Pretenţii. Sentința nr. 57/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 57/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 57/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 57
Ședința publică de la data de 12 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul S. C. C., în contradictoriu cu pârâtul L. I. INSURANCE COMPANY PRIN REPREZENTANT . DE asigurare REASIGURARE SRL și cu intervenientul P. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, prin avocat, A. N., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 2 din dosar și în baza delegației de substituire pe care o depune la dosarul cauzei, lipsind pârâtul și intervenientul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței de judecată, cu privire la depunerea la dosar a interogatoriului propus a fi administrat intervenientului, reclamantul, prin avocat, arată că nu îl are pentru acest termen.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea reclamantului să formuleze interogatoriul.
La al doilea apel nominal, făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, prin avocat, A. N., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 2 din dosar și în baza delegației de substituire pe care a depus-o la prima strigare a cauzei, lipsind pârâtul și intervenientul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamantul, prin avocat, depune la dosarul cauzei interogatoriul propus pentru intervenientul P. C..
Cu privire la expertiza tehnică auto încuviințată la termenul anterior pârâtei, instanța decade pârâta din această probă, având în vedere că nu a depus dovada achitării onorariului astfel cum a fost stabilit în sarcina acesteia de 1000 de lei, potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 2 lit. d Cod procedură civilă.
La interpelarea instanței de judecată, reclamantul, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamantul, prin avocat, solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 29.797,21 lei reprezentând despăgubiri, la care se va adăuga dobânda legală astfel cum le-a calculat prin precizarea depusă la dosarul cauzei. Solicită să se aibă în vedere faptul că nu au fost respectate prevederile dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Astfel încât, acel articol prevede foarte clar că în termen de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului, respectiv de la depunerea dosarului de daună, asigurătorul RCA este obligat să informeze păgubitul prin orice modalitate prevăzută la art. 36 alin. 1 lit. a și lit. b de soluționarea acestuia. Ori, în acest caz avizarea dosarului de daună s-a făcut în data de 13.01.2014, iar răspunsul obținut cu greu de la asiguratorul auto a fost abia în data de 4.06.2014. Arată că sunt la dosar toate demersurile efectuate de către acesta pentru a soluționa cât mai repede acest dosar și pentru a primi un răspuns, evident pozitiv sau negativ, în funcție de cum aceștia au apreciat. Aceștia la mai bine de șase luni de zile de la avizarea dosarului, i-au informat faptul că le-au respins dosarul de daună pe un raport de expertiză efectuat din birou și nicidecum pe mașini, pe care ei le-ar fi pus la dispoziție, ca să se facă un raport de expertiză care să arate în realitate ce s-a întâmplat. Aceștia nu au avut în vedere declarația intervenientului forțat din dosar, din care rezultă foarte clar că a fost vinovat de producerea accidentului. Mai mult decât atât, acesta a fost amendat de către organul constatator, iar acest proces-verbal nu a fost contestat niciodată de către intervenientul forțat. Apreciază că asiguratorul trebuia conform art. 36 să le dea un răspuns în termen de 3 luni de zile, fapt care nu s-a întâmplat. A depus un răspuns în termen de șase luni de zile, asta cum ar veni ca pe o excepție sau cum o privește instanța. Iar pe fond, dacă instanța ar analiza expertiza depusă la dosarul cauzei va observa că aceste lovituri ale mașinilor coincid în sensul că provin din acel accident auto și nicidecum nu sunt niște avarieri mai vechi, așa cum se susține în raport. La interpelarea instanței, solicită cheltuieli reprezentând taxa de timbru și atât, menționând că nu au onorariu de avocat.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.06.2015, sub nr._, reclamantul S. C. C., în contradictoriu cu pârâta L. I. Insurance Company și cu intervenientul forțat P. N. C., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 29.797,21 lei reprezentând despăgubiri la care se va adăuga dobânda legală calculată conform art.37 din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, de la data de 13.01.2014 până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată,.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 15.12.2013 în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Mercedes având nr. de înmatriculare provizorie B097224 proprietatea sa, pe șoseaua București - Ploiești, a fost acroșat de un alt autoturism marca Mercedes având nr. de înmatriculare TX 2714 XH condus de P. N. C..
În urma accidentului autoturismul său a suferit avarii, ce au fost produse din culpa conducătorului P. N.C., care avea poliță de asigurare RCA nr._ încheiată cu pârâta L. I. INSURANCE COMPANY prin reprezentant . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL, având valabilitate până la data de 25.07.2014.
Ulterior, întrucât nu s-au înțeles, s-a deplasat la sediul Poliției - DGPMB Biroul Serviciu 5 unde, agentul constatator în urma cercetărilor efectuate a stabilit vinovăția pentru producerea accidentului în sarcina conducătorului autoturismului marca Mercedes având nr. de înmatriculare TX 2714 XH, P. N. C., pentru neacordare de prioritate la schimbarea direcției de mers către dreapta.
