Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 3877/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3877/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 3877/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR VI BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3877
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect stabilire program vizitare minor, privind pe reclamantul J. A. în contradictoriu cu pârâta J. S., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.05.2015, iar ulterior la data de 25.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la dată de 27.09.2013 sub nr. de dosar_, reclamantul J. A. a chemat în judecată pe pârâta J. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună încuviințarea legăturii personale cu minora J. Letiția C., născută la data 06.12.2004, aflata sub creșterea și îngrijirea paratei, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri, orele 16.00, până duminica orele 16.00; doua săptămâni în vacanța de iarna; o săptămână în vacanta de primăvara și o lună în vacanța de vară, la domiciliul reclamantului, urmând ca minorul să fie luat de la domiciliul pârâtei și adus la același domiciliu.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 8370/13.11.2009 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul nr._/303/2009, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamant și pârâtă, minora J. Letiția C., născută la dată de 06.12.2004, fiind încredințată spre creștere și educare pârâtei J. S.. Nu a solicitat cu ocazia divorțului și stabilirea unui program de vizitare a minorei, întrucât în privința legăturilor personale cu fiica sa, cel puțin în acele momente, nu au existat probleme care să impună o asemenea măsură. În prezent, situația de fapt s-a schimbat, în sensul că există neînțelegeri cu privire la locul și timpul alocat legăturilor personale cu fiica sa. Reclamantul a învederat că potrivit art. 262 alin. 2 NCCiv.”Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât in condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând in considerare interesul superior al copilului”. Coroborând dispozițiile art. 260-262 NCCiv. cu prevederile art. 483-486 NCCiv., rezulta ca orice masuri privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie luate cu respectarea interesului superior al copilului. Reclamantul a considerat că stabilirea unui program de vizitare a fiicei sale este în interesul său, fiind de natura a realiza o relație afectivă și o stabilitate emoțională între tată și minor, situație ce corespunde interesului fundamental al copilului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C.proc. civ. rap. la celelalte texte de lege invocate in cuprinsul cererii.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și a anexat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, sentința civila nr. 8370/13.11.2009 pronunțată de Judecătoria sector 6 și carte de identitate.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la dosar.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către pârât și încredințarea minorei în custodie exclusivă.
În motivare, pârâta a arătat că la data de 13.09.2009 între părți a avut loc desfacerea căsătoriei prin sentința civila nr. 8370/13.11.2009 pronunțată de Judecătoria sector 6, București in dosarul nr._/303/2009. În ceea ce privește relațiile personale dintre reclamant și minoră, pârâta a susținut că situația de fapt existentă la momentul desfacerii căsătoriei nu s-a schimbat, în sensul că niciodată în acești patru ani minora nu a fost luată în week-enduri sau in vacante, întotdeauna întrevederile având loc în prezenta sa, urmare a caracterului extrem de violent al reclamantului, iar reclamantul a fost de acord cu aceste lucruri. Pârâta consideră că prin prezenta acțiune reclamantul nu încearcă decât să o intimideze pentru a o determina să retragă dosarul penal de la parchet, dosar privind neplata pensiei alimentare, fiind deja la a doua abatere. În continuare, pârâta a arătat că reclamantul are un caracter violent, agresând-o fizic în nenumărate rânduri în timpul căsătoriei și creând o stare de temere și agitație și asupra copilului, ceea ce a determinat-o să facă plângeri la secția de poliție, plângeri care nu au avut nici un rezultat. A mai arătat că acest mediu trivial și violent reprezintă un factor nociv pentru sănătatea și liniștea fiicei sale, care este un copil extrem de bun, cu o conduită morală frumoasă.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
La întâmpinare și cerere reconvențională, pârâta a atașat încheierea din data de 06.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, interogatoriu administrat în dosarul nr._/303/2013, Sentința Civila nr. 8370 /13.11.2009, adeverință, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale față de J. A. și J. M. în dosarul penal 2728/P/2013, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale față de J. A. în dosarul penal 1917/P/2010, planșe foto, diplome școlare.
La data de 04.12.2013, prin serviciul registratură, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a învederat că, având în vedere starea conflictuală dintre părți ca urmare a atitudinii ostile a pârâtei, este necesar ca programul de vizitare să se desfășoare într-un cadru firesc și netensionat, în sensul posibilității luării minorei la domiciliul pârâtului, cu obligația readucerii acesteia la sfârșitul programului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 alin.2 C.pr.civ.
