .
Potrivit actelor dosarului de executare silită nr. 116/2014 aflat pe rolul B. R. N., titlul executoriu pus în executare silită este reprezentat de sentința civilă nr. 6485/12.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, iar obligația ce se încearcă a se realiza prin constrângerea debitorului la plata de penalități este cea de stabilire a locuinței minorilor L. M. A. și L. Ș. –D. la domiciliul mamei intimate ;
Instanța reține că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea pronunțată de executorul judecătoresc la data de 24.10.2014 și că la data de 27.10.2014 executorul a emis somație debitorului punându-i în vederea acestuia ca la data de 07.11.2014, ora 15,00 să se prezinte cu cei doi copii la sediul executorului judecătoresc pentru aducerea la îndeplinire a dispoziției titlului executoriu privind stabilirea domiciliului minorilor la domiciliul mamei .
La data de 06.11.2014 executorul judecătoresc înregistrează cererea debitorului prin care acesta declară că nu se opune executării acestei obligații, înștiințează pe executor asupra situației concrete a minorilor ( că ambii minori refuză să o urmeze pe mamă în domiciliul acesteia, că minorul M.-A. se află deja la domiciliul creditoarei, fiind luat în forță de creditoare, din unitatea de învățământ ), înștiințează asupra declarării apelului împotriva titlului executoriu și-i solicită să stabilească o dată la care executorul judecătoresc să constate refuzul copiilor și să declanșeze procedura prevăzută de art. 912 cod.proc.civ. Prin această înștiințare debitorul a învederat că se află în imposibilitate de a da curs invitației executorului judecătoresc în contra voinței copiilor și anexează în dovedirea susținerilor sale cererea de apel împotriva titlului executoriu precum și cererea de suspendarea executării provizorii a titlului executoriu, adresată instanței de apel,
La termenul fixat de executorul judecătoresc, astfel cum rezultă din procesul verbal din 07.11.2014 ( fila 61) creditoarea a confirmat susținerea debitorului în sensul că minorul M.-A. se află deja la domiciliul său .
Instanța reține că titlul executoriu vizează stabilirea domiciliului a doi copii minori la domiciliul mamei, că la data de 07.11.2014 obligația privind stabilirea domiciliului copilului M. A. era executată ( fi voluntar de către debitor fie prin constrângere exercitată de creditor – deși această constrângere este oprită de dispozițiile art. 910 alin. 4 cod.proc.civ.) astfel că executarea silită continuă doar pentru o parte din obligație, cea vizând preluarea minorului Ș. D. .
Instanța reține de asemenea că la câteva zile de la termenul fixat de executor, respectiv la data de 11.11.2014 debitorul personal s-a prezentat la sediul executorului judecătoresc pentru studierea dosarului de executare ( sens în care a fost întocmit procesul verbal din 11.11.2014- fila 62) și că deși cererea privind constatarea refuzului copilului, depusă de debitor la data de 06.11.2014 nu primise nicio soluție din partea executorului judecătoresc, acesta nu numai că încearcă o lămurire cu debitorul pentru soluționarea cererii dar promovează cererea de penalități la data de 24.11.2014 ;
Instanța reține că solicitarea debitorului, adresată executorului judecătoresc de a urma procedura prevăzută de art. 912 cod.proc.civ., nu reprezintă opoziție a debitorului la executarea titlului executoriu și ici „neconformare” față de somație și că într-o atare situație „constrângerea” debitorului la executare prin aplicarea de penalități în condițiile art. 905 nu este posibilă decât în aplicarea dispozițiilor art. 912 pct. 5 cod.proc.civ.
Această cerere ,adresată de debitor executorului mai înainte de termenul fixat prin somație, nu reprezintă o atitudine de „neconformare” a debitorului somației executorului în sensul art. 909 alin.3 cod.proc.civ. și prin urmare nu justifică apelarea acestuia la constrângerea prin aplicarea de penalități ( art. 905 cod.proc.civ.) .
Instanța reține că procedura de executare silită a hotărârilor judecătorești referitoare la minori reglementată de art. 909-913 cod.proc.civ. cuprinde două situații distincte:
- o primă situație vizează refuzul debitorului însuși ( părintelui la care se află copilul) – fie refuz expres exprimat ,fie refuz prezumat din faptul neconformării debitorului la somație și neexecutării voluntare ; în această situație dispozițiile art. 909 alin. 3 cod.proc.civ. trimițând la dispozițiile art. 905 face posibilă constrângerea debitorului prin aplicarea de penalități, imediat ce s-a constata că debitorul personal este cel care se opune executării
- o a doua situație vizează refuzul minorului, caz special reglementat de art. 912 cod.proc.civ. și care, în concordanță cu regula cuprinsă în dispoziția art. 910 alin. 4 ( Nu este prmis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea) instituie o procedură de consiliere psihologică a copilului, menită fie a înlătura aversiunea copilului față de părinte, fie a identifica eventualele alte cauze ale refuzului copilului de a-l părăsi pe debitor și de a-l urma pe creditor, pentru ca, având cunoștință de aceste cauze, părinții și instituțiile cu atribuții în promovarea și ocrotirea drepturilor copilului să fie în măsură a acționa în sensul ce corespunde interesului copilului .