În urma evenimentului rutier din data de 15.12.2013, sus menționat, a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ prin care P. N. C. a fost sancționat cu 4 puncte amendă și 3 puncte penalizare pentru încălcarea prevederilor art.54 alin.1, art.100 alin.2, art.108 alin.1 lit. b pct.3 din OUG 195/2002.
Pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii accidentului a depus o cerere de despăgubire la asigurătorul RCA cu care proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului, a încheiat asigurarea obligatorie RCA, fiind deschis dosarul de daună nr.R03999/13CR.
Inspectorul de daune AVUS a întocmit un raport de constatare a daunelor, în care au fost menționate piesele constatate ca avariate și soluțiile tehnice ce trebuie adoptate, ulterior fiind calculată valoarea totală a reparației de către . SRL, în cuantum de 29.797,21 lei la care a fost anexată nota tehnică întocmită de reprezentantul service-ului dl. M. G..
În urma efectuării demersurilor la data de 13.01.2014 s-a efectuat avizarea dosarului de daună.
Datorită faptului că societatea pârâtă nu a făcut niciun demers, a luat legătura cu reprezentanții acesteia și la data de 20.02.2014 l-au informat că în temeiul art.36.4 din Ordinul CȘA nr. 14/2011, societatea a demarat procedura de investigație privind producerea accidentului.
Tot în urma insistențelor subsemnatului, se arată că abia în data de 05.06.2014, a fost informat că dosarul de daună a fost respins de către societatea de asigurări, întrucât printr-o expertiză efectuată extrajudiciar de către un expert din cadrul societății pârâte, s-a concluzionat că avariile constatate n-ar corespunde dinamicii accidentului produs.
Contestatorul a menționat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, modificată.
La data de 15.12.2013, se arată că atunci când s-a produs evenimentul rutier, erau în vigoare prevederile Ordinului nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Aceste dispoziții legale speciale nu reprezintă altceva decât o aplicație a dreptului comun în materie de răspundere civilă delictuală, prevăzut de art. 1357 alin. 1 din Noul Cod Civil.
În mod unanim în literatura juridică și practica judiciară s-a reținut că unul din principiile care guvernează răspunderea civilă delictuală este acela al reparării integrale a prejudiciului, respectiv, înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit, în scopul repunerii victimei în situația anterioară.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită săvârșită de o persoană determinată, această faptă să fi cauzat un prejudiciu altei persoane, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție,iar între fapta ilicită și prejudiciul rezultat să existe legătură de cauzalitate.
Aplicând aceste condiții situației de fapt relatată în anterior fapta ilicită constă în acțiunea șoferului P. C., care a condus autoturism marca Mercedes având nr. de înmatriculare TX 2714 XH, care a efectuat manevra de schimbarea a schimbarea direcției de mers către dreapta, neasigurându-se, a accidentat autoturismul marca Mercedes având nr. de înmatriculare provizorie B097224 proprietatea subsemnatului. Prejudiciul consta în avariile provocate, pentru repararea autovehiculului fiind necesare cheltuieli în cuantum de 29.797,21 lei, legătură de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu fiind dată de dinamica producerii accidentului, reținându-se totodată de către agentul constatator culpa conducătorului auto.
După avizarea daunei, constatarea pagubelor și efectuarea investigației privind producerea accidentului de către asigurătorul de răspundere civilă auto, acesta era obligat să-i comunice răspunsul său cu privire la soluționarea cererii de despăgubire pe cale amiabilă.
Potrivit art. 36 alin. (1) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, în termen de cel mult trei luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul R.C.A. este obligat: fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedesc îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie R.C.A.; fie să notifice părții prejudiciate cu privire la motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
Or, așa cum se poate observa din corespondența purtată cu reprezentanții societății, se arată că de la avizarea dosarului de daună ce a avut loc în data de 13.01.2014, informarea la cererea subsemnatul că societatea a demarat procedura de investigație privind producerea accidentului a fost făcută la data de 20.02.1014, cu mult peste termenul instituit prin art.36 alin.4 din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, conform căruia societatea pârâtă avea obligația de a-i comunica această intenție în maximum 5 zile lucrătoare de la data avizării daunei, termen ce nu a fost respectat.
Însă, deși cunoștea prevederile legale stabilite de legislația în vigoare la aceea data așa cum a menționat și în răspunsul dat societății pârâte, a dat dovadă de bunăvoință și înțelegere în speranța că va ajunge la o concluzie favorabilă ambelor părți fără intervenția instanțelor de judecată.