La data de 24.01.2015, prin serviciul registratură, urmare a adresei instanței, la dosarul cauzei a fost depus raportul de anchetă socială efectuat de către Serviciul de Autoritate T. Sector 3 la domiciliul reclamantului.
Instanța a încuviințat pentru pârâtă proba cu înscrisuri, iar din oficiu a dispus administrarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriile părților și efectuarea unei evaluări psihologice a minorei.
La termenul de judecată din data de 03.02.2014, instanța a administrat proba cu interogatoriul reclamantului și interogatoriu pârâtei, răspunsurile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
La data de 13.03.2015, prin serviciul registratură, la dosarul cauzei a fost depus raportul de evaluare a relațiilor dintre minoră și fiecare părinte întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8370/13.11.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2009, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, din culpă comună, a fost încredințată minora Letiția C., născută la data de 06.12.2004, către reclamantă, iar pârâtul a fost obligat la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de pensie lunară de întreținere, în favoarea minorei, începând cu data de 14.09.2009 și până la majorat.
Cu privire la exercitarea autorității părintești a minorei, instanța reține că art. 397 C.civ. stabilește regula că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, situația de excepție, a exercitării de către un singur părinte fiind incidentă în ipoteza existenței unor motive întemeiate, potrivit art. 398 alin.1 C.civ. Totodată, potrivit art. 503 alin.1 C.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească.
Dispozițiile legale enunțate vor fi interpretate coroborat cu principiul interesului superior al copilului, consacrat prin dispozițiile art. 263 C.civ., raporturile dintre părinții divorțați și copiii lor minori urmând a fi stabilite cu luarea în considerare prioritară a acestui principiu.
A. părintească asupra minorului nu este doar un drept al părintelui, ci și un drept al copilului, de care acesta poate fi lipsit doar în situații speciale ce țin de interesul său superior. Ea cuprinde dreptul și, totodată, îndatorirea părinților de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.
Din susținerile formulate de pârâtă în întâmpinarea și cererea reconvențională, din răspunsul acesteia la interogatoriu, dar și din atitudinea sa procesuală, instanța reține că părțile nu colaborează în adoptarea deciziilor privindu-o pe minora Letiția C., acestea fiind adoptate, în exclusivitate, de pârâta-reclamantă. În răspunsul la interogatoriu, pârâta a susținut că reclamantul nu este capabil să ia decizii legate de creșterea și educarea minorei, fără însă a indica un motiv pentru care consideră acest lucru.
Potrivit art. 5 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor sale, iar răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților – deci, inclusiv tatălui – aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia, iar potrivit art. 44 alin. (2) din același act normativ, părinților le revine responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor și sunt obligați să le asigure copiilor condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură și pregătire profesională.
Este de necontestat faptul că interesul superior al copilului este în sensul de a beneficia de toate drepturile sale, de a-i fi ocrotite toate interesele și de a beneficia de prezența ambilor părinți care să poată, din punct de vedere legal, să îi confere siguranța și stabilitatea de care are nevoie.
În speță, instanța apreciază, pe baza probelor administrate, că și reclamantul poate să îi ofere minorei fundamentul afectiv și suportul material și moral de care aceasta are nevoie pentru creștere și educare, relațiile tensionate dintre foștii soți împiedicând protejarea intereselor minorei și de către reclamant și acționând în detrimentul minorei.
În cauză, nu s-a făcut nicio dovadă privind existența unor motive temeinice pentru care ar fi în interesul minorei ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către mamă, ci doar s-a probat existența relațiilor tensionate dintre părți, continuate și după încheierea procesului de divorț, care se repercutează negativ asupra relațiilor dintre părinți și copilul lor minor.
Nu rezultă din probele administrate faptul că reclamantul ar fi exercitat acte de violență asupra minorei sau asupra pârâtei în prezența minorei.
Întrucât prin măsura solicitată de pârâta-reclamantă, copilul ar fi lipsit de ocrotirea reclamantului-pârât fără niciun motiv temeinic, fără ca acesta să manifeste dezinteres față de minoră și dorindu-și să participe direct și constant la creșterea și educarea minorei, iar această lipsă este contrară interesului superior al copilului, instanța va respinge cererea reconvențională, ca neîntemeiată, și va dispune ca autoritatea părintească a minorei Letiția C. să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Referitor la cererea reclamantului privind legăturile personale cu minora, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 401 alin. 1 Cod civil, care consacră dreptul părintelui separat de copilul său de a avea legături personale cu acesta.
