Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 5428/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5428/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 5428/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.5428
Ședința publică din data de 02.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: B. L.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamantul F. V. în contradictoriu cu pârâta F. Z. și autoritatea tutelară- Primăria sector 6 București, având ca obiect stabilire program de vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin serviciul registratură, la data de 2.07.2015 pârâta a depus copia cărții sale de identitate și înscrisuri reprezentând diplomă acordată minorei și certificat de grefă eliberat de Tribunalul București – Secția a I. Civilă în dosarul nr._/303/2012.
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetentei teritoriale, raportat la dispozițiile art.114 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2015 sub nr._, reclamantul F. V. în contradictoriu cu pârâta F. Z. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună stabilirea unui program de legături personale în favoarea acestuia cu fiica sa minoră F. D. Ș., născută la data de 09.01.2009, astfel: să o viziteze pe minoră ori de câte ori va reveni în România, fără constrângere și/sau limitare din partea pârâtei, într-un interval de 3 ore/zi, cu luarea minorei din locuința pârâtei; să poată lua minora la reședința sa din România când va veni în țară (de vineri ora 16, până duminică, ora 18), dacă sosirea sa în România se va suprapune cu primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună; să fie informat cu privire la situația școlară și extrașcolară a minorei, starea sa de sănătate și cu orice schimbare survenită în viața fiicei sale; în perioada vacanței de vară să poată lua minora sau minora să poată veni în Germania, la locuința reclamantului, în localitatea Weinbach, Brunnestrase 11, Cod Postai_, în perioada 15 iulie-31 august; în perioada sărbătorilor de iarnă, în anii pari, minora să poată veni/să poată lua minora la locuința sa din Germania, în localitatea Weinbach, Brunnestrase 11, Cod Postai_, de C., în intervalul 20 decembrie-27 decembrie, iar în anii impari de Revelion în intervalul 27 decembrie-4 ianuarie; în perioada sărbătorilor de primăvară, în anii impari, minora să poată veni/să pot lua minora la locuința sa din Germania în localitatea Weinbach, Brunnestrase 11, Cod Poștal_, de P. (de joia anterioară până joia următoare Sărbătorilor P.), cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, s-a căsătorit cu pârâta, la data de 20.10.2007, iar din această căsătorie a rezultat minora F. Ș.-D., născută la data de 09.01.2009. A mai arătat că o cunoaște pe pârâtă de aproximativ 8 ani iar, la scurt timp după ce s-au întâlnit, au format un cuplu. Din dorința de a avea un trai mai bun, în urmă cu patru ani, reclamantul a plecat în Germania pentru a găsi un loc de muncă ce urma să le asigure un trai decent.
Menționează că a lucrat fără forme legale la angajatorul din prezent, fiind extrem de greu, însă fiind muncitor și serios, a reușit și câștige încrederea acestora. În vara anului 2011, după ce și-a petrecut concediul în țară, pârâta și fetița părților l-au însoțit în Germania cu intenția de a se stabili definitiv în acea țară. Având un venit stabil, o locuință corespunzătoare, un loc de muncă, își permitea deci să își aducă familia. Toate acestea s-au petrecut cu acordul angajatorului și chiar la sugestia acestuia care i-a promis tot sprijinul în vederea integrării sale și a familiei sale. În luna august 2012, s-au întors în România pentru a-și petrece concediul împreună cu apropiații acestora din țară, printre care și sora pârâtei și cumnatului acesteia. După ce s-au întors din concediu, pârâta a insistat ca sora și cumnatul acesteia să petreacă câteva zile la aceștia în Germania, înainte de întoarcerea acestora în Italia ( unde ei erau stabiliți). În același timp (mai bine spus tot atunci), a început să insiste să plece în Italia, la sora ei. Pe acest fond s-au creat discuții între părți, întrucât reclamantul nu a dorit să plece în condițiile în care în Germania avea un loc de muncă stabil, un venit sigur care le