Reclamantul a menționat că și-a arătat disponibilitatea în sensul că nu are nimic împotriva oricărei forme de investigații și faptul că le stau la dispoziție cu orice informație de care au nevoie în vederea soluționării situației iscate.
Neavând niciun răspuns din partea societății pârâte, a arătat că în data de 06.05.2014 reclamantul s-a adresat din nou acesteia, solicitând situația dosarului de daună.
Ulterior, a arătat că la aproximativ o lună de la solicitarea stadiului dosarului său, abia în data 04.06..2014 a fost informat că “Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, respingem pe cale amiabilă, în numele și pentru societatea L. I. pretențiile Dvs. ”
Exercitarea dreptului de a-și recupera pagubele suferite în urma incidentului auto din data de 15.12.2013, dă naștere unor obligații corelative în sarcina asigurătorului, arătate expres în Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Așadar, se arată că asigurătorul RCA era obligat să deschidă dosarul de daună, să efectueze constatarea pagubelor, să comunice în scris părții prejudiciate cu privire la documentele ce trebuia depuse pentru soluționarea cererii de despăgubire și să soluționeze cererea de despăgubire în termenul legal. După cum se poate observa, asigurătorul era obligat să comunice cu partea prejudiciată pentru soluționarea dosarului de daună în termen legal.
Conform dispozițiile art. 36 alin. 1, ce nu lasă loc de interpretări, obligația legală a societății de asigurări fiind de a soluționa cererea de despăgubire în termenul legal de 3 luni, având la dispoziție cele 2 soluții prevăzute la lit. a și la lit. b.
În condițiile în care, niciuna dintre aceste obligații nu a fost îndeplinită în termenul legal, deși avizarea dosarului de daună a fost la data de 15.12.2013, concluzia care se desprinde nu poate fi decât aceea că, asigurătorul nu și-a îndeplinit obligațiile legale.
În speța de față, asigurătorul răspunde cererii de despăgubire în una din formele stipulate de art. 36 alin. 1, dar nu înăuntrul termenului legal.
Este evident că și această împrejurare este echivalentă cu neîndeplinirea obligaților legale deoarece normele în materie prevăd și un termen până la care asigurătorul poate răspunde cererii de despăgubire.
Astfel, deși a comunicat poziția sa raportat la despăgubiri abia la data de 04.06.2014, deși dosarul de daună a fost avizat la data de 13.01.2014, se impune obligarea asigurătorul la penalități nefiind respectat termenul legal în care își putea preciza poziția și, subsecvent, de a anula posibilitatea persoanei prejudiciate de a solicita penalități de întârziere de la data avizării daunei.
Reclamantul a făcut referire la dispozițiile art. 37 din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule.
Reclamantul a menționat că situația în care se află, raportat la comportamentul asigurătorului, este cea a neîndepliniri obligațiilor stipulate la art.37 din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Într-o atare ipoteză sancțiunea penalității de întârziere a precizat că se impune plecând de la constatarea că asigurătorul nu și-a îndeplinit obligația de a reacționa în termenul legal de 3 luni de la înaintarea cererii de despăgubire, prin avizarea favorabilă sau nefavorabilă a pretențiilor, condiție care în speță nu a fost respectată de pârâtă.
Este de netăgăduit că încălcarea acestor norme juridice, ce instituie obligații dure în sarcina asigurătorului, trebuie sancționată prin recuperarea prejudiciului care i-a fost cauzat și obligarea pârâtei la penalitățile amintite aplicate la sumele pe care le datorează cu titlu de despăgubire.
Mai mult decât atât, se arată că motivul pentru care a fost respins dosarul de daună a fost acela că evenimentul rutier nu s-a produs în circumstanțele relatate de către ambele părți implicate în accident.
Inadvertențele sesizate de către expertul auto din cadrul societății pârâte de asigurări nu au niciun suport real științific, deoarece expertul respectiv nu a făcut o cercetare profundă a locului și modului în care s-a produs evenimentul rutier, toate afirmațiile sale bazându-se numai pe observarea deformărilor celor două autoturisme, deformări ce le-a văzut doar în fotografii.
A mai arătat expertul că din analiza configurativă a avariilor cât și analiza traseologică a urmelor de pe caroseria autoturismului Mercedes Benz E320 cu nr.B-_ nu corespunde frontalei autovehiculului Mercedez Benz S320 cu nr.TX-2714-XH și nici înălțimii bordurii trotuarului din zona imobilului cu nr.44.
Ori concluziile expertizei tehnice extrajudiciare nu reflectă situația reală, întrucât expertul nu a luat în considerare faptul că bara autoturismului care l-a lovit era prevăzută cu bandou de culoare neagră.