De asemenea, vor fi avute în vedere dispozițiile art.262 alin.2 C.civ. și cele ale art. 14 și art.16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care dispun în sensul că minorul care nu locuiește la unul dintre părinții săi are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului, reglementat de dispozițiile art. 263 C.civ.
Așadar, posibilitatea copilului și cea a părintelui la care nu locuiește în mod statornic de a întreține relații personale și contacte directe regulate sunt drepturi recunoscute de lege în favoarea celor doi, copil și părinte, limitările putând fi impuse doar de instanța judecătorească, în interesul superior al copilului, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Din ansamblul reglementării legale a raporturilor dintre părinți și copiii lor minori rezultă responsabilitatea pe care o au ambii părinți pentru creșterea copiilor lor, responsabilitate care trebuie văzută și sub forma unei implicări active în toate aspectele vieții copilului, atât a mamei, cât și a tatălui. În principiu, este de dorit în viața fiecărui copil ca tatăl să joace un rol activ – să comunice, să participe la activități comune, să stabilească, să explice și să aplice reguli – implicarea ambilor părinți având beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosocială a copilului, chiar și atunci când părinții nu locuiesc împreună.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține că între părți nu există un acord privind modul de desfășurare a legăturilor personale dintre tată și minoră.
Reclamantul, pe de o parte, dorește să își vadă copilul la sfârșit de săptămână (în două week-end-uri din lună), precum și o perioadă limitată din vacanțe, fără prezența mamei minorei, pentru a avea posibilitatea petrecerii timpului liber împreună și deplasării în vacanțe și excursii.
Pârâta, pe de altă parte, în răspunsul la interogatoriul luat din oficiu de instanță, a arătat că este de acord ca reclamantul să o vadă pe minoră, însă doar în prezența sa, pentru a o apăra pe minoră de eventuala agresiune a tatălui. Pârâta a menționat și că nu a considerat că trebuie să o încurajeze pe minoră să mențină legătura cu tatăl său, pentru că acest lucru ar fi însemnat să îi dorească răul, precum și faptul că dorește să șteargă din memoria copilului trecutul și să împiedice ca aceasta să se mai întâlnească cu persoana care i-a făcut atâta rău.
Din raportul de evaluare a relațiilor dintre minoră și fiecare dintre părinți, efectuat în cauză de D.G.A.S.P.C Sector 6 (fila 256), instanța reține că relația copilului cu mama este pozitivă, minora descrie această relație ca fiind bazată pe încredere și respect reciproc. Sub aspect emoțional, minora a dezvoltat o relație de atașament cu mama sa, pe care minora a descris-o ca fiind protectivă și securizantă pentru ea. În relația cu tatăl său, copilul adoptă o atitudine de respingere. Minora a fost de acord să se întâlnească cu tatăl său, dar pentru început ar vrea ca mama să fie prezentă la aceste momente, precizând totodată că nu crede că tatăl său ar putea să îi facă rău fizic, să o lovească.
Reținând, pe de o parte, faptul că păstrarea relației personale cu tatăl său reprezintă pentru minoră o necesitate și un beneficiu pentru dezvoltarea armonioasă a personalității sale, iar, pe de altă parte, faptul că nu rezultă din probele administrate nici un motiv pentru înlăturarea în totalitate a posibilității pentru minoră și pentru părintele nerezident de a menține aceste legături, instanța, pentru stabilirea modalității concrete în care tatăl va menține legăturile personale cu copilul, are în vedere atât limita în care reclamantul și-a formulat cererea de chemare în judecată, cât și refuzul categoric exprimat de minoră în sensul de a se întâlni cu tatăl său pentru început în lipsa mamei, aspectul că reclamantul s-a recăsătorit, iar deplasarea minorei la domiciliul tatălui ar presupune o întâlnire a copilului în același timp și cu tatăl său, dar și cu actuala lui soție, precum și recomandarea dată în concluziile raportului de evaluare întocmit de D.G.A.S.P.C. Sector 6, în sensul că tatăl trebuie să înceapă această relație treptat, după un program stabilit și pe care ambii părinți să îl respecte, iar din momentul în care relația tată-fiică este consolidată, tatăl poate petrece timp cu fiica sa, fără ca aceasta să fie însoțită de mama sa.