În această a doua situație, constrângerea debitorului prin aplicarea de penalități poate avea loc în condițiile arătate de art. 912 pct. 5, respectiv numai după finalizarea programului de consiliere și după reluarea executării silite ( art. 912 alin. 4) .
Reținând că solicitarea debitorului de fixare a unui termen pentru ca executorul să constate refuzul copilului și să declanșeze procedura prevăzute de art. 912 cod.proc.viv., nesoluționată de executorul judecătoresc nu poate fi considerată ca o „neconformare” a debitorului și nu poate induce o prezumție de culpă în sarcina debitorului pentru nesoluționarea cererii de către executor instanța apreciază că în lipsa procesului verbal întocmit de executor, în sensul de a fi constatat sau nu refuzul copilului nu se poate aprecia nici dacă în cauză se impunea urmarea procedurii prevăzute de art. 912 cod.proc.civ. și pe cale de consecință nu se poate stabili nici dacă constrângerea debitorului era posibilă prin aplicarea art. 909 alin. 3 sau prin aplicarea art. 912 alin. 5 cod.proc.civ.
În plus, instanța reține că chiar pentru ipoteza în care s-au aplicat aceste penalități în considerarea refuzului personal al debitorului la executare – în aplicarea dispozițiilor art. 909 alin. 3 și art. 905 cod.proc.civ., , potrivit dispozițiilor art. 905 alin. 5 cod.proc.civ. „ Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării”
Potrivit probelor administrate în cauză și lămuririlor aduse de intimata creditoare în fața instanței, executarea voluntară a acestei obligații nu a fost posibilă datorită refuzului creditoarei de a prelua copilul altfel decât în prezența unui reprezentant al DGASPC sau a executorului judecătoresc ; debitorul a încercat de mai multe ori executarea voluntară, aspecte recunoscute de creditoare iar întârzierea în executare a fost cauzată de teama invocată de creditoare în a se întâlni cu debitorul, chiar dacă debitorul a încercat a înlătura această teamă, propunând creditoarei să se întâlnească la domiciliul părinților acesteia, unde puteau fi prezente persoane apropiate reclamantei sau chiar persoane angajate de aceasta în a-i garanta securitatea însă deși s-a deplasat de două ori în Focșani, la domiciliul bunicilor materni ai minorilor, reclamanta nu adat curs propunerii fostului soț de a prelua pe copii din acest domiciliu și nu s-a deplasat la domiciliul părinților săi; instanța reține că în final această propunere făcută de debitor a fost acceptată de creditoare astfel că la momentul soluționării contestației copilul Ș. D. fusese preluat de creditoare de la domiciliul bunicilor materni, fără nici un incident și fără să se fi produs evenimentul de care se temea creditoarea.
Reținând că refuzul creditorului în executare este un motiv care justifică nu numi întârzierea în executare ci și neexecutarea propriu zisă ( debitorul la rândul său exercită autoritatea părintească asupra copiilor astfel că nu îi este permis ca sub aparența conformării riguroase față de procedura execuțională și-și abandoneze responsabilitatea părintească și să lase copiii fără ocrotire părintească, în grija altor persoane - fie ei și bunici ) instanța urmează a admite contestația la executare și a înlătura penalitățile aplicate prin încheierea din 12.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul L. A., cu domiciliul procesual ales la avocat Minușa T. cu sediul în București, ., ., ., sector 5, în contradictoriu cu intimata L. A. E., cu domiciliul procesual ales la SCA F., S. & Asociați, cu sediul în București, .. 6, sector 2 și cu B. R. N., cu sediul în București, sector 5, ., ., etaj 2, .> Înlătură penalitățile aplicate contestatorului debitor prin încheierea din 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în cauza nr._/303/2014.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 23.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. V.
GREFIER B. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „contestație la executare”, privind pe contestatorul L. A. în contradictoriu cu intimata L. A. E., cu participarea B. R. N..
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu se prezintă contestatorul personal, legitimat de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și asistat de apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar, intimata personal legitimată de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și asistată de apărător ales, lipsă fiind B. R. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că în data de 14.04.2015 la dosarul cauzei contestatorul a depus prin serviciul registratură un set de acte, un exemplar fiind comunicat intimatei la data de 21.04.2015, după care,
Instanța procedează la luarea unui interogatoriu din oficiu intimatei.