Mai mult decât atât, se arată că e lipsită de temei este și afirmația conform căreia o jantă având cauciucul cu dimensiunea de 80 mm nu putea să lovească o bordură de 120 mm. După un calcul simplu se poate da seama, fără a experți, că rămân cel puțin 40 de mm din suprafața jantei care putea să lovească bordura.
În cazul de față, se arată că este evidentă vinovăția asiguratului pârâtei, respectiv a lui P. C., reținută de către agentul constatator, prin procesul verbal de contravenție, care nu a fost contestat de către contravenient, astfel că, societatea de asigurare este responsabilă de daunele produse din culpă asiguratului, fiind astfel obligată să plătească despăgubirea pentru prejudiciul produs de către acesta.
Se arată că trebuie avut în vedere și faptul că P. C. a confirmat realitatea situației de fapt reținută de către agentul constatator prin declarația ce a dat-o și prin faptul că a semnat fără a face obiecțiuni procesului verbal de constatare a contravenției.
Reclamantul a arătat că, într-o ultimă încercare de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, având în vedere că în situația sa nu s-a procedat în conformitate cu dispozițiile incidente în materie, s-a adresat Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - BAAR, unde s-a lovit de aceeași atitudine indolentă, primind, fără a face cercetări, același răspuns transmis de către societatea Avus Internațional.
Pe cale de consecință, reclamantul a considerat că au fost încălcate în mod evident dispozițiile incidente în materie și a solicitat să dispună instanța obligarea pârâtei la plata sumei de 29.797,21 lei reprezentând despăgubiri la care se va adăuga dobânda legală calculată conform art.37 din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de la data de 13.01.2014 până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 135/1995, Ordinul CSA nr. 15/2011, Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, art.1357 din NCC și următoarele.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriu.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr. MGD02116/09.10.2014 emisă de către Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, corespondență email, proces verbal . nr._ din 19.12.2013, certificat de înregistrare, autorizație de circulație provizorie, calcule reparație, notă tehnică, cerere de despăgubire dosar nr. RO – 3999/13-Cr/I., adresă emisă de Avus la data de 04.06.2014.
Pârâta L. I. INSURANCE COMPANY a formulat întâmpinare prin care a arătat că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
La data de 16.01.2014 societatea AVUS INTERNAȚIONAL, în calitate de mandatar al societății de asigurare L. I. Insurance Company Bulgaria, a recepționat de la reclamantul S. C. C. o cererea de despăgubire formulată de acesta în vederea recuperării prejudiciului suferit în urma presupusului accident rutier în care a fost implicat.
Subsecvent, un inspector de daune al AVUS a întocmit un raport de constatare a daunelor pentru vehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare B_ și întrucât reclamantul nu i-a pus la dispoziție actele întocmite cu ocazia evenimentului rutier (deși avea această obligație legală), subscrisa s-a adresat DGPMB - Brigada Rutieră de la care a primit declarațiile celor doi conducători auto implicați în așa-zisul accident precum și autorizația de reparație eliberată pentru avariile survenite la autovehiculul marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare B-_.
După deschiderea dosarului de dauna, s-a arătat că având în vedere atât mențiunea expresă a agentului constatator care a întocmit procesul verbal, potrivit căreia «Din declarațiile celor doi conducători auto, dar nu din avariile existente, rezulta ... », cât și modul în care s-a produs accidentul - așa cum reiese din declarațiile conducătorilor auto - care ridică suspiciuni cu privire la complementaritatea avariilor existente la vehicule, a apelat la serviciile unui expert tehnic judiciar pentru a clarifica chestiunile legate de dinamica producerii impactului între cele două automobile, sens în care a fost întocmit un Raport de expertiză tehnică auto ale cărui concluzii au confirmat opinia sa inițială: «Analiza configurativă a avariilor cât și analiza traseologica a urmelor de pe caroseria autoturismului marca Mercedes Benz E320 nu corespunde configurației frontalei auto Mercedes Benz S320 și nici înălțimii bordurii trotuarului din zona imobilului cu nr. 44 de pe Șoseaua București Ploiești, nu confirmă susținerile celor doi conducători auto privind modul de producere a avariilor în data de 15.12.2013. Avariile celor două vehicule s-au produs în condiții diferite de cele susținute.» (înregistrate probabil cu ocazia altor accidente rutiere în urma cărora vehiculele în cauză nu au mai fost reparate).
În plus, subscrisa a arătat că a procedat la extinderea investigațiilor prin interogarea bazei de date AUDATEX (în baza seriei de sașiu, element de identificare care este echivalentul CNP-ului pentru persoanele fizice, acesta rămânând neschimbat indiferent de ce proprietar sau număr de înmatriculare ar avea autoturismul) cu privire la reparațiile efectuate pentru automobilul marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare B-_, proprietatea reclamantului, și a constatat că în perioada Octombrie 2013 - ianuarie 2014 pentru vehiculul marca Mercedes Benz E Classe cu . sașiu WDB2110262A238980 sub numere diferite de înmatriculare (_, B-_ și B-_) au fost emise 3 devize de reparație în valoare de 64.586,28 Lei. 77.129.19 Lei și cea actuală de 29.797.21 lei.