Astfel, instanța va stabili ca modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre tată și minoră să se realizeze conform următorului program: în primele șase luni, în prima și a treia săptămână din fiecare lună, în ziua de duminică, în intervalul orar 11:00-16:00, prin întâlnirea tatălui cu minora, în afara domiciliului, dar fără găzduirea minorei de către tată, în primele trei luni aceste întâlniri urmând să se realizeze în prezența mamei, iar în următoarele trei luni fără ca mama minorei să fie prezentă; după primele șase luni, în prima și a treia săptămână din lună, începând de sâmbătă ora 11:00 până duminică ora 16:00; timp de patru zile în vacanța de primăvară, perioadă care să includă în anii pari Paștele; timp de patru zile în vacanța de iarnă, perioadă care să includă în anii impari Crăciunul; timp de o lună în vacanța de vară, lună ce urmează a fi stabilită prin înțelegerea părților, în toate aceste situații tatăl urmând să ia minora din domiciliul mamei în prima zi începând cu ora 11:00 și să o aducă la domiciliul mamei în ultima zi la ora 18:00, în toate situațiile tatăl având posibilitatea să găzduiască minora la domiciliul său și în toate situațiile întâlnirile urmând a se realiza fără prezența mamei.
Instanța atrage atenția părților ca pe viitor să respecte anumite obligații ce le revin în calitate de părinți, pentru a răspunde corespunzător nevoilor minorei. Astfel, tatăl trebuie să fie fidel în promisiunile pe care le face, mama trebuie să încurajeze relația personală a minorei cu tatăl său și să renunțe la atitudinea superprotectivă față de copil, iar ambii părinți trebuie să evite discreditarea celuilalt părinte de față cu minora și trebuie să elimine orice conflict sau confruntare între aceștia, mai ales în prezența minorei.
Instanța reține că în speță nu s-a dovedit că tatăl ar fi fost violent cu copilul, așadar prezența mamei nu se impune din acest motiv, ci se impune doar pentru o perioadă de început a întâlnirilor minorei cu tatăl, pentru ca minora să se simtă în siguranță și să îl accepte pe tată. Instanța recomandă, totodată, pârâtei-reclamante să urmeze consiliere psihologică, pentru a o ajuta să gestioneze relația cu tatăl minorei.
Cu privire la condițiile de locuit de care dispune reclamantul, instanța constată că în raportul de anchetă socială efectuată la domiciliul reclamantului (fila 146) s-a menționat că acesta locuiește într-un apartament format din trei camere și dependințe, corespunzător mobilat, curat întreținut, oferind condiții bune de locuit, este proprietatea mamei reclamantului, J. M., ambii părinți ai reclamantului locuind la aceeași adresă. Prin urmare, reclamantul este în măsură să ofere minorei condiții corespunzătoare de locuit la momentul la care va avea posibilitatea să găzduiască minora.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte cererea principală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât J. A., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă J. S., cu domiciliul în București, ., nr. 3, ., ., sector 6 și A. T.- PRIMĂRIA SECTOR 6 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 147-149, sector 6.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă J. S. în contradictoriu cu reclamantul-pârât J. A. și A. T.- PRIMĂRIA SECTOR 6 BUCUREȘTI, ca neîntemeiată. Dispune exercitarea autorității părintești a minorei J. Letiția C., născută la data de 06.12.2004, în comun de către ambii părinți.
Stabilește ca modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre tată și minoră să se realizeze conform următorului program:
1) În primele șase luni, în prima și a treia săptămână din lună, în ziua de duminică, în intervalul orar 11:00-16:00, prin întâlnirea tatălui cu minora, în afara domiciliului, în primele trei luni în prezența mamei, iar în următoarele trei luni fără prezența mamei;
2) După primele șase luni, în prima și a treia săptămână din lună, începând de sâmbătă ora 11:00 până duminică ora 16:00; timp de patru zile în vacanța de primăvară, perioadă care să includă în anii pari Paștele; timp de patru zile în vacanța de iarnă, perioadă care să includă în anii impari Crăciunul; timp de o lună în vacanța de vară, lună ce urmează a fi stabilită prin înțelegerea părților, în toate situațiile cu luarea minorei din domiciliul mamei în prima zi începând cu ora 11:00 și aducerea minorei la domiciliul mamei în ultima zi la ora 18:00, în toate situațiile cu posibilitatea de găzduire a minorei la domiciliul tatălui și fără prezența mamei.
Executorie provizoriu de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./14.07.2015
| ← Tutelă. Sentința nr. 3878/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4151/2015. Judecătoria... → |
|---|