La întrebarea pusă de instanță intimatei L. A. E., aceasta arată că, potrivit hotărârii judecătorești pronunțate, locuința minorilor s-a stabilit la domiciliul său, hotărârea fiind pronunțată pe 12.09.2014, sentința i-a fost comunicată în noiembrie 2014 și în câteva zile, aproximativ o săptămână s-a prezentat la executor pentru punerea în executare. Arată că de la pronunțare până la comunicare a încercat de mai multe ori să-l convingă pe contestator să execute voluntar hotărârea iar acesta i-a răspuns că nu-i dă copii pe motiv că nu vor copiii; l-a crezut parțial, în aceste condiții a venit săptămânal din Iași pentru a vizita copiii însă nu i s-a permis să desfășoare o relație în lipsa familiei paterne, astfel încât să-i ajute pe copii să-și depășească rezervele în a o urma. Arată că, este adevărat că a primit o propunerea din partea contestatorului de a veni în V. și a prelua copii de la părinții săi ( ai intimatei), la acel moment era începută executarea de aproximativ o săptămână – două, arată că nu a avut încredere în contestator și nu a acceptat propunerea. Arată că la momentul la care a primit propunerea nu formulase cererea de penalități. Arată că, a mai primit alte propuneri din partea contestatorului dar numai în medii neoficiale, iar intimata nu avea încredere să accepte în aceste condiții propunerile. Arată că a cerut ajutor Direcției de Protecție a Copilului dar responsabilul de caz i-a comunicat că tatăl copilului ori nu răspunde la telefon ori amână orice întâlnire. Arată că de la momentul pronunțării hotărârii până la momentul de față a primit în concret 4-5 propuneri din partea contestatorului, din 12.04.2015 arată că ambii copii sunt la domiciliul său fiind aduși de contestator la domiciliul părinților săi, ai intimatei, din Focșani . Arată că a fost anunțată cu o săptămână înainte că o să-l aducă, nu au fost prezenți reprezentanți ai autorității tutelare, protecției copilului, organe de poliție la momentul preluării copilului, iar copilul nu s-a opus să rămână în grija sa, a intimatei.
La interpelarea instanței contestatorul L. A., arată că, din momentul pronunțării hotărârii a propus intimatei ca să vină să preia copii, de 3 ori, chiar s-a deplasat spre locuința bunicilor materni din Focșani, hotărâseră această locație Focșani întrucât drumul până la Iași era obositor pentru copii și considera că la Focșani e un mediu mai apropiat, mai confortabil copiilor întrucât erau prezenți și bunicii materni. Arată că intimata a refuzat propunerile sub pretextul că dorește ca preluarea copiilor să se facă cu concursul executorului judecătoresc, a reușit să lase copilul sub supravegherea mamei cu ocazia Paștelui în ziua de 12 aprilie, în această împrejurare mama a acceptat să preia copilul fără executorul judecătoresc.
La interpelarea instanței intimata personal confirmă susținerile contestatorului în sensul că a refuzat propunerile inițiale ale acestuia de a prelua copiii, altfel decât prin intermediul executorului judecătoresc
La interpelarea instanței, față de proba materială, ambii apărători ai părților apreciază lămuritoare răspunsurile părților la interogatoriul din oficiu și că nu mai este utilă cauzei administrarea probei materiale.
Instanța ia act de renunțarea contestatorului la administrarea probei materiale.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului comunicând totodată părților că va amâna pronunțarea hotărârii pentru a doua zi, 24.04.2015 pentru a le da posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Contestatorul prin apărător solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună înlăturarea penalității stabilită prin încheierea din data de 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, având în vedere probatoriul administrat în cauză, răspunsurile intimatei la interogatoriul din oficiu, solicitând a se observa faptul că tatăl a încercat tot timpul să respecte hotărârea judecătorească și să ducă copii la domiciliul părinților intimatei, bunicilor materni însă intimata a refuzat să vină să-i preia de acolo în lipsa unui reprezentant al autorității tutelare sau al protecției copilului iar copiii au refuzat să plece cu mama lor. Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata prin apărător solicită instanței respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea actelor încheiate de executorul judecătoresc cu consecința mențineri penalității stabilite de către instanța de judecată în cuantum de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere. Arată că, faptul că, contestatorul pretinde că minorii au refuzat să plece cu mama lor, executorul judecătoresc nu a constatat în mod direct presupusul refuz al minorului de a se deplasa la domiciliul mamei sale, aceste susțineri fiind neîntemeiate. În ceea ce privește refuzul intimatei arată că, acesteia îi este teamă să vină la București, i-au fost tăiate cauciucurile de la mașină, s-a formulat o plângere penală, domnul are un comportament foarte violent și să se întâlnească numai cu domnul nu ar fi bine pentru aceasta, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise,
D I S P U NE
Amână pronunțarea hotărârii la data de 24.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3157/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3395/2015.... → |
|---|