Așadar, se arată că în decurs de aproximativ 3 luni, autoturismul marca Mercedes Benz E Classe proprietatea reclamantului, a avut cel puțin 2 accidente diferite, cu următoarea cronologie: 19.09.2013 - reclamantul S. C. C. a achiziționat din Irlanda auto Mercedes Benz cu număr sașiu WDB2110262A238980; subsecvent, după aducerea autoturismului în România, reclamantul a primit pentru auto Mercedes Benz cu număr sașiu WDB2110262A238980, Autorizație de circulație cu valabilitate 27.09._13, cu număr de circulație provizorie B087995; la data 01.10.2013 autovehiculul a fost implicat într-un eveniment rutier, conform avizării de dauna formulată de reclamantul S. C. C. la societatea de asigurări ASTRA la 02.10.2013 pentru care s-a întocmit constatarea nr. 1 la data de 17.10.2013 și devizul Audatex din 20.01.2014 în valoare de 77.128,19 Lei. Ulterior, reclamantul a primit pentru autovehiculul cu număr sașiu WDB2110262A238980 o nouă autorizație de circulație, pentru perioada 21.11._13, și un alt număr de circulație provizoriu, B097224, același automobil fiind implicat într-un nou accident rutier la data de 15.12.2013, pentru care a fost întocmit în Audatex devizul de reparație în valoare de 29.797,21 lei, pentru dauna ce face obiectul prezentului dosar.
Întrucât din constatarea daunei întocmită de societatea Astra rezultă că în accidentul rutier din 01.10.2013 au fost avariate elemente esențiale ale autovehiculului, respectiv: far cpl stânga și dreapta, lonjeron fata stânga și dreapta, capota față, comandă electronică airbag, radiator apa, radiator AC, intercooler, GMV (grup electroventilator), . injecție, s.a, iar aceste reperele - nefuncționale - fac imposibilă repunerea în circulație a oricărui vehicul, cu atât mai mult nu se poate susține că auto în cauză ar mai fi putut fi implicat într-un eveniment rutier subsecvent, mai exact accidentul de circulație din 15.12.2013, ce face obiectul dosarului de dauna deschis de subscrisa.
Așadar, pornind de la premisa că pentru a putea fi pus în circulație și deci implicat în accidentul din 15.12.2013 vehiculul reclamantului ar fi trebuit mai întâi reparat după accidentul din 01.10.2013, a solicitat instanței să pună în vedere reclamantului să facă dovada reparării autoturismului înainte de producerea accidentului din 15.12.2013.
Mai mult, pârâta a arătat că a formulat această solicitare întrucât reclamantul S. C. C. a mai exercitat o acțiune în pretenții pentru acest prejudiciu în fața instanței Judecătoriei Sectorului 4, în dosarul nr._, soluționat prin Sentința civilă nr. 5761 din 06.05.2015, în considerentele căreia s-a reținut că, pe fondul cauzei, mandatarul subscrisei a susținut aceleași apărări, iar reclamantul « ... a precizat că nu are cunoștința de alte dosare de dauna deschise cu privire la autovehiculul sau. ».
De asemenea, constatarea că reclamantul S. C. C. a fost implicat în calitate de « păgubit» în cel puțin două daune majore într-o perioadă de 3 luni, intimata a arătat că a determinat-o să efectueze investigații ce au condus la descoperirea a încă unui eveniment rutier în care acesta a fost implicat, conducând de astă dată un autoturism Renault Megane cu număr de circulație provizoriu AG021007, modul de producere a impactului fiind similar cu cel declarat în prezenta cauza, iar avariile fiind aproape identice cu cele înregistrate la auto Mercedes.
Față de cele arătate, constatând că daunele pretinse de reclamant provin din alte cauze decât cele care fac obiectul riscurilor asigurate, societatea de asigurare L. I. INSURANCE COMPANY nu și-a dat acordul la plata daunei, motiv pentru care . calitate de mandatar al asigurătorului, a informat pe dl. S. C. C. că pretențiunile sale de despăgubire au fost respinse.
De asemenea, solicitarea reclamantului de a primi dobânda legală aferentă debitului principal de la data accidentului trebuie respinsă, în cauză fiind incidente dispozițiile Art. 45 pct. 3 din Normele puse în aplicare prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 în vigoare la data producerii accidentului, potrivit cărora: «Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.» coroborat cu prevederile Art. 36 pct. 5 din același act normativ: «Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească» de unde rezultă că în speța dedusă judecații scadența termenului de plată a despăgubirii este la 10 zile după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în prezenta cauză.