permitea un trai decent, o locuință cum nici nu ar fi visat să poată avea în țară, D. urma să meargă la grădiniță, iar soția sa să primească un loc de muncă (așa avea promisiuni din partea aceluiași angajator). Nemaifiind de acord cu rămânerea în Germania, pârâta l-a amenințat că va pleca împreună cu fetița în Italia, chiar și fără acesta sau fără voia sa și se va stabili la sora ei. Atunci, reclamantul a constatat că aceasta, în perioada în care reclamantul se afla la serviciu, își făcuse chiar și bagajul, strângând inclusiv hăinuțele celei mici. Realizând că acest lucru a fost premeditat - cel puțin din perioada concediului petrecut în țară (întrucât nu putea să plece cu fetița direct din România în Italia, fără acordul său, motiv pentru care probabil a și acceptat să se întoarcă în Germania împreună cu acesta) și fiind convins că va lua minora și va pleca fără probleme (fiind în Spațiul Schengen), s-a speriat și, neștiind cum să o împiedice să urce cu minora în mașină, a chemat poliția locală. Organele de poliție germane au dat curs apelului, prezentându-se la fața locului imediat. I-au ascultat pe amândoi, culegând informații si din rândul vecinilor acestora, dar și a celor ce nu au fost de față. În urma investigațiilor, le-au recomandat soluționarea amiabilă a problemei legate de minoră (cum era și firesc) și au sugerat (pentru binele și siguranța copilului) ca în acea seară reclamantul să stea cu fetița la niște vecini (care și-au dat acordul în acest sens), iar soția sa-pârâta să rămână în casa în care locuiau cei doi soți pentru ca discuțiile să nu se reaprindă. Pârâtei nu i s-a interzis vreun moment să pătrundă în domiciliu și totodată nu i s-a cerut să părăsească locuința, chiar din contră, i s-a spus să rămână în casă. Aceasta, după ce a petrecut noaptea respectivă în casă (împreuna cu sora și cumnatul său), a plecat a doua zi în Italia împreună cu aceștia, fără ca măcar să îl anunțe, luând cu ea toate hăinuțele fetiței. În luna septembrie a anului 2012 ( după plecarea sa din Germania) pârâta a introdus pe rolul Judecătoriei S. 6 București o cerere de chemare în judecată ce a fost înregistrată sub nr._/303/2012, prin care a solicitat instanței să dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului, stabilirea domiciliului minorei F. Ș. D. la aceasta, obligarea reclamantului la pensie de întreținere în favoarea minorei și revenirea sa la numele anterior căsătoriei. În termen legal, reclamantul a formulat întâmpinare și, pe cale de cerere reconvențională, a solicitat instanței de judecată să dispună desfacerea căsătoriei din culpa comună, exercitarea autorității părintești a minorei F. Ș. D. în comun de către soți, ambii părinți, cu stabilirea domiciliului minorei la reclamant în Germania și obligarea părții adverse la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în raport de valoarea salariului minim pe economie și în conformitate cu dispozițiile legale.
Prin sentința civilă nr.1399 din data de 28.02.2014 pronunțată în dosar nr._/303/2012 de Judecătoria S. 6 București, instanța a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între reclamant și pârâta din culpă comună, exercitarea autorității părintești pentru minora F. Ș.-D., născută la data de 09.01.2009, în comun de ambii părinți, a stabilit domiciliul minorei la domiciliul reclamantului, a dispus revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei - B. și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 187,5 lei cu titlu de contribuție lunară de întreținere în favoarea minorei începând cu data de 07.09.2012 și până la majorat.
Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat apel, iar prin decizia civilă nr.A1708/03.11.2014, Tribunalul București a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă nr. 1399/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în sensul că a stabilit domiciliul minorei Ș. D. născută la data de 09.01.2009 la domiciliul pârâtei și l-a obligat la plata sumei de 800 lei lunar cu titlu de contribuție la întreținerea minorei, de la data introducerii acțiunii (07.09.2012) și până la majoratul beneficiarului contribuției de întreținere, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Hotărârea respectivă este încă neredactată.
