Pensie întreţinere. Sentința nr. 4151/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4151/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 4151/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR VI BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4151
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect pensie întreținere-reducere, privind pe reclamantul M.-Fernán A. în contradictoriu cu pârâta S. N., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 03.06.2014, sub nr._, reclamantul M.-Fernán A. a chemat în judecată pe pârâta S. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reducerea pensiei de întreținere pe care acesta o datorează pârâtei pentru întreținerea fiului lor M. G. Rodrigo și la plata căreia a fost obligat prin sentința nr. 2261 din 12.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr._, stabilirea unui program de vizitare a acestuia pentru minorul M.-G. Rodrigo, după cum urmează: cu ocazia zilei de naștere a minorului, în anii impari, să le sărbătorească împreună cu acesta cu posibilitatea de a călători cu minorul în afara granițelor României, iar în anii pari să le sărbătorească împreună cu pârâta, în timpul vacanței de vară o lună minorul să o petreacă împreună cu reclamantul cu posibilitatea de a călători cu minorul în afara granițelor României, convorbiri telefonice apelate de acesta și permise de pârâtă, săptămânal, în fiecare sfârșit de săptămână precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în ceea ce privește reducerea pensiei de întreținere, acesta este tatăl minorului M. G. Rodrigo născut la data de 14.04.2004. Prin sentința nr. 2261 din 12.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr._ a fost obligat să plătească pârâtei o pensie lunară în sumă de 633,78 euro lunar, pentru întreținerea fiului lor. Cuantumul pensiei a fost fixat în funcție de salariul reclamantului la acea dată, care era de 2535,14 euro lunar, dar fără să fie luate în considerare cheltuielile cu traiul pe care era nevoit să le efectueze lunar. Începând cu momentul declanșării crizei economice, primește un salariu mai mic și anume de aproximativ 2058,74 euro lunar. De asemenea, reclamantul a solicitat să se aibă în vedere și veniturile pe care le dobândește pârâta astfel încât să poată stabili instanța că și pârâta contribuie la întreținerea fiului acestora. A mai arătat că deși se poate spune că acesta deține o locuință proprie, în realitate este nevoit să achite rate lunare aferente creditului contractat pentru achiziționarea acestei locuințe.
În ceea ce privește programul de vizitare al minorului de către acesta, reclamantul a arătat că deși în prezent, minorul M.-G. Rodrigo se află încredințat spre creștere și educare pârâtei, totuși amândoi beneficiază de autoritatea părintească comună asupra minorului. Reclamantul a precizat că locuiește pe teritoriul Spaniei și este cetățean spaniol, iar când vine în România vine cu scopul de a-și vizita fiul. Cu toate acestea, de multe ori s-a lovit de refuzul pârâtei de a-i permite să aibă o legătură personală cu minorul. Întrucât nu există nici o sentință judecătorească care să ateste dreptul acestuia de a avea legături firești de tipul tată-fiu cu minorul prin stabilirea unui program de către instanța de judecată, pârâta nu îi poate îngrădi dreptul de a avea o legătură cu fiul său. Față de acestea reclamantul a considerat că pentru o mai bună creștere și educare a unui copil, este necesar ca ambii părinți să aibă posibilitatea să îi îndrume.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martori și proba cu interogatoriul pârâtei și a depus la dosar în copie un set de înscrisuri filele 10-126.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 02.07.2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că în primul rând este de reținut faptul că reclamantul a neglijat în parte obligația de întreținere a minorului, obligație dispusă prin sentința civilă nr. 2261/2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._, întrucât a început să achite pensia de întreținere începând cu data pronunțării sentinței și nu cu data introducerii acțiunii, după cum a dispus în mod judicios instanța. Astfel pentru perioada 31.01._12 reclamantul nu și-a îndeplinit decât în parte și în mod discreționar obligația stabilită în sarcina sa de către instanța de judecată. A mai arătat că înscrisurile depuse la dosar de către reclamant nu au relevanță probatorie privind veniturile obținute de acesta. Astfel, se impune efectuarea comisiei rogatorii la locul de muncă al reclamantului din Spania ( Poliția Municipală a Districtului Salamanca), în vederea comunicării veniturilor actuale obținute de către acesta. Pârâta a specificat că în ceea ce privește dreptul de a avea legături personale cu minorul, afirmațiile reclamantului sunt tendențioase și neadevărate, întrucât niciodată nu a obstrucționat dreptul acestuia de a avea legături personale cu minorul, inclusiv convorbiri telefonice. Pe de altă parte, în condițiile în care minorul a împlinit vârsta de 10 ani, prezenta cauză constituie unica acțiune a reclamantului în sensul de a avea legături personale cu minorul ceea ce nu este firesc. Acesta a manifestat un dezinteres total față de persoana fiului său. Reclamantul trebuie să își asume efectiv rolul de părinte, în primul rând