Plângere contravenţională. Sentința nr. 402/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 402/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 402/2016
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 402
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul F. A., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România S.A. Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională și se află la primul termen de judecată, după care,
Instanța, verificând competența, conform art.131 alin. 1 Cod de procedură civilă, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial, conform art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă și art. 10 ind. 1 din OG 15/2002.
Instanța, conform art. 238 din Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului în prezenta cauză la 3 luni, raportat la obiectul cauzei.
Instanța, califică excepția nulității procesului verbal de contravenție și excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale ca fiind motive ce țin de fondul plângerii contravenționale, nefiind excepții procesuale în sensul art.245 Cod procedură civilă,
Potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedura civila, având in vedere obiectul cauzei, unește excepția tardivității depunerii plângerii invocată de intimată prin întâmpinare, cu fondul cauzei, apreciind ca pentru judecarea acesteia este nevoie să se administreze dovezi în legătura cu dezlegarea în fond a pricinii
Asupra probelor, instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, în baza art. 255-258 Cod procedură civilă, apreciind-o ca fiind admisibilă și în măsură să ducă la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.10.2015, sub nr._, contestatorul F. A., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea procesului-verbal și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment și exonerarea de la plata tarifului de despăgubire.
Prin cererea formulată, contestatorul a invocat excepția nulității absolute a procesului verbal . 12 nr._/21.03.2012 pentru lipsa semnăturii agentului constatator.
A susținut că potrivit art. 19 (1) din OG nr. 2/2001 „Procesul - verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient.“, prin urmare sancțiunea aplicabilă pentru această omisiune, prin coroborare cu dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 este nulitatea absolută, actul prin care se consemnează o contravenție trebuie obligatoriu să fie semnat olograf de către agentul constatator. A arătat că, în acest sens, a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție care a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului prin decizia nr. 6/16.02.2015, publicată în Monitorul-- Oficial, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015.
Contestatorul a invocat și excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, arătând că potrivit art. 14 din OG 2/2001 “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare al contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.
În acest sens, contestatorul a arătat faptul că procesul verbal atacat i-a fost comunicat pentru prima dată alăturat înștiințării privind poprirea la data de 01.10.2015, după cum se poate observa din documentele anexate, adică la mai mult de 3 ani și jumătate de la aplicarea sancțiunii și emiterea lui, cu mult peste termenul prevăzut de art. 14 din lege. Tot astfel este prevăzut termenul de comunicare de o lună de la data aplicării sancțiunii și de art. 25 alin 2 și art. 26 alin 3 din OG 2/2001 .
De asemenea, comunicarea procesului verbal, așa cum a arătat, s-a făcut prin anexarea acestuia la înștiințarea privind măsura popririi în dosarul de executare nr. 467/09.09.2015 emisă de B. T. G. și M. I., iar nu în condițiile art. 27 din lege, adică prin poștă cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliu.
În fapt, contestatorul a arătat că a fost sancționat pentru că în data de 19.10.2011 pe DN 6, km 60+450, loc. Drăgănești V., jud. Teleorman, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN al CNADNR a fotografiat și apoi verificat autovehiculul_ care ar fi circulat pe drumurile naționale fără rovinietă.
Contestatorul a solicitat depunerea de CNADNR a planșei foto___ pentru a înlătura orice eventuală eroare cu privire la nr. de înmatriculare al autovehiculului fotografiat de camerele CNADNR în localitatea Drăgănești V..
De asemenea a arătat că potrivit practicii CEDO în materie contravențională, în situația în care agentul constatator nu a constatat direct și nemijlocit săvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (vezi cauza Blum c. Austriei, §§ 5, 27, 28).
În această situație, văzând că în prezenta cauză săvârșirea faptei nu a fost constatată personal de către agentul constatator, chiar acesta făcând mențiune în cuprinsul actului sancționator “constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice", contestatorul a precizat că se impune depunerea în instanță a acestor înregistrări (și anume planșa foto 000601___1122000) cu dovadă de verificare metrologică a aparaturii la momentul contravenției raportat la caracteristicile tehnice ale aparaturii și autovehiculul surprins, distanța la care este amplasată față de drumul național raportat și la condițiile meteo din ziua respectivă (cer acoperit, etc.) și luminozitatea la ora constatării (respectiv ora 11.11).
În privința legalității, contestatorul a considerat că nu s-a respectat principiul proporționalității (art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001 ) întrucât pentru o contravenție ce constă în fapt într-o stare de pericol prezumat, fără a se fi produs urmări grave ori alte consecințe negative, sancțiunea este prea aspră.
