Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 227/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 227/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 227/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 227/2016
Ședința camerei de consiliu de la 14 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E. E. MUNTENIA SA și pe pârâta C. V. PERSOANA FIZICA AUTORIZATA, având ca obiect cerere de valoare redusă
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că cererea se soluționează fără dezbateri verbale, după care:
Procedând din oficiu la verificarea competenței sale în conformitate cu disp. art. 1028 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă, apreciază prin prisma prevederilor art. 107 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă, că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Având în vedere disp. la art. 1030 alin. (9) rap. la art. 255 și 258 NCPC încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și respinge proba cu interogatoriul pârâtei ca nefiind concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 21.10.2015, sub nr._, reclamanta S.C. E. E. MUNTENIA S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. V. PERSOANA FIZICA AUTORIZATA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1128,77 lei, reprezentând debit datorat, și a penalităților de întârziere, în valoare de 100,13 lei, calculate în conformitate cu prevederile art. 14, alin.3, lit. a) din contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, între reclamanta E. E. Muntenia SA și pârâtă s-au derulat raporturi contractuale, acesteia fiindu-i atribuit codul de client_, în baza cărora reclamanta a livrat energie electrică către pârâtă, iar corelativ s-a născut obligația de plată a acesteia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către creditoare. Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care debitoarea a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată toate obligațiile care derivă din beneficiul acestui serviciu și din contractul de furnizare a energiei electrice.
A menționat că între părți operează condițiile standard ale unui contract de adeziune, contract aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999 și modificat prin Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor - cadru de furnizare a energiei electrice și aplicabil la nivel național. E. E. Muntenia SA avea obligația să furnizeze energie electrică, iar pârâta avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către societatea furnizoare, în termenul de scadență de 10 zile de la dată emiterii facturilor, dată emiterii facturilor și termenul de scadență fiind înscrise pe factură (art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice).
Potrivit art. 11, lit. a) din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, consumatorul are obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
Reclamanta a arătat că potrivit art. 14, alin. 1 și 3 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999:
(1) Factură emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 10 zile de la dată emiterii facturii, dată emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură.
(2) Neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la dată scadenței atrage penalități de întârziere, după cum urmează:
a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare;
b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după dată scadenței.
Totodată, a învederat faptul că obligația de plată a consumatorilor pentru energia electrică consumată este expres prevăzută de Legea energiei electrice, astfel:
- potrivit prevederilor art. 54 din vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007: ”În conformitate cu prevederile contractului, consumatorul este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate.”
- potrivit prevederilor art. 59 din legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale: ”În conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și În condițiile prevăzute În contractul de furnizare a energiei electrice.”
A mai arătat că în conformitate cu art. 61 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale (art. 56 alin. 2 din vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007), nerespectarea contractului de furnizare a energiei electrice de către clientul final poate atrage suportarea următoarelor consecințe, după caz: penalizări, sistarea temporară a furnizării energiei electrice, rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice. În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, aceasta este reglementată de art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004.
Reclamanta a învederat că expedierea facturilor de energie electrică se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se află în proprietatea statului român, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal în orice punct de pe teritoriul României. Facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizează conform Codului fiscal - art. 155, unde alin. 28 precizează că semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factură.
Prin urmare, reclamanta a învederat că și-a onorat obligația de a furniza debitoarei energie electrică, fără că aceasta din urmă să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de creditoare că izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către această a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plată a debitului restant.
A mai arătat că pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculat penalități de întârziere în valoare de 100,13 lei, conform contractului, respectiv art. 14 din contractul –cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementărilor legale în vigoare.
Reclamanta a arătat că facturile fiscale privind valoarea penalităților de întârziere sunt anexate prezentei acțiuni, iar în cuprinsul acestora se evidențiază expres modul de calcul, menționându-se facturile asupra cărora sunt calculate penalitățile, perioada de calcul, numărul de zile întârziere și coeficientul de calcul aplicabil – potrivit reglementărilor în vigoare la data calculului și valoarea acestora.
De asemenea, a arătat că a încercat soluționarea amiabilă a litigiului prin notificări si apeluri telefonice, însă demersurile nu au avut nici un rezultat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 150, alin. 1 si 2, art. 223, alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662, art. 1.025-1.032 C.pr.civ, art. 1.270, art. 1.516, art. 1.535 C.Civ, art. 969 și următoarele, art. 1.073 vechiul C.Civ, art. 120, alin. 7 OG 92/2003, art. 155 alin. 28 Cod Fiscal, Art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004, 7. Decizia A.N.R.E, nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Vechea legea energiei electrice nr. 13/2007 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din_, Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16 iulie 2012.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriu pârâtului și a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: situația facturilor restante ale consumatorului, somație de plată, confirmare de primire, facturile neachitate.