să stabilească o legătură afectivă cu fiul său (momentan inexistentă) și ulterior, să o dezvolte și să o întrețină. A mai arătat că în ultimii 5 ani minorul și tatăl său au avut numai 4-5 întâlniri și numai din cauza dezinteresului reclamantului față de existența minorului. Din informațiile sale, reclamantul obișnuiește să vină în România în fiecare an, vizitează orașul Sighișoara pentru o perioadă de 5-10 zile și alocă minorului anual cel mult câteva ore din timpul său. De reținut este faptul că relațiile interpersonale între tată și copil au fost sporadice și au avut drept consecință o înstrăinare între reclamant și copil, care practic nu are sentimentul de apartenență paternă și nu își percepe tatăl ca o persoană importantă în viața lui, copilul fiind din perspectivă psihologică capabil în a face astfel de aprecieri. În aceste condiții și în acest moment al dezvoltării minorului este necesar ca relația paternă să fie dezvoltată treptat prin contacte diferite fără însă a părăsi teritoriul statului român, pentru a se construi în timp o legătură tată-copil durabilă, bazată pe încredere și afecțiune reciproce.
Pe de altă parte, având în vedere vârsta minorului, faptul că acesta se află în plin proces de dezvoltare afectivă, emoțională și psihică și de formare a personalității sale, este necesara prezență a tatălui în viața sa, în vederea satisfacerii nevoilor de ordin afectiv care presupune asigurarea unui mediu stabil, dar fără modificarea, pentru moment, a reperelor esențiale din existența și viața minorului temeinic fixate în timp și spațiu. Interesul superior al minorului reclama în primul rând stabilitate și introducerea intempestivă a unor măsuri noi în viața sa îi poate afecta această stabilitate, cel puțin din punct de vedere afectiv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 255, 309 alin. 5, art. 529 Cod civil.
În dovedirea întâmpinării, a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 21.07.2014, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
La data de 17.09.2014, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus la dosar cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat următoarele: obligarea pârâtei să transmită unde locuiește minorul, obligarea pârâtei să comunice la ce școală urmează cursurile de învățământ minorul precum și care este situația școlară a acestuia precum și obligarea pârâtei să îl înscrie pe minor la cursurile institutului Cervantes din București, sub condiția achitării taxelor de școlarizare de către reclamant.
Prin încheierea de ședință din data de 08.12.2014, instanța a încuviințat pentru reclamant probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, testimonială, iar pentru pârâtă a încuviințat proba cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 26.01.2015, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei precum și la audierea martorei U. E. M., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La data de 02.03.2015, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 252-316).
La data de 03.04.2015, prin compartimentul registratură, au fost depuse la dosar relațiile solicitate de către instanță prin comisie rogatorie (filele 321-355).
La data de 03.04.2015, prin compartimentul registratură, pârâta a depus la dosar note de ședință.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Pârâtul M.-Fernán A. este tatăl minorului M.-G. Rodrigo, născut la data de 14 aprilie 2004, după cum reiese din certificatul de naștere al minorului depus în copie la dosar (fila 236).
Referitor la cererea reclamantului privind legăturile personale cu minorul, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 401 alin. 1 Cod civil, care consacră dreptul părintelui separat de copilul său de a avea legături personale cu acesta.
De asemenea, vor fi avute în vedere dispozițiile art.262 alin.2 C.civ. și cele ale art. 14 și art.16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care dispun în sensul că minorul care nu locuiește la unul dintre părinții săi are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului, reglementat de dispozițiile art. 263 C.civ.
Așadar, posibilitatea copilului și cea a părintelui la care nu locuiește în mod statornic de a întreține relații personale și contacte directe regulate sunt drepturi recunoscute de lege în favoarea celor doi, copil și părinte, limitările putând fi impuse doar de instanța judecătorească, în interesul superior al copilului, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Din ansamblul reglementării legale a raporturilor dintre părinți și copiii lor minori rezultă responsabilitatea pe care o au ambii părinți pentru creșterea copiilor lor, responsabilitate care trebuie văzută și sub forma unei implicări active în toate aspectele vieții copilului, atât a mamei, cât și a tatălui. În principiu, este de dorit în viața fiecărui copil ca tatăl să joace un rol activ – să comunice, să participe la activități comune, să stabilească, să explice și să aplice reguli – implicarea ambilor părinți având beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosocială a copilului, chiar și atunci când părinții nu locuiesc împreună.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține că între părți nu există un acord privind modul de desfășurare a legăturilor personale dintre tată și minor.
