Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 306/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 306/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 306/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 306
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 19 IANUARIE 2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta E. E. MUNTENIA SA și pe pârâtul A. M. C..
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte.
La al doilea apel nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, nu au răspuns părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin compartimentul registratură, la data de 7 ianuarie 2016, reclamanta a depus la dosarul cauzei interogatoriul formulat pentru pârât, în două exemplare.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 04.05.2015, sub nr._, reclamanta E. E. MUNTENIA SA, în contradictoriu cu pârâtul ALEXANDU M. C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 5432,57 RON, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 169,92 RON, calculate conform art. 11 alin. 2 lit. a din contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, la tarife reglementate, aprobat prin Decizia ANRE nr. 57/1999. Cu privire la acestea a mai arătat că nivelul lor aplicat pentru debitele restante, egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, este expres stabilit și prevăzut prin reglementări legale, respectiv OG 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, astfel că până la data de 1.03.2014, reclamanta a arătat că nivelul lor a fost de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere iar începând cu data de 01.03.2014 a fost de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere. Totodată a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat raporturi contractuale, acestuia fiindu-i atribuit codul de client_, în baza cărora reclamanta a livrat energie electrică către debitoare, iar corelativ s-a născut obligația de plată a acesteia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către reclamantă. Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care pârâta început să consume energie electrică, însușindu-și totodată toate obligațiile care derivă din beneficiul acestui serviciu și din contractul de furnizare a energiei electrice. În acest sens, creditoarea a menționat că între părți au operat condițiile standard ale unui contract de adeziune, contract aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, și modificat prin Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice și aplicabil la nivel național. În temeiul acestor condiții, reclamanta a învederat instanța faptul că avea obligația să furnizeze energie electrică, iar pârâta avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către reclamantă, în termenul de scadență de 10 zile de la data emiterii facturilor și termenul de scadenta fiind înscrise pe factură, conform prevederilor art. 14 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice.
Astfel, întrucât actele normative anterior menționate au fost publicate în formă inițiala în Monitorul Oficial al României, nimeni nu poate invoca necunoașterea acestora și neînsușirea clauzelor prevăzute în acestea, mai ales ca prin art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004, se prevede ca furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, pe cale de consecința, rezulta că acel consum care nu se realizează în baza unui contract intra sub incidența Codului Penal. În acest sens, creditoarea a invocat dispozițiile art. 11, lit. A) din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, conform căruia consumatorul are obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate, precum și dispozițiile art. 14 alin. 1 și 3 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999. În plus, a invocat dispozițiile art. 54 din vechea lege a energiei electrice 13/2007, care reglementează obligația de plată a consumatorilor pentru energia electrică consumată, precum și art. 61 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, creditoarea a învederat instanței faptul că aceasta este reglementată de art. 200 alin. 5 din contractul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004. Mai mult, reclamanta a apreciat că în dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului dintre părți, stă și faptul că acesta a efectuat o . plați către reclamantă, așa cum rezultă și din situația financiară a debitorului. În acest sens, a mai arătat că expedierea facturilor de energie electrică se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se afla în proprietatea statului român, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal în orice punct de pe teritoriul României. Totodată, facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizează conform art. 155, alin. 28 din Codul fiscal.
În continuare, reclamanta a arătat că, contractul încheiat intre părți și depus la dosar, are ca obiect furnizarea de energie electrică și clauzele acestuia conțin mențiuni cu privire la durata contractului, modul de facturare, mod de calcul penalități. Clauzele menționate au fost acceptate de pârâtă odată cu semnarea contractului și, pe cale de consecință, obligația acesteia de a plăti contravaloarea energiei electrice furnizată de reclamanta s-a născut odată cu semnarea contractului și nu odată cu emiterea facturii lunare. În acest sens, a considerat că nu se poate interpreta că obligația de plată se naște pentru fiecare factură în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existenta contractului și a clauzelor referitoare la executarea obligației de plată. O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor și, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar. Prin urmare, reclamanta a solicitat instanței să dispună admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata pretențiilor solicitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Mai departe, creditoarea a învederat instanței faptul că și-a onorat obligația de a furniza pârâtei energie electrică, fără ca acesta din urmă să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existenta raportului juridic obligațional invocat de reclamantă ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către această a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plată a debitului restant. În acest sens, a precizat că pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități în valoare reclamanta a mai invocat dispozițiile art. 1516 alin. 1 și art. 1535 alin. 1 din Noul Cod Civil.