Cererea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar.
Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar și a respins proba cu interogatoriu.
Analizând cererea reclamantei, prin prisma motivelor invocate, probelor administrate și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1128,77 lei compusă din contravaloare energie electrică - 1009,93 lei și taxe alte servicii 127,84 lei, plus și 100,13 lei penalități de întârziere (fila 15).
În justificarea cererii sale, reclamanta a depus la dosar facturile fiscale nr._/16.10.2012 în valoare de 298 lei,_/13.11.2012 în valoare de 321,99 lei,_/24.04.2013 în valoare de 654,24 lei și nr._/19.09.2014, în valoare de 5,38 lei (filele 17-29), precum și un contract de furnizare a energiei electrice nr._/20.06.2011, având ca obiect, potrivit art. 1, furnizarea energiei electrice la locul de consum spațiu comercial situat în .-167, sector 2 București (filele 30-37).
Instanța reține că potrivit art. 2 din acest contract, raporturile contractuale dintre părți s-au încheiat pe perioadă determinată, respectiv până la data de 31.10.2011, astfel încât toate facturile fiscale emise de reclamantă și depuse la dosarul cauzei, în temeiul cărora solicită suma de 1128,77 lei compusă din contravaloare energie electrică - 1009,93 lei și taxe alte servicii 127,84 lei, plus și 100,13 lei penalități de întârziere.
Din punct de vedere substanțial, obligația de plată a acestor facturi nu-și mai poate avea izvorul juridic în contractul nr._/20.06.2011, întrucât raporturile contractuale dintre părți au încetat la data de 31.10.2011 (motiv pentru care instanța a și respins proba cu interogatoriul pârâtei ce pleca de la existența raporturilor contractuale dintre părți în temeiul acestui contract), astfel că, în lipsa unei alte convenții dintre părți și a acceptării de către pârâtă a facturii fiscale emise după încetarea raporturilor contractuale, 31.10.2011, raporturile dintre părți nu mai sunt guvernate de prevederile contractului nr._/20.06.2011, iar reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a acceptat la plată în mod expres sau tacit, dar neîndoielnic, facturile emise după expirarea duratei contractului, 31.10.2011.
Dispozițiile normative și administrative invocate de către reclamantă în motivarea în drept a cererii sale (Decizia ANRE 57/1999, HG 1007/2004, Legea nr. 13/2007 și Legea nr. 123/2012) nu sunt de natură a naște în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei solicitate de reclamantă, întrucât, după cum însăși reclamanta a arătat, art. 33 din HG nr. 1007/2004 prevede că furnizarea energiei electrice se face numai în baza unui contract încheiat cu consumatorul, iar nu în lipsa acestuia, numai în aceste condiții fiind incidente dispozițiile art. 969 VCC invocate de reclamantă și potrivit cu care Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
În condițiile în care, în speță, raporturile contractuale dintre părți au încetat la data de 31.10.2011, iar facturile fiscale emise de reclamantă nu sunt acceptate de pârâtă, facturile fiscale nr._/16.10.2012,_/13.11.2012,_/24.04.2013 și nr._/19.09.2014, nu dovedesc prin ele însele, nici consumarea energiei electrice la punctul de consum spațiu comercial situat în .-167, sector 2 București, nici modalitatea de facturare a acesteia și nici asumarea de către pârâtă a obligației de a plăti sumele facturate de reclamantă, astfel încât reclamanta nu face dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei pentru sumele solicitate în prezenta cauză, motiv pentru care instanța va respinge cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta E. E. MUNTENIA SA cu sediul ales în București, .. 10A, clădirea C3, etaj 7, sector 2, J40/_/2008, CUI RO24387371 împotriva pârâtei C. V. PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ, cu sediul în București, ., .. 68, sector 6.
Cu drept numai de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședința publică de la data de 14.01.2016.
P. GREFIER
F. – C. M. V. – A. M.
Dactilo.E.V/27.01.2016
RED.FCM/22.02.2016
2 exemplare originale
Comunicat 2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 402/2016.... | Pretenţii. Sentința nr. 41/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI → |
|---|