De asemenea, din declarația martorei audiate în cauză instanța reține și că reclamantul a făcut dovada faptului că pârâta i-a îngrădit într-o anumită măsură legăturile personale cu minorul.
Reținând, pe de o parte, faptul că păstrarea relației personale cu tatăl său reprezintă pentru minor o necesitate și un beneficiu pentru dezvoltarea armonioasă a personalității sale, iar, pe de altă parte, faptul că nu rezultă din probele administrate nici un motiv pentru înlăturarea în totalitate a posibilității pentru minor și pentru părintele nerezident de a menține aceste legături, instanța, pentru stabilirea modalității concrete în care tatăl va menține legăturile personale cu copilul, are în vedere atât limita în care reclamantul și-a formulat cererea de chemare în judecată, cât și refuzul exprimat de minor în sensul de a se întâlni cu tatăl său cu ocazia audierii acestuia de către instanță, vârsta minorului, precum și faptul că reclamantul locuiește în Spania.
Astfel, instanța va stabili ca modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre tată și minor să se realizeze conform următorului program: prin găzduirea minorului de către tată timp de o lună în vacanța de vară, în fiecare an, în România, cu posibilitatea de deplasare a minorului oriunde în țară și prin întâlnirea tatălui cu minorul, în afara domiciliului, de ziua de naștere a minorului, în anii impari, între orele 11:00 și 20:00, în România, în ambele situații fără prezența mamei copilului, precum și prin convorbiri telefonice, la fiecare sfârșit de săptămână.
În stabilirea acestui program instanța are în vedere faptul că deplasarea minorului în Spania timp de o lună de zile în vacanța de vară, într-o țară cu un mediu și o limbă pe care nu le cunoaște, alături de tatăl său cu care nu a menținut până la această vârstă legături personale constant, pe care, dimpotrivă, minorul în acest moment îl respinge, fără prezența mamei sale, nu este benefică minorului. Aceleași aspecte se au în vedere și cu privire la petrecerea zilei de naștere a minorului. În schimb, instanța apreciază că relațiile dezvoltate până în prezent de către minor cu tatăl său, astfel cum rezultă din declarația martorei audiate în cauză, permit ca întâlnirile dintre tată și minor, conform programului solicitat de reclamant, să se realizeze în România, cu posibilitatea de deplasare a minorului oriunde în țară în timpul vacanței de vară, și prin întâlnirea tatălui cu minorul, în afara domiciliului, de ziua de naștere a minorului, în ambele situații fără prezența mamei copilului, convorbirile telefonice, la fiecare sfârșit de săptămână, între tată și fiu având menirea de a menține o legătură constantă între cei doi.
De asemenea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța va obliga pârâta să transmită permanent reclamantului informații referitoare la minor, privind locuința minorului, școala unde este înscris și situația școlară, pentru a exista posibilitatea ca reclamantul, având cunoștință de aceste aspecte, să se implice în mai mare măsură în creșterea, îngrijirea și educarea minorului, fapt care este în interesul copilului.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei să îl înscrie pe minor la cursurile Institutului Cervantes din București, instanța constată această cerere ca nefiind întemeiată, motiv pentru care o va respinge, ca atare, instanța apreciind că nu este în interesul minorului să fie obligat să învețe o limbă străină fără a-și dori acest lucru. Minorul poate fi îndrumat de părinți să învețe această limbă, având în vedere că este limba nativă a tatălui său, însă comunicarea între minor și tată se poate realiza și în limba română, atât timp cât potrivit declarației martorei audiate în cauză reclamantul înțelege în parte această limbă și dorește să învețe mai mult.
În ceea ce privește cererea de reducere a pensiei de întreținere, instanța reține că prin sentința civilă nr. 2261/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, instanța a majorat pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului M.-Fernán A. și în favoarea minorului M.-G. Rodrigo, născut la data de 14.04.2004, de la 125 lei lunar la 633,78 euro lunar, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului.