Față de imposibilitatea soluționării litigiului pe cale amiabilă, apreciind că au fost îndeplinite condițiile cerute de art. 1.025 Cod Procedura Civilă privind procedura cererilor de valoare redusă, reclamanta a solicitat instanței să facă aplicarea art. 1.030 Cod Procedura Civilă și să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5602,59 RON.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 150, alin. 1 și 2, art. 223, alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662, art. 1.025-1.032 din Noul Cod de Procedura civil㸠art. 1.270, art. 1.516, art.1.535 din Noul Cod Civil, art. 969 și următoarele, art. 1.073 din Vechiul Codul Civil, art. 120, alin. 7 din Codul de Procedura Fiscală (OG 92/2003), art. 155, alin. 28 din Codul Fiscal, Art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004; Decizia A.N.R.E. nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Vechea legea energiei electrice nr. 13/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din_ ; Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16 iulie 2012.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: situația facturilor restante ale consumatorului, somația nr. 252/28.07.2014 și confirmarea de primire a acesteia, factura 4 MF_/26.03.2014, factura 4 MF06841114/26.06.2014, factura 4 MF_/19.09.2014 și anexe penalități la acestea, Istoric pe punct de măsură, fișe contor, contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 1006 –_-1 din 30.07.2007.
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței reclamanta a învederat că a făcut demersuri la MAI – Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date la data de 8.05.2015, cu privire la domiciliul pârâtului, solicitând totodată date cu privire la faptul dacă este decedat sau nu, solicitând totodată citarea acestuia prin publicitare, dacă adresa de domiciliu coincide cu cea din cerere.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv adresa nr._/14.05.2015, împuternicire avocațială și certificat constatator.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că
Între părți a fost încheiat Contractul de furnizare a energiei electrice nr._/30.07.2007 (filele 31-33), având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum.
În baza acestui contract, reclamanta a emis pe numele pârâtului facturile nr. 4 MF_/26.03.2014, factura 4 MF06841114/26.06.2014, factura 4 MF_/19.09.2014.
Potrivit art. 1026 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Potrivit art. 969 C.civ., contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale. În plus, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
În cauză, instanța constată că, potrivit art. 11 lit. a din contract, pârâtul este obligat să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât pârâtul nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâtul, deși a beneficiat de prestarea serviciilor din partea reclamantei, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Astfel, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate (plata contravalorii serviciilor prestate de reclamantă) și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acestuia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acestuia pentru suma de 5432,67 lei reprezentând contravaloare energie electrică.
De asemenea, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.358 C.p.c., în ceea ce îl privește pe pârât, având în vedere că nu s-a prezentat în vederea administrării probei cu interogatoriul.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art. 11 alin. 2 din contract, neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere care sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare stabilite conform reglementărilor în vigoare, penalitățile fiind datorate începând cu prima zi după data scadenței, valoarea acestora neputând depăși valoarea facturii.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării serviciilor prestate de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților. Astfel, conform calculului penalităților depus la dosar, pârâtul datorează, pentru serviciile neachitate, și penalități în cuantum de 169,92 lei penalități energie electrică.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5432,67 lei reprezentând contravaloare energie electrică și 169,92 lei penalități energie electrică.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. NCPC, fiind în culpă procesuală, pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . S.A., cu sediul ales în București, .. 10A, Clădirea C3, ., înregistrată la ONRC sub nr. J40/_/2008, CUI_, în contradictoriu cu pârâtul Alexandu M. C., cu domiciliul în București, sector 6, ., ., ., CNP_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5432,67 lei reprezentând contravaloare energie electrică și 169,92 lei penalități energie electrică.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CCI/Tehnored. PAS
4 ex/ 26.01.2016
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 19/2016. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