La data de 17.12.2015, reclamantul arată că a declarat recurs împotriva deciziei civile nr.A1708/03.11.2014, Tribunalul București, urmând ca motivarea căii de atac să o realizeze după comunicarea deciziei recurate.
Având în vederea acordul său, Judecătoria Sectorului 6 București (în timpul judecării dosarului de divorț) a dispus prin sentința civilă nr.5551/31.05.2013, pronunțată în dosar nr._/303/2012 ca pârâta să o ia pe fetiță din Germania pentru 1 lună în vacanța de vară, în perioada 15.07-15.08, urmând să o readucă în locuința reclamantului din Germania. Pârâta a venit în Germania și a luat copilul de la domiciliul reclamantului în data de 15 iulie 2013 și nu l-a mai readus.
În data de 28.02.2014 a fost pronunțată sentința civilă nr.1399 prin care, așa cum a arătat, Judecătoria Sectorului 6 a dispus stabilirea locuinței minorei la reclamant, în Germania, acolo unde era și reședința sa obișnuită până când pârâta a luat-o și a refuzat să o înapoieze. Orice încercare de a stabili un dialog cu pârâta și ulterior acestei dispoziții a instanței de judecată, s-a dovedit a fi un eșec, ca și anterior hotărârii instanței asupra locuinței minorei. Aceasta a refuzat să răspundă oricărui apel, oricărui mesaj.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.194, 453, art.401 și urm. Cod civil, fiind însoțită de înscrisuri, în copie aflate la filele 10-37.
La data de 5.05.2015, prin serviciul registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care înțelege să invoce excepția necompetenței teritoriale, deoarece domiciliul său se află în județul V., . locuiește cu minora de la momentul în care a venit cu aceasta în România din Germania, de la tatăl reclamant, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei V.. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii.
Potrivit art. 114 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, competența teritorială aparține instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
În speță, minora locuiește alături de mama sa în Județul V., ., domiciliul de fapt al minorei se află în județul V., motiv pentru care sub aspectul competenței teritoriale este competentă spre a soluționa prezența cauză Judecătoria Huși și nu Judecătoria sectorului 6 București.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile prevăzute de art. 114, 453, art.205 - 208 Noul Cod de procedură civilă.
La data de 15.05.2015, prin serviciul registratură, a fost depus la dosar referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Brezeni, județul V..
La data de 2.07.2015, prin serviciul registratură, pârâta a depus la dosar copia cărții sale de identitate din care rezultă că, în prezent, locuiește în comuna Berezeni, . V..
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției invocate, instanța reține ca parata locuieste împreună cu minora în ., județul V., fapt reținut și de ancheta socială efectuată de Primăria Brezeni, -fila 69, astfel încât, instanta nu va retine regula generala prevazuta de art.107 cpc si va da eficienta dispozitiilor prevazute de art.114 cpc – potrivit cărora cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța unde iși are domiciliul sau reședința persoana ocrotită .
In consecință ,întrucât minora locuiește în ., județul V., împreună cu mama sa, așa cum rezultă din referatul de anchetă socială susmenționat, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale si va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Huși –jud. V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul F. V., cu domiciliul de reședință în Germania, Brunnestrase 10, Cod Poștal_, Weinbach și cu domiciliul procesual ales la sediul mandatarului convențional Cabinet de Avocat M. Galuscan, în București, ., ., etaj 5, apartament 62, sector 3, în contradictoriu cu pârâta F. Z., cu domiciliul în București, Calea Crângași nr.22, ., etaj 8, apartament 64, sector 6 și în V., comuna Berezeni, . V., în favoarea Judecătoriei HUȘI –jud. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
Red. SM/Tehnored LB
4 ex./07.2015
| ← Curatelă. Sentința nr. 5237/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 5429/2015. Judecătoria... → |
|---|