Cuantumul întreținerii este stabilit în funcție de criteriile generale prevăzute de art. 529 alin.1 din C.civ., respectiv, nevoia celui care cere pensia de întreținere și mijloacele celui care urmează să o plătească. Atunci când întreținerea este datorată de părinți, legea, prin art. 529 alin.2 din C.civ. stabilește următoarele plafoane maximale din venitul lunar net al celui obligat: până la ¼ pentru un copil, până la 1/3 pentru doi copii, până la 1/2 pentru trei sau mai mulți copii.
În materia obligațiilor legale de întreținere, hotărârea judecătorească nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, art. 531 alin. 1 C. Civ. prevăzând că, în situația în care se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Prin urmare, modificarea cuantumului sumei datorate cu titlu de pensie de întreținere se stabilește în funcție de două criterii: nevoile de creștere și educare ale copilului și nivelul veniturilor debitorului, verificându-se dacă acestea au crescut sau au scăzut.
Rezultă din relațiile comunicate de angajatorul reclamantului, prin comisie rogatorie (fila 398), că acesta obține lunar un venit brut în cuantum de 2840.62 euro, la care se aplică impozitările corespunzătoare specifice Asigurărilor Sociale și Impozitului pe Venit specific Persoanelor Fizice. Din înscrisurile depuse la dosar de reclamant, singurul înscris care menționează un venit obținut de reclamant în anul 2014, nefiind relevantă în cauză veniturile obținute în anii anteriori, este cel de la fila 72, din care nu rezultă venitul pe care îl susține reclamantul, acela de 2058,74 euro lunar.
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate și reținând veniturile obținute în prezent de reclamant, instanța constată că nu se impune reducerea pensie de întreținere, întrucât reclamantul dispune de mijloacele necesare pentru achitarea în continuare a pensiei de întreținere în cuantum de 633,78 euro lunar.
Instanța precizează și faptul că la stabilirea pensiei de întreținere nu se au în vedere celelalte obligații de plată ale debitorului. Astfel, din dispozițiile legale mai sus arătate rezultă faptul că pensia de întreținere se stabilește, pentru un minor în cotă de până la ¼, fără posibilitatea de a se reduce această cotă în funcție de celelalte obligații de plată ale debitorului, aceste alte obligații de plată urmând a fi onorate din cota rămasă din veniturile lunare ale debitorului. Este o dispoziție expresă a legii, pe care instanța nu are posibilitatea să o cenzureze ținând cont de situația financiară a reclamantului, astfel cum acesta a solicitat, legiuitorul fiind cel care a avut în vedere, la stabilirea limitei maxime până la care poate fi acordată pensia de întreținere, de posibilitatea ca orice debitor să fie obligat în același timp față de mai mulți creditori, stabilind prin dispozițiile art. 409 alin. 2 Cod procedură civilă că “Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel”, apreciind astfel că jumătate din venitul net lunar al debitorului este suficient acestuia pentru a nu periclita propria sa existență.
De asemenea, instanța constată ca nefiind relevantă în cauză nici situația de fapt a nașterii în viitor a unui alt copil al reclamantului, relevant fiind doar aspectul că în prezent reclamantul nu mai are alți copii în întreținere.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de reducere a pensiei de întreținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul M.-Fernán A., cu domiciliul în Spania, Madrid, .. 58, 2F și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat D. I. M., cu sediul în București, .. 17, ., . 3, în contradictoriu cu pârâta S. N., cu domiciliul în București, .. 2, ., etaj 4, ., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sectorului 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6.
Stabilește modalitatea de menținere a legăturilor personale între reclamant și minorul M.-G. Rodrigo, născut la data de 14.04.2004, astfel: prin găzduirea minorului de către tată timp de o lună în vacanța de vară, în fiecare an, în România, cu posibilitatea de deplasare a minorului oriunde în țară și prin întâlnirea tatălui cu minorul, în afara domiciliului, de ziua de naștere a minorului, în anii impari, între orele 11:00 și 20:00, în România, în ambele situații fără prezența mamei copilului, precum și prin convorbiri telefonice, la fiecare sfârșit de săptămână.
Obligă pârâta să transmită permanent reclamantului informații referitoare la minor, privind locuința minorului, școala unde este înscris și situația școlară.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei să îl înscrie pe minor la cursurile Institutului Cervantes din București.
Respinge ca neîntemeiată cererea de reducere a pensiei de întreținere.
Executorie provizoriu de drept.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. D.F.A./tehn. L.D.
16.07.2015/5 ex.
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 3877/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 943/2015. Judecătoria... → |
|---|