Cu privire la tariful de despăgubire aplicat, a cărui anulare o solicită, contestatorul a învederat instanței că potrivit legii nr. 144/2012, publicată în M. Of. nr. 509/24.07.2012, în vigoare de la data de 27.07,2012, art. II: “Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr._ privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezenței legi se anulează. ”
În acest sens, contestatorul a arătat că tariful de despăgubire a fost aplicat prin procesul-verbal de constatare a contravenției R 12 nr._/21.03.2012, deci anterior intrării în vigoare a legii nr. 144/2012, iar faptul că plângerea contravențională, prin care a contestat atât amenda cât și tariful de despăgubire, a fost formulată în luna octombrie 2015 nu-i este imputabil întrucât așa cum a arătat la pct. 2 de mai sus, procesul verbal contestat în prezenta cauza i-a fost comunicat la data de 01.10.2015, alăturat înștiințării privind măsura popririi în dosarul de executare nr. 467/09.09.2015 emisă de B. T. G. și M. I., aceasta fiind dată la care a luat efectiv cunoștință de acest proces verbal de contravenție.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție R12 nr._/21.03.2012, înștiințare privind măsura popririi în dosarul de executare nr. 467/09.09.2015 emisă de B. T. G. și M. I..
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 6 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 din Constituția României, OG nr. 2/2001.
La data de 12.11.2015, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN a formulat întâmpinare.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 19.10.2011, pe DN6 Km60+450m, pe raza localității Draganești - VLasca, jud. TR, 7 vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând F. A. a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 21.03.2012, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
Intimata a solicitat instanței să observe că petentul în mod tardiv a introdus plângerea împotriva procesului verbal sus-menționat. A învederat instanței faptul că prevederile Deciziei 6 / 2015 nu sunt aplicabile în prezența cauza, înainte de data publicării în Monitorul Oficial a deciziei respective, agenții constatatori nu aveau obligația, stipulată explicit de legislație, de a semna olograf procesele verbale de constatare a contravenție.
A susținut că recursul în interesul legii nu este lege, ci are doar menirea să orienteze în aceeași direcție practica instanțelor judecătorești.
Cu privire la prescripția executării sancțiunii aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, intimata a învederat instanței prevederile art. 14 alin. 1 din O.G. 2/2001, aflate în vigoare la data săvârșirii contravenției, conform cărora: ""Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”. Astfel, procesul verbal i-a fost comunicat petentului în data 04.04,2012, în mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectiv 21.03.2012.
De asemenea, intimata a solicitat instanței să observe că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I. E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
A învederat că din coroborarea prevederilor art. 7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001 reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale, mai mult, procesul - verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
În momentul aplicării sancțiunii contravenționale, a menționat că agentul constatator a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, în sensul că a aplicat minimul amenzii contravenționale prevăzut de anexa nr. 2 din OG j 15/2002.
A susținut că pe lângă procesul verbal, dovada săvârșirii contravenției o reprezintă proba foto emisă de sistemul SIFGMCR, care atestă prezența autovehiculului în data, la oră și în locul stipulat în procesul verbal.
În ceea ce privește tarifele de despăgubire aplicate prin procesele verbale contestate, a susținut că nu există bază legală pentru anularea acestora, dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 privind abrogarea tarifului de despăgubire nefiind aplicabile, deoarece aceste dispoziții legale se aplică doar tarifelor contestate în instanță până la data intrării în vigoare acestei legi, însă petentul a formulat plângere după . legii.
În drept, intimata a invocat dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (f. 20-23).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția tardivității invocată de intimată prin întâmpinare, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Totodată, instanța constată că, prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Având în vedere caracterul subsidiar al comunicării prin afișare precum și că, în cauză, intimata nu a făcut dovada comunicării prin poștă cu aviz de primire, deși sarcina probei îi incumba sub acest aspect potrivit art. 249 Cod procedură civilă, instanța constată că, în speță, nu a fost făcută o comunicare valabilă la domiciliul contestatorului.
În consecință, instanța nu poate reține susținerea intimatei în sensul că termenul legal de 15 zile a fost depășit de către contestator, acesta formulând plângerea contravențională în termenul legal, ce a început să curgă de la data la care procesul-verbal i-a fost comunicat de executorul judecătoresc, respectiv 01.10.2015 (așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 7-10).
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția tardivității, ca neîntemeiată
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la probele administrate și la susținerile părților, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/21.03.2012 (fila 7), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ.
În sarcina contestatorului, a fost reținut faptul că, la data de 19.10.2011, ora 11:11, pe DN6 Km60+450 m, pe raza localității Draganești - V., jud. Teleorman, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând acestuia, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit dispozițiilor art. 32 din O.G. 2/2001, instanța apreciază că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, lipsind semnătura agentului constatator.
În formularea acestei concluzii, instanța reține faptul că prin decizia nr. 6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii promovat în materie s-a statuat că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din același act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Pe cale de consecință, instanța, reținând nelegalitatea procesului-verbal contestat, va admite plângerea contravențională și va dispune anularea procesului-verbal, apreciind că nu se mai justifică analiza temeiniciei acestuia și a prescripției executării sancțiunii contravenționale, întrucât doar un proces-verbal legal întocmit poate produce efecte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității formulării cererii, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul A. F., cu domiciliul în București, .. 16, ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A. cu sediul în București, sector 6, .. 401 A, Cod Unic de înregistrare_, nr. de ordine Reg. ..01.2004.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 21.03.2012 de intimata CNADNR S.A.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.S.I.G./Thred.TPC 4 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 766/2016.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 227/2016. Judecătoria... → |
|---|