În concluzie, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicita instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză tehnică.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: împuternicirea avocațială . nr._/2015, cerere de despăgubire dosar nr. RO – 3999/B CR, raport constatare daune, declarație dată de S. C. C., declarație dată de P. N., autorizație de reparație . nr._, proces verbal . nr._, raport de expertiză extrajudiciară, înscrisuri în limba engleză (f.135-137), autorizație de circulație provizorie, avizare daună autor, dosar daună autor AG1013DA002931, autorizație de circulație provizorie, sentința civilă nr. 5761/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 în dosarul cu nr._, autorizație de circulație provizorie (f. 152), planșe foto, adresa emisă la data de 04.06.2014 de către Avus.
La data de 07.10.2015 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 15.12.2013 reclamantul S. C. C. în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Mercedes având nr. de înmatriculare provizorie B097224 proprietatea sa, pe șoseaua București - Ploiești, a fost acroșat de un alt autoturism marca Mercedes având nr. de înmatriculare TX 2714 XH condus de P. N. C..
În urma evenimentului rutier din data de 15.12.2013, a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ prin care P. N. C. a fost sancționat cu 4 puncte amendă și 3 puncte penalizare pentru încălcarea prevederilor art.54 alin.1, art.100 alin.2, art.108 alin.1 lit. b pct.3 din OUG 195/2002.
Prin procesul verbal . nr._ încheiat în data de 19.12.2013 (f.66), s-a reținut că în ziua de 15.12.2013, ora 23,45 ..44, s-a reținut că din declarațiile celor doi conducători auto, dar nu și din avariile existente rezultă că a condus auto nr. TX 2714 XH marca mercedes și nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers către dreapta, intrând în coliziune cu auto nr. B097224, marca mercedes condus de S. C. C., care circula în aceeași direcție de mers.
În urma accidentului autoturismul reclamantului a suferit avarii. Conducătorul celuilalt autoturism implicat în accident P. N.C. avea poliță de asigurare RCA nr._ încheiată cu pârâta L. I. INSURANCE COMPANY prin reprezentant . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL, având valabilitate până la data de 25.07.2014 (f.23).
Pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii accidentului reclamantul, la data de 16.01.2014, a depus o cerere de despăgubire la asigurătorul RCA cu care proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului, a încheiat asigurarea obligatorie RCA, fiind deschis dosarul de daună nr.R03999/13CR.
Inspectorul de daune AVUS a întocmit un raport de constatare a daunelor, în care au fost menționate piesele constatate ca avariate și soluțiile tehnice ce trebuie adoptate (f.119-120), ulterior fiind calculată valoarea totală a reparației de către . SRL, în cuantum de 29.797,21 lei (29-36).
După deschiderea dosarului de dauna, pârâta având dubii cu privire la producerea accidentului a apelat la serviciile unui expert tehnic judiciar pentru a clarifica chestiunile legate de dinamica producerii impactului între cele două automobile, sens în care a fost întocmit un Raport de expertiză tehnică auto ale cărui concluzii au confirmat opinia sa inițială, respectiv că din analiza configurativă a avariilor cât și analiza traseologica a urmelor de pe caroseria autoturismului marca Mercedes Benz E320 nu corespunde configurației frontalei auto Mercedes Benz S320 și nici înălțimii bordurii trotuarului din zona imobilului cu nr. 44 de pe Șoseaua București Ploiești, nu confirmă susținerile celor doi conducători auto privind modul de producere a avariilor în data de 15.12.2013. Avariile celor două vehicule s-au produs în condiții diferite de cele susținute.
Datorită faptului că pârâtă nu a făcut niciun demers, reclamantul a luat legătura cu reprezentanții acesteia și la data de 20.02.2014 l-au informat că în temeiul art.36.4 din Ordinul CSA nr. 14/2011, societatea a demarat procedura de investigație privind producerea accidentului.
În data de 05.06.2014, reclamantul a fost informat că dosarul de daună a fost respins de către societatea de asigurări, întrucât printr-o expertiză efectuată extrajudiciar s-a concluzionat că avariile constatate n-ar corespunde dinamicii accidentului produs.
În drept,instanța constată că, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2001, obligațiile născute din fapte extracontractuale sunt supuse legii în vigoare la data producerii lor. Având în vedere că evenimentul rutier a avut loc în data de 15.12.2013, dată la care Noul cod civil intrase în vigoare, instanța apreciază că, în prezenta cauză, sunt aplicabile dispozițiile legislației civile actuale, motiv pentru care va analiza în persoana intervenientului P. C. îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie potrivit art. 1349 alin. (1) rap. la art. 1357 alin. (1) NCC.
Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în baza art. 1349 alin. (1) rap. la art. 1357 alin. (1) NCC, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: 1) existența unei fapte ilicite 2) existența unui prejudiciu 3) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu 4) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește prima condiție, instanța reține că producerea accidentului rutier din data de 15.12.2013 a fost generată de fapta intervenientului P. C., care, conducând autoturismul marca mercedes cu nr. de înmatriculare TX 2714 XH, nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers către dreapta, intrând în coliziune cu auto nr. B097224, marca mercedes condus de reclamantul S. C. C., care circula în aceeași direcție de mers.
Aceste aspecte reies din declarațiile reclamantului și intervenientului date în fața organelor de poliție (f.121-124), sens în care s-a încheiat procesul verbal . nr._ încheiat în data de 19.12.2013 în care se arată că intervenientul în calitate de conducător auto nu a respectat prevederile legale art.54 alin.1, art.100 alin.2, art.108 alin.1 lit. b pct.3 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește existența unui prejudiciu, acesta este reprezentat de avariile la autoturismul marca mercedes cu auto nr. B097224, astfel cum au fost detaliate de inspectorul de daune al pârâtei care a întocmit un raport de constatare a daunelor (f.119-120). Valoarea totală a reparației a fost calculată de către . SRL la suma de 29.797,21 lei (29-36).
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între avariile suferite de către autoturismul marca mercedes cu auto nr. B097224 și fapta ilicită a intervenientului P. C., instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada acestei legături. Astfel, instanța are în vedere cele reținute de către agentul de poliție prin procesul verbal . nr._ încheiat în data de 19.12.2013 (f.66), prin care s-a reținut că în ziua de 15.12.2013, ora 23,45 .-a reținut că din declarațiile celor doi conducători auto, dar nu și din avariile existente rezultă că a condus auto nr. TX 2714 XH marca mercedes și nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers către dreapta, intrând în coliziune cu auto nr. B097224, marca mercedes condus de S. C. C., care circula în aceeași direcție de mers.
Mai mult, din Raportul de expertiză tehnică auto extrajudiciar efectuat de expertul tehnic judiciar V. Lauric (f.127-133) reiese că din analiza configurativă a avariilor cât și analiza traseologica a urmelor de pe caroseria autoturismului marca Mercedes Benz E320 nu corespunde configurației frontalei auto Mercedes Benz S320 și nici înălțimii bordurii trotuarului din zona imobilului cu nr. 44 de pe Șoseaua București Ploiești, nu confirmă susținerile celor doi conducători auto privind modul de producere a avariilor în data de 15.12.2013. Avariile celor două vehicule s-au produs în condiții diferite de cele susținute.
În aceste condiții, instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută de către organul de poliția cât și de expertul tehnic prin raportul de expertiză efectuat în cauză, renunțând la proba cu expertiză judiciară, iar potrivit art.249 C.p.c cel care face o susținere în fața instanței trebuie să o dovedească.
În acest sens susținerile reclamantului că concluziile raportului de expertiza extrajudiciară nu ar reflecta situația reală, instanța nu le poate avea în vedere, deoarece aceste sunt simple afirmații, nefăcând dovada contrară celor care reies din procesul verbal de contravenție menționat mai sus și din raportul de expertiza extrajudiciară efectuat de către pârâtă.
Mai mult, instanța reține că în urma interogării bazei de date AUDATEX de către pârâtă (în baza seriei de sașiu, acesta rămânând neschimbat indiferent de ce proprietar sau număr de înmatriculare ar avea autoturismul) cu privire la reparațiile efectuate pentru automobilul marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare B-_, proprietatea reclamantului, a reieșit faptul că în perioada Octombrie 2013 - ianuarie 2014 pentru vehiculul marca Mercedes Benz E Classe cu . sașiu WDB2110262A238980 sub numere diferite de înmatriculare (_, B-_ și B-_) au fost emise 3 devize de reparație în valoare de 64.586,28 Lei, 77.129.19 lei și cea în speță de 29.797.21 lei.
Așadar, reiese că în decurs de aproximativ 3 luni, autoturismul marca Mercedes Benz E Classe proprietatea reclamantului, a avut cel puțin 2 accidente diferite, cu următoarea cronologie: 19.09.2013 - reclamantul S. C. C. a achiziționat din Irlanda auto Mercedes Benz cu număr sașiu WDB2110262A238980; subsecvent, după aducerea autoturismului în România, reclamantul a primit pentru auto Mercedes Benz cu număr sașiu WDB2110262A238980, Autorizație de circulație cu valabilitate 27.09._13, cu număr de circulație provizorie B087995; la data 01.10.2013 autovehiculul a fost implicat într-un eveniment rutier, conform avizării de dauna formulată de reclamantul S. C. C. la societatea de asigurări ASTRA la 02.10.2013 pentru care s-a întocmit constatarea nr. 1 la data de 17.10.2013 și devizul Audatex din 20.01.2014 în valoare de 77.128,19 Lei.
Ulterior, reclamantul a primit pentru autovehiculul cu număr sașiu WDB2110262A238980 o nouă autorizație de circulație, pentru perioada 21.11._13, și un alt număr de circulație provizoriu, B097224, același automobil fiind implicat într-un nou accident rutier la data de 15.12.2013, pentru care a fost întocmit în Audatex devizul de reparație în valoare de 29.797,21 lei, pentru dauna ce face obiectul prezentului dosar.
Astfel, având în vedere că din constatarea daunei întocmită de societatea Astra a rezultat că în accidentul rutier din 01.10.2013 au fost avariate elemente esențiale ale autovehiculului, respectiv: far cpl stânga și dreapta, lonjeron fata stânga și dreapta, capota față, comandă electronică airbag, radiator apa, radiator AC, intercooler, GMV (grup electroventilator), . injecție, s.a, iar aceste repere - nefuncționale - fac imposibilă repunerea în circulație a vehiculului, reclamantul nu a făcut dovada faptului că anterior accidentului din data de 15.12.2013, autoturismul implicat în prezentul accident a fost reparat, pentru a putea fi implicat din nou într-un alt incident, astfel cum susține reclamantul și intervenientul.
În aceste condiții, având în vedere că pârâta a probat faptul că, cu mai puțin de 2 luni înainte de incidentul din 15.12.2013, autoturismul marca Mercedes având nr. de înmatriculare provizorie B097224, a fost implicat într-un alt accident, respectiv în data de 01.10.2013, având avarii care făceau imposibilă punerea sa în reparație, iar reclamantul nu a înțeles să facă proba contrară respectiv faptul că autoturismul ar fi fost reparat, întărește concluzia că situația de fapt este cea care reiese din raportul de expertiză extrajudiciară, respectiv că avariilor cât și analiza traseologica a urmelor de pe caroseria autoturismului marca Mercedes Benz E320 nu corespunde configurației frontalei auto Mercedes Benz S320 și nici înălțimii bordurii trotuarului din zona imobilului cu nr. 44 de pe Șoseaua București Ploiești, și astfel nu se confirmă susținerile celor doi conducători auto cu privire la modul de producere a avariilor în data de 15.12.2013.
În privința pârâtei L. I. INSURANCE COMPANY PRIN REPREZENTANT . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL, în calitate de societate de asigurare, instanța constată că, potrivit art. 49 lit.a) din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare, iar potrivit art. 50 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală. Totodată, art. 51 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 prevede că despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.
Întrucât la momentul producerii accidentului rutier exista o poliță RCA valabilă, încheiată între L. I. INSURANCE COMPANY PRIN REPREZENTANT . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL, în calitate de asigurător, și intervenientul P. C., în calitate de asigurat, cu privire la autoturismul marca mercedes cu număr de înmatriculare B097224, instanța reține că pârâta, în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate și al contractului de asigurare, este ținută să răspundă, pentru prejudiciul cauzat de acesta din urmă reclamantului S. C. C., în măsura în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale ceea ce nu este cazul în speță pentru considerentele anterior menționate.
Instanța nu reține că în cauză ar fi incidente dispozițiile Ordinului CSA nr.11/2011 în vigoare la data producerii incidentului care prevăd la art.36 alin.2 că dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii, deoarece așa cum s-a arăta mai sus nu există legătură de cauzalitate între incidentul din 13.12.2013 și avariile existente pe cele două autovehicule implicate în accident.
Instanța reține că pârâta a informat pe reclamant că a demarat procedura de investigație privind producerea accidentului, sens în care a dispus efectuarea unui raport de expertiza extrajudiciare, care a fost finalizată în data de 15.05.2014.
În aceste condiții, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a intervenientului P. C., și astfel a asigurătorului pârâtul L. I. INSURANCE COMPANY PRIN REPREZENTANT . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL.
Pentru aceste condiții instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. C. C., în contradictoriu cu pârâtul L. I. INSURANCE COMPANY PRIN REPREZENTANT . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL, și cu intervenientul P. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul S. C. C., CNP_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat „R. L.”, în București, ., ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul L. I. INSURANCE COMPANY PRIN REPREZENTANT . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL, cu sediul în București, ., ., .-20, sector 4, CUI_, înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/_/07.12.1993, și cu intervenientul P. C., CNP_, cu domiciliul în Pitești, .. 2,., ..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.C.I.C../Thred.TPC
5 ex./15.02.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 415/2016. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
